Misterul bazei stelare Decebal, partea 2
Plutea ușor prin vid, dezbrăcat, pe vine. Poziția pe vine nu era absolut necesară, în lipsa gravitației, dar parcă se simțea mai natural când te caci. Gelu își ținea respirația și se uita din afară, pe hubloul mic al punții fregatei Funar, spre frații lui. Se uita urât. Nu putea să înjure în spațiu, pentru că în spațiu nimeni nu te aude când înjuri. Făcu o piruetă și își lăsă curul să explice ce fața nu putea.
Era un cur expresiv. Parcă spunea, prin contrațiile cu care încerca să împingă un manonaș spre praful stelar: „Dacă ați fost atât de nașpa încât m-ați obligat să mă cac în vidul cosmic, în loc să o parcați după o lună întunecoasă, să mă cac civilizat, atunci o să vă uitați la mine cum o fac. Cum iese din mine ușor, împingându-mă în cealaltă direcție, din cauza legilor fizicii, în timp ce îmi țin respirația la -270 de grade”.
„Întoarce nava că mi-e scârbă de ăsta cum se cacă”, mormăi Bujor, sictirit. Bubu apucă volanul spațial și trase de el, dând cu spatele. Nava se roti ușor, scoțându-l din câmpul vizual pe Gelu câcându-se și băgând în cadru o navă spațială imensă, de forma unui dulap.
„Ăștia când rahat au apărut și de unde?”, întrebă Bujor, complet uimit.
„Când ne certam cu nebunul”, postulă Bubu. „E imensă. Crezi că ei sunt responsabili pentru dispariția bazei stelare Decebal?”
„E foarte posibil. Nu avem destulă energie cât să ne batem prelungit cu ei. Ți-am zis că trebuia să umplem motorul eminescian cu pătrate!”
„Putem să-i lovim tare și rapid. Să le dăm perversa la scut și motoare până se prind care-i situația. Nu cred că ne-au văzut încă”
„Sau, am putea să deschidem canalele și să-i întrebăm cine sunt și ce caută în spațiul dac.”, cugetă Bujor. Nu trebuie să presupunem că toți extratereștrii sunt javre.
„Ne-am pierde avantajul. Eu sunt super mlădios. Nu mă văd senzorii. Aș putea să pun costumul spațial pe mine, să mă propulsez până acolo, dau un cep cu laserul în navă și intru să văd cu ochii mei despre ce-i vorba. Și nu punem nava în pericol. Ai încredere în abilitățile mele de ninja spațial, frate!”
„Am. Dar poate ar fi mai bine să așteptăm să vedem ce intenții au. Să nu îi sperii și să fugă, nu de alta”
Deodată, Gelu, mov de la frigul cosmic, întră în cabină, din camera de compresie. Dacă ar fi fost doar dac, sau doar haiduc dac, n-ar fi supraviețuit unei căcări în spațiu. Dar îl ajuta faptul că e foarte păros pe piept. Bine, și abilitățile de vârcolac îl făceau mai rezistent decât oamenii de rând. Gâfâia și avea ochii roșii.
„Ați văzut., bă, nava aia imensă?” horcăi Gelu.
„Da, tocmai ne hotăram ce să facem în legătură cu ea”, îl informă Bujor pe fratele lui, venit de la baia infinitului, scărpinându-se în barba blondă.
„Păi ce e de hotărât?”. Mă duc până acolo și îi rup în bucăți pe toți, cu mâinile goale, în stilul haiduci daci vârcolaci și vedem dup-aia ce-i cu ei.
„Ești prea lat în umeri, frate”, explică Bubu. „Cu costumul pe tine, te văd ăștia pe senzori și-ți bagă un laser în dinți. Doar eu sunt destul de mlădios..”
„Ce costum, băi, pișpirule? Mă duc așa. Îmi țin respirația până la ei și le rup nava în două cu brandul. Nici pantaloni nu-mi iau, că n-am chef să-mi alunece cheile din buzunar și să plutească aiurea, că nu le mai găsește nici dracu’. Cosmosul e super mare!”
„Orice facem, trebuie să ne hotărâm repede”, punctă inutil Bujor.
––––––
Pentru a alege ce se întâmplă în a 3-a (și ultima parte a povestirii) votați aici.
Comentarii (5)
old school ca la pro tv
more like varcocaci am i right XDD
Scoate naibii volumul întreg, punete de acord cu o editura sugativa, eu te văd în elicopter ca un boss spațial …
Bo$$, cand ai tu timp ashea, mai zine-ne ce s-a-ntamplat cu Haiducii aia, ochei? Sa stim si noi de iei ;).
cum poti caca asa ceva pe gura?