„Un ostaș în slujba țării” citește iar Mihai cu voce tare, de la volan.
De fiecare dată când trece prin dreptul unui panou cu omul rotofei în penumbră, citește titlul cărții care nu există. Îl enervează că din banii noștri își face umflatul reclamă la o carte imaginară, doar ca să îi vadă lumea mecla în caz de se decide să candideze la prezidențiale.
Ne enervează și pe noi. Dar pe Mihai mai tare. De-aia citește de fiecare dată când trece pe lângă un panou. Ca să nu uităm că trebuie să ne enerveze.
Drumul e prea lung.
„Un ostaș în slujba țării”, zice Mihai iar.
Nici 200 de metri de la ultimul. Panoul e în curbă și trecem lent pe lângă el. Ciucă are capul ca un ou și o privire de arlechin trist, în fața oglinzii, după ce și-a dat vopseaua jos de pe față. Pare genul de om cu mai puțin de 20 de cuvinte rostite pe zi, în medie.
Trebuia să ajungem de la 6 și e 8. Soarele deja dispare după dealuri. Gagică-sa, de pe locul din dreapta se foiește. N-am reținut cum o cheamă și deja e prea târziu să o întreb. Stăm în mașină de 4 ore. GPS-ul zicea 2 jumate.
Mă aplec printre scaune să mă uit și eu la GPS. Mai avem 10 minute.
„E așa de jumătate de oră, că m-am uitat și eu. Cred că e stricat” zice ea.
„Un ostaș în slujba țării” citește iar Mihai. Căpățâna lui Ciucă apare iar, pe un panou chiar mai mare decât celelalte. Ochelarii lui mici sunt înfipți în capul ăla cărnos de zici că e crescut în jurul lor, ca pomii care cresc printr-un gard de fier, deformându-se unul pe altul. Spoturile de pe panou se aprind în fața noastră, luminând ridicola încercare de a face personaj din cel mai șters om din istoria omenirii. E oficial noapte.
„Dă și tu un telefon la cazare, să știe că mai întârziem”, zice nevastă-mea de lângă mine. Dau să sun. N-am semnal. Nimeni n-are semnal. Probabil de-aia nu merge nici GPS-ul. Ne apropiem de alt panou. Deja nu-l mai suport pe Mihai.
„Un otsaș în slujba țării” zice Mihai, ca un robot.
„Vezi că ți s-a încurcat limba în gură” zic eu.
„Nț”, mi-o taie, punând ușor frână în fața panoului. „Așa scrie. Greșit”.
Ne dăm jos și ne uităm la el. Într-adevăr, scrie otsaș. Ce cretin. Chiar n-a verificat nimeni? Doar ies de la aceeași imprimantă. N-are cum să fie eroare. Poate a încercat cineva să facă mișto de el. Capul chiar pare mai cărnos, ochelarii și mai mici.
Tot n-avem semnal și suntem într-o curbă în pădure. Nu se aude nici un zgomot, nici măcar foșnetul frunzelor. N-o fi bătând vântul. Natura pare făcută din ceară. Luna nu mai pare sferică, zici că e o gravură. Nici o mașină nu trece pe stradă. GPS-ul e tot blocat. Ne urcăm toți patru înapoi în mașină fără să zicem un cuvânt.
După curbă urmează o vale dreaptă. Copacii se împuținează, drumul se lățește și e bine iluminat. Mă uit spre becurile din vârful stâlpilor și par toate noi. Nu știam că au refăcut drumul ăsta. Oricare ar fi.
„Pe ce drum suntem?” zic.
„Habar n-am, am mers pe GPS, nici nu m-am uitat” zice Mihai.
GPS-ul de la mașină ne arată drumul drept, semn că funcționează. 10 minute până la cazare, în continuare. Mașini răzlețe trec pe lângă noi.
E mijlocul verii, mă așteptam la lumina stâlpilor să fie roiuri de insecte, dar nimic. N-am mai văzut o insectă de ore.
Ne apropiem de 3 panouri unul după altul. Absolut cretin puse, primul, cel mai mare și celelalte două din ce în ce mai mici, fix în spatele lui. Nici nu se văd complet. Doar jumătate din tărtăcuța seacă a umflatului, de două ori, în spatele unei tărtăcuțe complete, tot a lui.
„Un ostaș în slujba țării” zice iubita lui Mihai repede, de trei ori. Scrisul de pe panouri arată diferit. Fiecare literă e cu alt font, ca scrisorile de răscumpărare cu litere decupate din ziar din filmele vechi.
„Mașina aia n-avea șofer” zice nevastă-mea distrată.
„Cum adică?” zic.
„Adică n-avea șofer, uite”
Încă o mașină trece pe lângă noi, complet goală. Fără șofer, fără pasageri.
„Or fi testând ceva piloți automați pe aici”, zic.
„Un ostaș în slujba țării!” țipă Mihai, determinat de data asta să nu-i sufle gagică-sa replica. Ne apropiem de încă un panou cu Ciucă. E aceeași poză, dar de data asta totul e pe roșiatic, nu pe alb/negru. Arată ca un fetus proaspăt născut și încă plin de lichide. Poate rămăseseră fără tuș negru și trecuseră pe roșu.
10 minute până la cazare. Măcar mai avem puțin și ajungem. Mașini vin rar, din contra-sens, cu faza lungă pornită. Nici măcar nu mai putem vedea dacă au șofer sau nu. Mihai îi claxonează pe toți și îi înjură, fără rezultat.
„S-a spart conducta cu idioți pe aici, să mor” zice Mihai.
„Un ostaș în slujba țării!” zice veselă gagică-sa, arătând spre o schelă goală.
Nu vrea nimeni să oprească dar încetinim pe lângă. Undeva, la 10 metri înălțime, deasupra schelei, e un panou minuscul. Cât o foaie a4. Dacă n-am fi trecut pe lângă mii de panouri cu Ciucă până atunci nici nu l-am fi recunoscut. Dar silueta de ou fiert e de neconfundat. Ciucă.
Ce sens are un afiș foarte mic cu Ciucă?
Ce sens ar avea orice afiș cu Ciucă? Mă uit pe geamul mașinii la lună și în dâra de cratere și pete văd profilul de cartof a lui Ciucă. Luna e reclamă la cartea lui Ciucă, care nu există, care de fapt e reclamă la campania lui Ciucă, care nu există. Pentru că Ciucă nu există. E doar avatarul mediocrității incompetente, numitorul comun al gușilor ajunse în funcții înalte din voința sistemului și în ciuda poporului.
Măcar mai avem 10 minute până la cazare.
Ne apropiem de un sătuc și Mihai întâi încetinește, apoi îi dă talpă. Satul nu e sat. Sunt garduri și pereți de casă în direcția drumului, ca într-un decor hollywoodian, dar fără nimic în volum. Doar fațade proptite în stinghii. Nici un om, nici un câine.
Ieșim din sat și drumul drept se transformă în serpentine. N-au nici un sens. Nici nu urcăm, nici nu coborâm. Mergem printr-o câmpie dreaptă ca-n palmă, printre lanuri de grâu, pe serpentine care se buclează în jurul a nimic.
După fiecare curbă, panourile publicitare se întețesc. Mai mari, mai dese. Puse-n ciudă, puse cu sfidare. Curbele sunt atât de strâmte încât trecem pe lângă ele cu 30 la oră. Scrisul e din ce în ce mai stâlcit pe ele, literele amestecate păstrând din textul inițial doar lungimea. Nici litere nu mai sunt. Doar simboluri ciudate, într-o limbă departe de logica umană.
„Ciucăciucăciucăciucăciucăciucă” cântă în cor, fără suflare, Mihai și prietena lui care probabil n-a avut nume niciodată.
Capul de gogoașă a lui Ciucă pare că se umflă de la un panou la altul. Fața i se strânge. Din ce în ce mai mică, la fel de uitabilă. Ochelarii ăia îi intră în craniu ca în cocă. Sunt singura lui trăsătură solidă.
Mai avem 10 minute până la cazare de când existăm. Ne-am născut la 10 minute de cazare. Mereu e un Ciucă care nu ne lasă să ne cazăm. Mihai scoate volanul din bord și mi-l arată râzând. E de plastic. Nu era conectat la nimic. Mașina merge în continuare pe drumul ei, pe care era de dinainte să ne urcăm noi în ea.
Șoseaua se îndreaptă și se lățește iar. E puternic luminată. Chiar dureros. Ceva crește în zare. E un panou publicitar imens. Ne apropiem de el de minute bune. Doar se mărește. Eclipsează cerul. Răsare de după curbura planetei ca un munte.
E cu LED-uri. Nu e panou. E ecran. E aceeași imagine cu Ciucă, cu capul lui ca un cartof și mecla lui tristuță, cum se uită din profil spre bec. Dar e filmuleț. Se vede cum respiră. Cum îi tremură ușor gușița de emoție. Și transpiră. Și ce transpiră. Curg apele șiroaie de pe el, în ochi, pe ochelari, țâșnește sudoare în toate direcțiile, ca dintr-o lămâie stoarsă.
Și atunci îmi dau seama. Că nici el nu vrea să fie pe panourile alea. Nici el nu știe de ce e pe panourile alea. N-a vrut în viața lui să scrie o carte. Mai ales autobiografică. Ar ieși personaj secundar și acolo. E doar un ostaș în slujba sistemului. Acest monstru nebulos, tentaculos, care depășește puterea de înțelegere a omului și care e aici de când primul român a picat responsabil să facă ceva pentru toată lumea, dar a făcut mai mult pentru ai lui. Sistemul. Această forță opusă naturii, venită de dincolo de universul nostru și de regulile lui mici. Inimaginabilul sistem, al cărui mistere tenebroase ar topi fața oricărui muritor care ar încerca să se apropie de ele.
Sistemul cumva, prin meandrele lui abstracte, născute în vidul dintre galaxii și sădite în pământul ăsta de dinainte ca prima euglenă să facă ce fac euglenele, a decretat că el trebuie să apară pe panouri în care vinde o carte care nu există. A executat. Nu avea de ales.
E prins și el pe drumul ăsta cu noi, la 10 minute de cazare.
Comentarii (39)
In toata Rominia aia nu s-a gasit unu c-o bricheta si niste pet-uri zburdalnice cu o tzara de ceva inflamabil pe fund?
Ai putea să scrii cărți horror. Oricum, se vede că ești familiar cu tematicile lui Lovecraft.
Ar fi excelente. Dacă te hotărăști, Școala de Scris tot bagă scriitori pe piață de câțiva ani. Cred că scriu bine.
I’ll tell my kids this was Stephen King
ciudat. te citesc de mai bine de 13 ani. tot revin.
Asta o sa fie viitorul nostru presedinte, un deceniu cu asta la putere.
O sa intre in turul 2 cu Ciolacu, dar lumea se va imbulzi sa-l voteze p-asta.
Cuil theory vibes
Umorul mi se pare similar cu cel al lui Douglas Adams, foarte fain scris.
De ce nu mai ai social media deloc? Te urmeaream pe insta dar acum nici acolo nu mai ești:))
ca meta da delete. twitteru e baza din pacate.
sdcsdc
Daca nu erau paragrafele alea cu sistemul de la sfarsit, care tin neaparat sa explice chestii, era mai bine, zic eu. „Tunelul” lui Durrenmatt, nu alta.
da, m-am gandit. dar asa cred ca e mai accesibil. plus si lovecraft la final inexplica inexplicabilul.
Noi dacii liberi nu putem fi reprezentati decat de manelistul legionar Claudiu Iulian Scrieciu meltean de Caracal care este spaima iomasonilor ca umbla la tartiza goala si se ridica de pe canapea zmulgand zegrasul intre buci
Vezi ca a crescut de la 7 la peste 10% transportul pe cale ferata a marfurilor din spre China spre Europa. Trenuri care trec prin Rassia pe trans siberian. Cresterea a avut loc pe timp de razboi.
Probabil chiar acum folosesti un produs care a circulat pe caile ferate rusesi in timpul razboiului.
Un trompetist de poveste de teatru afgan.
Oare chiar ne-au furat, un dulap mut și un afiș abces?
Ostaz în slugba unui Mercedes al Ambasadei Chinei la București.
Unde-s macetele mâncate de scâncete de absurd al unui cotidian distrus de CIUCĂ????
Ce fă?
„Ostaz în slugba unui Mercedes al Ambasadei Chinei la București” sugerează o critică subtilă la adresa influențelor externe, în special puterea diplomatică a Chinei în România. Mercedes-ul simbolizează luxul și statutul, iar ostazul (servitorul) reflectă subordonarea față de aceste influențe NEFASTE.
„Unde-s macetele mâncate de scâncete de absurd al unui cotidian distrus de CIUCĂ?” descrie o stare de nemulțumire profundă față de viața cotidiană afectată de deciziile politice interne, atribuite premierului Nicolae Ciucă. Macetele, simboluri ale acțiunii decisive, sunt „mâncate” de lamentații și absurditate, ineficiență și haos.
În ansamblu, aceste imagin poetice imprimă un dezgust față de influențele externe și politicile interne PNL PSD care au condus la o viață cotidiană confuză și absurdă în România.
Ciao, pralo!
A zis sa-i sugi straponu’.
Sictir, lingău de cururi USL-iste!
Neurotransmitatorii tai functioneaza pe baza de cremaliera cu manivela, deslusesc eu.
eu deslusesc ca esti prost
Te-ai intors deja de la cosplayul Daniela Gyorfi? Te-au eliminat din grupe.
@afilon, mă-tă te-a căcat căcat în căcat.
a, ati fost doua. cine era daniela si cine a fost gyorfi?
Achizițiile de echipamente din China pentru structuri sensibile ale statului, inclusiv pentru baza NATO de la Constanța, cât și pentru SRI (mandat Helvin), reprezintă un risc major de securitate națională.
Principiul licitațiilor internaționale, unde câștigă oferta cea mai ieftină, pune în pericol infrastructura critică a României, deschizând ușa pentru influențe externe și potențiale amenințări cibernetice. În loc să prioritizăm doar costurile reduse, statul român trebuie să impună criterii stricte de securitate și să protejeze infrastructura națională de riscurile asociate echipamentelor provenite din țări cu agende opuse intereselor noastre naționale.
Poti ascunde saracia in Africa daca inchizi ochii la colonialism dar nu te poti proteja de bolile care vin in urma focarelor de infectie datorate saraciei.
Taiwan isi spune „Republica Chineza” si nu recunoaste China si Mongolia ca state lrgitime si le revendica. Aia din Taiwan sunt aia care dupa caderea imperialismului au incercat sa preia ei dar au pierdut in fata PCR si s-au izolat pe insula Taiwan.
Zburdă la altă masă cu moartea comunistă!
Ciuca si batalionul lui de scorpioni, in razboiul din Irak, a fost atacat in Nasiriyah la trecerea peste Eufrat. Razboiul despre care Madeleine Albright(aia care a avut acelasi job ca Victoria (fuck the EU) Nuland) zicea ca a meritat moartea a 500 000 copii
In acelasi timp ce Ben Hodges conducea divizia 101 airbone spre Bagdad. Divizia aia era varful de lance al atacului nu doar in razboiul ala, probabil in toate razboaiele americanilor din ultima suta de ani.
Povestea Hodges ca nu a mai apucat sa atace capitala ca a fost nevoit sa se intoarca sa protejeze linia de aprovizionare. Sunt clipuri cu 101 airbone cum lupta la Nasiriyah.
Deci sunt mari sanse ca din vina lu Ciuca, ala s-a intors din drum si a stricat traditia si gloria a probabil celei mai experimentate divizii din era moderna.
Mama ce ghiveci ai facut.
In OIF 1 divizia 101 era comandata de Petraeus, nu Ben Hodges. Ala comanda o subunitate a 101st, brigada 1.
3rd ID, nu 101st a inaintat spre Bagdad, 101 i-a asigurat spatele si a ocupat Mosul.
A existat o unitate ambuscata la traversarea Nasiriei dar nu erau Ciuca si Scorpionii (grup de ska) ci o unitate de intendenta a aceleiasi 3rd ID care inainta spre Bagdad. E faimoasa poveste cu zinele americane, capturate si salvate din gheare irakiene dar nu de parasutistii din 101 ci de puscasii marini.
Cind a ajuns si Ciuca in zona era deja iulie, trecuse mai bine de o luna de cind Tufis Junior anuntase „mission accomplished” de pe puntea portavionului, deci sint sanse nule ca Ben Hodges sa se fi intors din drumul pe care nici nu inainta, inaintase sau va fi inaintat, din cauza lui Ciuca.
In rest ai dreptate.
Acuma spune de ce nu e sanctionata si interzisa Rusia in ITER? Unde e membru fondator si livreaza componente esentiale, fabricate in Rusia.
Ala e cel mai mare si important proiect stiintific de pana acum.
@Afilon: Măi, n-ai și tu puțină empatie acolo? Asta a fost exact ca atunci când la vreun chef de liceeni scapă un prăpădit de 30+ și se lipește de niște minore care tocmai au descoperit shot-urile, așa că-s prea amețite să râdă de el. Omul nostru, să-i spunem la întâmplare Claudiu, profită să le arate cât de deștept, cultivat și interesant e el. Așa că le bagă una d-aia mișto, cum ar fi cu turnul Eiffel construit cu oțel de la Reșița, dovadă că a văzut cu ochii lui când a fost la Paris cum scrie „Made in Reschitza – Roumanie” pe el. Minorele se uită ca proastele că doar așa ceva nu apare pe Insta, deci e nou, una se apleacă ușor în față, începe să se vadă o urmă vagă de areolă în decolteu și, tocmai când Clau își mușcă buzele și e pe punctul să se termine în pantaloni, se trezește unul de colo: „Bă, da’ voi știați că turnu o fost făcut în 1889 când Reșița era în Austro-Ungaria?”
Așa și tu.
Indiferent de context, nu intru in dialog cu persoane care isi imagineaza minore in scenarii indecente si transmit imaginea aia scarboasa prin text scris cu mana lor.
Știm, realitatea ta bate imaginația oricui. Ne cerem scuze că nu ne ridicăm la standardele tale.
si nici eu nu intru in dialog cu analfabeti care asta au inteles din textul ala.
Turkey’s Erdogan calls for Islamic alliance against ‘Israeli state terrorism’
Idf are pe uniforma un ecuson cu o harta a israelului de cand aveau ei imperiu din biblie sau ceva si astia se tem ca vor sa refaca imperiul ala. De grija aia nu mai pot eu de unul sau celalalt. Pentru noi nu e bine nici una nici alta. Populatia aia a ars biblioteca din Alexandria. Iar astialalti, evreii… potrivit torei, cartea lor sfanta, astia ce nu suntem evrei, nu suntem considerati oameni.
Ăhăm, evreii au incendiat biblioteca din Alexandria, nu creștinii în urma edictului episcopului Teofil, și nici musulmanii nu au distrus ce-a mai rămas la ordinele califului Umar. Auzi, mai umblă noaptea evreii cu ambulanța neagră să fure copii pentru sacrificii cu sânje dă crăștin?
Iar patch-ul ăla cu harta Israelului Mare a fost purtat de UN soldat din IDF, nu este simbol folosit nici de IDF, nici de statul israelian. Și ei au idioții lor, așa cum și noi îi avem pe-ai noștri. Bunăoară, tu.
Exclusiv via orange.