Îi plăcea partea asta a țării, chit că erau mulți etnici locali. Atât timp cât nu ridicau steaguri verzi sau țipau după autonomie, erau chiar simpatici. Iar bucătăria lor chiar merita să le auzi limba spurcată. Mai ales că acum îi ghiorăiau mațele. Kürtöskalács scria pe gheretă.
„Un colac secuiesc” comandă el într-o românească impecabilă, ridicând un deget în aer ca să puncteze impecabilitatea limbii. Vânzătorul se întoarse zâmbind și spre oroarea lui era complet nepalez și lipsit de orice rușine în legătură cu asta. Îi întinse un colac secuiesc cu mâinile lui mult mai maro decât media țării. Colacul mirosea puțin a ghimbir.
„De ce miroase a ghimbir?”, se revoltă el.
„Știți, patronul e chinez și a venit cu rețeta lui”, răspunse nepalezul evident într-o română stricată.
Atunci nu mai putu și dădu cu colacul de pământ. Un paznic îl văzu și se grăbi spre el. Paznicul avea un poncho, mărgele la gât și era foarte, foarte sudamerican. „Que ora es!?”, țipă imigrantul. „Nu vorbesc mexicană!” se apără omul nostru în timp ce paznicul îi sucea mâna. „Ay caramba! La cucaracha!” urlă sudamericanul, evident bucuros de oportunitatea de a pune un localnic la pământ.
„De când terenul ăsta e cumpărat de arabi care-l subînchiriază, securitatea e la maxim pe aici. Așa e la ei.” se scuză nepalezul în româna lui strâmbă, în timp ce omul nostru era târât spre o dubă. Pe lângă ei trecu un vietnamez care scuipă în bătătură țipând „Dacii sunt o invenție a naționaliștilor!”.
Dan Puric se trezi plin de sudori. „Ce-ai pățit?” îl întrebă Tudor Gheorghe îngrijorat. „Nimic. Am avut iar coșmarul ăla” îi răspunse cunoscutul mim. Folcloristul îl pupă pe frunte și îl luă în brațe, ca să îl calmeze. „O să înfrângem multiculturalismul mâine. E tărziu. Hai să lingurim și să ațipim”, mormăi el pe sub mustață.
Comentarii (5)
ce scrie acolo? nem to dom
No fekete kukio
Ah, I see you’re a pedagog de scoala noua as well.
Mi se mai zice si Pestalozzi.
„„Ce-ai pățit?” îl întrebă Tudor Gheorghe îngrijorat.”
You still got it you beautiful motherfucker.