Doar ochii bătrânului luptător mai luceau a tinerețe. Fiecare zâmbet ridica și repoziționa mii de riduri. Pete negricioase își schimbau poziția și formau constelații noi pe fața lui, bătută de timp și de absolut nimic altceva, în toată istoria ei. Își sprijini toiagul în pământ și întinse un deget ca o gheară spre tânărul războinic, care nu era chiar tânăr, dar părea tânăr prin comparație.
– Țin minte tot, de parcă s-a petrecut ieri, tinere. Eram de vârsta ta. Tărâmul era la capătul puterilor. M-am pus în genunchi și m-am rugat zeilor roșii să îmi dea puterea să fac ce trebuie făcut și ruga mi-a fost ascultată. O sabie a căzut din ceruri și o voce a tunat spre mine. „Aceasta este sabia puterii absolute. Cu ea poți înfrânge forțele răului. Ești singura speranță a tărâmului. Du-te întins!”.
Bătrânul horcăi și tremură din toate ciolanele. Era greu de imaginat, uitându-te la el, eroul vajnic de odinioară. Se sprijini de perete și continuă povestirea.
– Așa că m-am dus spre mișei. Singur. Cu sabia în mână. Erau câtă frunză câtă iarbă. Mârâiau la mine. Arme luceau din toate direcțiile, dar niciunul nu avea curaj să facă primul pas. Vedeau Sabia Puterii în mâna mea și le era frică. Am ridicat-o deasupra capului și am urlat la ei. „Măi băieți, cum ar fi, dar cum ar fi, să fac eu o gaură în steag cu sabia asta. După care vă schimbați toți tricourile și le zicem la toți că nu mai sunteți voi, sunteți ăia care v-au bătut pe voi”. Era o propunere temerară. Dar au acceptat. Au urmat anii de pace. Tărâmul era liniștit din nou. La fel de nașpa, dar liniștit.
Un acces de tuse îl opri pe bătrânul luptător din poveste. Se șterse în colțul gurii cu o batistă și continuă.
– Dar sabia. Sabia Puterii. Se dovedi atât o binecuvântare cât și un blestem. Simțeam cum suge viața din mine în timp ce o mânuiesc. Mi-am dat seama că e prea multă putere pentru un singur om și că nimeni nu ar trebui să aibă în mână destinul întregului ținut. Așa că cu toată vlaga mea am luat Sabia Puterii, Feseneul, cum i se spunea, și am dat-o de pământ. S-a spart în două jumătăți perfect identice. Stânga și Dreapta. Pesedeul și Peneleul.
– Știu, bătrâne!, icni oarecum tânărul erou. Legenda spune că la vremuri de ananghie, un luptător temerar va uni din nou cele două jumătăți! Mentorul meu mi-a spus că eu voi fi acela!
– Victor Viorel, măi animalule!, urlă bătrânul cu o forță neașteptată, din punga de oase care-i era cutia toracică. Și mentorul tău, Adrian, credea că el este Alesul, când era de vârsta ta. Știu pentru că eu l-am crescut. Dar te-a mințit. Cum l-am mințit și eu pe el. Altcineva este destinat să reunească Feseneul. Un vajnic luptător de pe alte tărâmuri.
Bătrânul căzu în genunchi. Se apropia de moarte. Bine, se apropia de vreo 20 de ani, dar tot ezita să facă ultimul pas. Cât-de-cât oarecum tânărul luptător se apropie de el și îl scutură.
– Zi-mi numele lui! Zi-mi numele lui, bătrâne Iliescu!
Un ultim suspin se strecură printre buzele stafidite de vreme ale luptătorului din altă eră.
– Klaus!
Comentarii (7)
ultimul președinte, din ce vor psd-ul să schimbe în constituție.
Ce prost esti sa pui botul la harnelile useriste. Asa-i ca ai citit articolul ala de pe digi cu idiotul ala de la Bihor si creierul tau de maimutoid a inceput sa urle „AOLEU NU MAI ALEGEM PRESEDINTELE, CE NE FACEM?” Ce prost esti. Asa, ca idee, marea majoritate a tarilor europene sunt republici parlamentare. Si poate n-ar fi rau ca pe viitor sa nu mai ajungem intr-o situatie in care in timp de criza sanitara, presedintele sa tina cu dintii sa isi tina bufonul premier cand nu il mai vrea nimeni. Hai mai pune mana si citeste si altceva in afata de aberatii useriste.
Aoleu, ti-am citit blogul, esti gramada, scuza-ma ca ti-am raspuns, asa idiot n-ai cum sa fii decat daca insisti. :))
Foarte fain articolul.
De comunisti nu scapam veci, se reinventeaza si sufera mutatii mai ceva ca un virus. Nu vezi ca ia avant socialismul tocmai in vest, bastionul civilizatiei.
Gresit. Cel mai frumos moment de alianta PSD-PNL a fost Ciolos. Au pus momaia pe tron, si si-au vazut fiecare de ale lor. Momaia nu era „mai animal”, era amiba sau bacterie. Era foarte multumit cand i se spunea „prim ministru”, si in rest nu-l interesa nimic. Statea la semafor cu premierul Serbiei, unde sa se grabeasca?
@penisbeat, tu nu poți doar să te amuzi de kktul ăsta și atât? Fără să îi strici farmecul cu explicații politice care să demonstreze cît de prost e centaurul sfrijit și cât de infinit superior îi ești tu? Ești ca o bășină ce se cere nu scuzată, ci explicată.