Moartea: cea mai mare obsesie a omului.
Cu toții suntem oarecum îngroziți de ea și cu toții încercăm oarecum să ne ferim de ea prin diferite metode.
Te lași de fumat. Te apuci de sport. Dormi 8 ore pe zi. Îți tratezi adecvat bolile. Belești ochii în ambele direcții înainte de a trece strada. Nu te apuci să bagi toasterul în priză când faci baie cu el.
Ăstea-s metodele reale și concrete. Există și metode mai abstracte de a te feri de moarte.
Spre exemplu, cel mai simplu mod de a te feri de moarte, adoptat de o mare parte dintre oameni, e acela de a găsi o narațiune spirituală care să te convingă că moartea nu e o chestie așa groaznică. Că e o chestie oarecum cool și ok pentru oameni ca tine și zvonurile unei oribile dezintegrări ale eu-lui au fost profund exagerate. E mai simplu decât să te trezești zilnic bântuit de incertitudinea morții și de bănuibil de groaznicele ei implicații fără să clachezi.
O altă modalitate populară e aia de a încerca să găsești valoare în moartea cuiva ca să te păcălești singur că există valoare în moarte și cumva e posibil să fie valoare și în a ta, când ți-o veni vremea, făcând-o mai suportabilă. Am murit, dar măcar am făcut chestii atât de valoroase încât la înmormântarea mea au venit oamenii în uniforme ciudate.
Și totuși, de ce mor oamenii?
Există două motive mari.
1. Adunătura de defecte pe care le-ai tras la loteria genetică și de boli pe care le-ai acumulat destul de natural și inevitabil pur și simplu s-au dovedit o povară prea mare pentru carcasa ta din ce în ce mai fragilă cu vârsta și a cedat.
Nu e o chestie de discutat. E doar o chestie de împăcat.
2. Te aflai la locul nepotrivit în momentul nepotrivit.
a) de idiot . Genul.ăsta de morți nu pot fi considerate tragedii ci doar exemple amuzante de selecție naturală.
b) ghinion
c) din cauză că a fost altcineva idiot
Știre de azi. Așa e societatea. Are avantaje și dezavantaje. Avantajele sunt că ai cu cine vorbi și cu cine face schimb de bunuri și servicii, dezavantajul e că e formată în mare parte din idioți și poți muri din cauza lor.
d) din cauza nevoilor unui sociopat
Și aici iarăși trebuie să facem o mică distincție. Dacă sociopatul e rațional, vorbim de un fenomen social groaznic, dar banal și extrem de uman. Spre exemplu, în secolul 20, cam 1/5 oameni a murit din cauză că se aflau în locul nepotrivit la momentul nepotrivit, mai exact într-un război pornit de sociopați raționali. Specie socială dar, în același timp agresivă, care-și omoară 20% din membri pentru stabilirea ierarhiei.
Și ajungem UNDE VOIAM SĂ AJUNG DE LA ÎNCEPUT.
La cazul în care te omoară un sociopat irațional pe care nu-l cunoști.
Ăsta e cel mai fascinant tip de moarte pentru om. Deși cel mai statistic improbabil, (sub 1 la 1 000 000 de oameni moare așa) e cel mai discutat. Pentru că gospodarul de rând are nevoie de o narațiune ușor de înghițit legată de moarte. Așa că cască gura la mort. Instinctiv. Încearcă să găsească sens. Pune întrebări.
Cum a murit?
De ce?
Ce fel de om era?
Există vreo corelație între ce fel de om era și cum/când a murit?
Cum ar fi putut evita, mai exact moartea?
Ce pot eu să învăț din moartea asta ca să mă poziționez mai avantajos în relație cu inevitabila moarte?
Să stabilească o explicație de forma: A murit din cauza x. Eu nu am cum să pățesc așa pentru că y. Genul ăsta de moarte, fără explicație simplă, îl neliniștește. Nu are sens. Nu are valoare. Nu are lecție de învățat. Nu ajută la stabilirea unui tipar care să prevină alte morți.
Sau poate are, dar nu vedem noi? Poate ne ajută presa.
Sigur din toate articolele de presă găsim un sens, o concluzie, o chestie care să fie în concordanță cu narațiunea noastră personală despre moarte. Ceva care să ne facă să simțim că e în controlul nostru. Sau daca nu al nostru, al cuiva. Al oricui. N-are cum să nu fie nimeni la butoane și chiar să n-aibă nimic sens, nu ?
Aș putea să fac ca ăștia. Mă uit la situație ca un film . Victima e într-un film, eu sunt spectator. Regulile din film nu se aplică la spectatori. E doar un film.
Rahat. Sunt prea rațional să meargă.
O femeie a povestit că se afla la faţa locului când a avut loc tragedia, iar fiul său a rămas marcat de ceea a văzut. ”Din păcate, fiul meu a rămas marcat. Nu am ştiut ce se întâmplase la Dristor 1, nimeni nu ne-a avertizat. Nu este în regulă să laşi o persoană decedată în văzul tuturor!!! Erau doi gardieni de-o parte şi de cealaltă a victimei, când am intrat noi. Nici un poliţist la intrare, la metrou, să avertizeze acest eveniment nefericit”, a scris femeia pe facebook-ul Poliţiei Române.
Ce nesimțire! Cum au avut nesimțirea să lase acea finalitate prematură și absurdă a unei conștiințe evoluate într-un loc în care să fie văzut de un copil și să îi provoace emoții? Dacă acum copilul începe să-și pună întrebări existențiale? Dacă își dă seama că de fapt cu toții ne forțăm să evităm să ne gândim la moarte pentru că e o chestie atât de nașpa încât dacă te gândești la ea îți vine să urli și oricum nu prea te ajută cu nimic să o faci? E prea tânăr să își dea seama că totul din jur e făcut să ne distragă atenția de la moarte!
Poate dacă fac moartea cuiva DESPRE MINE ȘI DESPRE CUM MA AFECTEAZĂ PE MINE, ca maimuța asta sinistră, reușesc cu puterea narcisismului să mă conving că sunt atât de important încât tot ce poate să facă moartea e să-mi șocheze un copil.
Nu. Nu merge. Încercăm altceva.
Uite. Tatăl victimei știe. Ne trebuie vinovat. Nu nebuna. Trebuie să găsim un vinovat clar, concret și RAȚIONAL. Pentru că dacă vinovatul e RAȚIONAL, el poate fi PEDEPSIT și chestiile de genul de pe viitor EVITATE! Vina trebuie să o aibă cineva rațional care ar fi putut să facă ceva și nu a făcut! Autoritățile sunt de vină!
Trebuiau să facă patrule care să strângă oamenii incoerenți de pe stradă.
Și gărduleț la metrou.
Și cumva dacă ar fi putut să facă metrourile dintr-un material mai moale la impact.
Și să monteze pe frunte tuturor oamenilor oglinzi retrovizoare, să vadă dacă vine să-i împingă cineva de la spate.
TOT NU MERGE. next.
Poate ne ajută să aflăm mai multe despre ea. Poate aflăm ceva detaliu personal care să ne facă să ne gândim că în situația ei am fi putut să ne ferim. Poate era surdă de o ureche și n-a auzit-o pe aia. Poate din cauză că e membru PSD și nebuna avea boală pe partid. Nu? Nimic util? Doar voyeourism în viața unui mort pe care nu-l cunoaștem. Of.
Da! Asta sigur ajută! Poate după ce mă împinge unul în fața metroului, în ălea ultimele 2 secunde ale existenței mele pot să mă întorc, să mă uit în ochii lui și să caut semnele. Să îmi dau seama dacă e bolnav psihic sau doar un tip care are ceva cu mine. Poate i-am futut nevasta sau ceva.
Asta e bine. Asta e bine. Poate păcălesc moartea cu căcaturile astea. Uite ce sănătos arată. Sigur trăiesc cu o lună mai mult doar dacă absorb informația promisă de articolele astea trei.
Căcat căcat căcat! Eu mă încadrez la oricare! Păi nu e bine!
Mai multă moarte. N-ai unde să te uiți fără să vezi morți, bă, băiatule. Măcar ăsta a murit la 189 de ani. E mai bine decât să mori la 25, nu ? Dacă eram fata aia eram mort de 7 ani băgamiaș.
Poate, totuși a existat un moment în care se putea salva și a fost fraieră. Poate ar fi putut să se urce înapoi pe pe
Rahat.
Totuși, trebuie o concluzie. O morală. O povață. Adică ați citit până aici. Am scris până aici. N-avem cum să plecăm de aici așa, aiurea și absurd. Ca și cum moartea ar fi ceva aiurea și absurd. Trebuie ceva concret.
Ok. Hai că vine.
Ca să eviți să mori aiurea, cel mai important e să nu te afli niciodată în locul nepotrivit în momentul nepotrivit.
În rest e simplu.
Comentarii (29)
Amin!
Oamenii mor ca sa pot sa citesc eu articole amuzante despre asta. Nimic mai simplu.
Esti un idiot.
E amunzat pentru ca te cheama Radu
O sa ma amuz si la moartea ta.
de parca ar ajuta mortu cu ceva sa fii trist.
o metoda sigura ca sa nu iei ban pe facebook: nu iti faci cont.
– necititnd acest articol ?
plm am vaz imaginile acum…se uita taranii ca rama in sudura nu au ajutat o nimeni…erau cel putin doi cocleti acolo langa sa o scoata .
toti oamenii intra in depresie cand se gandesc profund la moarte?
Ce facultate ai terminat Radule? Fara legatura cu subiectul,doar intreb.
psihologie
aia nu e facultate, e un fel de scoala de arte si meserii
dao
Si cum te impaci cu ideea ca tu si cei dragi mor pt totdeauna si nu mai e nimic dupa?
Chiar ma gandeam sa iti las azi la pranz pe ceva pagina un comentariu de genul „centaure, daca nu te-au castrat astia de la facebook, sti ce ai de facut” .
Uite asta da articol de aratat la prosti! Ai aruncat la gunoi scurt si ferm orice argument invocat de prosti. Cu o explicatie foarte simpla a fenomenului, ” cacatul se intampla „
Unul din generația FSN / PDSR ar fi zis că lumea de azi s-a muiat, fiindcă știe că e statistic improbabil să ți se întâmple ție așa ceva.
Pe vremea lor, adică mijlocul anilor 1990, accidentele, jafurile, violurile și bătăile de stradă terminate cu spitalizare erau atât de răspândite încât nu mai impresionau pe nimeni.
Cât de tare te-a durut când ai murit pe facebook?
chiar ma simt vinovat ca ma distreaza acest articol, dar este delicios: „Căcat căcat căcat! Eu mă încadrez la oricare! Păi nu e bine!” il mai citesc de vreo 3 ori sa mi se imprime bine in minte..contine informatii pretioase, care pana la urma m-ar putea salva candva, cine stie. Mai bine sa il citesc decat sa nu il citesc, stii doar.
https://i.imgur.com/m1gakUe.jpg
Ce tate misto are tipa din clipul de la punctul a).
Ma mir cum nu a zburat clipul de pe YT pana acum. Indivizii aia sunt alergici rau la sfarcuri iar cine a incercat sa cenzureze clipul ala, a facut-o c-o mana pe pula / deget in pizda.
Aveți careva o mână de puf de găină?
Mi-a căzut pula pe oo
Da’ de oamenii depresivi care chiar vor sa se sinucidă, ce zic,i centaure? Cumva ei nu se mai feresc de moarte?
sunteti prosti toti…asta nu e subiect de nasu vostru…ca sa vb. despre asa ceva tre sa ai gena, scoala, propozitia si prilejul…nu ocazia..alo!! prilejul si talentul.
O morala clar nu este, dar o povata mica exista, in situatia nefericita in care realizezi ca esti pe linia de tren/metrou si nu ai timp suficient sa evacuezi. Povata mica este insa este super complicata, pentru ca : in primul rand trebuie sa fii constient de faptul ca contact iminent, apoi trebuie sa faci cea mai grea parte din plan si anume sa nu te panichezi; nu te panica si aseaza te intre sine cu fata in jos si acopera ti capul cu mainile. E destul loc, aproape un metru jumate si cel mai probabil nu patesti nimic. Nu ca asta garanteaza salvarea sau ceva, si nu ca va fi cazul nostru, dar asa ca idee, daca te vei afla vreodata in situatia asta si esti norocos macar ai o sansa.
Inchipuie-ti viata, ca pe o clipa ce se deruleaza la infinit. Nu exista moarte. Da’, exista depresie, cu caru’, iar eu am uitat sa-mi iau pastilele. :))
„Spre exemplu, cel mai simplu mod de a te feri de moarte, adoptat de o mare parte dintre oameni, e acela de a găsi o narațiune spirituală care să te convingă că moartea nu e o chestie așa groaznică.”
What? Deci daca ma autoconving ca moartea nu e chiar asa de rea o sa reusesc sa ma feresc de ea? La infinit? Adica o sa devin un fel de Duncan MacLeod?