L-am găsit lângă cuier. Stătea în fund pe jos, rezemat de ușă, cu capul în palme. Când m-a văzut și-a scos căciula nervos și a dat cu ea de pământ.
„Sunt degeaba. Nu mă ia nimeni în serios.” mi-a zis.
„Ești important. Te știe toată lumea”, am încercat eu să-l îmbărbătez.
„Pe dracu. Știi când ajungi lihnit la un restaurant și e plin și îți dai seama că o să dureze 40 de minute până o să vină mâncarea dar îți aduce ospătarul între timp o pâinuță mică și un cubuleț de unt? Ala-s eu! Pâinuța aia mică!” țipă el într-o direcție fără vreo semnificație anume.
„Mulți oameni mănâncă pâinuța aia mică. Mie-mi place pâinuța aia mică.”, am zis eu.
„Da‘ nimeni nu vine la restaurant pentru pâinuța aia mică, omule! Doar e acolo”, mi-o tăie el. „Știi cum sunt eu? Ca prima oră de la o petrecere. Când au venit doar un sfert dintre oameni și toată lumea e trează!”
„Păi fără ora aia n-ai cum să ai o petrecere. Orice lucru are un început.”, am argumentat eu, în timp ce el se uita oțărât la mine.
„Serios? Zi-mi o poveste din prima oră de la o petrecere. N-ai, nu? N-are nimeni! Nu se întâmplă nimic memorabil în prima oră de petrecere! Doar e acolo ca să fie!”, se ambală el tăios. A oftat și a continuat. „Știi cum sunt eu? Ca băieții ăia pe care-i iau comedianții după ei prin țară să le conducă mașina, să le deschidă spectacolul și să le lustruiască pantofii. Tipii ăia care tot timpul arată și se-mbracă la fel ca stăpânul lor dar sunt puțin mai scunzi, ca să nu iasă-n evidență.”, spuse el, ridicându-se în picioare.
„Păi mulți comedianți de-ăștia de deschidere sunt chiar amuzanți…”, încep eu.
„Sunt pe dracu‘, că dacă erau, se simțeau ăia mai mari amenințați și nu-i mai luau după ei. Știi doar ce orgolii sunt în comedie. Ăia-s acolo ca poza de înainte la grașii care se apucă de sală: ca să pară mai impresionantă poza de după. Exact asta-s eu. Poza cu ăla care nu mai e gras de când era gras. Aici doar ca să-l scot în evidență pe știi tu cine!”, răcni el, dând un pumn în ușă.
„Totuși, ce mi-ai adus. Moș Nicolae?”, întreb eu, încercând să-l scot din stare. Atunci a luat cizmele mele de jos, mi le-a întins și a plecat. Cizmele erau pline de lacrimi.
Comentarii (5)
Lasa ca are mos Nicolae Olanda si Belgia pentru el, ca-l slavesc aia mai tare ca pe mos craciun. (care intre noi fie vorba e doar versiunea americana a lui Mos Nicolae, dar sa nu bata la ochi l-au pus pe 25 Decembrie)
De sarbatori, e timpul sa fim mai empatici, milosi, mai sensibili. „Eu, ieri am plans la un film porno…”
„Aici doar ca să-l scot în evidență pe știi tu cine”… „știi tu cine”… Voldemort?
Cum adică ți-a întins cizmele?!
Exact cum îmi desface mă-ta „bucili” s-o ajung până la pilor. Te-ai prins? De ce? De cur s-o lingi în pizdă…