Este adevărat că singura soluție de lungă durată care funcționează este să te ții cât mai ocupat, dar mulți interpretează greșit ideea asta și se scufundă în muncă. Satisfacția vine și din muncă dar de obicei e puțin acră, pentru că na, nu-ți face nimeni statuie la locul de muncă. Tot alții profită mai tare decât tine de cum tragi tu la săpăligă.
Însă te poți ține ocupat și cu chestii personale. Familie, hobby-uri constructive, sport. Acoperă-ți tot timpul rămas în zi cu ele. Alergat, fotbal, citit, îmbogățit cultura generală. Sigur, ai nevoie și de activități relaxante care nu aduc altă plusvaloare decât confort: o bere cu prietenii, un serial prost, jocuri pe calculator. Dar încearcă să limitezi timpul alocat ăstora la maxim o treime din timpul alocat activităților constructive. Dacă o faci corect, îți rămâne o oră – două pe zi pentru ele și vreo patru în weekend. E lejer, ajunge.
Important e să ai un program clar pentru toate, făcut bine și fără timpi morți între activități. Să alergi tot timpul de la una la alta ca să nu ai timp să te gândești la inutilitatea și absurditatea existenței. La faptul că un minim de factori din tot universul ăsta imens țin de alegerile tale și oricum niciodată nu o să știi dacă măcar alea sunt ale tale. Pentru că poate nu alegi nimic și existența e doar un film în care toate alegerile tale au fost pre-programate în ADN. Dar și dacă există liber arbitru și conștiință cu adevărat auto-determinată, e irelevant. Pentru că toate o să se termine oricum cu un vid existențial în maxim 70 de ani după care nu mai e absolut nimic.
Chiar dacă crezi că ești cumva nemuritor prin genele pe care le dai mai departe, alea o să se dilueze în timp cu genele altora până n-o să mai fie nimic unic din ele și oricum familia te va uita în maxim trei generații. Pentru ăia care nu te-au prins viu o să fii doar o poză într-un sertar sau maxim o anecdotă de familie, dacă ai trecut printr-un eveniment ieșit din comun. Chiar dacă ești un geniu și toată omenirea o să îți știe numele timp de milenii, ăla n-o să mai fie asociat cu tine ci cu o supra-simplificare a tuturor realizărilor tale. O să devii maxim o caricatură pentru mulțimi, ca Einstein, tipul ăla care scoate limba într-o poză și era foarte deștept. O să arunce cu citate din tine scoase din context un șarlatan care vrea să vândă ceva spre un public placid.
Așa, unde eram. Un hobby pe care îl recomand cu căldură e meșteritul. Mai ales la bărbați. Simți o satisfacție când faci un raft cu mâna ta și îl montezi în casa ta care e proprietatea ta care nu se compară cu cum te bate șefu pe umăr la muncă că ai tras peste program.
Comentarii (23)
Nu ai sa imi dai un capat de funie?
Nuj coaie tu poți sa zici orice dar nu mai ai pasiunea și vana aia cu care scriai inainte cacaturi. Păcat, atât. În rest legit tot textu.
am explicat trei texte mai jos de ce nu mai am
Salut Radu, sunt Denis din Braila, tu ai incercat vreodata epilarea braziliana la gaoaza ?
nu da stiu un baiat care i-am luat de ziua lui crema epilatoare si s-a dat prin trebuci si s-a iritat in ultimu hal si a avut bucile pline de cosulete mici doua saptamani
Pentru ca i-ai luat crema de proasta calitate, zgarcitu’ dreacu’.
Când scoți video?
imbatranesti, babaete
da’ ai dreptate cu reteta. fiecare o descopera, cand ii vine randul. nu merge recomandata, nuj de ce.
Tru, n-am fost niciodata atat de ocupat si de plictisit in acelasi timp ca acum :)
Dacă ar și funcționa, ar fi minunată această rețetă universală. Pentru simplul motiv că e corectă.
Doar că, să vezi căcat – depresia reală este atunci când nu mai poți să te organizezi și să te ridici de pe cur ca să faci toate lucrurile astea. Este atât de incapacitantă la nivel mental, încât NU VREI să faci nimic, pentru că nu vezi rostul.
Cei care au noroc ajung să aibă un declic la un moment dat și fac un prim pas: caută ajutor (psiho), se apucă să-și facă ordine și curățenie în casă, ies la aer sau se apucă de făcut niște rafturi din lemn.
Da, rețeta este universal valabilă, dar doar după acel declic…
E boala secolului și e o boală de bogați, adică trebuie să ai ceva situație materială să-ți dai seama că esti deprimat.
În esență este o lene existențială, ți se face lene de propria viață și-atunci viața începe să devină neplăcută. Și nu mai ai chef de nimic și nu mai crezi că se poate rezolva nimic, niciodată. Și nu mai dormi, că ce rost are să dormi? Dar nici nu ești treaz pe de-intregul, trăiești într-un fel de somnolență. Și mâncarea nu mai are gust, așa că ori ajungi slab ca o fantomă ori bagi în tine doar bombe calorice să simți că ai mâncat ceva. Și bagi și alcool, ca să poți să dormi, și țigări, ca să controlezi anxietatea și neîncrederea în varianta asta de viață. Poate mergi pe droguri mai complicate, de ce nu, că tot ce e în jurul tău nu mai este colorat, ci gri și neplăcut. Și pentru că e neplăcut ești tot mai supărat pe ce e în jurul tău. Știi când poți vorbi trei ore despre ce fac „ăia” greșit și nici măcar cinci minute despre ce faci tu greșit? Și nu că n-ai ști că ai și tu păcatele tale, dar știi cum e cu depresia, zici că tu nu mai meriți să fii salvat, este prea târziu. Asta e, n-o să mă schimb niciodată, n-are cum.
Sau poate dai în panta cealaltă, te-arunci într-o încercare turbată de schimbare, devii vegan, sau sportiv, sau de-ăla care face aventuri generice să iasă din zona de confort, în timp ce spui aceleași lucruri despre lume, ai puseuri de letargie și super-tristețe, cel puțin când nu te vede nimeni.
Nu e că s-ar uita cineva, oricum, oamenii cam simt când ești deprimat și încep să te evite, să vorbească distant și politicos, simt boala aia și nu vor s-o ia și ei. Și poate nu te evită pe față, dar au grijă să te privească un pic încețoșat, să fie siguri că nu observă detaliile, că detaliile sunt întotdeauna super-nasoale.
Practic ești o epavă de om, un tip care poartă un costum de om ce nu-i al lui. Culmea, Jim Carrey a zis-o cel mai bine: „Depression is your body saying fuck you, I don’t want to be this character anymore, I don’t want to hold up this avatar that you’ve created in the world. It’s too much for me”. Și asta mi-a dat o cheie de înțelegere. Depresia este o boală a conștiinței umane, ține de faptul că există acea conștiință.
Dacă muncești pe galeră până leșini nu prea ai timp să stai să te gândești la ce e bine și ce e rău, că rău este biciul și bine este nu biciul.
Abia când începi să gândești chestii mai complexe te doare capul. Se spune că depresia este un update software. Programul nostru de funcționare ajunge la o limită a capacităților, trebuie să adăugăm funcții noi, subrutine mai deștepte, chestii de eficientizare și progres. Evoluție. Și se face un update, conștiința e interesantă din punctul ăsta de vedere că este, practic, singurul software autoconstruit, nu mai există așa ceva în univers, e superb dacă stai să te gândești bine. În background, în subconștient, unde se înregistrează toate chestiile pe care le facem zilnic și nu le conștientizăm, acolo se pregătește versiunea 1.6.1.2 a conștiinței noastre. Și aia aduce funcționalități noi și îmbunătățite, patch-uri de securitate și, cel mai important, idei noi. Și nu-ți place ideea nouă, că nimănui nu-i place , niciodată, că e bine să facem același lucru până murim, să fim ca animalele ce rămân la fel, predictibile.
Și ca să accepți propunerile versiunii de conștiință 1.6.1.2 trebuie să renunți la aia de dinainte, la toate părerile despre tine și despre alții dar mai ales despre tine, despre cine ești, ce faci și ce-ți dorești și e greu ca dracu, că ai investit o grămadă de timp în propriile credințe despre tine gen „eu sunt tipul de om care face aia și drege aia și reacționează în felul ăla”, și tot ăla trebuie inlocuit pentru a face loc pentru versiunea nouă de „sistem de operare”.
Unii nici măcar nu suportă update-ul și sar în față la metrou, serios, 8% din deprimați decid că preferă să moară. Și ce e interesant e că printre metodele de reducere a nivelului de depresie sunt vreo câteva care au confirmat, respectiv lăsatul de țigări, alcool și sportul, adică exact ce ar propune un software upgradat care intenționază să-ți facă să fie bine.
Și cred că motivul pentru care nu ne ducem după recomandările din ultimul update e că nu știm dacă o să fie bine, dacă noua variantă va fi mai bună și mai eficientă sau măcar la fel ca varianta veche, e ca la telefon, ca la oamenii cu Windows 7 în 2019. Și-adevărul e că nu știm, n-avem de unde să știm, că nimeni nu poate prevedea viitorul, un cutremur ar putea să ne radă pe toți în următoarele 30 de secunde, dacă nu vine un asteroid sau Iisus e real și se întoarce să ne judece, sau Dăncilă este un robot construit de extratereștri să ne subjuge, sau Putin se îmbată și cade cu capul pe butonul de rachete nucleare, sau Trump e perfect treaz și face același lucru, în fine, nu e nimic peste momentul ăsta, absolut nimic.
Așa că trebuie să îmbrățișăm update-ul cu bucurie, că oricum nu contează în marea schemă a lucrurilor, dar genul ăsta de acțiuni ne-a adus până aici, deci o fi și el bun la ceva.
Cine știe, poate la capăt se află răspunsul la întrebarea aia pe care ne-o punem toți: dacă tot ce facem până murim, că aia e cert, contează în vreun fel sau altul?
eu am windows 8… si e 2023…
ce ti mai place sa mananci cacat.
Bine punctat! Existentialism IT, Babbage se rasuceste in mormint ca viitorul e digital si nimeni n-are nevoie de pinioanele lui de schimb.
am ratat ceva???
te-mpula ma eminescule.
Ți ar prinde bine sa asculți niște Alan Watts pe youtube.
Cica singura intrebare filzofica la care ar trebui sa te gandesti e daca sa te sinucizi sau nu.
Depresie… mă amuză când văd diagnosticul ăsta pus tot mai des adolescenților… eu sunt mai old school, la mine-n cartier eram prea săraci și prea preocupați de alte chestii ca să fim depresivi.
Realizezi ca in depresi problema principala e ca nu vrei sa faci nimic pentru nimic nu mai conteaza pentru tine, nu?
Sa spui unui deprimat sa faca chestii e ca si cum i-ai spune unuia care se ineaca sa se traga in sus de par. Sau unuia care moare de inanitie sa se ridice si sa caute mancare.
https://www.youtube.com/shorts/cup2GFznWc8 Depression? Nu stiu daca e voie cu linkuri aici, dar probabil o sa vezia sta in Spam daca esti suficient de atent.
Sunt niste sfaturi foarte bune si valide. Eu am fost diagnosticat cu afectiune bipolara acum 4 ani, am avut doua episoade maniacale urmate de perioade depresive. Conteaza foarte mult sa nu te complaci si sa te fortezi un pic catre activitatile astea care te ajuta. Sa ai vointa sa iesi o jumatate de ora pe zi sa faci niste miscare, chiar daca sunt doar 2-3 kilometrii de mers pe jos. Sa ai un hobby prin care sa-ti exteriorizezi trairile sau chiar si un mestesug cum zice Radu.
Sa ai activitati sociale, chiar daca te scot din zona de comfort grav si ruminarea aia in cap in timp ce esti cu alti oameni devine insuportabila la un moment dat.
Iesirea din depresie nu e un on/off, e o panta pe care trebuie sa o urci pas cu pas, fiecare zi un pic mai buna ca cealalta.
Un rahat. Iti fut altii viata de cand te nasti, te saturi de luat peste bot, ajungi sa renunti la tot si sa nu iti mai placa nimic. Si atunci creierul zice pas si esti in cacat. Succes la iesit si spalat de. Daca reusesti, vezi ca esti batran si obosit si nu mai conteaza. Inapoi la punctul de plecare.
Cum a zis ala mic in extemporal la scoala: „Life suck and the you die.”