Azi e ziua cartii. Normal ca stiti. Ca nu e pseudointelectual pe lume care sa nu se pozeze citind si sa anunte absolut toti prietenii ca e pasionat de lectura.
Lecturistii astia, la fel ca veganii, au impresia ca fac parte dintr-un cerc elevat de hyperboreeni. Trebuie sa aduca aminte constant plebei ca ei citesc si asta ii face superiori.
Se dau obsedati de esenta lucrurilor. Dar in acelasi timp insista ca kindle-u e blasfemie si ca merita sa tai copaci pentru ca hartia reala are un anumit miros si o textura. Cat de limitat sa fii, sa conteze astea intr-o experienta intelectuala pentru tine?
Dar exista multe motive pentru care un idiot ar prefera o carte. Da mai bine in poze, e mai groasa, pari mai destept. Trebuie sa iesi in public sa o cumperi si te vede lumea cum o cari spre casa si concluzioneaza ca esti ganditor.
Tot soiul de motive de imagine. Cam asta e tot ce mai reprezinta o carte de hartie in ziua de azi: metoda prin care secretare mediocre incearca sa pacaleasca internetul ca detin trasaturi de personalitate prin poze.
”Da. Dar oamenii destepti citesc carti!” O sa zica un semidoct, cu bale in coltul gurii.
Nu, micutule. Oamenii destepti asimileaza informatie si nu au fixatii cu forma, mirosul si textura in care informatia ajunge la ei. Doar idiotii au.
Daca te pozezi cu cartea in mana, clar consideri cititul o activitate rara si elevata, nu ceva absolut normal. Iar daca cititul ti se pare mare chestie, clar esti idiot.
Si inainte de a sari de cur in sus ca v-am intinat valorile si nu cred ca lectura e cea mai elevata forma de intelegere, tineti minte ca si suge-o ramona e carte.
Fetishizarea lecturii e o trasatura comuna printre cei mai detestabili si pseudointelectuali mediocri din jurul nostru. Azi, de ziua cartii, va recomand sa dati scroll in jos pana la prima proasta care ranjeste cu o carte in mana si urlati spre ea „mars fa, nu pune botu nimeni ca esti desteapta si interesanta ca citesti. Doar mirosi a disperare de validare. ”
Dar asta, pana la urma, e chestia care salveaza cartile. Fetishizarea. Din pacate nu mai e nici un alt motiv pentru care cartile exista, decat disperarea unora de a arata ca sunt destepti. Exact ca si cu teatrul.
Serios acuma. Daca ai o piesa buna de teatru, filmeaz-o si ma uit de acasa. Nu vreau sa miros nici carti nici actori ca sa par destept. Si asta e singurul avantaj al acestor forme depasite de exprimare.
Și dacă tot e zi de sărbătoare pentru pseudointelectuali, haideți să vorbim puțin de a doua cea mai detestabilă categorie de oameni (după feministele cu breton care împart lumea în victime și agresori, indiferent de ocazie)
OAMENII CARE SESIZEAZĂ CACOFONII.
Câteva adevăruri NESPUSE despre cacofonii.
– Nu sunt greșeli gramaticale
– Sunt mofturi stilistice ale unor autiști pudibonzi de acum 200 de ani care nu aveau nimic de făcut toată ziua decât să fie deranjați de alipiri fonetice de silabe similare. Cum să zici dom’le „ca cartoful” sau „la labator” sau „mama mea m-a”? Nu pică elegant. *
Credința că cacofonia e ceva deranjant e cea mai mare dovadă de mediocritate posibilă. Gândește-te că omul care crede în cacofonii a acceptat regula asta în copilărie și explicația ei absurdă (nu sună frumos, nu e frumos să zici caca când nu te referi la caca) fără să își ridice nici o întrebare de unde a venit regula sau dacă are rost. Ba mai mult, insistă să se respecte această regulă fără să îi pese cine a făcut-o și de ce.
De ce ar face așa ceva un om mă întrebați? Că e „bine crescut”. Adică a echivalat inteligența cu capacitatea de a cunoaște și respecta cât mai multe reguli, fără a le înțelege neaparat. Ca foca aia de la circ care știe că primește pește dacă balansează o mingiuță pe nas. Nu înțelege ea care e rostul balansatului mingiuței pe nas dar știe că e focă bună dacă o face. Așa și ăștia. Știu că o să primească aplauze dacă sesizează cacofonii. Sunt la fel de bine crescuți ca foca de la circ.
Când respecți o regulă fără să înțelegi ce rost are nu ești inteligent, ești doar dresat.
* (da, e cacofonie și cu alte silabe, nu doar caca. Și labatorul e un abator în care faci labă. Cum, nu știați?)
Comentarii (4)
Da și da.
M-a uns pe suflet textul ăsta, trăi-ți-ar familea!
Tara de nespalati pe dinti…dar lesinam la cacofonii.
Suntem mega-culti, avem de-alea cu saptamana de citit in metrou sau gen…penibil, in tara asta aia de vand 2000-3000 carti se considera boss intergalactic deja. Nu stiu cate milioane mai suntem, dar tot da un procent penibil, sa imparti mii la milioane. Si aia-s doar vanzari, ca mai sunt si aia care iau umplutura de biblioteca…
@mihaieminescu e de acord cu @piticigratis: „Și albinele-aduc miere, aduc colb mărunt de aur,
CA CErcei din el să faCĂ CAriul, care-i meșter faur.” (din poema epiCĂ CĂlin – File din poveste). deci nu exista cacofonii. (@caragiale begs to differ: a semnat toata viata I.L. Caragiale, nu Ion LuCA CAragiale). si cum cacofonie nu vine de la caca, ci din grecescul kakos (urit), putem totusi accepta ca exista chestii care ne zgarie auzul in mod neplacut. de exemplu, Codruţ Şereş, fost ministru pus de Voiculescu, condamnat pentru tradare. e, ia incercati voi sa ziceti tsş (ţş) si la final sa va mai iasa un ş. mie mi se pare mai greu decat aia cu „sase sasi in sase saci”
Leneșii adevărați nu se mai obosesc cu chindăl, citesc direct pe telefon