Cum să convingi proștii că o chestie reală e reală

Adevărul adevărat despre coronavirus!1!

Adevărul e că majoritatea oamenilor sunt foarte proști. Prostul, prin definiție, e convins că nu e prost. Deci tot ce la prima vedere pare peste puterea lui de înțelegere, nu e. Pentru că prostul e convins că puterea lui de înțelegere e maximă. Deci, dacă ceva pare că o depășește, e o minciună. E un adevăr acolo mult mai simplu în spate pe care CINEVA vrea să-l ascundă de el, prostul, ca să-l păcălească. E singura explicație. N-are cum să fie mai complicat de atât pentru că complicat nu există. Sunt interese mari la mijloc care fac lucrurile simple să pară complicate.

E o gândire destul de normală. Fiind prost, a fost păcălit toată viața. Fiind prost, niciodată n-o să dezvolte destul discernământ cât să diferențieze păcăleala de adevăr. Deci cea mai sigură soluție pentru prost e să trateze totul ca pe o păcăleală până la dovada contrarie.

Fiind prost, dovada contrarie nu poate veni din argumentație, că logica și argumentația îl depășesc. Singurul mod de a-l convinge pe prost e să vadă cu ochii lui dovada că ce crede el nu e adevărat.

Deci singurul mod în care ai putea convinge masa de proști că virusul e real și letal e să îl pui față în față cu bolnavul și mortul. Asta se poate întâmpla ori natural, dacă virusul atinge o masă critică și absolut toată lumea va avea o rudă/cunoștință îngropată de virus

sau

Sau se face o campanie serioasă și susținută pe limba lor. Nu cu statistici, cifre și argumente, că n-au ei treabă cu asta. Interviuri cu bolnavi și muribunzi.

„Salut, sunt georgel și nu credeam în coronavirus, acum încerc să respir dintr-un sfert de plămân că atât îmi mai funcționează. Ia, auziți cum horcăi.”

Ar fi simplu de făcut și eficient. De ce nu se face? Păi, sunt interese mari la mijloc, se știe.

***

Linșajul mediatic cu revenge porn de la Casa Jurnalistului a fost fake news (în sfârșit cu dovezi)

Problema principală cu fake news-ul e că cea mai mare parte a oamenilor rămân la prima concluzie, dată de primul text citit pe subiect. Degeaba vine trei zile mai târziu cetățeanul să zică „băi, vedeți că de fapt era bicicletă nu mașină și nu am furat-o, mi-a fost furată”. Nu mai contează. Marea majoritate a citit întâi că ăla a furat o mașină, așa le rămâne povestea în cap și n-ai ce să faci. Treburile se complică și mai tare dacă acuzațiile implică fapte penale. Până verifică polițistul, procurorul și judecătorul dacă acuzațiile au fost fondate, trec ani. Nu îi mai pasă nimănui. În afară de mine, că na, m-am enervat.

Cazul inițial e explicat pe larg aici. Dar dacă vă lasă memoria, n-ați fost pe fază atunci și vă e lene să citiți un zid de text, am să fac o recapitulare scurtă.

Decembrie  2018 – Venera Dimulescu de la Casa Jurnalistului publică o „anchetă” la emoție despre un agresor demn de thrillere de mâna a doua pentru femei la menopauză care a forțat o fată să fie într-o relație cu el, a abuzat-o sexual, a urmărit-o până săraca fată a cedat psihic și când sărăcuța și-a strâns curajul să îl părăsească pe acest Sauron cu chip de om, acesta a făcut nefăcutul. I-a distrus reputația punând poze intime cu ea pe internet și i-a dezvăuluit identitatea la toți ciudații și psihopații pe site-uri de escorte. După care a urmat o perioadă nedefinită dar lungă de hărțuire în care săracei victime îi era frică să iasă pe stradă, de toți nebunii care evident știau de ea și o urmăreau să-i facă rău. Tot internetul se pișă pe el de emoție și furie. Băiatul e scos în față cu nume și poză, familia e pusă la zid, maică-sa își dă demisia din USR din cauza presiunilor.

Ianuarie 2019 – Nefiind scăpat în cap când eram mic, să ud chiloții de emoție când citesc de suferințele altor oameni până îmi dispare tot discenământul, observ o grămadă de neregularități în text care-l fac mult mai beletristic decât jurnalistic. Faptele sunt sugerate fin, cu apel la emoție, fără date concrete. De parcă autoarea știind că bagă din burtă are grijă să nu arate clar cu degetul în nici o direcție, de frica repercusiunilor legale ale mâncatului de căcat despre oameni. Vorbesc cu acuzatul, iau faptele la puricat, declarațiile și comportamentul tuturor părților implicate și îmi dă cu virgulă. Povestea e 80% beletristică și 20% exagerări crunte pentru apel la emoție.

Jumătate de internet mă crede și se enervează că au fost manipulați de o fată de la țară care scrie beletristică tragică pe ideologie feministă de valul paișpe pentru atenție, jumătate de internet țipă la mine că țin cu acuzatul deci la rândul meu sunt agresor. Cum e genul de poveste unde nu există dovezi clare nici că e ca mine nici că e ca Venera, povestea se termină în coadă de pește și așteptăm toți finalizarea dosarului penal, ca să vedem CU DOVEZI cine avea dreptate.

Iulie 2020 – În sfârșit se termină cu dosarul  penal (ajuns la investigații criminale din cauza circului mediatic)  și pot publica din el cu dovezi, să ne lămurim: Spoilere – Aveam 100% dreptate și toți care m-au contrazis sunt idioți fără discenământ care s-au lăsat manipulați emoțional ca niște bebeluși.

Dovezile

Toată partea aia cu abuz sexual, urmărit și forțat într-o relație abuzivă și bolnavă e băgată din burtă de Venera ca să stoarcă o lacrimă. A fost o relație absolut normală, întreținută și dorită de ambele părți – zice și victima sub jurământ.

 

Martorii ăia trei care au declarat în ce hal de abuzivă a fost relația erau de fapt un singur băiat, citat de venera cu trei apelative ca să pară trei surse.

Acești trei martori sunt de fapt unul singur, prieten de-al acuzatului, ofticat pe el în momentul ăla. Așa e în „jurnalism”. Când n-ai trei surse, o dai pe una ca și cum ar fi trei. Și nici măcar martorul cu trei capete nu e de acord cu ce a ieșit.  (click aici pentru părerea lui care confirmă pe lung și stufos ce zic) Mare demers jurnalistic.

Pozele erau făcute de ea cu mâna ei și urcate pe un tumblr public, de unde i le-a trimis și lui. Fapt confirmat și de fosta avocata a victimei. (mai pe larg în articolul inițial că n-am chef să mă repet)

Singurul element de identificare al victimei de pe tot internetul a fost numărul de telefon. Nu adresa unde locuiește, cum zice Venera în articol și nici măcar fața ei. Care nu se vedea în nici o poză. Că nu era în așa hal de proastă să urce singură pe internet poze nud în care i se vede fața. Acuma atât Venera cât și cordacul ei, Vlad Ursulean de la Casa Jurnalistului au insistat la momentul ăla că victimei i se vedea fața în poze. Jurau pe roșu. Făceau spume la gură. În același timp refuzau orice variantă de bun simț prin care eu să pot verifica că există acele poze cu fața ei și n-au fost doar inventate ca să pară amenințarea mea mare. Fața e un element de identificare. Dacă era în poze, zicea poliția că e. Dar nu e. Doar numele și numărul de telefon. Deci toată perioada aia în care victimei îi era frică pe stradă e băgată din burtă. Fabulă și atât. Nimeni nu s-a simțit amenințat și hărțuit în viața reală pentru că nimeni nu avea cum să fie amenințat și hărțuit în viața reală. Narațiune de manipulat prin lacrimi. Repet. În articolul ăstora scria mare că victimei i s-a pus adresa pe net. Polițiștii de la investigații criminale zic că nu.

 

Toată hărțuirea aia care în articol părea infinită a fost făcută în două seri. O tură la apropiații ei și o tură pe site-urile de escorte, nu luni de zile de hărțuire constantă, așa cum afirma articolul ăla ridicol. De fapt, aici sunt trecute toate faptele.

Când Venera s-a apucat de publicat, victima și acuzatul deja o dăduseră la pace. A fost târâtă de articol într-un proces pe care nici nu-l voia. Drept dovadă tot evita să se ducă la audieri, în repetate rânduri.

 

Deci avem așa. Martorul care e trei băieți zice că articolul e un rahat. Fosta avocata victimei zice că e un rahat.

Polițiștii zic că e un rahat pueril și că nu e penal. Probele și mai ales lipsa unor probe care există doar în articol și n-au putut fi găsite pentru dosar zic că e un rahat. Probabil și victima consideră că e un rahat. Melodrame adolescentine clasice.

Procurorii și apărarea au decis că faptele nu sunt penale. Mai e un termen în care se va stabili dacă e bază legală pentru o pedeapsă civilă (amendă, scuze publice, muncă în folosul comunității), știți voi, chestii de-astea proporționale cu fapta, nu linșaj mediatic în care numele omului apare permanent pe internet, împreună cu familia, ca psihopat declarat și dușman al tuturor oamenilor de bun simț din lume.

Și de partea ailaltă e Venera și moțul ei. Ia uite și o poză cu ea și freza standard de „urăsc sexul masculin” care e la fel de jurnalistic necesară aici cum a fost și târâtul familiei acuzatului în rahat în articolul inițial.

Evident, fiecare minciună și exagerare din articol e mică, luată de sine stătător. Dar adunate cap la cap, sunt cam 80% din acuzații și cam toată carnea articolului inițial. Toată senzația aia de pericol real, de hărțuire susținută în timp, de dat peste cap viața unei biete fete care tocmai a ieșit din adolescență e bullshit. Dintr-o răzbunare de căcat care a jenat victima la orgoliu și i-a deranjat minimalist viața s-a transformat în thriller psihologic.

Scopul

Venera nu e o jurnalistă. E doar o activistă feminazistă care a văzut că în 2018 revenge pornul era subiect de activism feminist pe afară și a zis că trebuie să găsească un caz similar, să se dea cu curul de pământ pe subiect și în România. A căutat de zor și n-a găsit nimic care să se potrivească bine, așa că a luat un caz mic și l-a potrivit din pix.

Avea ea de făcut educație prin frică la populație. Să găsească un vinovat, să îl pedepsească excesiv și să-l scoată ca exemplu. Ca să bage spaima în toți porcii misogini cărora ar putea să le vină gânduri. A funcționat. A fost aplaudată, și-a construit o carieră începând cu articolul ăsta. A primit și premii pentru el. Din păcate la categoria jurnalism, nu la ficțiune. O amețită de la USR s-a apucat chiar și să dea lege, să facă revenge pornul faptă penală. Legea a trecut și de la fabula asta a pornit.

Păi și ce, nu e bine să fie penal? Rivengipornu e nasol și lucrurile nasoale trebuie să fie penale, o să ziceți. Caz în care probabil sunteți analfabeți legislativ. Era și înainte destul de lejer să dai pe cineva în judecată pentru revenge porn pe civil. Că e penal înseamnă doar că e de pușcărie. Dacă ai impresia că toate faptele antisociale necesită pușcărie, s-ar putea să fii extremist.

Dar

Dar omul chiar a comis-o o să ziceți. A făcut-o pe aia de căcat la familie și i-a pus numărul de telefon pe site-uri de escorte. Probabil a fost nevoită să respingă 10 apeluri și să dea explicații lu tac’su și au râs prietenii lu frate’su de el și de ea. Just. E imoral. Discutabil mai mult sau mai puțin imoral decât faptul că ea l-a înșelat dar irelevant. Imoral.

Și de acord că e genul de chestie care trebuie pedepsită. Proporțional. Să zici că merită să fie linșat mediatic împreună cu familia cu minciuni și exagerări intenționate doar pentru că a făcut 10% din ce a fost acuzat că a făcut e ca și cum ai zice că Floyd ăla merita linșat de poliție că avea cazier și încercase să schimbe bani falși.

Pedeapsa trebuie să fie proporțională cu fapta și jurnalismul trebuie să prezinte fapta, nu melodrame inspirate din faptă cu scop manipulator.

Desigur, ăia, cei mai idioți dintre voi o să aveți și acum o explicație. Fapta de fapt a fost exact cum a prezentat-o zeloata, dar poliția a ținut cu acuzatul că e cu f f multe pile și e interese mari la mijloc. Sau poate patriarhatul sistemic își bate joc de femeile victime ca de obicei. Mă rog, găsesc ăia care vor să găsească o explicație cretină una cum găsesc tot timpul. Între timp procesele se mută pe civil și Venera pe banca acuzaților, pentru calomnie și defăimare.

Dar restul, cum vă simțiți că ați fost duși de nas de o extremistă cu breton ciudat care a scris propagandă și a dat-o ca jurnalism? Că ați aplaudat niște minciuni și acum propagandista se mângăie la premii?

 

***

masca îți îngrădește dreptul de a fi handicapat mintal

 

Răzvrătiții împotriva măștii sunt de departe cei mai imbecili oameni din lume. Au găsit ei momentul să pună piciorul în prag și să nu fie oi.

Masca e o îngrădire de libertate!
Nu ajută cu nimic!
Covidul e dor o gripă!

Serios? Serios?!? Se pișă pe drepturile și libertățile tale individuale viața, statul, universul și vecinul zilnic. Ești un argat al șefului, al taxelor și al fricilor proștilor care-ți dictează existența și aici te-ai găsit să pui stop? Rata la bancă, vecinul cu bormașina și impozitul pe salariu sunt ok. Dar masca nu! Până aici. Mare idiot.

Dacă ești 100% sigur că masca aia e degeaba, ești un idiot irecuperabil. N-ai cum să fii în așa hal de sigur de chestii care necesită cunoștințe din domenii despre care nu știi absolut nimic fără să fii complet imbecil. Dacă nici măcar nu ai un dubiu mic că nu deții adevărul suprem, singurul adevăr suprem e că ești foarte prost.

Dacă ești 99% sigur că masca aia e degeaba, salut. Și eu sunt. Dar ținând cont că e un minim de efort. O inconveniență minoră și ignorabilă, pune în plm căpăstru pe mecla aia, că 1% dubiu e de ajuns cât să justifice acest minim de efort. Îți ia mai puțină energie să îți acoperi mestecătoarea când intri în magazin decât să clefăi păreri pe internet despre cât de degeaba e masca.

Cel mai mic lucru cu care ai fost rugat să te deranjezi toată viața ta și aici ai decis să pui frână. Restul chestiilor le inghite orgoliul tău pe nemestecate, dar asta nu. Până aici! Mare imbecil.

***

Cum să oprești internetul din a te mulge de energie cu amenințări ideologice

 

Salut, prietene! Dacă ești ca mine, ai o ideologie de-asta despre drepturi individuale, economie, globalo-culturalo-chestiologie și alte lucruri. Ești destul de mulțumit de ideologia ta. N-ai nici un gând să ți-o schimbi. Dar în ultimul timp îți simți ideologia amenințată. Pare așa că o masă de oameni de o ideologie complet opusă își fac de cap prin lume și mai au puțin și ating o masă critică. Simți că e datoria ta să îți aperi ideologia de barbarii care pur și simplu au înțeles lumea greșit.

La finalul zilei te simți amenințat și stors de energie. Simți că lumea se duce într-o direcție greșită. Societatea se scurge spre degenerare și haos.

Stai liniștit. Nu vreau să îți schimb ideologia în nici o direcție. Sunt ultimul om de pe internet care nu vrea să schimbe ideologia nimănui. Vreau doar să îți explic cum pici într-o capcană care te suge de energie și ajungi să faci parte din problemă.

1. Cum funcționează capcana

Internetul e foarte pervers. Toate cookiurile ălea pe care le accepți fără să te uiți pe ele au o memorie mai bună decât ai tu și te cunosc mai bine decât mă-ta. Internetul știe la ce reacționezi și a învățat să te servească cu mai mult din aia ca să reacționezi mai mult. Pentru că clickurile tale, atenția ta și energia ta valorează ceva pentru alții. Te țin ocupat ca să-ți bage pe gât spațiu publicitar. Te transformă în masă de manevră de propagat ideologie. Cel mai pervers la internet e că nici măcar nu are vreo ideologie. Nu îi pasă dacă ești nazist sau comunist, atât timp cât te îndopi cu păreri de aplaudat și păreri de înjurat.

Mecanismul e simplu. Omul de obicei n-are nimic de comentat la o informație neutră. Se agită doar în două circumstanțe: când cineva zice EXACT ce gândește și el: „uite frate ce bine le zice ăsta, trebuie să vezi și tu” și când cineva zice fix OPUSUL a ce gândește el: „uitați-l pe ăsta ce toxic și aberant e! trebuie să ne informăm despre el că e un dușman și trebuie să învățăm cum să ne ferim!”

Așa că internetul ăla care te știe, te va servi doar cu lucruri la care știe că te agiți. Te va recruta cu japca în război. Uite tabăra ta, uite tabăra ălorlalți, ia doar știri despre taberele astea două, ca să simți că la asta se rezumă tot universul și că e important să te implici. Te trezești cu arma în mână și cu băiatul lângă tine care-ți spune în ce direcție să te aperi. Ți se pare rezonabil și de bun simț să o faci. Până la urmă ești atacat tu și principiile tale de bază, nu?

Păi… practic, dacă vrei să fii atacat, se găsește. Suntem 8 miliarde aproape. Pariez un coi jumate că minim un miliard dintre ei au niște principii absolut revoltătoare pentru tine. Din fericire nu intră peste tine cu ele. Da, te atacă cu ele dacă intri în bula lor mică, dar dacă te duci tu peste ei, cine mai atacă pe cine?

Dușmani există, asta e clar. Dar sunt mulți? Se pregătesc să atace? Așa pare, nu? Dar dacă doar pare?

2. Cine sunt dușmanii și câți sunt.

Trebuie să fie mulți. Pentru că sunt peste tot. La orice articol, în comentarii vezi doar radicali. Deci lumea s-a radicalizat, nu?

Nu chiar. E absolut normal să auzi doar voci demente și agresive. Că doar demenții și agresivii simt nevoia să vorbească încontinuu. Marea majoritate e tăcută.

Un om cu principii flexibile și circumstanțiale n-o să se apuce să le țipe pe internet. Că nu le consideră adevăruri supreme.

Un om moderat n-o să stea nici să apere un punct de vedere nici să-l atace. Că știe că adevărul e nonbinar și că nu e datoria lui morală să se sesizeze din oficiu mereu când cineva o ia pe arătură.

Și un om care e concentrat pe viața lui reală și chestiile care-l afectează în mod direct n-o să stea să dea atenție unui război ideologic pentru că are alte chestii mai bune de făcut și viața lui oricum o să fie exact la fel indiferent de ce tabără câștigă.

În categoriile astea trei intră 99% dintre oameni. Majoritatea care tace pentru că nu e circul lor și nu-s maimuțele lor. Pe ăștia nu îi vezi că nu își dau cu părerea. Și e ușor să îi uiți, la cât de vocali sunt ceilalți. Să ai impresia că toată planeta e războiul ăla dintre 0,5% care se ceartă cu alți 0,5%.

Gândește-te că există trei forțe mari care vor ca tabăra adversă să pară mai mare decât e: talibanii lor, că vor să pară gașcă mare, nu trei amețiți, talibanii tăi, care vor același lucru ca să te simți amenințat și să poți fi recrutat mai ușor și evident internetul, care vrea să te agite și să-ți ia clickurile. N-o să te agiți dacă titlul o să fie „3 idioți cu o idee proastă au făcut o pancartă”. O să te agiți dacă o să veziactiviști pro ceva revoltător au făcut proteste masive”.

Dar nu contează că sunt puțini. Au o concepție greșită despre viață! Cineva trebuie să le explice unde greșesc!”, o să zici.

Poate nu e chiar așa greșită. Poate în orice grup de zece oameni, dacă-l iei pe cel mai prost și-l scoți în față prezentându-l ca reprezentativ grupului, o să faci de căcat tot grupul. Și exact asta fac toate taberele ca să te atragă în conflict. Prezintă doar extrema cea mai irațional-imbecilă a fiecărei probleme, ca să judeci tot fenomenul prin prisma unei caricaturi de om. Nu toți ecologiștii sunt Remus Cernea. Nu toți protestatarii sunt Bădiță. Nu toți angajații Antena 3 sunt Gâdea. Dacă iei tot grupul și-l prezinți prin prisma celui mai ridicol membru, tot grupul va părea egal de ridicol cu caricatura umană de la care ai pornit.

Dar poate chiar au o concepție greșită. Dar n-o să le o schimbi tu. Dacă își țipă pe internet principiile, înseamnă că sunt foarte siguri de ele. Că fiecare principiu de-ăla are o încărcătură emoțională. Pe care n-o să o dezamorsezi tu, străin de pe internet printr-o conversație impersonală. În cel mai bun caz nu ajunge nicăieri, în cel mai rău plecați amândoi convinși că tabăra ailaltă e complet periculoasă și irațională.

Ții minte că am început cu „ai o ideologie și ești mulțumit de ea”? Ei bine, și ăilalți au! La fel de mică e șansa să le schimbi părerea cum e să ți-o schimbe ei pe a ta. Păi cum să n-o o schimbe, dacă părerea ta e aia validă? Exact așa cred și ei!

Să încerci să calmezi talibanii din tabăra adversă dezbătând cu ei e ca și cum ai încerca să calmezi niște viespi punându-ți coaiele pe cuibul lor. Pleacă de acolo! Nu le băga în seamă și n-o să mai existe decât pentru ăia care insistă să pună coaiele pe cuibul lor și de ăia nu ar trebui să-ți pese pentru că sunt tâmpiți.

3. Cel mai mare pericol, panta periculoasă.

Păi n-am cum să îi ignor că dacă îi ignor o să fie în curând peste tot.” o să zici, invocând panta aia periculoasă pe care o invocă toate cele trei tabere care te vor oștean în conflict.

E un argument bun. Cel mai bun argument pe care-l au. E bun pentru că la fel cum nu poți demonstra că nu există dumnezeu, la fel nu poți demonstra că nu există pantă periculoasă. Maxim poți să zici că intuiția și bunul simț îți spun că nu există. N-ai cum să aduci dovezi.

Dar bunul simț și intuiția îți spune că dacă întrebi paișpe oameni la întâmplare care e panta periculoasă pe care pare că alunecăm, o să identifici paișpe pante periculoase care se bat cap în cap. N-avem cum să ne scurgem pe toate în același timp. Și dacă ți se pare că tu ai identificat mai bine panta periculoasă decât vecinul, e doar narcisism postpuber din partea ta.

Panta periculoasă e fix drobul ăla de sare din „prostia omenească”. Poate o să cadă. Cel mai probabil nu o să cadă. Dar cu siguranță n-o să îi schimbi tu traiectoria dându-te cu curul de pământ pe internet.

4. Atunci ce e de făcut pentru a opri tot extremismul ăsta care ne amenință?

Întâi trebuie să îți dai seama cât de tare te amenință. Te amenință pe bune? Adică chiar erai tu în viața reală făcând chestii din viața reală și a venit ideologia adversă să-ți pună o piedică pe care nu o poți ocoli ușor?

A, n-ai vrut tu să o ocolești din orgoliu. Păi atunci ești prost și toxic.

Te amenința doar pe internet? Era o părere cu care nu erai de acord și te-ai simțit atacat? Ești doar confuz atunci. Dacă ăla își exprima părerea în spațiul lui, tu atacai nefiind de acord cu el. Ai pus coaiele pe viespe și te-ai simțit atacat când te-a înțepat, când răspunsul e mult mai simplu. Nu îl mai bagi în seamă și dispare.

Dar Radu, dacă nu stau cu ochiul pe pericol, o să crească!” o să îmi zici. Iarăși, propagandă alarmistă de care te-a convins fix internetul ăla care te vrea cu ochiul belit pentru clickuri. Toate dovezile arată că e fix invers. Că cu cât îi dai mai multă atenție, cu atât amplifici mai tare un conflict artificial. Cu cât îi dai mai puțină atenție, cu atât e mai mic și izolat. E ca un foc de pădure la care ai venit cu o găleată de apă. Mai mult stârnești decât să stingi. Dacă vrei să stingi, îl izolezi și o să se stingă singur când rămâne fără materie primă de consum. Nu fi acea materie primă!

Am să vă dau un exemplu. Am identificat acum vreo patru ani niște imbecili irecuperabili împrăștiați pe tot spectrul ideologic. Papahagi, Neamțu, Costi Rogozanu, partidul memă DEMOS. Și am decis ca absolut orice chestie în care sunt menționați, mă opresc din a citi. Nu mă interesează părerile lor, nu mă interesează păreri despre părerile lor, nu mă interesează nimic. Ocolesc elegant TOT ce vine din direcția aia. Și sunt la fel de irelevanți ca și acum patru ani. Nu era nici o pantă periculoasă acolo. Doar niște cuiuburi de viespi prin care n-are rost să-ți plimbi coaiele și care există într-un univers paralel cu al meu, care nu mă influențează cu nimic.

Așa că te mai întreb o dată. Te afectează în mod real? Merită energia consumată? Nu cumva te trezești în discuții ideologice doar așa, pentru că simți tu că ai ceva isteț de zis, la care o să te aplaude niște radicali și o să te înjure alții?

Hurr durr dar propaganda mi-a zis ca nu pot ignora propaganda!

Înțeleg și nevoia de apartenență la un grup cu valori comune, înțeleg și plăcerea de a fi aplaudat de un grup cu valori comune. Dar gândește-te bine dacă consumul ăsta de energie își merită beneficiile și dacă nu cumva ar fi mai simplu să nu mai fii un puțoi cordit conflictual și să-ți vezi de viața ta în loc să calci cu toată talpa în toți căcații întâlniți pe trotuar pentru că e dreptul tău și oricum n-au ce căuta căcați pe trotuar, dom‘le!

Oprește ciclul ăsta bolnav.

Nu te mai simți revoltat de păreri diferite de ale tale. Lasă-le în pace, să fie acolo în treaba lor. Nu mai discuta cu prieteni și cunoscuți despre ele. Nu are rost să-i bagi și pe ei în schema asta piramidală a consumului de energie.

Nu mai da share la lucruri pe care le consideri revoltătoare ca să se revolte și alții.

Oprește-te din dezbătut știri de pe net cu prietenii la o bere. Chiar atât de anost ești încât n-ai nimic de povestit din viața ta? Trebuie să bârfești ideologie ca să pari isteț? De-aia nu te place lumea.

Lasă arma jos și ieși din conflictul ăsta cretin în care ai fost atras de prost și în care ai rămas de ambițios. Vrei să oprești extremismul din lume? Nu mai vorbi despre el. Ține-ți ideologia în pantaloni, discut-o doar în cadru intim cu oameni pe care chiar ai o șansă reală să-i convingi de ceva și cel mai important, bate-le obrazul amicilor care pică în capcană, făcând-o mai mare.

Nu ideologia aia extremistă e marea problemă ci ăștia care stau să o discute, făcând din țânțar armăsar. Fii parte din soluție, nu din problemă.

***

despre efectul pozitiv al unui sut in cur dat la vremea lui

De ce a uitat societatea de efectele pozitive ale bullyingului?

De ce nu vorbim de toți grașii nesănătoși care datorită miștourilor și șuturilor în cur s-au apucat de sport și acum au un corp de care sunt mândri?

De ce nu vorbim de proștii clasei care au învățat să citească și să identifice australia pe hartă doar ca să nu mai râdă colegii de clasă de ei?

De toți cerșetorii de atenție care au renunțat la tatuaje vizibile, pierce-uri și haine colorate datorită bullyingului și au fost nevoiți să-și dezvolte o personalitate reală ca să pară interesanți?

De toate potențial bagaboantele pe care bullyingul le-a păstrat femei de bun simț care nu-și fac o carieră din expus găurile?

De toți pseudoartiștii care ar mai fi chinuit și acum o chitară dacă nu li se lipea gumă în păr și datorită acelei gume în păr s-au orientat spre o ocupație nonartistică la care se pricep și care îi face mai fericiți pe lungă durată?

De ce a ajuns mai important să se simtă oamenii bine decât să evolueze? De ce e privit bullyingul ca ceva complet nociv când în doze moderate și bine țintit ajută societatea să evolueze?

Bullyingul e ca mașinile. Sigur, unii oameni sunt călcați de mașini și mor. Dar în mare parte, mașinile ajută pe toată lumea. Beneficiile sociale sunt mai mari decât dezavantajele.

O cantitate sănătoasă, moderată și bine țintită de ură n-a stricat pe nimeni.

***