Câteva despre IQ

Insistă naivii că IQ-ul nu e relevant. Impresia mediocrului e că IQ-ul e ceva abstract, care te ajută la matematică și atât. Așa că am să dau câteva exemple de tipuri de gândire care devin dificile rău sub IQ 90 și chiar imposibile sub 80.

Amintim că IQ-ul mediu al românului e 87.

1. Sub 90, condiționalele și ipoteticele devin greoaie spre enervante.

O întrebare gen „cum te-ai fi simțit aseară dacă n-ai fi mâncat nimic toată ziua?” va genera un răspuns de genul „vorbești prostii că ieri am mâncat”

2. Povestea în poveste.

Pui un sub 90 să facă o poveste simplă în care două personaje vorbesc și unul dintre ele povestește o discuție dintre alte două personaje. Pare simplu. Sub 90 nu e. Se vor încurca în numele celor 4 personaje. Dacă mai bagi un strat, devine complicat și pentru cei sub 100.

3. Generarea unei proiecții a gândirii altui om:

Cum crezi că s-a simțit Georgel după ce Vasile i-a dat ieri un șut în fund?

Sub 80 răspunsul va fi inevitabil „habar n-am”. De aia majoritatea infractorilor n-au mustrări de conștiință. Creierașul lor nu poate concepe prin ce trece partea vătămată.

4. Percepția timpului. (perspectivă)

Oamenii cu IQ sub 80 trăiesc într-un prezent permanent. Trecutul și viitorul sunt o nebuloasă și nu pot vedea determinarea. Că acțiunile trecute determină prezentul și acțiunile prezente determină viitorul. De aia sunt incapabili de planuri pe termen lung și gestionat bani.

5. Abstractizare și concretizare.

Toate caracteristicile unui lucru sunt văzute de un sub90 ca fiind egale ca importanță. E incapabil de a extrage doar caracteristicile relevante pentru subiectul discutat (abstractizare) și date niște caracteristici, va fi incapabil de a da exemple de situații în care acele caracteristici sunt prezente (concretizare)

Abstractizarea și concretizarea au și aplicații mult mai pragmatice. Gen citit o hartă. Imposibil sub 80 de a face o corelație între o reprezentare schematică a realității și realitate.

6. Limbajul intern.

Dacă ești om normal, îți auzi gândurile în cap în timp ce le gândești. Asta te ajută să le analizezi, să le reformulezi și să duci gândul mai departe. La sub 90 limbajul e brutalizat în gânduri icnite de câte un cuvânt. Verb. Substantiv. Sub 80 dispare cu desăvârșire.

7. Proiecția mintală.

Dacă eu acum îți descriu un măr roșu cu codiță și o frunzuliță, probabil îl vezi în cap. Dacă ai peste 100, probabil e 3d și se rotește. Pe la 90 își pierde o dimensiune și poate și culorile. Sub 80 nu mai vezi nimic.

8. Figurile de stil, ironia și subtilitățile.

Oamenii cu IQ sub 90 vor lua totul ad literam, ai grijă ce glume faci cu ei că îți iei o cărămidă în cap.

***

Când mă fac bătrân vreau să mă fac o povară

Când eram mic nu voiam să mă fac mare, că îmi dădeam seama că e o prostie, dar neavând de ales și cum toată lumea din jur își propunea să se facă ceva când se face mare, mi-am propus și eu să mă fac ceva: un om care nu își pune ceasul să sune dimineața. Mi-a ieșit oarecum.

Dar acum am ajuns la vârsta la care trebuie să mă gândesc ce vreau să mă fac când mă fac bătrân. După lungi considerații am ajuns la o concluzie. Vreau să mă fac o povară pentru toată lumea care mă cunoaște.

Pur și simplu un bătrân detestabil și odios. Care trage în jos absolut toată energia din orice cameră în care se află și induce o stare de lehamite existențială chiar și în cel mai inocent și vesel copil.

Nu e ușor să devii o povară. Că dacă nu construiești nimic toată viața, lumea te aruncă la un azil glumeț de-ăla care apare la știri o dată la cinci ani ca pe ,o măsea stricată, imediat ce devii o povară.

Trebuie până în momentul ăla, cât mai am, vreun sfert de secol, să trag tare și să acumulez niște materialisme și umanisme gen o casă și niște copii. Mai mult de unul. Ca să poată împărți povara. Nu poți lăsa povara pe un singur om, că așa ajungi la azil în județul Ilfov. Că nu vreau să fiu o povară de-aia mică, de o poate menaja un singur om. Vreau să fiu o povară atât de mare încât să fie nevoiți mai mulți să o lase de pe unul pe altul.

Dar ca să fii povară, trebuie să provoci întâi niște respect. Un simț de datorie în generația următoare. Să simtă rușinea de a arunca povara.

De-aia ar trebui să constuiesc o casă. Că nimeni nu te dă afară din propria casă oricât de povară ești. Decât na, dacă te comporți de căcat cu ei în perioada de formare. Și eu nu o să fac asta. O să fiu un tată bun, până în momentul în care o să devin o povară.

Să simtă că n-au de ales decât să suporte povara.

Să mă vadă cu scârbă cum mă plimb prin casă în niște chiloți mult prea evazați din care îmi atârnă coaiele cum le atârnau tuturor bărbaților din familia mea la vârsta la care deveneau poveri.

Să îmi audă poveștile de glorie complet inventate și să le fie rușine să mă contrazică. Să le povestesc cum era mai bine pe vremea mea, deși nu era, prin minciuni selective și aberații bine construite. Să apar prin cameră când nepoții își aduc prietenii în vizită și să zic cele mai bolnave și antisociale lucruri posibile pe un ton de parcă erau normale pe vremea mea.

În viața de adult ai două etape. Aia în care construiești pentru cei din jur și aia în care îi tragi în jos. Eu vreau să ies pe zero la final. Și cu cât construiesc mai mult acum, cu atât o să îmi permit să fiu o povară mai mare după. Viața e despre echilibru. Yin și Yang. Alpha și Omega. Beavis și Butthead.

***

macarenul

Ați auzit macarena, e timpul să își dea și macarenul cu părerea, că doar e patriarhat nu lindictatură
***

M-am uitat la interviul lui Tucker Carlson cu Putin ca să n-o faci tu dar mai mult din masochism

Are două ore. Dacă ar fi să te uiți la el ți-ar lua, și am calculat bine, aproximativ 18 căcări. Am să rezum tot ce s-a întâmplat într-un text care poate fi citit într-o singură căcare. Sau maxim trei, dacă ești fan Putin. Că ăștia citesc mai încet decât oamenii cu inteligență medie. Încerc să o fac schematic.

Ca să scăpăm de problema de deontologie. Mi se pare absolut valid că Tucker s-a dus să-i ia interviu. Mi se pare absolut aberant că UE încearcă să-l restricționeze. Da. E propagandă. Dar dacă crezi că propaganda trebuie combătută cu cenzură, ești idiot. Propaganda trebuie combătută cu informare corectă. Dacă nu ești în stare să o faci, eșecul e la tine. Dacă consideri că populația e prea proastă să o poți convinge de adevăr cu argumente logice, înseamnă că ai o problemă educațională și din nou, greșeala e la tine. Refuz să accept măsuri autoritare de frica proștilor.

Trăim într-o lume în care din ce în ce mai mulți idioți consideră că orice părere care nu se aliniază cu a lor ar trebui să fie ilegală. Nu, nu trebuie să îți placă Tucker Carlson sau Putin ca să te uiți la interviu. Dacă ai impresia că trebuie să auzi păreri doar de la oameni care-ți plac, n-ai înțeles nimic de la viață.

1.

Gluma începe cu o lecție de istorie de vreo 30 de minute extrem de plictisitoare. Tucker n-are vascularizarea testiculară necesară să îl întrerupă. Putin începe de pe la anul 800 și trece prin toată istoria zonei, din unghiul rusesc. Pe scurt, argumentul lui e că pământurile ălea erau ale Rusiei cândva, deci cum le-au dat, la fel pot să le și ia înapoi.

E un argument periculos, pe care îl vezi la toți naționaliștii scăpați în frunte din Europa. Țara noastră era mai mare, ni s-au luat niște terenuri în istorie, vrem să le luăm înapoi. Drăguț. Dar dacă pui toți naționaliștii din Europa să traseze hărți de cum și-ar „completa” ei ograda, ai avea nevoie de încă o Europă să le încapă tuturor hărțile. Pentru că toți smiorcăie de pământurile care le-au fost luate și nimeni de ălea pe care le-au luat ei de la alții. Sigur, ar fi frumos să luăm Bucovina de Nord. Să ne unim cu Moldova, să luăm Cetatea Albă de la Ucraineni. Dar dăm Transilvania înapoi Ungariei? Dobrogea înapoi Turcilor? Că a fost a imperiului otoman mult mai mult decât a fost a românilor.


Hai să luăm Normandia de la francezi și să o dăm la englezi. Că a fost a lor sute de ani. Hai să luăm Istanbulul și să-l dăm italienilor. Damascul grecilor. Lituania o dăm Prusiei. Nu mai avem Prusia? Ghinion, o facem la loc.

De-aia e un argument care prinde bine la idioți. Că idioții se nasc fără capacitatea de gândire în perspectivă și oricum nu știu ei prea multe. Cernăuțiul e românesc, restul nu îi interesează. Sunt detalii.

Granițele s-au mutat în toate direcțiile în ultima mie de ani. Populațiile s-au mutat. Și natural și prin inginerii sociale. Al cui e „moral” pământul? Aș zice că e al oamenilor care s-au născut pe el și încă sunt vii, nu a ălora care s-au născut acolo acum 1000 de ani. Moral aș zice că fiecare populație are dreptul să își aleagă din ce vrea să facă parte. Vrea Dobrogea să se unească cu Turcia? Ok. Dacă ăia îi primesc și peste 50% din cei născuți în Dobrogea vor să o facă, cred că ar avea dreptul să o facă.

Dar asta pornește de la presupunerea că populația poate alege cu discernământ. Că nu-s manipulați cu propagandă, idioți fără gândire în perspectivă, că alegerile nu-s influențate de alții, e mult mai complicat decât pare la prima vedere să îți dai seama ce vrea cu adevărat un popor.

2.

Apoi Putin începe cu denazificarea. Dintre toate punctele rusești de propagandă, ăsta mi se pare cel mai subțire. Ok. Un procent dintre ucraineni au idei naziste. Cum îi denazifici? Le cucerești țara, bun, dar cum faci „denazificarea”? Că dacă „naziștii” ăia nu comit atrocități sau ilegalități majore, ce faci? Îi bagi la pârnaie pe viață că au desenat o zvastică pe un perete? Îi trimiți în tabere de reeducare că consideră că un nazist e erou național? Denazificarea e o chestie care sună bine doar dacă n-o gândești prea tare. Mai ales când vrei să o faci în ALTĂ țară decât a ta.

Chiar și Tucker sesizează chestia asta, că prost nu e. Putin deviază elegant.

3.

Mereu când bagă vrăjeală bine construită, Putin o explică. Când minte și bagă vrăjeală subțire, răspunsul standard al lui Putin e „nu vreau să intru în detalii”. Ce vrea să zică e „nu vreau să intru în detalii că dacă intru în detalii nu mai stă în picioare ce zic.”

4.

Putin se plânge că de pe vremea lui Elțîn Rusia a încercat să se apropie de Europa și SUA, dar au fost marginalizați. Că discutau chestii cu Clinton sau Bush jr. și stabileau o chestie, după care venea CIA și punea batista pe țambal.

Face CIA ce vrea și sare și peste președinte când are chef? Total. Asta face CIA. Cine crede că politica externă SUA e dictată de vreun om ales delirează. Sunt destul de sigur că aici Putin are partea lui de dreptate. Relațiile vestului cu SUA au fost sabotate de CIA care a finanțat tot soiul de teroriști și secesioniști dușmani ai Rusiei. Că asta face CIA peste tot. Și în Orient și în America de Sud. Nu ne place cine conduce o țară? Îi finanțăm și îi antrenăm pe ăia din opoziție.

Nu ai cum să dai vina doar pe Rusia pentru relațiile proaste dintre Rusia și Europa/SUA. E clar că ai noștri au jucat-o extrem de prost diplomatic și au cam băgat un deget în fund ursului, sperând că ursul nu se supără. Uite că s-a supărat. Puteau să o joace mai bine.

Dacă cumva ai înțeles din concluzia asta că mi se pare justificat în vreun fel ce au făcut rușii ca reacție la acel deget în fund, probabil ești analfabet funcțional. Nu asta spun. Spun că un deget în fund a fost inserat și se putea și fără.

5.

Putin se plânge că era vorbit să nu se întindă NATO și s-a întins. Adevărat. S-a întins. Dar viziunea asta a lui că dacă România, spre exemplu, vrea să intre într-un pact de apărare, trebuie întâi să le ceară lor voie, e cretină. Fix de-aia vrea lumea în NATO. Ca să nu le ceară voie rușilor când au chef să facă chestii. Se cheamă autodeterminare și vine la pachet cu independența. Bineînțeles că e deranjant pentru ruși. Da’ poate dacă nu ne furau pachetul la școală în pauza mare timp de 200 de ani nu era nevoie să ne împrietenim cu alți golani care să ne protejeze de ei.

6.

Putin încearcă să lase impresia că el e un om împăciuitor, care vrea o lume veselă și unită, dar e forțat de circumstanțe să își bată nevasta. Nu vrea să o bată, ea l-a determinat. N-a avut de ales. El vrea să se joace frumos cu toată lumea, dar ceilalți copii nu vor să împartă jucăriile cu el așa că s-a dus să ia o mână de var să le arunce în ochi. Chiar trebuie să fi fost sugrumat cu cordonul ombilical la naștere să pui botul la așa ceva.

7.

Au distrus „ai noștri” nordstream-ul, cauzând un imens dezastru ecologic? Posibil. Adevărul e că presa vestică a cam băgat incidentul sub preș și n-am văzut ecologiști vestici să se plângă de ce s-a întâmplat la proporția adecvată. S-au băgat „ai noștri” să saboteze discuțiile de pace cu Ucraina? Posibil. Adevărul e că chiar și prin toată propaganda servită de ai noștri e destul de clar că răspunsul vestic la război a fost haotic și tâmpit. Sigur, asta nu îi scoate pe ruși cu nimic. Vina e total la ei. Dar asta nu înseamnă că ai noștri au reacționat corect, coerent sau nobil la ce s-a întâmplat. Dacă peste gard avem oameni răi, urâți și proști nu înseamnă că ăștia de la noi din curte sunt buni, frumoși și deștepți.

8.

Tucker are o privire de oligofren. Bulbucă ochii și dă din sprâncene la toate banalitățile și bălăriile spuse de Putin de zici că-i spune numai adevăruri cutremurătoare.

9.

Deja o dau în podcast tip Joe Rogan. Futuristică. AI, oameni ingineriți genetic. Nu pot să descriu cât de tare mi se rupe de părerea lui Putin sau a lui Tucker despre tehnologie.

10.

Eu am fost tot timpul sceptic la discurs tip Mîndruță, care cataloghează tot cu ce nu e de acord ca „propagandă rusă”. Dar cumva toate punctele de vedere exprimate de Putin sunt exact aceleași pe care le vezi pe tot internetul postate de conturi dubioase. Acum e o problemă de tip „oul sau găina”. Ce-a fost mai întâi? S-a mulat propaganda rusă pe părerile oligofrenilor sau și-au luat oligofrenii părerile de la propaganda rusă? Habar n-am. Dar după interviul ăsta am înțeles mai clar cum sună propaganda rusă. Se pupă bine cu modul de gândire al unui mediocru supărat că realitatea nu ține cont de principiile lui oligofrene. N-ar pune botul nimeni cu 12 clase făcute pe bune la așa ceva. Din păcate sunt mulți care n-au 12 clase făcute pe bune.

11.

Tucker îi cere lui Putin să elibereze un jurnalist american, ca gest de bunăvoință. Jos pălăria, s-a detectat o urmă de testicule la om. Putin zice că a făcut destule gesturi de bunăvoință și a rămas fără bunăvoință. Cred că din răspunsul ăsta înțelegi mai clar cine e Putin decât din tot interviul.

CONCLUZIE

Pe scurt, argumentul lui Putin e cam așa. Băi, aveam o nevastă, Natașa, în care am investit timp și bani. Aveam o relație. Doar că mie a început să-mi meargă prost, aveam o firmă, URSS, a dat faliment și dup-aia nevasta a început să o ardă prost. În loc să mă susțină la greu n-a mai vrut să îmi spele ciorapii, să îmi facă de mâncare, sex deloc, ba chiar am prins-o că-și lua limba în gură cu vecinul John de la vest. Așa că i-am dat direct un șut în țâță și am luat-o la omor.

E justificat să se simtă trădat omul? Total. Furios? Sigur. Să o urască pe fosta? Total. Că aveau o înțelegere. A investit timp și resurse în relația asta. Merită să o sape, să îi facă viața grea, să îi dea o flegmă în ochi, poate și un șut în fund.

Dar o bătaie până la spitalizare? Nu. Până la urmă Natașa e un om independent, nu e proprietatea mea. E de căcat să mă trădeze dar nu o DEȚIN, să zic că pot să îi fac ce vreau eu.

Dar unii oameni, mai proști așa, consideră că poți DEȚINE destinul altuia. Că poți să îți bați nevasta până o bagi în spital dacă o prinzi în pat cu altul. Și pentru acei oameni, ce face Putin e justificat. Nu sunt majoritari, dar sunt mulți. Și ălora n-o să li se pară nimic greșit în ce face Putin. Cam ăștia zic eu că-s rusofilii. Mulțimea oamenilor care cred că ai dreptul să-ți bați nevasta. Nu, nu ai cum să-i convingi că greșesc. Ține de principiile pe care sunt construiți. Proaste și fixe.

Gata, am terminat, poți să te ștergi liniștit la fund.

***

Despre cum se ajunge la dictatură de la interzicerea pocnitorilor

E jenant că cea mai zgomotoasă discuție de pe internet de sărbători n-a fost despre mâncare, n-a fost despre familie, tradiții, planuri pe noul an și alte lucruri relaxante.

A fost despre pocnitori.

Cred că 10% dintre români dau cu pocnitori. Pe 89% dintre ei îi doare la bască de ele și le ignoră ca niște oameni normali. Eu sunt printre ăștia.

Dar 1% smiorcăie. Se dau cu curul de pământ, se tăvălesc și își smulg părul. Vaivaivai ce problemă socială mare sunt pocnitorile.

Așa sunt smiorcăiții. Deși sunt puțini, fac zgomot cât să acopere pe toată lumea. Un singur bebeluș ajunge la un avion de oameni ca tot ce auzi să fie plânsete de bebeluș.

Acum o să spuneți că putem să ignorăm bebelușii smiorcăiți la fel cum ignorăm și pocnitorile. Doar că smiorcăitul este cea mai periculoasă creatură din lume.

Nu de la extremiști se ajunge la regimuri autoritare, ci de la smiorcăiți. Că extremiști sunt tot timpul. Acolo nu e nimic nou. Doar că într-o zi smiorcăiții încep să îi voteze și să îi aplaude. Pentru că sunt controlați de frici și singurul tip de regim căruia îi pasă de fricile iraționale ale plebei e unul autoritar.

Ei visează cel mai tare la un stat autoritarian cu extrem de multe reguli și cu 3 polițiști pe cap de locuitor, gata să spargă rotule când cineva spune cuvinte urâte pe stradă.

Cum să spună cuvinte urâte pe stradă? E ilegal. Să vină miliția să îi spargă rotula. De-aia smiorcăiții nu trebuie lăsați să se adune, să-și confirme unul altuia fricile cretine și să urle în grup. Că ajungem să ne luăm toți bastoane pe cocoașă de la miliție că n-avem gulerul de la uniformă călcat și e ilegal să ieși pe stradă cu uniforma vraiște.

Dar hai să interzicem pocnitorile oameni buni. Să nu mai deranjeze oile placide din rumegat zgomotele alea puternice. Că sughiță oile și le stă fânețul în gât dacă sughiță.

Sigur, mor anual de la pocnitori cam câte animale mor pe străzi de la mașini în 10 minute. Problemă majoră.

Sigur, din 3 500 000 de minori pe care îi are țara, cu 35 000 000 de degete și 7 000 000 de ochi, se pierd de la pocnitori anual cam 7 degete și 3 ochi. Chiar nu e important deloc pentru un minor să se joace cu ceva periculos și să înțeleagă pericolul. Trebuie ferit de orice traumă și să ajungă la 18 ani la fel de timid și neexperimentat cum era când a ieșit din mă-sa.

Sigur, pocnitorile sunt deja reglementate. N-ai voie să le arunci lângă locuințe și între anumite ore. Dar în loc să tragem de urechi pe ăia care nu respectă regulile, e mult mai ușor să le interzicem de tot.

Să interzicem tot ce e periculos. Știați că doi români pe an mor înecați cu mici la bâlciuri locale? Să interzicem micii și bâlciurile. Pentru protecția tuturor.

Știați că peste 90% dintre agresiunile sexuale se întâmplă noaptea? Să interzicem ieșitul din casă între orele 22 și 6 dimineața ca să salvăm oamenii molestați.

O societate trebuie să-și găsească echilibrul între libertate și protecție. Cu cât comportamentul populației e mai reglementat, cu atât populația este mai în siguranță, dar în același timp mai anostă și mai robotizată.

Smiorcăiții urăsc neprevăzutul. Situațiile care îi iau prin surprindere. Ar renunța la orice libertate pentru siguranța că nu se întâmplă nimic neplanficat niciodată.

Nu trebuie validați, nu trebuie luați în serios, că așa ajungem la dictatură. Problema e că fac foarte mult zgomot și autoritățile abia așteaptă să-și justifice niște restrângere de libertăți cu smiorcăiala lor. Și dup-aia pierdem toți.

Ăștia care urlă să se interzică pocnitorile sunt aceiași care acum 3 ani urlau să fie băgați la pușcărie toți care nu vor să se vaccineze sau să poarte mască pe stradă.

Dar nu ai cum să le explici asta, că lor le e frică și atunci când ți-e frică, nu mai contează nimic.

***