UBERCICLISTUL

Salut șoferi de București. Eu sunt Biciclistul. Sau „rasa superioară” cum îmi spune subconștientul vostru șoptit, cu frică. Uite o listă de cuvinte care nu înseamnă nimic pentru mine.

Semafor
Contrasens
Semnalizare
Prioritate
Trotuar
Cască
Asigurare

Sunt regele șoselelor și nu numai. Practic merg pe unde am chef. Inima alege direcția, coaiele viteza. Nici măcar nu știu dacă îmi funcționează frânele pentru că doar păsăricile epilate folosesc frâna.

Singura mea manetă e aia de la claxon pe care-l folosesc doar dacă reușesc să mă strecor pe trotuar la un metru în spatele unei femei gravide fără să mă simtă.

Dacă am avut accidente mă întrebați? Bineînțeles. Am făcut o bicicletă acordeon și de minim două ori doar bulanul suprem m-a salvat de la a fi făcut terci. Am învățat ceva din ele sau mi-au schimbat cumva modul de a folosi bicicleta mă întrebați? Bineînțeles că nu. Doar cururile pansate învață din greșeli.

Asta de fapt e problema de biciclist în trafic. Indiferent dacă greșesc eu sau el, tot eu sunt ăla care o să fie făcut terci. Așa că prefer să greșesc eu. Să mă duc pe lumea ailaltă pe barba mea și din vina mea, cu aceeași dârzenie testiculară cu care mă strecor pe contrasens printre mașini.

Nu vreau să ajung în rai cu vestă reflectorizantă și căscuță în cap, ca o panseluță flaușată. Ar trebui să vă fie frică de mine pentru că orașul e târfulița mea și voința mea e destinul inferiorilor mei. Vă miros frica și mă face doar să iau mâinile de pe coarne. Slalom printre mașini controlat doar din buci.

***

Comentarii (6)

Adaugă un comentariu