Jurnal de carantină 2026
Au trecut șase ani de când suntem mai mult sau mai puțin în carantină. Sunt și vești bune. Autoritățile au anunțat că am depășit valul treișpe al infectărilor și avem un mic moment de respiro. Din păcate se apropie valul paișpe și cumva valul treișpe a reușit să se lovească de mal fără să se spargă și se întoarce înapoi, să ne lovească din nou, concomitent cu valul următor.
*
Personal însă, sunt foarte optimist. Astăzi în sfârșit îmi vine rândul la ieșit afară la aer. Am depus cererea acum trei luni, cu dosarul medical și poze cu costumul de protecție conform cu ultimele reglementări. Cererea a fost aprobată alaltăieri și mi s-au alocat zece minute de plimbare, fix la ora 19:22. Vă dați seama? O să văd apusul! Ce noroc pe mine!
*
Din păcate Ultrabarrier 10 000 pe care dădusem ultimii mei bani anul trecut a fost declarată neconformă ca mască, fiind prea grea să poți sări cu detentă în primul boschet când auzi sirenele, ca să nu deranjezi vizual vreo ambulanță.
*
Acum am luat Ultrabarrier X-treme light. Nu are buton de panică de vidat plămânii și folosește duraluminiu și PWC în loc de titaniu, dar are mobilitate. Poți întoarce capul 15 grade în orice direcție cu ea. Teoretic e puțin mai ieftină dar practic am luat două, ca să nu ratez cele 10 minute de plimbare în aer liber care mi-au fost alocate în caz de se întâmplă ceva neprevăzut. Mă simt pregătit pentru orice.
*
S-a întâmplat ceva neprevăzut.
*
E groaznic. S-a anunțat carantină fix în zona mea. Ca de obicei, ministerul a comunicat zece puncte cu latitudine și longitudine care să delimiteze zona carantinată și am verificat cu trei hărți și patru busole. Orice aș face, unul dintre puncte nimerește undeva la mine în sufragerie. Acum am unit punctele în toate modurile posibile și oricum ai da-o, am minim un metru de sufragerie în carantină. E deja ora 14. Doar o minune mă mai poate salva acum. E total vina mea. La ce mi-au trebuit mie două camere? Ca să ce? Iar plătesc pentru excese. Așa îmi trebuie. Să mă învăț minte!
*
După o discuție telefonică lungă cu un funcționar public și doi bitcoini șpagă, am găsit totuși o soluție. Voi declara că sufrageria nu este folosită și renunț la dreptul de proprietate asupra ei. Am dărâmat rapid un perete de la baie, am zidit ușa de la sufragerie și am trimis poze. Oficial nu mai am sufragerie și nu mai sunt în carantină!
*
Acum trebuie doar să pun o scândură de pe geamul de la dormitor în lateral spre balcon, ca să pot ajunge la el, că avea acces doar din sufragerie. Dar o las pe altă zi. N-am nevoie de balcon acum. E deja 17:35. În mai puțin de două ore o să ies afară! O să pun costumul de protecție pe mine de pe acum, ca să nu existe probleme.
*
Este ora 18:14 și a apărut o mică problemă. Simt o nevoie stringentă de a urina și fermoarul de la Ultrabarrier X-treme Light s-a blocat. Singurul mod în care pot scoate costumul de pe mine fără să-l stric ar fi să descos fermoarul și să-l cos la loc după ce urinez. E complet vina mea. Cine naiba m-a pus să beau atâta apă?
*
Ora 18:56. E grav. Simt că îmi pleznește vezica. Am testat pe costumul de rezervă cât mi-ar lua să descos fermoarul și să-l cos la loc. Minim 31 de minute. Groaznic. Mai am doar 26 de minute până la ieșire. E absolut imposibil să o fac în atât de scurt timp.
*
Retrospectiv aș fi putut să descos direct costumul meu în loc să pierd timp testând pe celălalt costum cât timp mi-ar lua să-l descos.
*
Retrospectiv aș fi putut să-l rup de pe mine și să-l pun pe cel de rezervă direct. Acum e prea târziu, că l-am stricat și pe ăla. De la urină cred că e. N-ai cum să gândești logic când simți că-ți explodează vezica.
*
19:23. Sunt afară și e bine. Nimic nu mai contează. Aș vrea să pot să simt vântul, să miros plantele, dar nu se poate prin costum. Văd totuși frunzele cum se mișcă și e bine, îmi imaginez că în loc de mirosul ăsta înțepător din costum, miroase a copaci. Mintea e cel mai puternic mușchi. Își poate imagina orice. Merg pe străzile pustii spre parc. Încă patru minute, după care va trebui să mă întorc, ca să ajung înapoi până la 19:32. Un sentiment călduț îmi umple sufletul. Călduț și umed, de la suflet în jos, până la cizme, care băltâcăie cu fiecare pas. Aburii urcă și-mi încețoșează viziera de la costum, dar cumva reușesc să văd soarele. E minunat și roșiatic. Atinge vârfurile copacilor. E primăvară. E bine. Nimic nu mai contează. Merg agale, merg crăcănat, dar merg. Pe afară. Pe trotuarele pustii. Am nevoie de un duș urgent.
Comentarii (17)
Ironii ieftine de hater froohstrat.
Macar nu a fost declarata Super-Mega-Carantina ca in septembrie 2025 cand Imperator Arafat a decretat sa fie anihilat juma’ din cartierul Salajan folosind tunul orbital cu ioni.
mare smekerie, eu stiu cine a avut diaree
Te rog nu mai scrie perspective din acestea ca ne bagi in depresie cronica pe toti :))
Inca un orc ratacit cu timp berechet. Boss la sapa cu tine! Fii productiv!
eu deja am batut scanduri la geamuri in forma de X si am pivnita plina cu de toate. in 2030 cica vine apocalipsa zombie..
E ok jurnalul! Corespunde!
Foarte tare! Imi place mult ironia si modul in care scrii. Keep it up!
poate va zic la autoritati ca v-ati adunat toti conspirationistii aicea
e si o parte buna in chestia asta. daca te cacai pe tine era de rau, ca aveai covid. masurile sunt eficiente. dure, dar eficiente
Plauzibil. Tragic si plauzibil.
Sunt cateva exagerari acolo (faza cu daramatul si ziditul peretilor) dar in rest e de plans.
Viata bate filmul. Taburi la Unirii, Bucuresti, 2020:
https://www.youtube.com/watch?v=629V_lnTkxc
Ce sa vezi, a dispărut instant invitatul, mamii lui de comunistoid nazist curvar și autist.
Scapam curand ;)
Ești un scriitor de comedie excepțional. Felicitări.
Mai vrem
Ia zi repedecâteriduri ai la pla
Ia zi. Cât dai să îți citesc textele?