despre vulpi, viorei și alte mamifere

Uite un subiect complicat: vulpița și viorel

N-ai cum să-i eviți orice ai face. Sunt ca rahatul de câine. Oricât de atent și decent ai fi, oricât de exclusivist cu oamenii și cu zonele în care te plimbi, tot mai calci într-un căcat de câine la viața ta și dai de meclele lu‘ Vulpița și Viorel. Sunt peste tot. Prea mulți oameni n-au avut grijă să strângă după ei și poți călca în Vulpița și Viorel oricând și oriunde.

Și ce mecle au. Se vede că e o anomalie statistică acolo. Că sute de generații de oameni care n-au fost făcuți să supraviețuiască sau să procreeze cumva au evitat complet nejustificabil selecția naturală și s-a ajuns într-o fundătură genetică de unde n-ai cum să te mai întorci nici în alte sute de generații. Mii de ani ar putea tot descoperi sindroame congenitale pe ei și tot nu s-ar descoperi toate. Dacă s-ar trezi din somn Dumnezeu sau natura sau ce mai credeți voi că a creat omul și s-ar uita la ei, ar țipa direct „Bă, scuze, n-am vrut să se ajungă aici. Cumva n-am fost atent. Nu știu cum s-a putut întâmpla, chiar verificasem sistemul să nu se poată ajunge la așa ceva, pe bune. Promit că nu se mai întâmplă”.

Zici că-s niște personaje desenate de cineva care urăște specia umană. Par fix propagandă extraterestră de discriminare a omenirii. Făcuți într-un laborator undeva în Alpha Centauri ca să convingă toată galaxia că am trebui ocoliți. Cu fețele alea abia umane, cu trăsături schimonosite, parcă desenate cu ciudă, cu mâna stângă de cineva care nu înțelege proporțiile.

Nici glume nu poți să faci cu ei. Sunt mult, mult prea jos. Se vede clar că au minim un handicap cognitiv sever și nu te lasă bunul simț să râzi de oameni cu handicap în așa hal. Nu au discernământ. Se joacă producătorii de la Antene cu ei ca un copil înapoiat cu păpușile. Nu m-aș mira după ce se plictisesc de ei să le rupă capul.

Ca să râzi de cineva trebuie să fie sub tine, dar nu mult sub tine. Dacă e mult sub tine ori nu te interesează, ori ți-e milă, ori ți-e scârbă. Dar nu te distrează. Ăștia distrează un public. Așa că ajungem la singura concluzie tristă la care putem ajunge. Că nu sunt cu mult sub publicul lor. Că trăim într-o țară în care majoritatea oamenilor sunt doar cu vreo 20% mai deștepți și mai nediformi decât Vulpița și Viorel. Dacă distanța ar fi mai mare, nu i-ar mai băga în seamă.

Iar cu 20% mai mult decât asemenea specimene e în continuare foarte puțin. După care vin ăia care râd de ăia care se uită la vulpița și viorel. Iarăși, ăștia-s maxim cu 20% mai deștepți și mai nediformi decât ăia de care râd. Care iarăși e prea puțin. După care vin și eu cu observațiile mele cu 20% mai inteligente care-s în continuare foarte foarte puțin. Nici nu-s sigur că mă califică la statutul de om, în acest human centipede al oligofreniei care se-ntinde de la vulpița și vierel până la mine.

E genul ăla de subiect care te trage în jos doar existând. Ești mai prost decât credeai doar pentru că te afli în același univers cu el.

***

Jurnal de carantină 2025 (III)

Astăzi m-am trezit înainte de alarma generală de înviorare, ca să mă bucur de răsărit. E foarte plăcut să vezi cum se ridică soarele de după blocuri și îți încălzește fața, în timp ce flota de elicoptere trece domol, pulverizând cu dezinfectant. Recunosc substanțele după miros și senzația ușoară de arsură din nări. În unele zile e hipoclorit de sodiu, în alte zile e hidroxid de sodiu sau formaldehidă. Astăzi e acid acetic. Îmi dau seama după cum se cojește vopseaua de pe mașinile parcate. Sper să mai bage și albastru de metilen luna asta, că dă o nunață mișto întregului cartier pentru câteva zile.

*

S-a trezit și vecinul de la P2 Et4 fix după ce au trecut băieții de la salubrizare și au dat cu aruncătoarele de flăcări pe trotuar. A pierdut toată partea bună a dimineții. Nici nu înțeleg de ce s-a mai trezit devreme. Că mai sunt doar preoții de trecut cu stropitul cu aghiazmă și începe înviorarea. Văd că face ceva pe balcon cu niște cearșafuri și cutii de vopsea. Ce-i mai place să își facă treburile gospodărești la orele la care suntem obligați să ieșim la geam. Să-l vadă lumea că-i harnic, ipocritul.

*

Vești extrem de bune la emisiunea matinală „Voi sunteți adevărații eroi! Ba nu…voi!”: astăzi am salvat doar la noi în oraș 1738 de oameni stând în casă. M-am emoționat tot. Altfel încep zilele de când s-au hotărât autoritățile să nu ne mai anunțe câți oameni mor zilnic de virus ci câți sunt salvați de faptul că stăm în casă. Orice zi începută cu mesaje pozitive crește imunitatea. Mă întreb dacă nu cumva sunt și eu printre cei 1738 care ar fi murit astăzi dacă nu se stătea eroic la domiciliu. La ce ghinionist sunt, sunt sigur că da.

*

Ziua a continuat superb. O bătrânică a avut nevoie de ajutor să își completeze declarația și să își cumpere medicamente așa că o grupă întreagă de parașutiști a aterizat la noi pe stradă, sincron, în jurul bătrânicii. Ce frumos le luceau banderolele de grenade în lumina dimineții! Au așteptat puțin, să vină și echipajul de la televiziune, au luat-o pe sus pe bătrânică și au cărat-o până la farmacie în urlete de veselie.

*

La ieșire din farmacie deja o aștepta un tanc și când l-am văzut că face stânga la noi pe stradă, cu bătrânica cocoțată pe turelă și plăsuța ei mică de cumpărături agățată nonșalant în capătul tunului, m-a tăiat un sentiment de patriotism, n-am mai putut să mă abțin și am început să aplaud și să cânt imnul. Când am văzut că unul dintre reporteri a îndreptat camera de filmare spre blocul nostru mi s-au înmuiat genunchii de mândrie. La toate balcoanele au început să apară compatrioți care m-au acompaniat în bucurie. Fix atunci P2 Et4 a deschis geamurile și a rostogolit patru cearșafuri imense, pictate ca steaguri, pe toată latura lui de bloc. Toate camerele de filmare s-au întors spre el.

*

Seara m-am uitat la emisiunea „Fără mișto, voi sunteți adevărații eroi! Ba nu, lăsați modestia că știm că de fapt voi!”, ca de obicei și am prins o veste excelentă: În sfârșit curba infectării a fost aplatizată. Ba mai mult, a fost în așa hal de aplatizată încât poate fi considerată tuflengită de-a dreptul. Din păcate oamenii de știință au avertizat că aplatizarea curbei de infecție s-a făcut în așa hal de rapid și vârtos încât a deformat-o complet și acum habar n-avem ce formă are pe viitor. Nici măcar nu mai putem ști dacă mai e curbă sau un zig-zag de unghiuri drepte.

*

Recunosc că mai mult am așteptat reportajul cu bătrânica, sperând că o să mă văd, în sfârșit, la televizor, însă m-au scos din montaj. Filmarea sare de la bătrânică direct pe blocul P2 și steagurile-cearșaf care flutură. Parcă mă aud puțin pe fundal, cântând imnul. După, reportajul se termină cu un interviu de cinci minute cu vecinul de la P2. et4 cu titlul „cetățean care dorește să rămână anonim, patriotul cartierului”. Aș fi putut să fiu eu. Păcat. Am pregătit niște găleți pe balcon. Sper să să stropească ăștia cu albastru de metilen luna asta, să vopsesc și eu niște steaguri.

***

O părere foarte foarte controversată

 

O să spun ceva ce nimeni n-are tupeu să zică zilele astea:

Habar nu am.

Nu știu cât ajută și cât încurcă carantina.

Îmi dau seama că de la un punct încolo măsurile de siguranță ar putea mai mult să încurce decât să ajute dar habar n-am dacă am ajuns acolo, urmează să ajungem sau dacă nu o să se ajungă niciodată.

Habar nu am care e modul cel mai eficient de a menaja pandemia asta.

Habar nu am dacă e pe cât de gravă cum se zice sau dacă e mai puțin gravă. Sau dacă e mai gravă.

Sunt prea multe variabile și prea multe domenii în care n-am pregătire mai mare de 10 pagini citite pe internet cât să consider că am o părere demnă de a fi ascultată pe subiect.

E o poziție extrem de controversată. Toată lumea din jurul meu e super sigură. Că e albă, că e neagră, ei sunt siguri pe ei și își țipă siguranța din toți porii. Simt că-s printre ultimii oameni din univers care consideră că anumite chestii îi depășesc puterea de analiză și înțelegere.

De fapt, singurul lucru de care-s sigur e că oamenii care-s siguri pe ei și s-au înfipt într-un punct de vedere vocal sunt foarte foarte idioți.

Sfatul meu e să vă opriți din dat sfaturi.

***

Întreprinderea 2400: Impostorul stelar

(Transcriere după înregistrările audio din intersecția de holuri C2 a navei Întreprinderea, completate cu narațiune contextuală de AI-ul camerelor de supraveghere, data de 6 aprilie 2401, ora 10:12)

Cadet Valeria Pop: Chiar credeți că e necesară o carabină cu plasmă la un rond de rutină de securitate, d-le locotenent comandor?

Lt. Comandor Ștefan Manea: Mai bine să ai o carabină cu plasmă și să n-ai nevoie de ea decât să n-ai și să ai nevoie.

Cadet V. Pop: Nu știu, pare foarte grea, domnule locotenent comandor.

Lt. Cmd. Ș. Manea: Vo 15 kile, da‘ uită-te și tu la ce biceps am. Crezi că se simte? Ia, pune mâna să vezi ce umflat e.

Cadet V. Pop: Se vede cu ochiul liber, nu e nevoie să pun mâna, domnule locotenent comandor.

Lt. Cmd. Ș. Manea: Te rog eu, zi-mi Ștefan. Ce atâtea formalități, cadet?

Cadet V. Pop: Aș prefera să mă adresez conform regulamentului, domnule ofițer.

Lt. Cmd. Ș. Manea: Bine. Eu pot să îți zic Valeria?

Cadet V. Pop: Aș prefera să nu, să trăiți!

 

(Zgomot de fazere. Ușa de la infirmerie se deschide și de acolo se rostogolește Lt. Dr. Magdalena Rotaru. Trage doua fascicule înapoi spre infirmerie și dă să fugă. E lovită în umăr de focuri de fazer venite din infirmerie și cade. Din infirmerie iese încă o Lt. Dr. Magdalena Rotaru, șchiopătând, cu arsuri de fazer la piciorul drept. Mai trage două focuri spre prima și ratează. Cealaltă dă să riposteze însă o rafală de plasmă ionizează aerul din coridor, cu bubuituri. Ambele se opresc, speriate)

 

Lt. Cmd. Ș. Manea: Nu știu ce se întâmplă, da’ știu că carabina asta cu plasmă n-are setare neletală așa că dacă aș fi în locul vostru n-aș face mișcări bruște! Securitate! alarma roșie, coridorul C2!

Lt. Dr. Magdalena Rotaru (dreapta): Locotenent Comandor! Ma bucur că te-ai nimerit aici. Făceam un control de rutină al personalului și am descoperit anomalii genetice în mostrele cadetului Filimon. L-am confruntat și m-a atacat. Nu e de-al nostru. E un extraterestru care îți schimbă forma și care s-a inflitrat printre noi. S-a transformat în mine!

Lt. Dr. Magdalena Rotaru (stânga): Ea este extraterestrul, locotenent-comandor! Trage până nu scapă!

Lt. Cmd. Ș. Manea: Cadet, ține fazerul ăla bine că-ți tremură mâna pe el.

Cadet V. Pop: Scuze, domnule locotenent-comandor! N-am tras niciodată în ființe vii!

Lt. Cmd. Ș. Manea:Vă rog care e extraterestrul să ridice mâna sus, nu vreau să o împușc din greșeală pe doamna doctor!

Lt. Dr. M. Rotaru (d): Ea e!

Lt. Dr. M. Rotaru (s): Ba nu, ea e!

Lt. Cmd. Ș. Manea:Hai că ne învârtim în cerc.

Lt. Dr. M. Rotaru (d): Eu sunt doctorul navei. Și am să demonstrez spunându-ți ceva ce doar doctorul navei ar putea ști. De vreo lună de zile ai o erupție violentă de herpes genital care nu răspunde la tratamentul antiviral.

Lt. Cmd. Ș. Manea:Deci în primul rând n-am herpes genital și n-am avut niciodată și în al doilea rând chiar nu e OK să dai detalii medicale de-ale ofițerilor de față cu cadeți și na, extratereștri.

Cadet V. Pop: Deci minte?

Lt. Cmd. Ș. Manea:Normal că minte.

Cadet V. Pop: Atunci înseamnă că e extraterestrul. Împușc-o!

Lt. Dr. M. Rotaru (s): Da! Împușc-o fix pe linia de simetrie facială!

Lt. Cmd. Ș. Manea:Păi… poate doar ține minte greșit. Adică am avut o mică iritație de la transpirație, care mi-a trecut apropo….poate doar s-a încurcat de la presiunea situației.

Lt. Dr. M. Rotaru (d): Ea e extraterestrul! Uita-te la ochii ei ce ciudat se zbat!

Lt. Cmd. Ș. Manea: Da. Da‘ măcar n-a zis lucruri urâte între colegi. Și oricum nu se vede clar de aici. Adică văd destul de clar cât să zbor o țeastă, în caz că vă vin idei!

 

(În capătul celălalt al coridorului apare comandorul Aristide Bucelan împreună cu cadet Pop și maistru militar Clement)

 

Comandor Aristide Bucelan: Care e situația, secund? Și ți-am zis să nu mai patrulezi cu carabina aia! E de situații de război. Nu știam că doamna doctor are o soră geamănă!

Cadet V. Pop: Nu e soră geamănă! E un spion extraterestru care-și schimbă forma!

Cmd A.Bucelan: L-ați auzit, băieți! Fazerele pe crocant! Care dintre ele e extraterestrul?

Lt. Cmd. Ș. Manea: Asta încercam să discern, căpitane!

Lt. Dr. M. Rotaru (d): Căpitane, bine că ai venit. Nu mă înțeleg cu Manea că e idiot.

Cmd A.Bucelan: Nu cred că adevărata doctoriță ar vorbi așa urât despre un coleg de muncă.

Cadet V. Pop: Pe ea o suspectăm și noi, căpitane! A mințit în legătură cu istoricul medical al locotenent-comandorului!

Lt. Dr. M. Rotaru (s): Așa e, căpitane! Vopsește pereții cu lichidele ei interne!

Lt. Cmd. Ș. Manea: Mă rog, e discutabil. Adică a mințit dar e discutabil.

Lt. Dr. M. Rotaru (d): Căpitane, ascultă-mă atent, că e de viață și de moarte. Am să îți demonstrez că sunt chiar eu spunându-ți detalii din istoricul medical pe care doar adevăratul doctor al navei ar putea să le știe.

Cmd A.Bucelan: Are sens.

Lt. Cmd. Ș. Manea: Nu e o idee bună, căpitane!

Cmd A.Bucelan: Taci, Manea. Spune, posibil doctore!

Lt. Dr. M. Rotaru (d): Căpitane, ai o hernie inghinală de peste 20 de ani pe care ți-e frică să o tratezi!

Cmd A.Bucelan: Prostii. Unui căpitan de navă nu îi este frică de nimic!

Lt. Dr. M. Rotaru (s): E evident că ea e impossssssssssssstoarea!

Lt. Dr. M. Rotaru (d): Ba nu sunt! Recent s-a agravat hernia. V-a căzut un cot de intestin prin ea până în scrot care acum e umflat cât o grefă și nu puteți dormi decât pe spate și tot amânați operația! Doar eu pot ști asta!

Cmd A.Bucelan: Asta e o minciună nerușinată, domnișoară! Nerușinată! Scrotul cât o grefă, frică de operații. Nu am mai auzit în viața mea asemenea acuzații calomnioase!

Cadet V. Pop: Înseamnă că ea e extraterestrul! Cineva să o împuște!

Lt. Cmd. Ș. Manea: Să nu ne grăbim, cadet! Să nu ne grăbim!

Cadet V. Pop: Dar a mințit despre istoricul medical a doi ofițeri, nu?

Cmd A.Bucelan: Absolut! Absolut!

Lt. Cmd. Ș. Manea: Normal că a mințit. Eu nu am avut nici o boală venerică la viața mea!

Cmd A.Bucelan:  Totuși asta nu înseamnă… adică are circumstanțe atenuante. E rănită…

Lt. Cmd. Ș. Manea: Asta spuneam și eu, căpitane. Sigur a mințit, dar asta nu înseamnă…

Lt. Dr. M. Rotaru (s): Dacă nu o împușcați voi, o împușc eu!

Cmd A.Bucelan: Nimeni nu împușcă pe nimeni! Momentan! Tot ce știm e că nu putem ști care e doctorița adevărată orice ar zice.

Lt. Cmd. Ș. Manea: Adevărat, căpitane!

Cadet V. Pop: Dar una a mințit de două ori…

Lt. Cmd. Ș. Manea: Lasă ofițerii să gândească, cadet!

Cmd A.Bucelan: Secund, ne vom folosi instinctul de ofițer. Care îți spune ție instinctul de ofițer că ar fi impostoarea?

Lt. Cmd. Ș. Manea: Aș merge pe aia din stânga, căpitane!

Cmd A.Bucelan: Stânga ta sau stânga mea?

Lt. Cmd. Ș. Manea: Stanga mea. Dreapta dumneavoastră!

Cmd A.Bucelan: Da. Așa mă gândeam și eu.

Cadet V. Pop: Cum stânga? Dreapta tot minte!

Lt. Cmd. Ș. Manea: Minte sută-n mie dar instinctul de ofițer…

Cadet V. Pop: E vorba de o viață de om aici! Nu poți merge doar pe instinct!

Lt. Dr. M. Rotaru (d): Nu mint! Maistru Clement, dumneata suferi de o fisură anală….

 

(zgomot de fazer pe setare extra crocantă, zgomot ca de pepene lovit cu ciocanul)

 

Cmd A.Bucelan: Maistru Clement, nu am dat ordin să tragi!

Maistru m T. Clement: Da‘ am tras bine, să trăiți. Ia uitați ce zeamă verde i s-a împrăștiat din țeastă. Sigur nu era om. Și complet pe instinct am mers, ignorând calomniile…

Cadet V. Pop: Nu mai înțeleg nimic! Cealaltă mințea…

Lt. Dr. M. Rotaru (d): Nu mințeam!

Cmd A.Bucelan: Nu o asculta pe doamna doctor, cadet! E în stare de șoc.

Lt. Dr. M. Rotaru (d): Nu-s în stare de șoc!

Cmd A.Bucelan: Locotenent Rotaru ești în stare de șoc așa că taci naibii din gură și du-te și fă-ți un calmant până nu te scad în grad!

Lt. Cmd. Ș. Manea: Mai e cineva la cabinet azi? Ca aș trece să iau o cremă de-aia…. de iritații…

 

 

***

Jurnal de carantină 2025 (II)

Astăzi o să fie o zi proastă. La 3.43 l-am auzit prin perete pe vecinul de la etajul 1 tușind. N-am mai putut să dorm din momentul ăla. Sper că s-a înecat cu mâncare sau apă și de-aia a tușit. Doamne-ajută să nu-l taie iar tușitul că o încurcăm toți.

*

A venit coletul! În sfârșit! Nu pot spune clar când am dat comanda de când s-a interzis măsurarea timpului din motive de moral dar țin minte că era vară și acum e primăvară, deci s-au mișcat repejor. Nici chiar repede, dar repejor. Am interacționat cu curierul după protocol. A sunat la ușă, s-a dat 5 metri în spate, a așteptat să deschid. L-am salutat, m-am dat 5 metri în spate, el a avansat, a lăsat coletul și s-a retras 5 metri. Am avansat eu, am luat coletul, am lăsat banii și m-am retras. Apoi a avansat el, a luat banii, a lăsat chitanța și s-a retras. A venit rândul meu să avansez, am semnat chitanța și m-am retras, apoi a avansat el, a luat chitanța, m-a salutat și s-a retras. Amândoi ne-am scos mănușile și le-am ars unul în fața celuilalt, ca să concluzionăm standard interacțiunea. Pot să zic că a mers ca uns.

*

E aici! Ultrabarrier 10 000, cea mai performantă mască de protecție facială a anului 2023! 5 kilograme de aliaj de titaniu îmbrăcat în cauciuc hipoalergenic. 4 turbine montate mandibular care filtrează aerul la 360 de grade. Buton de panică care-ți videază plămânii în caz că te-ai simțit expus. Vizieră magnetizată care respinge particulele de praf. O bijuterie tehnologică. Desigur, forțează puțin mușchii gâtului și trebuie să fii atent când întorci capul să pui frână, pentru că de la inerție se poate roti până trosnește gâtul, dar astea sunt mofturi, dacă luăm în considerare gradul de protecție oferit.

*

12.44. Vecinul de dedesubt a tușit iar. Dacă îl raportez, ne ridică ăștia nivelul de carantină și n-o să mai avem voie să ieșim din bloc decât pentru dus gunoiul. Bonus, ne ridică nivelul de clor din apă de la 0.01% la 0,05%. Iar iritații, iar ochi roșii, iar diaree. Dacă nu-l raportez, sigur îl raportează altcineva și dup-aia mă trezesc cu milițienii la ușă, să mă întrebe de ce nu l-am raportat. Poate la prima tuse, aia din noapte am scuză. Pot să zic că dormeam și nu l-am auzit. Dar la 12.44? Bate la ochi.

*

Am sunat la Direcția Denunțuri și l-am reclamat pe vecin pentru accesul de tuse, ca un cetățean bun. Bine că a venit masca azi și pot să dau o fugă până la cumpărături până ne închid ăștia blocul. Neaparat trebuie să cumpăr 5 litri de lapte gras. Am descoperit că atunci când ridică ăștia nivelul de clor din apă și încep să circule vaporii ăia de clor prin tot blocul, poți scăpa temporar de mâncărime și ochi roșii dacă îți torni lapte în ochi. Poate iau și un unguent mentolat dacă mai au ăștia, că iritațiile de piele sunt inevitabile.

*

La magazinul de proximitate căruia îi sunt desemnat m-am întâlnit cu tipul de la P2 Et4 și recunosc că nu am mai fost atât de invidios în viața mea. Avea pe față Ultrabarrier Extreme Pro, cea mai performantă mască de protecție facială a anului 2024. Sigur are pile la Ministerul Livrărilor de a primit-o așa repede. Norocosul. E imensă. Aud de aici cum îi troznește gâtul și i se tasează vertebră cu vertebră la fiecare mișcare. Dacă și-ar pune o găleată pe cap acum, i-ar veni doar pe creștet, ca pălăriuțele alea evreiești. Se bălăngăne din tot corpul și îi pocnesc genunchii la fiecare pas dar n-are nici o grijă. Nu i se ghicește nici un colț de față pe sub mască, dar sunt sigur că se uită la mine cu superioritate, și pe bună dreptate. E un învingător. Tocmai a căzut pe spate și îl ajută trei oameni să se ridice.

*

M-am trezit cu milițienii la ușă. Vești bune. Vecinul nu este bolnav. A semnat un contract de colaborare cu miliția și doar ne testa vigilența. Tușise intenționat ca să vadă dacă suntem cetățeni responsabili și-l raportăm. Sunt mândru de blocul meu. În afară de vecinul de la apartamentul 16, care știe toată lumea că e aproape surd, tot blocul a raportat accesul de tuse. Mă bucur că locuiesc într-un bloc de cetățeni exemplari. Ne-a dat la toți o insignă de merit și ne-a crescut cota de ieșiri din casă de la patru pe lună la cinci. Dacă ar fi toată lumea la fel de responsabilă ca noi, sunt sigur că am scăpa de virus în maxim 2-3 ani. Am cumpărat lapte degeaba.

***