Haiduci daci vârcolaci: vânătoarea

 

Sandalele i se înfundau pas cu pas în pământul moale al pădurii. Se săturase de păduri. Toată Tracia era numai păduri ierboase pline de urzici, jir, știr, jnepeni și aloe vera. Și parcă 99% din timp era într-o pădure, pe întuneric. Dar asta era viața de vânător de vârcolaci.
Iarba se încovoia sub picăturile de rouă. Se săturase de rouă. Deșertul de acasă era mult mai prietenos cu sandalele. Îi era dor de el. Dar acolo, sub copac, în bătaia lunii, un jneapăn picura negru și greu. Sânge proaspăt. Se apropie. Cârlionții de la perciuni aproape îi atingeau pământul. Se uită atent și părul i se zburli pe ceafă. Sângele nu putea să aibă mai mult de câteva minute. Era încă cald. Se rostogoli pe spate, și pălăriuța neagră și ridicol de mică, ca un bol de supă pentru creștet, îi zbură din cap. În locul unde era cu milisecunde în urmă, căzu din copac, cu un răcnet feroce, vârcolacul mare, negru și rănit.

– Ce cauți în copac, vârcolac? Nu știi că vârcolacii nu se suie în copac?

Niciodată nu crezuse că o să prindă ziua când un vârcolac o să se suie în copac. Începuseră să învețe. Să evolueze. Își scoase secerele de argint de la cingătoare. Bestia se repezi spre el cu crimă-n privire. Era mult prea solid să îl oprească. Vârcolacii maturi, transformați, săreau lejer de 200 de kilograme, iar acesta ar fi putut avea chiar 300. Îi propti piciorul în piept și-l aruncă pe spate, cu capul în copac, crestându-l pe piept, din zbor. Se auzi un trosnet. Din păcate, nu era capul vârcolacului, ci fagul falnic care cedase de la impact. Sângele monstrului sfârâia pe lamele de argint. Animalul se întoarse și răcni din nou când ploaia de săgeți îl lovi în piept, pironindu-l de ciotul copacului, pentru că vânătorul acum avea în mâini două arcuri.

– Am venit cale lungă să te omor, vârcolacule. Tocmai din Iordania.

Bestia începuse să se transforme înapoi în om. Nu aveau vârf de argint săgețile, că era scump, dar erau îmuiate în zeamă de mătrăgună, ceea ce pentru vânat de vârcolaci era aproape la fel. Adică se cunoștea diferența de calitate, dar chiar nu merita diferența de preț decât dacă le cumpărai când erau la reducere.

– Cine ești, și de ce mă vânezi? urlă gutural vârcolacul, învins.

– Mă cheamă Goldberg și sunt cel mai mare vânător de vârcolaci din tot neamul lui Israel!

– Și ce căcat cauți tocmai în Tracia, iudeule? vârcolacul dădu să se miște, dar otrava deja începea să-i înmoaie membrele.

Goldberg se mângâie în barbă și își ridică kippah-ul de jos, proptindu-l înapoi pe creștet.

– Nu contează cât de departe sunt. De când vârcolacii mi-au omorât fica, am jurat că îi voi omorî pe toți! Doar așa pot ști că l-am omorât și pe cel responsabil de tragedia mea!

Evreului îi dădu o lacrimă.

– Dar e complet stupid, omule. Eu n-am ieșit în viața mea din Tracia. Ce treabă am eu? N-am omorât în viața mea copii. Am pocnit câțiva, dar pula mea, erau impertinenți. Chiar nu e nevoie să faci asta. Pot să-ți dau aur. Mult aur dacă mă lași viu.

Lui Goldberg îi sclipi ceva în ochi. Ceva primordial.

– Aur? De unde ai tu aur? Cât aur?

– Sunt un vârcolac dac, omule, noi dacii avem mult aur. Practic ne împiedicăm de el. O să fim un popor foarte semeț dacă istoria o să fie corectă cu noi.

Goldberg auzi în urechi zgomotul ăla pe care-l scoate aurul când doar există și pe care doar evreii pot să-l audă. Nu. Era o minciună de vârcolaci. Asta e tot ce știu să facă vârcolacii. Să mintă. Avea o misiune mai importantă decât adunatul de aur.

– Sunteți toți vinovați! Nici un tată nu se va mai scărpina în barbă trist că vârcolacii i-au omorât copiii după ce vă voi omorî pe toți!

– Asta chiar e o idioțenie. Adică nici mie nu-mi plac evreii, dar nu stau să-i omor pe toți. Ba chiar mi se pare că ar fi super nașpa să încerce cineva să facă asta.

Steinberg se scărpină în barbă gânditor. Părea de bun simț ce zice vârcolacul, dar așa mint ei, cu bun simț. Și pe deasupra, cine naiba ar vrea să omoare toți evreii? Sigur n-o să se întâmple asta niciodată în istorie. Nu, trebuia să-și aducă aminte de fata lui. Cum zăcea moartă, sub zidul casei. Frântă ca o păpușă. Ura îi dădea putere. Mai trase o săgeată în vârcolac. Din păcate, acesta era prea amorțit de mătrăgună ca să simtă durerea. Se uită calm la săgeata nouă din burtă, cu fața lui jumătate de om jumătate de lup.

– Uite din cauza la faze de-astea nu îi plac nimănui evreii.

– Taci! Bestie! Avea doar 8 ani! Era nevinovată! M-am dus să culeg ciuperci și când m-am întors era moartă, cu zidul nord-vest de la șopron dărâmat peste ea!

– Nu înțeleg care-i legătura cu vârcolacii! oftă vârcolacul, încercând din nou să se ridice. În zadar.

Steinberg urlă de furie.

– Varcolacii! Au venit și au dărâmat zidul peste ea!

– Asta chiar e oligofrenie, omule. De ce ar dărâma vârcolacii un zid peste un copil? Adică, ipotetic vorbind, n-ar fi mai simplu să-i smulgă o mână, sau să-i muște capul? Deschid gura mai larg decât are capul un copil, uite! se apără vârcolacul, deschizând o gură mare și plină de dinți galbeni.

Era o întrebare atât de simplă încât iudeul nici nu se sinchisi să răspundă. Ca să-și ascundă urmele, evident. Așa omoară vârcolacii în moduri nevârcolăcești, ca să nu îi bănuiască lumea. De-aia trebuie stârpiți.

– Poate era o eroare arhitecturală, mormăi vârcolacul.

– Ce?

– Zic, poate era o eroare arhitecturală.Poate era proiectat prost și a căzut singur. Ai încercat să întrebi un arhitect?

– Să știi că genul ăsta de diversiuni vârcolăcești nu merg cu mine, vârcolacule! Nu o să te las să întinezi memoria scumpei mele fiice cu minciunile tale!

– Deci să înțeleg clar. Ai venit într-o zi de la culesc ciuperci, ai găsit-o pe fiică-ta moartă sub un zid dărâmat, ai dedus că a fost o execuție a vârcolacilor și te-ai pus pe vânat vârcolaci.

Goldberg rânji la el plin de ură și-i mai trase o săgeată în piept.

– Vorbești prea mult, vârcolacule!

– Atunci omoară-mă. Ce pula mea aștepți?

Vânătorul de vârcolaci se aprope de el. Uitându-se calm în ochiii ăia mari și roșii. În gura deschisă și sângerie, plină de dinți ca niște cuțite de os. Niciodată nu îi fusese frică de vârcolaci. Vârcolacii erau prada.

– O, nu. Nu te omor. Am planuri mai mari cu tine, vârcolacule. Cum te cheamă?

Vârcolacul își adună ultimul strop de putere și rosti cu mândrie.

– Sunt Gruia, din neamul vârcolacilor daci!

– Nu o să te omor, Gruia. O să fii prizonierul meu. Și o să te torturez. Și o să urli. Și haita ta o să vină să te salveze. Și o să-i omor pe toți.

– O să vină pe dracu, oftă Gruia. Sunt doar un unchi. Nu le pasă atât de tare. Și sunt la mii de kilometri. Tracia e mare.

– Mai vedem, șopti vânătorul, ștergându-și secerele de argint de tunica de blană. Poate o să vină. Sunt multe lucruri de tăiat la tine și multe luni în care pot să le tai. Și în care poți să-mi spui de ei. Ce slăbiciuni au. Unde se alfă. O să ne distrăm noi doi mult și bine până când o să te omor.

Vârcolacul rânji și el la rândul lui. Era aproape om acum.Până și colții i se micșorau. Doar ochii ăia roșii și plini de ură rămaseră la fel.

– Du-te la malul de nord al Dunării. O să te găsească ei. Și o să-l răzbune pe unchiul lor Gruia. Pentru că nu sunt doar vârcolaci daci. Sunt haiduci daci vârcolaci. Cât despre discuția noastră, acum se termină.

Și Gruia își apucă capul în mâinile lui păroase și musculoase de vârcolac și și-l pocni ca pe un pepene. Și fu cea mai coioasă moarte de personaj secundar din istoria personajelor secundare.

***

Comentarii (34)

  • GoguMetrologu spune:

    That was a nice plot twist :D

  • sindi_cat spune:

    Ba a mai fost o moarte coioasa a unui personaj secundar: Lica din “Moara cu noroc”. Numa’ ca ala s-a dat cu dovleacu’ de-un stejar batran.

    • Jane Făe spune:

      Da, mă, și aia e , dar asta e vizibil mai coioasă, ce dracu’?…

  • Mitel spune:

    Eu ma asteptam ca jidovul sa fie zdrobit de un zid plasat strategic in padure. Viclenia marsava a varcolacilor e nemarginita, ca greutatea lu’ Oana Roman.

    • Radu Post author spune:

      wait for it

  • geox spune:

    holy shit! asta e cel mai coios roman de aventura din tot internetul mondial ca Bercea

  • jiji spune:

    goldberg steinberg pulamea tot jidovu e la fel

    • MyEvilTwin spune:

      Si Iceberg, sa nu uitam de Iceberg.

  • Robert spune:

    Goldberg merită spin-off.

  • ejkmproszd spune:

    nush cum e cu varcolacii, da’ mie mi se fac ochii rosii de la altele, nu de la ura. de pilda, cand ma sui in cires.

  • Benone spune:

    io nu-nteleg cum si-a pocnit asta capul ca pe un pepene. cum pocnesti un pepene?

  • Ion spune:

    malurile stang, nu de nord

    • If0014 spune:

      Ai dreptate, dar varcolacu’ nu stia asta…

  • Ciuta spune:

    Asta ai postat-o tocma amu ca e Hanuca

  • Bucifal spune:

    Cred ca in episodul urmator evreul va fi jefuit de Salam Calator prin Timp

  • Arsenie spune:

    Ai die capu meu! Cel mai tare roman! Radu, you rule!!

  • antisemitul spune:

    propun ca toate personajele secundare negative sa fie evrei

  • mircea badea spune:

    HAIDETI SA NE COSTUMAM IN VARCOLACI SI SA NE FUTEM IN CUR !

  • Gigi spune:

    Radu, donez inca niste euro daca pe un personaj secundar il cheama Ionut si crapa intr-un mod comic dar vag homosexual.

  • Al Chimistu' spune:

    Aproape cea mai “epica” povestire pe care am auzit-o (in afara de “Povestea P****I)…” de Ion Creanga)! Dupa incep[utul mai mult decat liric m-a socat urmarea demna de un horror! Brrrrr…

    • ornitorincul X spune:

      parca viata mea a capatat mai mult sens dupa ce am vazut clipul asta !

  • chiombi spune:

    vorbeste cu subcarpati pt un album de folclor-haiducesc-dac-varcolac. poate au umor si se baga. ar iesi o lansare de carte misto. mai iei niste barbosi de 2m de la UNEFS, niste actori de la UNATC si gata shoul.

    semnat: un bagator in seama.

    • manele 2016 spune:

      + vreo doua sugatoare porno

  • Al Chimistu' spune:

    Merci gigi otv, super faine clipurile! Am o nedumerire: protagonistul i-a fost pacient lui Ciomu?

  • rorocco spune:

    Ieftin, 100 euroi pe bucata, iti corectez eu greselile de scriere. Prima e la oferta, la juma’ de pret.
    Asadar: “De când vârcolacii mi-au omorât fica”, corect ar fi, daca nu cumva a fost o figura de stil, “De când vârcolacii mi-au omorât fiica”. Vezi http://dexonline.ro/definitie/fiic%C4%83

    • Radu Post author spune:

      typouri si graba, mai se intampla

  • Morsa spune:

    imi place cum le-ai ales numele alora…goldberg si gruia..cum nu se putea mai bine.genial.trebuie sa te puna astia in manualele de limba romana la liceu..

  • gigi otv spune:

    banuiesc ca ati vazut hobbit macar prima parte, cica jidanii au erectie cand vad ereboru ala plin cu aur :)).

  • Andrei spune:

    Cum naiba tragea Goldberg cu 2 arcuri in ambele maini?

Adaugă un comentariu