Era un om deştept, se gândi el, băgând mâna în grămada de căcat uscat şi scoţând o bucăţică mai umedă, de consistenţa halvalei. Studie bucata intre degete şi o aruncă hulpav în gură. Era destul de tare şi scrâşnea între măsele. Îşi pierduse mult din savoare şi proprietăţi dar înmuiată cu salivă parcă îşi recăpăta […]

Peştera era umedă, rece şi parcă uitată de tot universul. Ca Mălina Olinescu. Dar, spre diferenţă de Mălina Olinescu, mirosea ceva mai urât. Pe o stalagmită, învăluită într-o lumină bizară, stătea cu spatele Monica Tatoiu. – Comisarul Rareş şi subinspectorul Liviu Ion! Vă aşteptam! Monica se întoarse pe stalagmită, cu faţa la ei, folosindu-se doar […]

(retrospectiv, nu imi dau seama care ar fi fost alegerea corecta. am vrut sa scriu cel mai lung banc cu cacat din istorie. vreo 7-8 pagini in total. Daca l-as fi pus pe tot deodata, mi-ar fi luat vreo 2 saptamani sa ma conving sa-l termin, si nu cred ca l-ar fi citit nimeni sub […]

Ziua 7 La a treia bătaie insistentă, ușa scârțâi dureros și, în fanta mică și întunecoasă apărură doi ochi gălbui și înfundați în orbite. – Da? – Casa Măruță? Comisar Mircea Rareș și subinspector Liviu Ion. Am venit să-i punem câteva întrebări domnului Cătălin Măruță. În cei doi ochi se aprinse o lumină tulbure. – […]

Ziua 7 Faur era un om gras. Nu genul de gras după care să întorci capul pe stradă, uimit că e anatomic posibil ca acel munte de grăsime să meargă pe două picioare, dar destul de gras încât să-ţi înjuri norocul dacă te duci cu maxi-taxi-ul până la Focşani şi se aşează pe aceeaşi banchetă […]