Primul lucru pe care îl simți Bujor fu durere și frig. Ca atunci când mâncase prea multă înghețată, după ce înțelepții satului inventaseră înghețata. Căzu în genunchi. Nu își simțea nici mâinile, nici picioarele. Ceața de pe ochi se topi și țiuitul din urechi începu să se oprească. Ceva era extrem de ciudat la camera […]
Muntele grețos de înalt părea că sprijină cerul. Luna se pierdea după el, lăsând o umbră lungă până la picioarele moșului firav care o ardea contemplativ într-o poieniță troienită de vifor de la poalele muntelui care ar fi putut să-i scuipe semințe în cap Everestului. Brusturele și rostopasca care creșteau vara în poieniță erau […]
Colțurile pietroase ale Carpaților râcâiau cerul. Luna roșiatică arunca umbre printre ele, cum aruncă un șmecher cu șervețele în club când se pune melodia lui. Bujor, bravul haiduc dac vârcolac blond ședea pe o piatră mare, cu capul în mâini, scrutând pădurea cu privirea. Vârfurile brazilor deja începuseră să se veștejească. Era la bustul gol […]
Luna o ardea foarte selenar pe cer, aruncând umbre de nori pufoși peste smârcurile mâloase ale mlaștinii întunecoase. În depărtare se vedea o maiestuoasă pădure de goruni. Dar era departe de cei doi călători care se înfundau în mâlurile smârcoase până la brâu, cărându-l pe al treilea pe umeri, pe acel drum din mlaștinile Amutriei […]
Sandalele i se înfundau pas cu pas în pământul moale al pădurii. Se săturase de păduri. Toată Tracia era numai păduri ierboase pline de urzici, jir, știr, jnepeni și aloe vera. Și parcă 99% din timp era într-o pădure, pe întuneric. Dar asta era viața de vânător de vârcolaci. Iarba se încovoia sub picăturile […]