Sporturi, rase de oameni și ceva concluzii xenofobe ce rezultă când te gândești la astea două împreună

Știm cu toții că toți oamenii sunt egali și superbi, ba chiar foarte egali și foarte superbi. Însă sporturile astea se pișă pe egalitatea și superbitatea speciei umane încercând să corupă gândirea frumoasă umană cu anumite ”concluzii statistice”.

Da’ așa e științele, discriminatorii, pentru că sunt făcute de masculi heterosexuali albi.  Spre exemplu, știința ar zice că statistic, asiaticii sunt mai scunzi decât să zicem, caucazienii.

Dar pentru ca acest lucru să fie adevărat, trebuie în primul rând să crezi în el. Și n-ai cum să crezi în el pentru că crezi în chestii opuse. Gen că toți oamenii sunt de fapt egali de înălțime și  oricum înălțimea e o discriminare.

Pe deasupra ai văzut tu o dată un asiatic foarte înalt deci n-are cum să fie adevărat.

Pur și simplu uluit de mărimea acestui flăcău. E o unitate absolută.

Dar să ne întoarcem la statistică, logică și sport.

Știm că africani în Franța  sunt 5-8%. Să presupunem că băiețeii negri și băiețeii albi sunt la fel de interesați de fotbal și un procent similar din ambele categorii se înscriu la fotbal când sunt mici. Sute de mii. Evident din ăștia sute de mii, doar vreo mie-două ajung fotbaliști profesioniști. Din ăștia o mie-două doar vreo 20 ajung la echipa națională.

Dacă absolut toți oamenii ar avea în medie aceleași abilități, indiferent de rasa în care s-au născut, te-ai aștepta să vezi unu, maxim doi africani în echipa franței. Hei, să presupunem că băiețeii negri ar fi de două ori mai interesați de fotbal decât ăia albi. Absurd, dar hai să presupunem. Că nu ne doare mintea și nu suntem în așa hal de îndoctrinați încât să ne speriem de un fir logic doar pentru că ar putea duce la o concluzie rasistă, nu?

Și în această presupunere, tot statistic n-ar trebui să întălnești mai mult de 4 africani în primul 11 al Franței. Hai să băgăm și o anomalie statistică din burtă și să mai dăm un 50%. Hai maxim, cum pică zarul, 6.

Ia uite ce vantablack avem acolo. Vreo 5 dintre ei sunt atât de negri încât ăilalți negri par albi pe lângă ei.

Singura concluzie logică e că africanii sunt mai buni la fotbal decât albii. Că dacă ai o populație  x de pasionați de fotbal din care inevitabil rezultă y elite la fotbal, y/x va fi mereu mai mare în cadrul africanilor.

Dacă te uiți la alte sporturi, vezi că e adevărat la orice sport care implică rezistență fizică și alergat

Pur și simplu domină la numărul de elite produse din numărul de copii care se apucă de acel sport.

Să trecem și la ai noștri. Că e momentul să bag niște stereotipuri nasoale despre omul alb ca atunci când o să mă acuze inevitabil lumea că-s nazist să zic ”stai, bă, că am zis nasoale și de albi deci e ok că-s echidistant în rasismu’ meu!”

La ce sporturi e bun omul alb?

În principal la sporturi de bogați și de temperatură rece. Ca să vezi, faptul că suntem rasă de zăpadă cumva ne face mai buni la sporturile de zăpadă. Cine s-ar fi așteptat ca adaptarea naturală să ne dea un avantaj într-un mediu în care noi trăim de jdemii de ani? E ca și cum evoluția chiar ar fi o chestie reală.

Dacă e cu zăpadă, sigur vezi blonzi printre câștigători.

Ia uite la toate domnițele astea simpatice pe care dacă le duci pe litoral fac cancer de piele în 5 minute.

Și la înot albii se țin bine.

 

Poza asta am pus-o ca să cresc procentul de cititori de sex feminin de la 5% la 5,1%.

Aici iarăși, bănuiesc că are legătură cu africanii puțin. Cumva nu sunt așa de buni la înot în medie ca albii. O fi ceva cu densitatea osoasă, densitatea musculară, habar n-am. Nuj. Și pe mine mă sperie apa, dar dacă e cu înot, nu prea vezi negri.

Albii în general sunt buni la sporturi care nu implică rezistență fizică mare, sporturi în care nu interacționezi direct cu competitorul tău și sporturi care nu-s chiar sporturi dar unora le place să se prefacă că-s sporturi.

Bowlingu e un sport cum e monopoly-ul un sport.

Și au rămas prietenii noștri estici. Asiaticii. La ce-s sporturi îs ăștia experți?

Păi la orice implică viteză de reacție supraomenească. Cum ar fi ping-pong.

Am vrut să pun o poză cu asiatici dar m-am răzgândit când am găsit-o pe asta. Mereu când o să mă întrebe cineva de ce nu am fost niciodată curios să joc ping pong o să îi arăt poza asta.

Și evident sunt foarte buni la sporturile cu cea mai mare viteză de reacție, adică jocurile pe calculator. Râdeți voi că echipa de fotbal a Franței e plină de africani?  Vă prezint echipa de Overwatch a Londrei. London Spitfire.

런던 스피트 파이어 în engleză. (LONDONU SPITFAIARU)

 

Că tot am ajuns la jocuri pe calculator, să fim misogini la final. Unde intră femeile în ecuație?

Toate sporturile tradiționale sunt împărțite pe sexe. Dacă iei performanțele campionilor și cele ale campioanelor la comparat vezi că nici măcar nu sunt în aceeași ligă. Literalmente. Diferențele fizice între bărbați și femei sunt nedezbătubil mari și considerabile.

Însă jocurile pe calculator nu țin de diferențe fizice, nu? La fel ca și șahul, sunt sporturi de minte, reflexe și reacții rapide. Dacă mințile masculine și feminine ar fi în medie la fel, evident că nu ar trebui să vezi la fel de multe fete ca și băieți în cadrul elitelor.

Pentru că am stabilit de la început că e voba de x (câți pasionați sunt de acel sport dintr-o categorie) și y (câți ajung jucători profesioniști)

Aici evident că băieții sunt de, să zicem 20 de ori mai pasionați de jocuri. x e de 100 de ori mai mare în cadrul lor. Deci ne-am aștepta să găsim în jur de 5% femei în circuitul profesionist de gaming. Așa ar fi de bun simț, dacă ne-am naște cu mințile egale.

Ei bine, uite o poză cu toate pro gamerițele din lume ( a nu se confunda cu streamerițele, ălea-s o grămadă, dar acolo e vorba de alte skilluri, nu doar de competența la joc)

Absolut zero. Niciuna.

Bine. Mint. Există o gameriță pro. La Starcraft.

Acuma să nu înțelegeți greșit, n-am nici o problemă cu ce sex se simte fiecare om și mi se pare dreptul lui să se exprime cum are chef, mai ales de când au apărut tratamentele cu hormoni. Zic doar că cromozomial, campioana e XY. Deci dacă pornim de la ipoteza că ar exista niște predispoziții native spre pricepere la anumite chestii, nativ tipa e tip, deci în continuare zero femei.

Singura concluzie logică e că există diferențe clare și cuantificabile fizice și psihice între rase, sexe și cam orice grupare a reușit omul să grupeze.

Nu. Nu la nivelul ăla rasist simplist, rasa x e mai violentă, rasa y mai bună la sărit sus. Pur și simplu în fiecare domeniu, dacă iei un grup de x membri, numărul de y indivizi care ies în evidență cu capacitățile în acel domeniu diferă de la rasă la rasă și de la sex la sex. Și la matematică și la violuri. Motivele contează mai puțin.

Fiecare grup e mai bun la anumite chestii și mai slab la altele. Incontestabil.

Acum na, dacă vrei să mergi zelos pe doctrina socială de stânga poți jura cu mâna pe inimă că, per total oamenii sunt egali. Că faptul că o populație de femei produce de 1000 de ori mai puține elite la  counterstrike decât o populație de bărbați, dar sunt egal de buni la alte chestii, pentru că putem tot timpul să găsim atribute mai mult sau mai puțin utile pentru a le echivala. Sunt mai bune la inteligență emoțională deci compensează! Și dacă aduni toate calitățile și toate defectele, fiecare grup ajunge la același nivel de superbitate!

Oricât le-ai număra însă, n-are cum să dea cu egal.

Dacă vrei să fii și mai zelos poți afirma că nu dă cu egal din cauză că anumite grupuri (evident masculii albi hetero) au anumite privilegii și de-aia sunt mai buni în a produce vârfuri per populație decât alții.

Dar asta iar nu explică echipa de fotbal a Franței. Cum plm e copchilu’ alb privilegiat și tot abia ajunge în echipa națională în proporție de maxim 30%?

Și de ce mormăie a nemulțumire mulți europeni albi când văd asta, fără să se exprime clar?

Pentru că nici ei nu sunt 100% siguri ce îi deranjează.

Răspunsul e că toți suntem rasiști

Nu în sensul ăla clinic al cuvântului în care să vrem epurări etnice. Dar cu toții preferăm să ne amestecăm cu ai noștri.

Conștientizând că diferite grupuri sunt mai bune sau mai proaste la anumite chestii, automat când amesteci grupuri și le pui să desfășoare aceiași activitate în același loc, unul dintre grupuri se va simți dezavantajat. Pentru că unul dintre grupuri chiar va fi dezavantajat.

Nu ne încruntăm noi ăștia vag rasiști la echipa națională a franței pentru că urâm negrii. Absolut deloc. Ne încruntăm că știm că sunt mai buni la fotbal și că au venit aici la noi în bătătură să ne arate că sunt mai buni decât noi la o chestie. Păi e corect?

Știți la ce suntem noi buni, ăștia albi? La făcut imperii coloniale. Păi am venit noi în africa să vă arătăm la ce suntem noi buni?

Ok, am făcut-o și a ieșit nasol. De-aia n-o mai facem.

Dar exact asta fac africanii cu fotbalul. Fix îl colonizează. Și e ok cu echipele de club, care n-au componentă națională. Da’ când vezi o echipă NAȚIONALĂ, vrei să vezi o echipă NAȚIONALĂ.

Io vreau naționala României să fie plină de țărănuși cu tatuaje în chineză care crapă semințe. Să știu că-s de-ai noștri. Vreau echipa franceză să pută a brânză și să aibă croissante în buzunar. Nemții să fie blonzi și inexpresivi ca niște roboți. Englezii să fie roz la piele, urechiați și cu dinții stâmbi. Italienii să fie exact ca românii dar cu gel de păr în loc de semințe. Și tot așa.

Îmi place diversitatea. Și de-aia, cu toată globalizarea asta, mi se pare că prin diversitate globul își pierde diversitatea.

ȘTIU CĂ PARE CĂ NU ARE SENS.

Dar te duci în toate orașele astea diverse și multiculturale. Barcelona, Londra, Atena, Paris. Toate-s diverse dar în același fel. Aceleași restaurante de sushi, aceleași restaurante de tapas, aceiași turiști asiatici blindați cu aparate foto, aceiași africani care vând ochelari de soare ilegal și aceiași românași care îți servesc sucul în baruri.

Asta e diversitate? Unde e diversitatea? Toate-s la fel.

Hai să ne împrăștiem mai puțin pe glob. De dragul diversității. Să stăm mai noi cu noi și ei cu ei. Ca să fie competiția cinstită în orice.

Că dacă joacă un ciung și un olog fotbal și pingpong unul cu altul n-o să se distreze niciunul, chiar dacă fiecare câștigă detașat la o chestie.

Asta mi se pare greșeala mare a globalizării consumeriste. Că a dus competitivitatea în orice domeniu la nivel planetar și a uitat că omul are nevoie și să se identifice cu semenii lui.

AAA, îți place fotbalul? Ei bine drag stimat consumator, îți aducem cei mai buni jucători din lume la raportul calitate/preț! N’bambe , M’tumba și Son’goku. Crema Wakandei! Cei mai buni jucători din lume!

Da’  poate io nu vreau să mă identific cu cei mai buni jucători din lume. Io vreau să mă identific cu cei mai buni jucători de la mine din cartier pe care-i cheamă cu nume pe care le am și eu în familia extinsă.

Nu, nu mă fute grija de fotbal sau de echipa franței. Extrapolez în pizda măsii.

Că este vorba de două curente de gândire complet diferite și complet viabile.

Unii care vor cea mai eficientă societate posibilă, și aici îți iei forța de muncă și de orice altceva de unde e oferta cea mai bună, indiferent dacă aia e din Patagonia sau din satul de lângă,

Și ăia care preferă să meargă puțin mai prost, da’ să se păstreze în interiorul grupului.

Iar la problema asta cu imigrația noi am fost la ambele capete ale pulii.

Eu cred că o vină mare pentru situația actuală din România o are fix mobilitatea și imigrația.

Știți unde-s toți românii ăia cinstiți și muncitori care ar vrea să pună la construcția unei Românii prospere? Să voteze cu cine trebuie? Au plecat unde e viața mai bună. Că le-a fost super ușor. Mult mai ușor decât să rămână aici și să se chinuie să facă locul ăsta mai puțin de căcat.

Migrația e bună doar pentru migratori.

Pentru localnicii din țara în care vin ăștia (mai ales ăia sub medie) e ca pula.

Pentru țara din care migranții pleacă e și mai ca pula. Că nu-ți pleacă idioții și leneșii. Pleacă fix oamenii cu voință peste medie. Ăia care ar putea lupta să schimbe ceva. O să ajungă cu globalizarea asta țările fix ca locurile de muncă: stai 3-4 ani și pleci spre una mai bună dacă nu ești prost și tot așa până la pensie, când îți alegi o țară de pensionari. Gen România, că e ieftină.

Africa o să se dubleze ca populație în curând.

Legile maritime de care justițiarii sociali abuzează zic că dacă niște africani încropesc o barcă, ajung cu ea pe coaste europene și scot dopul, ești obligat să îi salvezi și brusc devin refugiați. Locul de muncă n-o să ți-l ia, că nu știu să scrie și să citească. Dar sunt mai ieftini și mai buni la fotbal decât Vasile și Georgel de la Speranța Babadag, care oricum au migrat la muncă în Spania.  Obiectiv Speranța Babadag va fi o echipă mai eficientă cu ei acolo.

Ia uite bărcile cum  vin. Toate cu bărbați tineri și cu foame. Dacă au fost gata să treacă o mare într-o barcă de căcat, sunt gata și să se înscrie la Speranța Babadag sau la orice altceva n-ai tu destulă foame să te bagi.

Economic are sens.

Ai o populație bătrână care nu se mai împuiază? Îți lipsește forță de muncă? Imporți niște africani și rezolvi ambele probleme!

E o soluție simplă. Dar nu mereu soluția cea mai simplă e aia cea mai bună, oricât ar încerca consumerismul să te facă să crezi că așa stă treaba.

Evident, problema e altfel în cazul țărilor care au fost foste imperii coloniale.

Franța, Spania, Olanda, Anglia.

E normal să simtă empatie și vinovăție când văd bărcile de refugiați africani și din orientul mijlociu. Până la urmă ei au scurmat căcatul pe acolo. Dacă nu erau ei, africanii încă se omorau între ei cu sulițe perfect inconștienți de existența celorlalte continente, cum au făcut de sute de mii de ani.

Dar să te superi pe italieni, greci sau unguri că au o poziție de „nu vreau să mă bag man” în probleme pe care nu le-au cauzat și nu e treaba lor e absurd. Să bați obrazul europei de est că nu vrea să pună obrazul la multiculturalism și cote de refugiați e iar absurd. Nu e problema lor.

Dar e așa, un curent de-ăsta crunt mediatic care vrea să te facă să te simți prost dacă te gândești că nu e cinstit să ți se umple țara de străini. Sau că Franța câștigă un campionat mondial cu o echipă în care jumate s-au născut pe alt continent și cealaltă jumătate doar părinții.

Dacă te uiți la politica de imigrație a Australiei te sperii. Dacă te uiți la politica de imigrație a Japoniei, te sperii. În Europa și America de Nord în schimb și dacă îndrăznești să sugerezi ceva la un sfert din strictețea de la ăștia ești imediat catalogat ca nazist. Că așa e curentul mediatic. Corectitudinea Politică e o vinovăție a fostelor imperii coloniale pe care vrea s-o impună și celorlalți albi prin extensie că le e silă să își ducă crucea singuri. (dacă vrem să fim corecți cu minorități de care ne-am bătut joc avem și noi țiganii noștri, bulgari, unguri, evrei, lipoveni, homosexuali și mulți mulți alții. nu ne trebuie în cârcă și greșelile istorice ale altora)

Eu am o părere simplă.

Că migrația și amestecarea populației e ceva natural și sănătos.

Dar că globalizarea asta a făcut migrația să fie de sute de ori mai ușoară pentru numere de oameni de mii de ori mai mari decât era acum sute de ani.

Grupurile nu mai au timp să se asimileze unele pe altele. Să se obișnuiască unele cu altele. Să ajungă undeva, la mijloc, la o cultură comună. E totul mult prea rapid să mai fie natural sau sănătos. Prea repede află unde e viața mai bună și prea repede ajung acolo. Prea repede pot să dea semnalul înapoi că e de venit.

Trebuie să vezi problema și invers. Ca țară de lumea a doua din care a plecat jumătate din forța de muncă fix de-asta. Că le-a fost foarte ușor să-și găsească un loc călduț în altă parte și să ne lase pe noi în căcatul ăsta care cu fiecare plecare a unui om competent devine și mai mare. Dar e ok că în 20j de ani o să vină o injecție demografică cu maronași să suplinească milioanele de colegi de generație care acum vorbesc în principal altă limbă. Super afacere cesăzic.

Da’ poate doar sunt eu nazist, plm. Da dacă chiar aveți impresia că aș fi, țin să vă zic că mai sunt și alții. Mulți și mult mai naziști decât mine. Dacă părerile ăstea ale mele vi se par greu de inghițit, stați să vedeți când se ambalează ăia.

***

Câteva cuvinte în apărarea „hate speech”-ului

Cea mai absurdă cruciadă a extremei de neostânga e să abolească insultele. Să construiască o societate în care nu îi mai poți spune vecinului tău un călduros „du-te-n pizda mă-tii” sau cerșetorului de la colț un clasic „marș la muncă, bă borâtule”. Sigur. Nu se întâmplă pe stradă. E doar în media momentan. Ca om de rând încă mai poți insulta alt om fără să fii linșat mediatic și scos din orice sistem prin care cuvintele tale pot ajunge la o masă de oameni. Dar se ajunge și acolo. Toate trendurile de cenzură încep de la ăia care spun chestii în public, ca mine, și se opresc inevitabil la omul de rând. Noi suntem canarii din mină. Picăm primii și dacă ești idiot poți zice „ia uite canarii cum pică lol ”, dar până la urmă respirăm același aer. O să ajungă și la voi.

Și atunci n-o să mai poți să dai o flegmă vecinului tău când parchează pe locul tău de parcare.

Pe bune că nu delirez doar pentru că îmi iau ban constant pe facebook în ultimii doi  ani. Chiar nu e vina lu’ prostu’ ăla care dă report la tot ce fac. Ăla e doar un  turnător fomist jegos. Turnătoria e în natura umană. De vină e mereu un sistem care încurajează turnătoria.

 

Iar pe orice rețea socială comercială, sistemul a ajuns la un nivel de cenzură de un absurd la care nu s-a ajuns în nici un regim autoritar cunoscut de om. Discriminarea a ajuns dușmanul cel mai mare al omenirii și absolut orice fraza zici  și nu e de bine despre un om care nu e mascul alb hetero, e hate speech tataie. Dacă lu unu îi curg mucii ai voie să îi zici ”bă mucea” doar dacă e mascul alb hetero. Dacă cumva e negru sau gay sau mai rău, gaynegru, e direct hatespeech! CUM SĂ ÎI SPUI UNUI GAYNEGRU CĂ ÎI CURGEMUCU?!?!

Alin Teodorescu ăla e doar pielea pulii. Dar doi angajați Facebook au considerat că poza aia de mai sus e hate speech. Deși nu se implică nicăieri că e vreo legătură între rasa omului și abilitatea lui de a lăsa pete și trebuie să fii complet handicapat să vezi vreo legătură între astea două.

Totul pornește de la concepția greșită că „hate speechu” e ceva rău

Argumentul cel mai handicapat al extremei stânga este „panta periculoasă”. Credința defectă și fără bază în realitate că absolut orice comportament individual va degenera într-un trend de masă. Că dacă un prieten de-al meu e zgârcit și îi zic „nu mai fi jidan, coițe”, această afirmație a mea va duce spre un mediu în care glumele cu evrei sunt permise, după care sunt luate în serios ca trăsături reale ale etniei lor după care inevitabil ajungem la un holocaust. Pentru că am zis eu lu un zgârcit „nu mai fi jidan, coițe” , am adus lumea mai aproape de holocaust.

E o gândire cretină din categoria „dacă scuipi pe jos o să ajungă să scuipe toată lumea pe jos și să ne înecăm în scuipat”. Pur și simplu nu funcționează așa omenirea și realitatea.

Să mai analizăm un caz de hate speech. De data asta chiar pe bune hate speech.

Insultă o minoritate sexuală direct. AȘA, ȘI? Credeți că dacă s-ar întâlni pe stradă pe bune cu Trăistariu s-ar apuca să îi dea șuturi în cur? Credeți că o să vadă un grup de tineri mesajul ăsta și o să se gândească „da, bă, are dreptate ăsta, hai să prindem un gheu și să-l căcăm în palme”? În afară de un plăpând care e rănit oleacă în stima de sine, nimeni nu pățește nimic de la acest masiv hate speech. Și ia mai dă-l în pula mea pe trăistariu, că prea e nejustificat de sigur pe el. Oamenii trebuie înjurați mai mult. Prea e toată lumea cu stima de sine la nivel galactic. Ce pula mea e căcatul ăsta? Ia hai mai înjurați și mai umili toată lumea!

Și de la obsesia luptătorilor justiției sociale cu discriminarea negativă

Toate regimurile autoritare au luat minorități la stors. Au găsit un țap ispășitor pentru problemele țării, ca să vezi, era o minoritate și ca să vezi, soluția e epuratul. E o chestie naturală a unui regim autoritar. Nu ajunge acolo de la discursuri de ură, ci doar le folosește să se justifice. Și dacă nu găsește unul, îl inventează.

Nu glumele răutăcioase cu minorități duc la linșat minorități ci regimurile stricte care caută țapi ispășitori. Și orice regim care se impune prin cenzură ajunge inevitabil acolo.

Din istorie mai vedem o chestie. Nu există grupuri de succes bazate pe discriminare negativă. Pe urât un dușman comun. Cel puțin nu pe termen lung. Naziștii au avut și ei 15 anișori de existență, KKK e doar o glumă, ISIS nu prinde 15 ani lejer.

Grupurile de succes se bazează pe alt tip de discriminare. Aia pozitivă.

Sunt grupuri construite pe acelasi principiu ”noi suntem mai buni decat alții și merităm mai mult” dar nu se concentrează pe călcat pe cap restul oamenilor, ci pe împărțit bani și influență în interiorul grupului. Genul de oameni care când au pe mână 10 banane de împărțit, 9 le dau în interiorul grupului și unul la restul fraierilor. Așa fac partidele, organizațiile religioase, bancare, multinaționalele, trusturile de orice și absolut orice grupare organizată cu morală flexibilă care împarte lumea în două (noi și ei, noi merităm mai mult decât ei), fie ei PSD, Mormoni, evrei, pocăiți sau asociație de notari publici.

E în natura umană ca fiecare generație tânără să aibă o nouă luptă de destructurare a rețelelor de putere deja existente, pentru o împărțire mai echitabilă a resurselor.

Noua stângă nu face asta. E prea concentrată pe interzis să spui unei femei că e curvă (pentru că nu e nimic rușinos în a-ți folosi sexualitatea în secolul 21, da?) ca să facă ce ar trebui să facă stânga reală.

Drept urmare, pe an ce trece din ce în ce mai multe resurse se concentrează în mâinile unor grupuri din ce în ce mai mici și inegalitatea între clase crește. Nu se ocupă nimeni de grupurile care împart beneficiile întregii societăți doar în interiorul grupului.  Sunt toți ocupați cu grupuri mici și irelevante care OFENSEAZĂ FOARTE TARE ȘI NU POT FI IGNORATE.

Poate o să își câștige lupta. Și în 20 de ani oameni superbi ca dennispavel nu o să mai aibă voie să se exprime. Singurul motiv pentru care momentan el poate și eu nu e că el încă e anonim și n-are securiști după el.

 

O să învingem, ca specie, toți comicii care fac glume ofensatoare, toți haterii care urăsc ca să se descarce și toate grupările mici, firave și neviabile de amețiți care urăsc dar n-au cu ce, nu o să aibă niciodată și au rămas doar la nivelul de teorie. Nici teoria n-o s-o mai aibă, muiștii!

O să fim toți egali în dreptul de a nu ne jigni reciproc și de a fi la fel de săraci în fața unor structuri de putere pe care nu vrea să le deranjeze nimeni că n-au nimic cu gheii, țiganii, curvele, negrii și musulmanii. Pentru că singurul tip de discriminare pe care-l practică e financiar și pe pozitiv. Nu îți iau din farfurie. Doar își dau lor între ei mai mult. Cel mai sinistru mod de discriminare și de a trage în jos o populație și, în mod ciudat singurul tip de discriminare complet acceptat de această nouă lume curajoasă.

Da, superb tineret de stanga. Lupta asta împotriva discriminării negative cu siguranță va aduce globul mai aproape de egalitate. Nu e o diversiune prin care o întreagă generație de stângiști a fost deturnată de la adevăratul rol al stângii. Continuați. E beton ce faceți. Ultralux.

***

Cel mai mare dușman militar al României ne distruge sistematic armata de peste 20 de ani și nimeni nu face nimic!

Încă un MIG Prăbușit la o paradă militară. momentan paradele militare sunt cel mai mare pericol adus siguranței naționale. ne-au daramat avioane, ne-au lasat TAB-uri fara motoare, ce sa mai, s-au stricat si prastii.

20 DE AVIOANE NE-A DĂRÂMAT ÎN ULTIMII ANI, OAMENI BUNI. 20 DE AVIOANE ȘI NU AM FĂCUT NIMIC!

Uitați acest TAB  oameni buni. Până la parada de Ziiua Națională era bine. A venit parada și pac! S-a PARADIT!

În ritmul asta in maxim 10 parade ramanem fara forte armate. Credeti ca mai putem lasa mult paradele militare sa isi bata joc de tara asta? nu ar fi momentul sa le declaram razboi? NE-AU DISTRUS 5% DIN FORȚELE AERIENE CA SĂ NU MAI VORBIM DE RESTUL FORȚELOR DE CARE DISPUNEM!


 

A murit ieri un pilot zburand pe avioanele noastre militare preistorice și evident că poporul s-a grăbit să creeze o narațiune călduță care să-l facă erou, nu victimă a ridicolului numit România.

Deja se citează ”martori oculari” care, cu experiența lor de uitat în sus și mâncat semințe și-au dat seama că avionul ăla venea fix spre ei și dacă ăla se catapulta era nasol. așa că a ales să fie erou și să salveze gorobeții.

emoționant. mi-a dat o lacrimă. doar că de acolo de sus un pâlc de 500 de amețiți e o țintă atât de mică încât e invers. nici să fi stat ăla în cabină fix ca să îi ochească pe ei nu prea ar fi avut șanse.

cel mai probabil săracul a apăsat pe butonul de „eject” și ăla nu a funcționat, ca restul avionului și majoritatea chestiilor din țara asta administrate de stat.

eu așa mi-l imaginez pe om în ultimele lui secunde. apăsând cu disperare ca la păcănele pe un buton de formă, care nu face nimic, dintr-un avion de formă, care nu face nimic, dintr-o armată de formă, care nu face nimic, dintr-o țară de formă, care nu face nimic.

Poate o fi fost erou și o fi salvat căscătorii de gură. Dar dacă era erou adevărat intra cu MIG-ul ăla direct în casa poporului, când are parlamentul dezbatere. Ăla e eroism adevărat.

***

Legătura șocantă dintre situația politică critică din România și transplanturile de păr ale lui Mihai Trăistariu

Dom’le, se întâmplă lucruri grave în țara asta. Lucruri grave și serioase despre care trebuie să știe fiecare român și pe care e impetuos să le înțeleagă.

 

Dar întâi să vorbim despre Mihai Trăistariu și părul lui.

Poate că oamenii născuți după 2000 nu știu cine e Trăistariu.  E absolut normal. E un băiat de-ăla din negura barbară a muzicii românești numită anii 90′ în care muzica… era la fel de proastă ca și acuma. Doar că neexistând acces serios la muzică străină, era o muzică proastă în felul ei. Similară cu ce ar ieși dacă ai închide niște maimuțe într-o cameră cu niște instrumente. Acum cumva muzica proastă românească are o formă, că imită ce e popular și comercial la nivel global într-un mod simplu și insipid. E o imitație de mediocritate. Pe atunci nu imita nimic. Era o dubioșenie complet retardată dar retardată în felul ei, fără a se lua după nimeni.

Și ăsta era un băiat efeminat pe care toți îl bănuiam că-și sparge curul dar fiind anii 90 nu se vorbea nicăieri la televizor despre asta, care cânta cele mai penibile manele-pop cu alde Costi Ioniță. După care s-a orientat spre Eurovision, concursul ăla care adună crema muzicii proaste de pe continent doar așa, ca să se crucească mapamondul cât de înapoiați muzical și lipsiți de orice simț al penibilului au ajuns europenii. N-ați auzit voi de el, dar întrebați-o pe mamaie, că se uită.

După care și-a atins forma finală de penibil devenind invitat în emisiuni mondene ieftine și obsedat de transplanturi de păr, cu toate că chelia nu intră nici în top 100 cele mai ridicole defecte ale lui.

Dar Radu, o să spuneți voi. Situația din țară este critică! Ce legătură are asta? Avem noi timp să discutăm acum, în situația asta critică despre chelia lui Trăistariu?

Stați că încă nu am ajuns la punctul forte. Construiam. O să vedeți că se leagă tot.

Revoluția tehnologică a omorât mondenul. Știrile generice despre păcălici pe care îi știe toată lumea, care au un efect calmant asupra creierului. Care îți reamintesc că oricât de nasoală e situația, oricât de necontrolabilă e viața ta, oricât de groază îți e de ziua de mâine, Mihai Trăistariu e în continuare un imbecil sinistru care a ajuns la al patrulea transplant de păr, spunând senin că „Luam puțin rimel de la prietenă și îmi dădeam pe pielea capului cu negru. Sau mascham cu o pudră. M-am săturat de asta și simțeam nevoia să scap de povară. Mi se părea un chin: desenează, colorează. Domnul doctor mi-a spus că se pot face șase implanturi într-o viață. Cred că al patrulea va defini chipul și capul meu și voi scăpa și de complexe”. sau că „Am făcut deja implant și rămăsese că mă întorc pentru o ultimă intervenție, vortexul. A rămas descoperit și necesită o ultimă intervenție. La ora asta umblu mereu cu un recipient la mine, ce conține o pudră formată din firimituri de păr. E destul de incomod și plictisitor să te dai zilnic cu pudra aia. Așa că am decis să-mi fac un nou implant ca să nu mai am niciodată problema asta”.

Dar Radu, o să spuneți voi, legile justiției…

Da, da, ajungem și acolo. Am zis că ajungem și acolo! Nu e fascinant însă că idiotul ăsta se dădea cu praf gri în cap ca să pară că are păr? Că a ajuns la al patrulea transplant perfect convins că e ultimul deși probabil a crezut asta și despre celelalte trei? Că după trei transplanturi de păr încă nu a înțeles că transplantul de păr nu e o chestie? Că degeaba îți bagi tu fire de păr acolo când corpul tău nu e capabil și nu o să fie niciodată să producă altele noi și că transplantul ăla funcționează doar până mor jumătate din firele transplantate, adică în medie vreo doi ani? Cât de prost trebuie să fii? Dar mai ales cât de prost trebuie să fii să ai atâtea defecte și să îți concentrezi toată viața pe reparat doar unul care e imposibil de reparat și absolut nederanjant comparativ cu restul?

Dar Radu, chiar așa de jos am ajuns, să vorbim despre monden? Știm și noi că doar oamenii simpli discută alți oameni. E irelevant. Suntem oameni complecși. Hai să discutăm evenimente și idei. Spre exemplu codul penal…

Oamenii simpli discută despre alți oameni și mediocrii discută evenimente și idei pe care nu le pot influența. Dar e în natura umană să crezi că dacă ești informat despre un pericol, cumva ești mai protejat de el decât dacă nu ești informat. Dar în cazul pericolelor pe care nu le poți controla, e doar o iluzie. Singura utilitate a discuției despre evenimente și idei în raport cu care ești pielea pulii e că poți epata în fața altor mediocri și te lăuda cu cunoștințele tale complet inutile, pielea pulii fiind.

Era mai simplu pe vremuri, înainte de boți și tehnologie gata să servească omului doar informațiile pe care le cere. Că înainte aveam toți presă serioasă și monden. Și toți citeam pe sărite presa serioasă, să înțelegem ideile, după care ne uitam spre monden și exclamam „hai dom’le, ce e căcatul ăsta! transplantul de păr al lui Trăistariu? De ce e ăsta relevant pentru mine când uite ce face guvernul Adrian Năstase?”. După care purcedeam liniștiți în a citi în detaliu articolul despre transplantul de păr al lui Trăistariu.

Pentru că mondenul tot timpul a fost plăcere vinovată. Te bucuri să citești despre cât de inimaginabil de proști sunt unii. Te face să te simți bine. Dar nu dai cu like. Nu spui la alții. Ca să nu pari grobian. Spărgător de semințe de joasă speță care e interesat de subiecte de coafeze.

Și ipocrizia asta funcționa bine și frumos pe vremuri, când ni se punea mondenul sub nas, serveam din el și strâmbam din nas public. Ca să vadă ăia de la altă masă că nouă nu ne place. Îl servim doar așa, că ne-a fost adus și e păcat să se arunce.

Dar boții nu înțeleg ipocrizia. Au văzut că țipăm că nu vrem monden și nu ne-au mai dat.

Cu toții am fost aici la primul transplant de păr al lui Trăistariu. Al doilea și al treilea au trecut pe lângă noi. Am fost prea ocupați cu lumea sumbră a știrilor pe care le-am comandat de pe meniu ca să părem deștepți. Am ratat aceste două elemente esențiale din viața lui.

Și cu ce ne-a ajutat? Suntem de 10 ori mai informați de ce măgării face Dragnea decât de ce măgării făcea Băsescu sau Năstare. Așa. Și? Putem face ceva în legătură cu asta doar pentru că suntem mai informați?  Nu. Doar suntem mai triști. Mai nervoși. Mai investiți în știrile astea pe care le citim doar pentru că ne-am convins că asta ne face cetățeni responsabili.

Subiectiv, din ce informație se lovește de noi momentan, viața e mai sumbră ca pe vremuri.

Obiectiv nu e. Doar că pe vremuri între feliile amare de știri nasoale mai serveam și o feliuță de transplant de păr cu Trăistariu. Să ne îndulcim puțin. Acum suntem prea snobi pentru asta. Ne dedicăm atenția știrilor CARE CONTEAZĂ. Fiind complet păcăliți că A FI INFORMAT e un pas intermediar spre A REZOLVA PROBLEME. Când e la fel cum e căzutul pe scări pas intermediar spre zburat. Vă rog io nu mai fiți pseudointelectuali serios acuma.

Fix cum ăia care nu-s siguri pe sexualitatea lor sunt homofobi, exact așa și ăia care nu-s siguri pe inteligența lor sunt mondenofobi.

Dar Trăistariu, cum e Trăistariu băoamenibuni. În ce an credeți că va veni al 5-lea transplant de păr „ca să nu mai aibă niciodată problema asta”?

Oare dacă facem cumva un fond și îi dăm ăstuia destui bani încât să-și facă toate operațiile pe care le vrea, am putea crea un monstru de tip Bogdanoff? Dă-le în pula mea de legi ale justiției. Și nu, dacă nu vorbești despre ele încruntat nu înseamnă că ești de acord cu ele sau ceva. Pur și simplu înseamnă că înțelegi impotența poziției tale în raport cu ele. Deci dă-le în pula mea. Nu ați vrea în momentul ăsta, cu toată ființa, să ajungă Trăistariu un monstru inuman de tip Bogdanoff și să poți spune la final, mândru, „bă, am cotizat pentru a întruchipa această atrocitate din lumea ideilor în chipul unui om”?

 

 

 

***