Sunt un tip sensibil

Câteodată, da’ numa câteodată, când cineva vorbeşte cu mine nu am fantezii spontane cu mine devorându-le sufletul în timp ce ei ar urla în agonie. Se întâmplă chiar să îi ascult pe unii şi, abia apoi , după ce le procesez idioţeniile să încep a visa cu ochii deschişi la cum ar fi să devorez suflete. br
Îmi dă sângele când mă scobesc în nas prea tare şi mă buşesc lacrimile în timp ce borăsc.br
Mi se pare ca Johnny Depp a cântat frumos în Sweeney Todd şi uneori dansez când sunt absurd de beat. Da’ absurd.br
Mi-o ţin delicat, cu două degete când mă piş. Uneori fac floricele din jet prin ţărână sau prin zăpadă. Artistic, nu glumă. br
Puii de pisică mi se par adorabili. O găleată de pisoiaşi în flăcări m-ar întrista. br
Uneori când mă uit la un film romantic şi ei doi se sărută la sfârşit, dându-şi seama de adevăratele lor sentimente, simt o furnicătură emoţională pe vârfu’ plei. br
Dacă îmi place tare de o tipă îi trag o palma la cur drept compliment, semn de apreciere şi recunoaştere a valorii ei . E gestul cel mai frumos pe care poate să-l facă un bărbat. Dacă îi dă şi un buchet de flori, la derută, înainte de palma la cur e deja PREA romantic. Evident eu nu dau flori, nu-s chiar aşa de sensibil. Da si io-s sensibil. Adica as putea sa simt ceva asa de profund pentru o tipa incat as lasa-o sa-mi taie o mana da nu cred ca ar aprecia gestul. Desi nu se compara cu un buchet de flori.br
Rar, când văd un curcubeu şi nu-s prea atent, nu mă gândesc că curcubeele sunt foarte homo. br
Nu înjur surzi pentru că nu e fair play. Prefer să le fac semne explicite cu mâinile şi chiar cu tot corpul pentru că sunt expresiv. br
Utilizez săpun, after-shave, deodorant şi alte produse cu mirosuri străine corpului meu. Cu toate ăstea tot am un iz de bereeşec. br
Când am auzit că cineva a murit, beau o bere în memoria lui. Când cineva are o bucurie, beau o bere în cinstea evenimentului. Când nu se întâmplă nimic, beau o bere neutră. Dar nu e la fel. Niciodată nu e la fel. Parcă o beau împotriva voinţei mele. Uneori ma matolesc in asa hal incat sunt in asa hal de sensibil ca vreau senzatii unice. Gen sa ling un bec cat e inca aprins in fasung. Poate exista ceva mai sensibil de atat? Implauzibilbr
Mă rad pe coaie cam o dată la două luni. După, câteva săptămâni folosesc expresia “pentru asta m-am ras io pe coaie?” mereu când vreau să îmi exprim dezamăgirea faţă de o chestie, situaţie, eveniment, persoană sau scor final la Spider Solitaire. br
Ţin lingura delicat, cu două degete şi cu ăla micu în aer complet în altă direcţie.br
Nu pot să mă uit la un film porno decât dacă simt o anumită atracţie între actori. Să se vadă în ochii lor că ar putea să existe o circumstanţă în care ar putea să se fută unul cu altul şi fără să le dea cineva bani. Să se vadă un sentiment potenţial între ei. Răcnetele şi lubrifiantul nu mă conving destul cât să cred povestea. br
Beau bere Redds. Ştiu că are gust de urină de unicorn homosexual dar îmi place. Îmi place şi lichiorul şi vinurile dulci şi demidulci (ălea de chizde). Sunt atât de bazat pe sexualitatea mea încât pot să beau ceva gay fără să mă doară gonadele după. br
Am hârtie igienică parfumată şi mănânc multă ciocolată. Fac şi rime involuntare uneori. br
Gătesc. Gătesc prost, dar gătesc. Folosesc buruieni excesiv şi fără discriminări pentru că le am acolo şi mă simt mai artist când le folosesc. Deci fac un sos de spaghete cu busoian, maghirandru, cirlimbel, tarhon, oregano şi alte plante de-ăstea fictive fain rău. Iese absolut comestibil uneori. Rar tare mă taie diareea după ce mănânc ceva gătit de mine. Maxim de două ori pe lună. Şi să vedeţi ce tandru presar condimentele ăstea delicat, cu două degete parcă-s Jamie Oliver când se pişă. br
Mă uit la apus când nu am absolut nimic mai bun de făcut, gen să nu mă uit la apus.

***

Profailăr: Căcatul cu ochi

Înainte, una scurtă. Am văzut azi o grasă cu tricou cu Behemoth şi am râs singur ca cretinu’. Oare numai eu văd ironia fină?

Profailărul loveşte din nou, cu episodul 3. Loveşte adânc, loveşte unde bălăngăne şi te face să sări în călcâie. De data asta alt personaj destestabil apare în vitrină. Nu trebuie să zică nimic. Doar te salută vesel şi tâmp şi tu te uiţi la el şi îl recunoşti. “Te ştiu fraiere! Tu eşti căcatul cu ochi!” şi el se gudură la tine ca un căţel vagabond, prea bucuros că te vede să îşi dea seama că tocmai l-ai jignit.

Origini: Căcatul cu ochi nu a luat bătaie destulă când era mic. O fi fost copil din flori crescut de bunică şi trei mătuşe bătrâne care îl pupau în cur şi când se căca pe clanţă, n-o fi avut taică-su coaie sau o fi fost la ultimul spermatozoid care se dădea cu capu’ de scrot în timp ce ţinea monoloage şi a fost prea mândru că ăsta, Braveheart, a nimerit unde trebuie să vadă că fii-su are defecte; nu contează motivul. Nu şi-a luat bastârca la ureche când trebuia. Şi de aia mereu a avut impresia că tot ce face e bine, că nu poate să greşească şi că atunci când îl critică cineva, nu îl critică de fapt ci mai mult glumeşte inofensiv. Pe căcatul cu ochi îl superi foarte greu, chiar prea greu să se merite efortul. Simţul penibilului este ceva cu care nu te naşti. Trebuie forţat de alţii, în general de tată care, în cazul ăsta era prea ocupat cu alte femei/bărbaţi/alcool să o facă şi, săracul copil rămâne fără. Mai trist este că, la fel ca un orb din naştere, nici nu îşi dă seama de defectul lui. Nu poate înţelege acel element ce îi lipseşte. Atenţie, că o să aveţi şi voi copchii o dată. Acuma sigur nu aveţi, că nu aţi fi citit mai mult decât titlul acestui text dar o dată o să aveţi. Fiţi atenţi să îi învăţaţi la timp simţul măsurii şi limitele că o să ajungă căcaţi cu ochi şi nu o să-şi dea seama niciodată.

Educaţie: Căcatul cu ochi a fost tot timpul cel mai vorbăreţ din clasă, sau măcar în primii 10, că de, poa să fie şi mai mulţi căcaţi cu ochi pe metru pătrat şi în cazul ăsta fac cu schimbul. Nu a fost niciodată peste mediu de deştept sau de glumeţ dar tot timpul a avut impresia că e şi că are ceva de zis. Era cu mâna pe sus, făcea glume la care râdea numai el, ştergea tabla în ritmul unei muzici auzite numai în capul lui şi făcea cu ochiul urâtei clasei. Era uşor de influenţat şi făcea şi credea cam tot ce făceau cei din jur. Se învăţa, învăţa şi el, se chiulea, chiulea şi el, te tăia pişarea, îl tăia şi pe el. Unde nimerea era exact ca cei din jur pentru că, săracul, a suferit tot timpul de o lipsă aşa de mare de personalitate încât singura lui speranţă la umanitate este imitatul celor din jur. Dacă îl închizi singur într-o cameră, în intimitatea propriilor gânduri, îşi dă un “log off “ şi se uită în gol la muşte cum se fut pe pereţi. Bine, asta nu ar fi rău, omul cameleon, dar, din păcate işi condimentează mimetismul cu propriile idioţenii lipsite de bun simţ, deviind de la modelul pe care-l imită şi devenind o copie detestabilă a originalului. Mai exact, a ta, dacă eşti prin jurul lui.

De ce îţi vine să îl calci pe muie: Aoleu! Aici vine buba! Din cauza mimetismului lui profund, nu ai cum să-l recunoşti din prima. Umbli cu el de ceva timp, zici că e CAM ca tine, că gândeşte aceleaşi lucruri până când începe să se manifeste în public şi să îţi încolţească în cap concluzia sigură: “Bă, ăsta e un căcat cu ochi!”. De ce? Te face de ruşine prin asociere! De fapt, are două strategii clasice. Prima e că spune idioţenii la persoana întâi plural, incluzându-te pe tine, gen “Gagicile, nu staţi cu noi la masă?” deşi gagicile sunt nişte naşpete şi chiar dacă n-ar fi ai părea un libidinos că eşti anexă la această propunere libidinoasă, sau orice alt gând de-al lui cretin care prin formularea verbală şi prin proximitatea faţă de tine pare a fi şi al tău. A doua, şi mai perversă e că te pune în situaţii în care trebuie să te faci de căcat singur prin ce te obligă să zici. Gen “asta e amica mea Maricica, nu-i aşa că-i frumoasă?’. No aici te obligă ori să zici da şi să pari libidinos (din nou) ori să zici nu şi să pari o gaură de cur că săraca fată nu ţi-a făcut nimic, abia ai cunoscut-o, cum să zici că e urâtă. Sau te pune să zici chestii gen “Bă Radu, ia povesteşte-i şi lu Maricica despre atunci când ai mâncat tu maţu’ de plastic de la salam că erai matol şi te-ai căcat cu legătură între vagoane ca trenu’!”. Dacă aveam de gând să povestesc chestii penibile pe care ţi le-am povestit ţie la beţie cruntă şi lu Maricica, i le povesteam deja bă căcat cu ochi! Şi iar eşti pus în situaţia în care îi povesteşti ceva penibil lu’ Maricica pe care abia ai cunoscut-o sau zici că n-ai chef de povestiri şi aia crede că eşti o gaură de cur. De fapt majoritatea situaţiilor penibile în care căcatul cu ochi te pune izvorăsc din faptul că el:
1. crede că e mare gagicar
ceea ce e partial adevarat, doar ca standardele lui sunt atat de joase incat ar fute-o si pe sora lui Chewbacca si faptul ca esti macho de fubare e irelevant
2. crede că tu ai nevoie de ajutor
implauzibil, tinand cont de faptul romulance de-astea la care se da el poti si tu sa coclesti doar ca ti-ar fi rusine cu tine dup-aia

E crunt, mai ales că îţi dai seama mult prea târziu că omu’ e căcat cu ochi. Ascultă exact ce asculţi tu, îi plac aceleaşi filme şi bea bere cu acelaşi randament. Mimetismul îl face agreabil până îţi dai seama că e detestabil. Pâna face strigături pe stradă la gagici grase şi vine şi prietenu’ ei şi îţi dă şi ţie un pumn în muie că “ăia mi-au zis că m-ar fute în diagonală” că de, grasa nu aude destul de stereo încât să îşi dea seama că numa ăla s-a spart aiurea şi noah, e vina ta ca umbli cu târlan şi ţi-o iei şi tu.

Nevoi speciale: Se rezolvă singur. Se auto-invită pe la tine, cu tine, oriunde. Nu poţi să dai o muie fără să fie şi el acolo cu zâmbetul lui larg şi tâmp. Nu ai cum să scapi de el. Deja când ţi-ai dat seama că e căcat cu ochi ştie programul tău, ştie unde stai, ce mănânci, unde te caci şi tot ce e nevoie să fie prietenul tău pe veci. Nu ai cum să-i rezişti, e căcatul tău cu ochi şi trebuie să-l accepţi pe vecie ca handicapul social care este. Fiind imun la insulte, ironii şi aluzii fine nu ai cum să-l ofensezi cât să nu mai creadă că e prietenul tău cel mai bun. Poţi să-l păcăleşti temporar şi să fugi în cealaltă direcţie dar te va iubi mai mult că ai simţul umorului. Uneori o să aibă nevoie de 500 de mii până miercuri, miercuri căzând cam peste 4 luni. Ştii asta da’ tot îi dai, că e căcatul tău cu ochi şi speri că scapi de el ceva timp, că nu are bani să iţi dea înapo şi o să se ferească de tine. Uneori chiar speri să îţi ceară împrumut ca să aibă de ce să te ocolească. Se merită juma de milion să scapi de prezenţa lui interminabila. Pe bune.

Nu e de râs.
Azi-maine te sună, când te aştepţi mai puţin.
“Ce faci frateeei, cand mai ieşim şi noi în oraş?”
“Nu pot bă acuma că am de muncă” (o laie, freci manganu’)
“Hai bă că vin io pe la tine mai pe seară că ştiu când ajungi, hai că tre să-ţi prezint o prietenă de-a mea! Hai termină-ţi treaba că în seara asta bem! A, m-am întâlnit cu gagica aia cu care ai ieşit tu alaltăieri şi din vorbă-n vorbă i-am povestit faza aia când te-ai căcat tu pe tine şi te-ai şters la cur cu şosetele, să vezi ce a râs. Chiar, că mi-am adus aminte, n-ai 500 de mii până miercuri? Hai că vorbim când trec pe la tine. Te-am pupat!”

***

“The Notebook” mi-a făcut testiculele să plângă

Mult am mai scris…
Din masochism profund, iremediabil, barbar şi inefabil m-am uitat la “The Notebook”, filmul ăla din 2004 universal acceptat de toate pizdele proaste ca fiind cel mai romantic film recent, după cum îi spunea şi numele directorului unde îl pusese proasta de la care l-am piratat, adică vreau să zic “eliberat” de pe DC++ : “The NOTEBOOK – cel mai frumos film de dragoste ever”. Fiind în medie cu 50% mai deştept decât orice om căruia ar putea să-i placă voma asta cleios-siropoasă şi jenantă pentru întreg sexul masculin, am văzut filmul la viteza de 150%, asfel economisind timp şi amuzându-mă de vocile piţigăiate.
Sar direct la concluzia principală. Pe mine m-a făcut să mor puţin pe dinăuntru. Acum am nevoie să îmi injectez alcool metilic direct în orbite şi să mă tăvălesc cu timpanul pe nişte boxe din care urlă la maxim cel mai brutal metal existent la mine pe hard ca să spăl găozismul ăsta cu care mi-a fost inundat creierul. Frige ţeava de net de la cât porno cu măicuţe lezbiene care îşi dau limbi în bască în timp ce îşi lărgesc reciproc sfincterul cu crucifixe groase cât glezna mea am pus la tras. E singurul antidot pe care îl ştiu destul de puternic să contracareze efectele homo pe care le are acest film asupra unui creier simplu, de bărbat.

Da’ să vi-l povestesc.
În primul rând n-am înţeles de ce se cheamă “The Notebook”. Un titlu mai descriptiv ar fi “Doi castraţi şi o curvă” . Un moş îi povesteşte unei babe amnezice o poveste de dragoste lăbărţoasă (avem poveste în poveste, cât de original). Filmul ne dă pe spate când ne dăm seama la sfârşit că povestea este de fapt povestea lor, şi moşul încearcă doar să-i aducă babei aminte. Îmi pare rău, dar dacă cineva nu s-a prins din primele 5 minute ale filmului de această uberprevizibilă răsturnare de situaţii, este idiot profund şi merită împuşcat pentru purificarea genomului uman de cromozomii lui substandard. Dar trecem la povestea în poveste:br
EA: dichisită cu nasul pe sus din familie de bogătaşi, cu educaţie şi pretenţii care nu prea ştie să se distreze decât pictând, o face pe greaua de prins şi râde ca proasta la pulă când cineva face ceva nonconformist. br
EL: ţărănoi insistent, care n-are bani să se şteargă la cur, băbălău notoriu şi tipul uşor de ţinut sub papuc. O cucereşte umblând prin jurul ei ca un căţeluş lingău, insistând jenibil, târându-se în genunchi ca ultimul fraier şi făcând-o să râdă ca proasta la pulă prin tot soiul de acţiuni nonconformiste cum ar fi trântitul în mijlocul străzii sau atârnatul de o roată mare la bâlci. Genul de căcat cu ochi care de te face de ruşine prin asociere. Evident nu are prieteni.br
O impresionează convigând-o să se aşeze cu el în mijlocul străzii. Aproape îi calcă maşina. Ea râde ca o retardată de originalitatea situaţiei şi deja e fleaşcă.
Rezultă dragoste cu năbădăi demonstrată cu un montaj de vreun sfert de oră în care ni se arată cât de bine se înţeleg ei. Mai exact filmări scurte cu ei belind fasolea unu’ la altu cu diferite decoruri în spate. HAHA HI HI ce bine ne înţelegem noi doi. Pe la minutul 30 se întâmplă ceva normal: El dă să i-o înfigă. Ea se cacă pe ea ca proasta, începe să vorbească idioţenii, el ezită să i-o bage, fiind destul de prost şi neştiind destulă psihologie feminină să îşi dea seama că trebuie să i-o basculeze adânc şi prin surprindere şi când ea începe să comenteze să îi zică “Taci fă că îmi moare pula de cât de mult behăi”. E atât de prost încât chiar zice aia cu “Nu trebuie să faci asta dacă nu vrei”. Bă prostule, aşa mori virgin, cu replici de-ăstea lipsite de testosteron. Nici măcar nu arată o bucată de ţâţă acolo, pentru ochiu hulpav al privitorului în toată scena. Proastă regie. br
Cu ajutorul magiei numită “GRAFICĂ PE CALCULATOR”, am refăcut scena realist, cam cum ar arăta daca ar arăta chestii pe care ar trebui să le arate. Skill, nu vrăjeală.


Momentu’ e stricat, pe ea o caută mă-sa cu polţia. Ni se serveşte clişeul obosit al părinţilor care cred că e tipul e prea luzăr pentru fiica lor (sincer, chiar e. eşuează la viaţă la modu’ general tipu’). Apoi se ceartă, ea îl ia la palme şi el plânge ca o curviştină. Da, aţi auzit bine, nu invers ca în viaţa reală. El îşi ia palme şi pişă ochii. E de insistat aici. EA îi dă lui palme şi el nu îi fute un cap în gură, cum ar face orice bărbat normal în această situaţie. Mi-e aşa de milă de cât de fraier e ăsta că i-aş da un coi de la mine. Chiar nu are.

Şi hai să bag viteză că deja m-am plictisit de poveste.
Ea se cară la facultate la pulivar la New York,
fătălăul îi trimite o scrisoare pe zi timp de un an pe care le opreşte curva de mă-sa ei, (vai ce dobitoc. fă-ţi bă blog daca tot vrei să scrii idioţenii pe care nu le citeşte nimeni),
începe războiul, el se duce şi se întoarce la fel de fără coaie cum a plecat (aparent războiu’ nu te face bărbat cum ai crede).
Ea se îndrăgosteşte de un molâu la fel de castrat ca şi fraieru’ ăstălalt da’ cu mai mulţi bani,
el îi vede împreună, se întristează în pantaloni şi în loc să strige “curvooo” se duce să reconstruiască casa în care era să o coclească pe asta şi să îi dea în cap lu’ mutu,
ea e cerută în căsătorie de fătălău’ ălălalt,
zice da,
vede o poză cu fătălăul original,
leşină, îi bagă o vrăjeală de popă de ţară lu’ fraier #2 ceva de genul “îmi trebuie timp pentru mine, de ceva timp nu mai pot să pictez!”
Aţi înţeles bă fraierilor ce profundă e parapanta asta? E metaforă aia cu pictatu’ bă! Adică se simte îngrădită creativ şi neîmplinită! Îl iubeşte dar nu în aşa hal de cu năbădăi ca pe primul! Nu o inspiră! Nu o face să se simtă destul de vie! Cine ar fi crezut ca o curviştină poate să simtă chestii atât de profunde?

Evident se duce la ăsta,
Se plimbă cu barca prin ploaie şi râd ca doi retarzi. Vai ce situaţie amuzantă, plouă pe noi şi suntem în barcă AHAHAHAH
si cei doi se joaca de-a “ascunde salamu'”, în sfârşit, pe la o oră jumate de la începutul filmului, deşi iar nu arată nici o bucată de ţâţă
apoi se întoarce la fraierul bogat, şi îi spune tot, fiind proastă. br
Aici iarăşi e o fază la care se merită insistat. El spune: Am trei opţiuni; ori să-l bat pe ăsta, ori să-l omor, ori să te părăsesc pe tine.
NU. ÎMI PARE RĂU DAR NU ĂSTEA SUNT OPŢIUNILE DUPĂ CE TE-A ÎNŞELAT VIITOAREA NEVASTĂ. Nu e vina lu ăla bă, că n-a alunecat proasta şi a căzut în pula lui. Ăla n-avea nici o obligaţie. Singura opţiune decentă pe care ar avea-o e să se sature de bătaie pe curva proastă de viitoarea fostă viitoare nevastă. Să îi pună un picior pe gât şi să îi care pumni în cap până i-l face cât găleata şi dup-aia să-i dea cu scaunu’ ud pe spinare până se îndoaie ceva. br
O părăseşte, curva se întoarce la fraierul ei iniţial, care nici el nu pare prea deranjat de faptul că asta oscilează între el şi ălălalt ca o bagaboantă notorie şi o acceptă aşă cum e. Trăiesc amândoi fericiţi până la adânci bătrâneţi şi în metapovestire boşorogii, adică tot ei mor unul în braţele altuia.

CE poveste de căcat. E aşa de de căcat că a supt tot umorul din mine. În aşa hal de jenantă e povestea că nici nu pot să fac mişto de ea. Pur şi simplu doi proşti salivează dupa o curvă oportunistă care nu ştie clar în ce direcţie sunt mai multe beneficii. Nu există o singură reacţie masculină în tot filmul. Nu există umbră de testosteron în replicile şi acţiunile celor doi. Sun doar 2 fraieri sub papuc din care face ce vrea o coardă cu pretenţii. A fost cea mai mare pierdere de timp din viaţa mea uitatul la acest film si scrisul acestui text de doi bani.
Dacă ţi-a plăcut filmu’ ăsta meriţi un pumn în stomac.
Mă duc să fac o clismă intelectuală cu porno să îmi revin că literalmente mă simt mai prost decât acu’ câteva ore. Chiar m-a îndobitocit filmul ăsta.

***

Curzilla

Sigur, acum e prinsa în temnița blugilor strâmți. Dar aceștia nu sunt destul de puternici să o răpună pentru mult timp. În curând vor pocni și CURZILLA va fi liberă. Tokyo va fi nimicit. Săracii japonezi nici n-o să știe ce i-a lovit.

Nu e cel mai mare cur pe care l-am văzut, dar e oribil de disproporționat. Dacă te uiți în sus pare reelativ normală muierea. În jos, mutant. Aparatul, din păcate, nu poate captura ondularea sinistră a slanei în mișcare. Valurile tectonice din osânză. 

Ce fotografiez io când mă plimb romantic prin grădina botanică. 


sfcacat

Noah, acuma că v-am oripilat, să mă laud. Am înfrânt! După lupte seculare, am luat 13 restanțe și am terminat facultatea. Epic. În sfârșit pot să mă întorc la frecat pla. Birjar! Către cea mai apropiată orgie!


***