Primul lucru pe care îl simți Bujor fu durere și frig. Ca atunci când mâncase prea multă înghețată, după ce înțelepții satului inventaseră înghețata. Căzu în genunchi. Nu își simțea nici mâinile, nici picioarele. Ceața de pe ochi se topi și țiuitul din urechi începu să se oprească. Ceva era extrem de ciudat la camera în care se afla. Podeaua era din metal. În fața lui îl văzu întins pe jos pe fratele lui, Gelu. Se târî ușor spre el. Se mișca greu, de parcă în loc de aer era clei.
– Uită-te pe geam, mormăi Gelu, încercând să se ridice în fund.
Ceva trozni într-un colț și Bujor întoarse capul. Un cub imens de gheață se crăpa și haiducul dac vârcolac recunoscu în interiorul silueta familiară a unui trup mlădios dar cu abdomenul bine definit.
– E fratele nostru, Bubu!
Gelu oftă.
– Lasă asta. E înghețat. Nu pleacă nicăieri. Uită-te pe geam!
Bujor se târî până la geamul mic și rotund de pe care intra lumina în cameră. Cerul nopții lucea prin ea cu o claritate usturătoare. Luna se prăvălea imens în depărtare. Ceva lipsea însă. Pământul. În orice direcție se uita pe geam, nu vedea nici un fel de sol, sau apă, sau orice alt tip de suprafață. Era ca și cum cerul continua în jos, la fel de mare ca și în sus. Parcă cineva le furase pământul de sub picioare.
– Ce fel de magie neagră e asta? urlă Bujor nedumerit. Era un haiduc dac vârcolac foarte sincer și onest. Nu-i plăceau nedumeririle.
– Nu știu, frate în ce fel de închisoare de fier suntem, și cum am ajuns aici, dar eu zic să ne transformăm. Ghearele noastre de vârcolac trec prin metal ca un diamant printr-o banană!
– Ce se întâmplă aici? gemu Bubu, acum puțin dezghețat.
– Nu e timp pentru întrebări, i-o întoarse Gelu răspicat. Să ne transformăm rapid!
– În sfârșit? se miră Bubu.
Dar nu apucară să se transforme pentru că un perete de metal se deschise. Trei oameni în armuri extrem de ciudate intrară în cameră. Aveau cușme. Cei trei haiduci daci vârcolaci deja aveau ochii roșii. Mai mult din cauză că tocmai ieșiseră din niște cuburi de gheață, dar și de la transformare.
– Domnilor. Nu e nevoie să faceți asta. Cu toții suntem daci aici! spuse cel mai înalt dintr ei. Eu sunt căpitanul Arsenie. Străinul rânji și le aruncă trei cușme. Uite. O să aveți nevoie de astea!
Cei trei haiduci daci vârcolaci se opriră din transformat și își puseră cușmele pe cap foarte circumspecți. Gelu era de-a dreptul suspicios. Dar el niciodată nu avea încredere în nimeni.
– De unde știm noi că sunteți daci și nu doar niște băieți cu cușme? întrebă Bujor, încruntat.
– Eu zic să-i omorâm. Nu putem avea încredere în ei! se răsti Gelu, gata să sară de pe loc și să smulgă beregate cu mâinile goale.
– Mă doare capul, gemu Bubu.
– Fraților! Să nu ne pripim! rosti Arsenie, pășind în spate. Putem să demonstrăm că suntem daci!
Cei trei străini își rotiră cușmele în cap ușor cu ambele mâini, apoi își ridicară tricourile cu mâna dreaptă și se bătură peste burtă de trei ori cu stânga.
– Sunt daci! exclamă Bubu. Altfel nu ar fi știut salutul secret dacic!
– Eu tot nu am încredere în ei! se răsti Gelu, gata să își scoată pantalonii și să sugrume minim doi oameni în același timp cu ei.
– Unde suntem și ce se întâmplă aici? întrebă Bujor, respirând greu, ca un om care se gândește adânc.
Căpitanul Arsenie înghiți în sec.
– Nu o să vă placă răspunsul. Nu contează unde suntem. Contează când. Suntem în anul 3535. Ați fost înghețați timp de peste 3000 de ani!
Gelu lovi cu pumnul în peretele de metal.
– Minte!
– Cum este posibil? întrebă Bujor.
Căpitanul Arsenie își drese vocea.
– Lerul strămoșesc care proteja patria Dacilor și magia lumii s-a fisurat atunci când frații tăi l-au folosit să te vindece. Apoi a explodat, distrugând atât magia lumii cât și scutul care proteja Dacia de popoarele înapoiate. Toate creaturile magice erau dependente de scutul ăla și au murit. În afară de voi. Cu ultima suflare, tatăl vostru, Gerula, v-a înghețat, ca să rămâneți în viață până când lerul se regenerează. A durat peste 3000 de ani!
Bubu căzu în genunchi.
– 3000 de ani. Toți oamenii pe care i-am cunoscut sunt morți! mormăi el, deznădăjduit.
– Bun. rânji Gelu. Oricum nu îmi plac oamenii pe care îi cunosc.
– Și ce s-a întâmplat în ultimii 3000 de ani? întrebă Bujor, cel mai curios dintre haiducii daci vârcolaci.
– După ce scutul de energie s-a dus, Dacia a avut o perioadă de declin. Au venit valuri de barbari și cotropitori care nu ne-au înțeles spiritul autentic și am început să ne ducem în jos ca civilizație. În două mii de ani deja eram pielea pulii. Apuse vremurile în care toate popoarele se minunau de gloria noastră. Dar, cu ajutorul unor eroi populari, daci adevărați, ca Mihai Eminescu, Dan Puric, Arsenie Boca, cel al cărui nume îl port, și mulți mulți alții, Imperiul Dacic s-a reconstruit. Am reușit să unificăm planeta prin pace și înțelepciune și să ne îndreptăm spre stele. În anul 3535 toți oamenii sunt daci. Dacomenirea acoperă un sfert de galaxie!
– Dar dacă au trecut 3000 de ani înseamnă că Cecilia, sufletul meu pereche… a murit…
Bubu își duse mâna la inimă și o lacrimă fierbinte îi picură din ochii albaștri ca zenitul.
– Nu fi supărat, încercă Gelu să-l consoleze. Gândește-te că când a murit era super bătrână și urâtă deci oricum n-ai fi vrut să o fuți. Gândește-te la ce țâțe nasoale și lăsate și venoase avea când a murit, probabil.
– Cum pot trăi fără dragostea mea adevărată? urlă Bubu. Era atât de mascul adevărat încât nu îi era frică să își exprime sentimentele.
Bujor era mai diplomat.
– Frate. Toate trec. Oricum, crede-mă, nu era nimic special de capul ei.
– Mă iubea infinit! căzu Bubu, răscolit de dragoste neîmplinită.
– Băi, nu chiar, completă Gelu. Că am futut-o de i-au sărit sandalele o dată la beție.
– Ce fel de minciuni sunt astea, frate? Se uimi Bubu.
– Nu minte, punctă Bujor. Am auzit de la mai mulți daci că i-au tras-o. Avea o chestie cu dacii. M-am gândit că din cauză că taică-su e roman. Știi cum sunt pizdele astea, vor să și-o tragă fix cu oameni pe care tatăl lor i-ar urî, ca să îi pedepsească că n-au fost acolo cât ele au crescut.
– Nu poate fi! Ne-am jurat iubire veșnică! se ridică Bubu de jos doar ca să se arunce înapoi și mai dramatic.
– Până și eu am făcut dragoste cu ea, cam cu două zile înainte să ne spui că te-ai îndrăgostit de ea. N-am mai zis nimic, să nu-ți stric veselia. continuă Bujor.
– Asemenea trădare! De la frații mei! Nu se poate așa ceva!
Bubu era devastat. Începu să se zvârcolească pe jos și să dea din mâini și din picioare. Situația îl devaliza de sentimente.
Gelu îi dădu o palmă după ceafă.
– Hai, bă suferindule, las-o moartă că a fost acu 3000 de ani, ce naiba!
Arsenie își drese vocea.
– Camarazilor, nu avem timp de asta! Toată dacomenirea este în primejdie! Imperiul Galactic Dacic este atacat de forțe pe care doar voi, eroii din istorie, haiducii daci vârcolaci le pot birui! Bănuim că și lerul a fost sabotat acum mii de ani ca să întârzie dezvoltarea speciei noastre. Sunteți singura noastră speranță!
Bujor căzu puțin pe gânduri apoi dădu din cap aprobator, scrâșnind din dinți.
– Poți să contezi pe noi. Când vieți dacice sunt în pericol, haiducii daci vârcolaci sunt acolo!
Arsenie îi privi pe cei trei frați drept în ochi, cu intensitate și mândrie.
– Așa vă vreau. De astăzi înainte nu sunteți doar haiduci daci vârcolaci! Sunteți…
HAIDUCI DACI VÂRCOLACI ÎN SPAȚIU!
Comentarii (14)
Profund
Haiduci daci varcolaci galactici. Abia astept continuarea! P.S. Lerul e cuptorul de la soba :))
Mi-ai luat-o inainte cu haiduci daci varcolaci galactici :))))))
hahahaaaa cool!!!!
bai Bubu… si eu am futut-o peCecilia…
ce pula mea sunt alea cușme ?
http://images.lmgtfy.com/?q=cu%C8%99me
acest site este un pamflet si trebuie tratat ca atare.
Ba, asta cu plecatu in spatiu a fost doar o scuza sa scape de romani, dar mai ales de zidurile pe care astia le darama peste copii
Inb4 baietii cu cusmele nu-s daci.
Haiduci daci vârcolaci pitpalaci între copaci?
haiduci daci varcolaci calatori prin timp? deja se ingroasa gluma. tremur de anticipare
Radule cand scoti cartea aia promisa acum cativa ani ca am luat salariul
E și vreo primă parte sau ceva? N-am mai fost pe-aici de ceva timp.
P.S. Hai mai repede cu Salam, că vreau să cumpăr cartea și să mă dau hipster.