Scriam mai des acum vreo 10 ani. Cu siguranță nu din cauză că eram mai tânăr și aveam mai mult chef. Nu e de la mine. E de la tot universul. A devenit foarte anost pe toate planurile. Pot să demonstrez asta lejer.
Presa – Asta clar nu mai e amuzantă de vreo 10 ani, de când a murit. Nu e mare secret că după criza din 2009-2011 prețul pe publicitate în presă a scăzut de vreo zece ori și oamenii s-au săturat să cumpere presă direct. Ce putem dezbate e dacă întâi presa a devenit căcat și oamenii au refuzat să o mai cumpere sau a devenit căcat PENTRU că oamenii nu o mai cumpără. Dar chiar nu o să dezbatem, pentru că motivul chiar nu contează, rezultatul e clar și evident pentru toată lumea.
Global toți oamenii cu mai mult creier decât trei râme lipite cu scoci una de alta care lucrau în presă s-au orientat spre alte domenii. Că așa fac oamenii inteligenți. Se reorientează profesional când profesia lor moare. Au rămas în domeniu doar idioții și propagandiștii care cred atât de tare un căcat încât suportă să moară de foame doar pentru oportunitatea de a-și spune poezia cu orice ocazie. Că na, nu toți pacienții suferă de o boală la diblă. Unii dintre ei se bucură de ea.
O să spuneți că deși presa e moartă, hoitul încă umblă. Cum se poate?
Nu e nici un miracol. Hoitul umblă că există două tipuri de degenerare ale presei nu neaparat viabile dar cât de cât funcționale.
Clickbait – Scrii chestii atât de cretine încât e greu pentru un om fără disciplină de călugăr shaolin să nu dea click pe ele, îi sugi informațiile personale cu cookies și le vinzi mai departe la data brokeri care la rândul lor le vând la publicitari, ca algoritmul lor de promovare să vândă mai multe șosete. Cititorul nu mai e client, e produs.
Propagandă – Ești plătit de guverne sau grupulețe de interese să împachetezi mesajul lor în orice știre. Informarea cititorului e secundară. Important nu e să îi prezinți știrea ci să îi spui ce ar trebui să creadă despre ea. Sau încerci să-l bagi la colț într-o ideologie cu spaimă și scârbă, prezentându-i ideologia opusă ție în cel mai revoltător mod și folosind cei mai imbecili exponenți ai ei ca tipar general pentru toată mișcarea.
A, ești moderat și bați puțin spre stânga? Uite niște naziști reduși mintal. Nu ți-e scârbă de ei? Nu vrei să devii extremist de stânga de frica lor?
A, ești moderat și bați puțin spre dreapta? Uite niște tranși care fac elicopterul cu genitalele mutilate spre niște copii de grădiniță. Nu-i așa că vrei să devii extremist de dreapta de scârba lor?
Nu-i așa că vrei să te înfigi în această discuție interminabilă despre morală atât de tare încât să nu-ți mai pese unde vine și unde pleacă banul?
Presa nu pare un organ vital. Societatea o mai duce niște ani și fără ea. Dar organul ăla mort putrezește în corp și cangrena se împrăștie în toate celelalte organe. De-aia tot universul a devenit anost.
Politica românească – asta tot timpul a fost plină de țărănoi semidocți și corupți. Dar când presa era vie, niște băieți îi mai deranjau. Îi urmăreau, râdeau de ei, ne arătau și nouă de ce ar trebui să râdem de ei. Nu se mai întâmplă. Că na, cum banul nu mai vine de la cititor, banul vine de la partid. Nu poți să-ți muiești clientul. Nu e rentabil. De-aia ciucă și ciolacu, deși obiectiv sunt la fel de oligofreni sau chiar mai oligofreni decât alde Oprea, Ponta, Băsescu, Năstase, Crin Antonescu și generația de aur a muii publice, își iau doar 1% din muia pe care și-o luau ăia. Că nu mai are cine să le-o dea și din ce bani. Blazare socială ca acum n-a mai existat în toată istoria țării.
Politica internațională – Presa mare e complet aservită guvernelor și grupurilor de bogătași. Treaba ei e să împartă săracii în globaliști și suveraniști și să îi întărâte să se certe între ei, ca să nu vadă unde se duce banul. Pentru ei chiar nu contează în care dintre taberele astea ești. Important e să îți consumi energia cu tabăra cealaltă și să le lași stăpânii în pace. Activiștii și protestatarii din ambele tabere sunt la fel ca presa. Că până la urmă banul vine din același loc și scopul lor e același. Divizarea ideologică a clasei de jos pentru a o ține ocupată. Greta Thunberg și Proud Boys sunt același căcat pentru că au același scop: să îți țină atenția ocupată. Până și un război care se petrece la o flegmă distanță de noi a reușit să ne blazeze. Pentru că este încadrat ca prezentare în același tipar de conflict ideologic care ne-a ieșit pe nas. Dacă bomba cade destul de departe de blocul tău încât să nu-l hâțâne, nu mai e o bombă, e doar un prilej să îți spui tu poezia despre cum uite ce se întămplă, de-aia se întâmplă, știai tu, tu le-ai zis dar ei sunt proști și nu te ascultă.
Generația mea – A răcnit la pereți, s-a dat cu curul de pământ cu proteste penibile care n-au mișcat nimic, s-au supărat pe mine că le ziceam de pe atunci că protestul pașnic e homeopatia activismului, dar până la urmă s-au prins și ei. Așa că jumătate s-au cărat în țări în care jetul de pișat îndreptat spre plebe e mai subțire și restul au strâns din dinți și și-au văzut de viața personală și de joburile de corpodrone.
Generația următoare de români – Prea mică de la declinul demografic să mai miște ceva. Mi-am promis pe la 30 de ani că n-o să mă deconectez în viața mea de tineret. Că e important să știi cine sunt și ce vor ăștia de vin după tine. Dar, la fel ca generațiile anterioare, m-am dat bătut. Pur și simplu tik-tokul e o ghenă prea analfabetă să o pot consuma doar ca să îi înțeleg pe ăștia mici și trapul, muzica proastă a zoomerilor, sigur e la fel de proastă ca linkin parku de pe vremea mea. Mna, sigur e. Dar deja am văzut prea multe la viața mea să mai pot face mișto de terminați de 30 de kile cu tatuaje pe față doar ca să rămân relevant. Mă piș dezinteresat în direcția lor generală.
Mondenul românesc- Partea amuzantă în monden era să vezi diferența dintre cum vor să se prezinte vedetele și cum sunt în realitate. Pentru asta aveam papparazzi, meserie care nu mai există de 10 ani, pentru că nu mai are nimeni bani să plătească demenți să-i urmărească pe bune pe agarici când faci la fel de multe vizualizări și cu o proastă care îi urmărește pe instagram și face știri despre ce postează ăia, ca și cum ăia n-au nici un interes să mănânce căcat ca să pară mai interesanți decât sunt.
Mi-e greu să mai zic ceva despre țărăncuțe cu mămăligă între dinți și râme în talpă care își arată târtița printre tutoriale de makeup, pentru că toate sunt la fel.
Mi-e greu să mai zic ceva despre gherțoi care transformă bancuri la care nu a râs nimeni din „almanahul umoristic 1973” în sketchuri filmate în garsoniere mizere la care pot râde doar ăștia atât de cruzi încât n-au auzit în viața lor de bancu cu lupu și bascula, pentru că toți sunt la fel.
Mondenul internațional – Ăsta chiar e locul unde se duce ultimul neuron să moară. Am dat ochii peste cap de prea multe ori auzind vedete care valorează zeci-sute de milioane care spun săracilor ce vor să audă pentru aplauze. După care o zbârcește unul cu câte o declarație, un șut în cur dat la furie și își ia cancel. Că nu-i pasă nimănui cum joacă actoru nuștiucare. Le pasă cu ce chestie ridicolă se îmbracă la MET gala și ce părere a zis despre Ucraina la beție. Actorii și taximetriștii, cele două profesii în care găsești idioți siguri pe ei care țin să-ți explice cum văd ei lumea deși nu i-a întrebat nimeni.
Filme, seriale și muzică – Aici se simte algoritmul cel mai tare. Se produc de 100 de ori mai multe chestii decât acum 10 ani însă cantitatea de idei originale rămâne constantă. Cred că de-aia și schimbă toți producătorii mari rasa și sexul personajelor. De-aia bagă propagandă ideologică în orice. De-aia întâlnești aceleași subiecte girl power – salvați balenele – diversitatea e frumoasă, indiferent de epoca și tema „operei”. Că „opera” în sine n-are nimic nou sau inteligent. E doar o recombinare de teme bătătorite anterior. Dacă n-ar exista „controverse” forțate de dragul discuției, chiar n-ai avea ce să discuți la ele.
Internetul și umorul – Umorul prin definiție vine din contrastul între ce zici și ce se întâmplă cu adevărat. Aia e umorul. Doar că na, discursul a devenit foarte normalizat și benign. Pentru că dacă zici ceva prea aberant, se supără niște proști. Și de 10 ani sentimentele oamenilor contează și nu sunt responsabilitatea animalelor ușor activate emoțional ci a ălora care vorbesc ce le trece prin cap. Iar dacă prostul se supără, prostul nu mai cumpără șosete. Dacă ești genul de om care împiedică prostul din cumpărat șosete, ești dat afară din piața publică a internetului. Că internetul nu mai e locul ăla sălbatic și liber care era când aveam eu 20 de ani. E doar un mall acaparat de branduri în care dacă nu cumperi și nu vinzi nimic, doar deranjezi.
Lumea e exact la fel. Aceleași situații care cer aceleași glume. Doar personajele s-au schimbat. Sunt alții, la fel ca ăia de dinainte doar că mai flaști, mai șterși, mai anoști.
Merită să fac aceeași glumă despre cât de sparți sunt Ian și Azteca pe care o făceam acum 10 ani despre Dragonu AK47?
Are rost să râd și de ăștia când inevitabil se prăjesc până-l descoperă pe Dumnezeu? Pentru cine? Pentru ăia care acum 10 ani erau prea cruzi să râdă de ălălalt și habar n-au că tot ce se întâmplă acum s-a mai întâmplat o dată dar mai amuzant?
Până și textul ăsta e exact la fel. Simt că l-am mai scris o dată acum 5 ani exact la fel. Nu pot să scriu chestii noi când lumea nu îmi dă chestii noi ci doar variații pe aceeași temă. Ca un joc dezvoltat pe repede-înainte în care te tot întâlnești cu aceiași inamici cu hainele colorate diferit, ca să umple spațiul fără conținut. Cum dracu să fiu eu creativ când Universul nu e?
Abia aștept să pot antrena un AI pe textele mele, să poată vomita aceeași părere la infinit, de fiecare dată când apare un personaj similar într-o situație similară cu ceva despre care am scris deja. Și să facă asta până la sfârșitul omenirii. Că pe bune, e un joc pe care l-am jucat prea mult și deja am văzut toate variațiile posibile pe care le-au pus programatorii grăbiți să îl lanseze cât mai repede.
Comentarii (33)
Bravo, Radu! Ține-o tot așa.😘😘😘😘
The same things keep happening, so just keep writing the same things.
Take the grillpill centaure. La un moment dat si cel mai puternic razboinic ajunge cu creierul topit de la tot cacatul asta.
am luat-o deja doar ca intreaga mea identitate e construita in jurul mancatului de cacat in public despre ce se intampla in realitate. sunt prea batran sa ma reorientez profesional si prea lenes sa ma apuc de munca reala asa ca trebuie sa ma prefac in continuare interesat de realitatea externa care e mai departe de 10 m de mine de si nu sunt.
Și mie mi se pare că scriai mai bine înainte. Nu știu ce s-a întâmplat cu tine.
@Carmen Low T levels.
Ba eu cred ca te-ai si blazat. Ca si mine si multi altii o data cu varsta. Cand eram mai tineri totul era mai nou si mai excitant. E greu sa ti se scoale pula la aceeasi pizda dupa jde ani.
Lumea s-a schimbat, asta e clar. Da mereu a fost de cacat si mereu a trebuit sa sapi pana la gat sa gasesti ceva care sa merite. Am investit timp sa invatam sapatul intr-o groapa. Acu e altfel de groapa si, probabil pe buna dreptate, nu mai avem chef de luat de la capat.
Iar despre presa: masa de prosti trebuie tinuta ocupata ca altfel vine cu idei distructive, nu constructive. Na, e o paine de mancat si sa faci asta.
mi se par mai distructive ideile care vin de la cei 0,01% elite decât alea care vin de la prosti
Nu stiu ce sa zic. Parca totusi elitele trec printr-un filtru, nu poti sa fi complet rupt de realitate si sa ajungi sau sa rezisti la top. Concurenta e muly mai serioasa acolo.
Dar adevarul e ca trebuie sa fie un echilibru intre baza lata si varful ascutit. Si in sensul asta ai dreptate, presa care servea cu adevarat interesele bazei a cam disparut. Si privind din perspectiva asta inteleg mai bine articolul.
Citit seara, când afară plouă, textul ăsta mi-a „frânt” inima. Am pus ghilimele pentru că frânt e un cuvânt prea tare, dar mi-e și mie lene să caut altul mai potrivit situației. Am avut așa un flash cu mine citind texte de pe blogul tău, acu 15 ani? – ceva de genul, în timp ce râdeam pe înfundate ca să nu mă întrebe mama la ce mă hlizesc. Azi mă gândeam că o să râd la fel, doar că de data asta pentru a evita întrebările copilului meu. Când colo …am oftat. La fel mă simt și eu, la fel se simt și alte persoane cu care am mai vorbit – blazare până la cer, senzația că lipsește voioșia, cheful de viață. Lipsește „pentru ce”-ul. Și crește dorința de a pleca din țară, chiar și a ălora mai încăpățânați dintre noi, care am vrut să facem ceva aici. Ne gândeam că lipsa de chef e doar a noastră, dar și ăștia de 14-15 ani par destul de flexați, mai ales ăia de mai au ceva prin cap în afară de tik tok. Dacă rămânem și fără chef de râs, fără umor, e clar că ne ducem la… Îmi vine să caut mema cu bățul „come on, do something”. But who am I to diss a brie?
cand iti ziceam ca esti prost… dar, tu, nuuuuuuu!!!! batman!!! batman!!!!
Exact. Doi Batman. Cel al lui Michael Keaton si cel al lui Ben Affleck.
Mi se pare că suntem Intr un punct de inflexiune, sunt multe posibilități ale viitorului și îmi e greu sa zic care e mai probabilă.
Foarte bine punctat!
Poate ai nevoie de o schimbare in viata. Iti schimbi sexul, inveti o limba africana, faci un copil sau te duci pe front.
stiu eu de la ce ti se trage! de la orele de religie pe care le.ai facut in scoala :(
Ok Radule, am inteles mesajul. Propune tu o solutie ptr o societate mai dreapta.
🌄
Ai incercat sa iei si tu o pauza de la weed?
Just sayin’
Noul album Metallica e mediocru. Are din nou riff-uri reciclate.
Am vrut doar sa mentionez asta.
Camus zicea că viața e absurdă și ai trei variante atunci când descoperi acest lucru:
* să termini repede, întrucât ai înțeles sfârșitul filmului
* să te zelotizezi într-o religie: hinduism, veganism, Marvel, grătare, grădinărit, schimbarea climatică, și alte religii
* să vrei să vezi filmul până la capăt (deși știi cum se termină) și să creezi absurditate în continuare: dadaism, abstract, trollism, crescut copii, și alte activități absurde de genul
Până la urmă, tu alegi
Caca maca neduplicat bă
Radule, e cel mai trist text pe care l-am citit de la tine. Parcă îți iei adio de la noi toți, să fiu al naibii…
Dar vai, nimic despre „romanii au talent” ?
Alta data ai fi fost foarte prolific in a-ti bate pula de ei.
Ce se intampla, nu ti se mai da voie, nu ? De-acolo de unde pupi ghiulu si pula si tot ce ti se mai cere ?
Ca doar n-o sa musti mana care te hraneste…
Urât îmbătrânim.
Baga steroizi Radule, si o sa ti se intoarce cheful. Chiar si ala de zeflemea.
In lipsa piticilor, in ziua de azi ma sparg de ras pe 4chan/pol si pe ZeroHedge comments tot luindu-mi ban la fiecare 6luni.
Life is great.
4chan nu mai e relevant din 2013. sau de cand canta Love Theme din msg4 pe board.
4chan nu mai e relevant din 2013. sau de cand canta Love Theme din msg4 pe board.
OT, imi spune cineva si mie bancul cu lupu si bascula
De acord cu scrisul asta. Cum putem vb de o colaborare pe un script din partea de ’90s? Da un semn când vezi rog că altfel se mai duc vreo câteva luni până ne găsim prin frens ov frens
Lumea este la fel de distractiva cum a fost si pana acum si cum va fi si in continuare.
Doar oamenii au inceput sa se ia prea mult in serios. Asta nu mai e asa distractiv ci e chiar anost.
Se atrofiaza simtul ala al umorului si pica intr-o extrema sau in alta. Labari.
Camus zicea că viața e absurdă și ai trei variante atunci când descoperi acest lucru:
* să termini repede, întrucât ai înțeles sfârșitul filmului
* să te zelotizezi într-o religie: hinduism, veganism, Marvel, grătare, grădinărit, schimbarea climatică, și alte religii
* să vrei să vezi filmul până la capăt (deși știi cum se termină) și să creezi absurditate în continuare: dadaism, abstract, trollism, crescut copii, și alte activități absurde de genul
Până la urmă, tu alegi
Ba Radule l-am gasit pe fractu:
https://www.fox32chicago.com/news/lake-shore-drive-shooting-charges?fbclid=IwAR3yElY0xgEyMvzZtyq2GN4WdRymj9KInZ7A3Dzn1pLYeXCm6doy-RPE1l8
Eu vreau sa stiu ca cineva continua sa scrie despre Tudor Chirila chiar daca eu nu mai citesc ca am treaba.
Dar imi doresc o lume in care Chirila e muit zilnic chiar daca nu-mi mai pasa.
Ca atunci cand nu ajungi la mare in anul ala dar cumva stii ca valurile continua sa faca zgomot si nisip si fara tine si gandul asta te linisteste.
Si intamplator cand o sa fiu batran (si mai batran) si o sa dau de cantitatea uriasa de muie care nu s-a intrerupt din 2007 la adresa lui Tudor Chirila o sa ma uit ca la discografia parazitii, cumva ma bucur ca exista.