UBERCICLISTUL

Salut șoferi de București. Eu sunt Biciclistul. Sau „rasa superioară” cum îmi spune subconștientul vostru șoptit, cu frică. Uite o listă de cuvinte care nu înseamnă nimic pentru mine.

Semafor
Contrasens
Semnalizare
Prioritate
Trotuar
Cască
Asigurare

Sunt regele șoselelor și nu numai. Practic merg pe unde am chef. Inima alege direcția, coaiele viteza. Nici măcar nu știu dacă îmi funcționează frânele pentru că doar păsăricile epilate folosesc frâna.

Singura mea manetă e aia de la claxon pe care-l folosesc doar dacă reușesc să mă strecor pe trotuar la un metru în spatele unei femei gravide fără să mă simtă.

Dacă am avut accidente mă întrebați? Bineînțeles. Am făcut o bicicletă acordeon și de minim două ori doar bulanul suprem m-a salvat de la a fi făcut terci. Am învățat ceva din ele sau mi-au schimbat cumva modul de a folosi bicicleta mă întrebați? Bineînțeles că nu. Doar cururile pansate învață din greșeli.

Asta de fapt e problema de biciclist în trafic. Indiferent dacă greșesc eu sau el, tot eu sunt ăla care o să fie făcut terci. Așa că prefer să greșesc eu. Să mă duc pe lumea ailaltă pe barba mea și din vina mea, cu aceeași dârzenie testiculară cu care mă strecor pe contrasens printre mașini.

Nu vreau să ajung în rai cu vestă reflectorizantă și căscuță în cap, ca o panseluță flaușată. Ar trebui să vă fie frică de mine pentru că orașul e târfulița mea și voința mea e destinul inferiorilor mei. Vă miros frica și mă face doar să iau mâinile de pe coarne. Slalom printre mașini controlat doar din buci.

***

Despre revoluția aia care ar salva omenirea dar din fericire au avut unii grijă să nu fie posibilă

Cea mai mare reușită de propagandă a oligarhiei corporatiste e că a convins clasa medie-superioară și bogătașii mici că socialismul e un pericol pentru ei. Că în lupta socialism VS capitalism extrem ei trebuie să fie de partea capitalismului extrem. Și că evident orice formă de socialism duce inevitabil la comunism, CAP-uri și măturători care câștigă lunar cât doctori.

Adevărul e că dușmanul de clasă a omenirii nu sunt milionarii. Nici măcar ăia care au zece milioane pe numele lor. Singurul dușman sunt miliardarii, bancile și conglomeratele corporatiste care au adunat mai mult capital și putere decât o țară medie. Ăstea sunt structurile de putere care trebuie destructurate și redistribuite și atât.

Poți face o revoluție socialistă fără să atingi un bob de strugure din podgoria afaceristului de succes cu zece milioane de euro pe numele lui doar redistribuind averile ăstora cu zeci de miliarde, spărgând multinaționalele în entități mici ușor de responsabilizat și forțând genul ăsta de șobolani să plătească taxe cinstite și să își plătească angajații cinstit.

Iluzia vândută de oligarhi afaceriștilor mici și medii, bogătașilor mici și medii e că sunt cumva în aceeași barcă. Adevărul e că dacă ai 100 000 000 de dolari pe numele tău ești mai aproape ca clasă socială de un boschetar decât de Jeff Bezos.

Adevărul e că în clubul miliardarilor nu ajungi prin muncă. Toți ajunși acolo ori au moștenit averea, pentru că piața favorizează acumularea de averi, ori au nimerit acolo prinzând mai mult pe noroc și speculă decât pe cineștiece intuiție dumnezeiască un trend al pieței, apoi au acaparat pe tip monopol (Bezos, Zuckerberg, etc).

Dar ei vând celor cu 10 milioane de dolari iluzia că sunt în aceeași barcă cu miliardarii. Că pot ajunge și ei miliardari. De-aia trebuie protejate interesele miliardarilor. Poți ajunge și tu acolo.

Nimic mai fals și mai aberant. E de mii de ori mai mare șansa să ajungi de la multimilionar la boschetar decât la miliardar. Dar asta e marea păcăleală. Că în lupta săracilor cu cei 0,1% care dețin planeta, ăia top 10% ar trebui să fie de partea celor 0,1%, nu de partea celorlalți 90%.

Dacă societatea ar destructura genul ăsta de putere vast peste nevoile umane care se moștenește și se acumulează din ce în ce mai tare de la o generație la alta am avea bani pentru educație, sănătate și drumuri pentru toată lumea. Am putea salva toată planeta de la dezastru ecologic și am putea împinge omenirea spre noi vârfuri. Fără să sărăcești cu o agrafă pe cei cu un milion, zece milioane sau chiar o sută.

Trebuie doar să-i convingem pe ăia 9,9% că lupta noastră nu e cu ei. Că ei sunt mai aproape de noi decât de ăia 0,1%. Că au fost păcăliți să țină partea unor oameni pe care nu o să îi ajungă niciodată și apără interese care nu sunt ale lor. Și că nimeni nu are nimic cu bogații, orice le-ar șopti în ureche putred de bogații și scârbos de bogații.

***

Hei, țărane!

Da, bă, tu. Hai, lasă vrăjeala. Crezi tu că dacă lucrezi la corporație, bei bere artizanală și papagalicești pe net păreri virtuase despre cum ar trebui să nu mai fie discriminați minoritarii, gata, ești orășean?

Ia, scoate buletinu’.

Ce avem noi aici. Lehliu-Gară? Lehliu-Gară, țărane? De cât timp stai în București? Cinci ani? Cinci ani, țărane și nu ți-ai schimbat buletinu’? Nici măcar viză de flotant?

Păi și cum morții tăi ești tu cetățean util, țărane, dacă nu poți să votezi?

Aaa, te doare la bască de votat la locale, că pui poză cu spatele buletinului la prezidențiale și ajunge. Nu se prind proastele pe care vrei să le fuți că activismul tău „de bine” e doar așa, de imagine și pică dacă trebuie să depui un minim de efort.

Aaa, îți cereau ăștia 5 acte și o deplasare să schimbi buletinul și te-ai gândit tu că oricum nu îți cresc șansele să dai la buci cu asta proporțional cu efortul. Trei postări cu #rezist sunt mult mai eficiente și nu trebuie să-ți scoți mămăliga dintre dinți și nămolul de sub unghii și să ieși din casă ca să le prestezi.

Da’ oricum acuma ai lucruri mai bune de făcut. Lasă, îți schimbi buletinul la următoarele. La astea ajunge să pui o poză din trafic și să te miri ca bou-n țeavă:

„Cine dracu’ o mai votează pe Firea, fratele meu, prea mulți țărani în orașul ăsta!”

E un fel de vot și ăsta. Ai influențat practic opinia publică și ți-ai semnalizat poziția de om frumos, fix cum face păunul cu coada.

Mă rog, curcanul, că n-aveați voi păuni la Lehliu-Gară. Hai, gata, ți-ai făcut numărul, ai arătat ca un cetățean util. Poți să mai rămâi țăran patru ani. Stai liniștit, e secretul nostru, nu spun la nimeni. Și oricum colegii de la agenție n-o să te bănuiască niciodată de țăran. Sunt prea ocupați să aibă grijă să nu îi bănuiască alții pe ei.

***