Timișoara în 3 cuvinte: De rahat.

Dacă îi zici lu’ Raul că Tulcea e de căcat, o să fie complet de acord cu tine, deși o să plângă puțin pe dinăuntru. Dacă îi zici lu’ Hazdrubal că Galațiul e de căcat o să zică “just”, nu ne-aparat din cauză că ar fi de acord cu tine ci mai mult pentru că îi place să zică “just”. Apoi, complet fără nici o legătură, va înjura Brăila ridicând un pumn în aer și scuturând din el. Dacă mi-ai spune mie că același Galați e de tot rahatul aș zice că e destul de mediu, existând în țara asta cam în mod egal locuri mai frumoase dar și mai urâte. Apoi aș adăuga pe un ton optimist că măcar nu e Brăila. 

Însă dacă-i zici unui timișorean că orașul lui e ultimul rahat, sare în sus și face o criză de istericale ca o muiere ofuscată, răcnind din toate alveolele că nu poate să creadă că ai zis așa ceva! Poți să-l înjuri de mă-sa, să îi dai un pumn în laringe, orice pănă la orașul ăla. Parcă-s spălați pe creier. I-am crezut și io, că de, prea erau toti entuziasmați când vorbeau de orașul lor, cu o erecție zemuindă în voce. Până am ajuns pe acolo. 

timisoara1-2

Prima impresie a fost în gara mică și comunistă. Am întrebat pe cineva “dom’le, aici e Ianca Sat ?” și mi-a răspuns cu mai sus amintita mândrie erectilă: “no doml’le aiciea e Timișoara!”. Oau. După vopseaua coșcovită dintr-o gară de pe vremea lui Dej aș fi zis că-s în Lehliu. După miros, în cea mai insalubră baie din Lehliu. M-am aventurat mai încolo. Prin cel mai toxic gaz de eșapament de la daciile verzi din ’78 (aparent 9 din zece timișoreni au dacii verzi din ’78) am zărit o hoardă de țigani, jumate cersetori jumate ciorditori. N-am vazut in viata mea atâția tigani pe metru patrat. Cred ca deja dezvoltaseră un sistem de furat unul de la altul pentru ca erau mult prea mulți proporțional cu victimele.

Am depășit stolul și m-am îndreptat spre centru. N-a fost așa de ușor cum părea la prima vedere. A trebuit să străbat cel mai mocirlos parc din istorie. Genul ăla de parc în care și Indiana Jones s-ar fi făcut de nămol pe pălărie. Spre seară am ajuns în centru. Am avut onoarea să văd somptuoasa catedrală din Timișoara care arăta suspect de mult ca soba de teracotă a lu’ bunică-mea și, fiind în preajma Crăciunului, mi-am bucurat ochii și cu un brad de-ăla festiv cu crengi numai pe o parte de parcă se bășise Godzilla pe el. 

Cel mai frumos a fost râul Bega. Bine, râu e mult zis că era așa de mic câ daca îi trăgeam o flegmă se revărsa și era așa de jegos că iti era jena să te caci în el.

Bine, asta e doar părerea mea, subiectivă. Aveți voie și voi la o părere deși, din punct de vedere valoric este nesemnificativă pe lângă a mea. Nu neg că Banatul e fruntea. Sugerez doar că bănățenii ar trebui să își scoată capul din cur.

***

Cum să devii un jurnalist faimos de televiziune

Vreți să ajungeți jurnaliști tranșanți de opinie? Să vă vadă mama la televizor cum vă dați cu părerea? E simplu! Vă învăț io ce trebuie să faceți:

Primul pas este expresia facială. Trebuie să fii scârbit. Și atât. Mai mult, nu trebuie să utilizezi nici o altă expresie facială decât scârbit. Orice s-ar întâmpla, poate să se anunțe descoperirea nemuririi, să se dea bani gratis pe stradă. Nu contează. Stângi din dinți de parcă tocmai ți-a venit puțină vomă în gură și te chinui să o înghiți l

a loc. Ține minte. Oricine și orice îți repugnă și trebuie să arăți acest lucru din toate pozițiile.

Pasul doi, ceva mai complicat, este atitudinea. Ești nemulțumit. Nu vroiai să ajungi la emisiunea la care ești. Aveai lucruri mult mai importante de făcut. Chiar și scobitul în nas e mai important decât rahatul de emisiune la care te afli, chit că ești moderatorul principal. Nu ai timp de complezențe și amabilități pentru că e o emisiune de căcat, net sub valoarea ta. Nu are rost să te întinzi la vrăjeli cu persoanele ăstea cretine pe care le-ai invitat numai ca să te dai dejte

pt prin comparație că oricum te doare-n pulă de părerea lor. Te freci în sictir în lateralul frunții cu ambele mâini și te uiți în jos. Nu la fraierii din studio, și în nici un caz la camera de filmat și indirect la fraierii din spatele televizorului. Dă-i în mă-sa de ratați. Vorbești doar în timp ce vorbesc și alții. Nu e necesar să vorbești mult dar e absolut necesar să o faci în timp ce fraierii ăia din studio vorbesc între ei. Îți dai în prealabil microfonu’ mai tare decât al lor și răcnești finuț și tranșant peste ei, să se prindă ăia din public că ăștia mănâncă rahat și tu nu accepți așa ceva. 

Pasul 3: despre ce să vorbești. Aici e simplu. Oricare ar fi problema, esențial este să atragi atenția că tu știai clar că o să se întâmple așa. De fapt, ai făcut o emisiune acu 4 ani în care ai spus clar că o să se întâmple așa. Subliniază răspicat și în repetate rânduri că daca te-ar fi ascultat pe tine de atunci, nu s-ar mai fi întâmplat tot ce s-a întâmplat. Evident nu te miră. Îs prea imbecili toți să te fi ascultat acu’ 4 ani și acuma normal că sunt în căcat și merită. Oricum subiectul la tin

e e fumat de mult, chiar de dinainte de a fi apărut. Vorbești de el așa, pentru dezinformații ăștia, să nu moară proști. 

Pasul 4: Dacă te-a pus cineva în încurcătură, găsind o gaura în logica ta, nu încerci să o dregi, să reformulezi, să încerci să explici ce ai vrut să zici de fapt pentru că nu are rost. Poti să cazi într-o lumină proastă. Întorci foaia frumos și îl bombardezi pe fraier cu o serie de porcaieli, asezonate cu acuzații semiplauzibile și ceva fapte suspecte din trecutul lui până se ridică și pleacă. Dacă nu îți iese, nu îl lași să răspundă. Te ridici tu și pleci, futu-i gura măsii de ingrat care nu știe să înghită o părere pertinentă de formator de opinie care ești!

jurnalisti


***

Candidatul mort

Un candidat la primărie din comuna Voineşti a decedat fix în ziua votului. Aşa şi? Lumea a continuat să-l voteze. Nu înţeleg de ce e mare ştire. Ce, dacă e mort nu poate să fie primar? Se poate şi mai rău! Putea să fie din PRM! 

Şi plus, e sigur că e mort? Era pesedist. I-am văzut pe ăştia cum stau nemişcaţi la senat, de zici că-s morţi. E adaptare a speciei. Majoritatea pesediştilor nu-s morţi, doar miros aşa. Şi ce, printre atâţia vampiri de acolo din pardid, (şi Iliescu pe care-l suspectez că e zombie şi după meclă şi după faptul că atunci când vorbeşte mă doare creierul de parcă mă muşcă de el), un mort s-ar simţi ca acasă.br
Şi io aş vota un mort, măcar ştiu la ce să mă aştept de la el. N-o să fiu mirat când o să aflu că după 4 ani n-a făcut nimic. Şi plus, morţii nu fură.

EDITARE ULTERIOARA:

Fabulos! Mortul a castigat ! Cine zicea ca romanii n-au umor?

***

Rectificare

Am zis că nu mai scriu despre căutarile de pe net care au dat miraculos spre blogu’ ăsta, dar a apărut una fresh care nu poate fi trecută cu vederea. 

Un isteț din Timișoara cu net de la RDS a cautat următoarea perlă pe net: 

“Îmi vine să dau muie la urangutani” 

De ce? Nu știu. Cum a fost el direcționat aici? Habar n-am. Nu țin minte să fi scris nimic pe acest subiect.

Omule, totuși dacă mai treci pe aici, am și io o curiozitate mică: Trebuie ne-aparat să fie urangutan, și ne-aparat muie? Ceva tangențial nu te-ar satisface? Un sex anal cu o gorilă? Un coclit la subbraț un gibon? O labă cu picioarele de la un cimpanzeu?

Nu că aș putea să te ajut cu vreuna din ele, doar așa informativ.
Hai spor la primate.

***

Exercțiu de imaginație

N-am mai facut unul de mult timp. Hai să facem unu scurt, așa, să nu se atrofieze. Cum ar fi ca bărbații și femeile să aibă sexele exact invers? Să fie cum sunt acuma, da’ genital și numai genital fix pe dos! Cum ar fi lumea? Care ar fi diferențele?

Păi în primul rând, femeile s-ar pișa în continuare de jos. Ar ști că pot și din picioare dar nu le-ar pasiona. Femeile nu sunt interesate de țintit. Nu simt fiorul ăla cauzat de agerimea coordonării ochi-mână-pulă. Nu e de ele. Plus, de pe vine li s-ar părea mai practic. Apoi ar inventa o nou tip de lenjerie intimă. Corsetul penian. Mic, finuț, de satin, catifea sau mătase, cu broderii. Ce să mai, ultimul răcnet la magazinele de profil. Evident bărbații ar fi la fel de interesați de noul articol semi-vestimentar la fel de puțin ca și de lenjeria de până acuma. Lenjeria la femei e la fel de utilă, importantă și interesantă ca eticheta de la bidonul de bere. Bineînțeles că femeile s-ar da cu o cremă anti-rid pe coaie și cu o cremă de noapte noaptea, ca să le păstreze prospețimea, tinerețea și elasticitatea.

Bărbații în schimb ar continua să se pișe din picioare. Ar ști că e aproape imposibil, dar asta nu i-ar împiedica. Bărbatul este un animal simplu. Vrea să vadă bolta jetului, vrea să fie gata să poată să se pișe alergând sau măcar mergând cu spatele. Este esențial pentru natura masculină, și o fiziologie diferită ar fi doar un mic impediment. Bineînțeles scrisul numelui în zăpadă ar deveni din ceva banal supremul test de bărbăție. Apoi, dacă ar avea vagin(pizdă), bărbații și-ar introduce tot soiul de chestii în dânsa. Nu mă înțelegeți greșit, nu pentru autosatisfacere sexuală. Bărbaților le place să își descopere limitele corpului și apoi să abuzeze de ele inutil. Mereu am încerca să introducem a opta lingură acolo și să facem o poză repede cu telefonul să arătăm la prieteni și să ne lăudăm. Apoi ne-am îmbăta și am uita tot soiu de rahaturi aleatorii înăuntru, pentru că avem memoria scurtă și nu am ști ce ne împunge când stăm jos.

Ciclul ar deveni un nou prilej de concursuri masculine de vitejie:
“Vai boule, mi-o curs ieri v-un litru de sânge”
“Banal, mie cre-că mi-au curs doi litri pe zi ultima dată, am băut numa vin roșu și am mâncat ceafă de porc la grătar o săptămână dup-aia să mă refac. A fost un fleac.”
Bineînțeles nu am folosi nimic mai moale decît hârtia de ziar pe post de absorbant. Nu ar fi masculin. br
Mai sunt și alte probleme de discutat; cum ar evolua violul în pârnaie spre exemplu?, sau care ar fi ocupația principală a bărbatului daca nu și-ar dedica întreaga existență demonstrării că pula lui e mai mare decât a altora pentru că n-are ? 

Dar nu m-am gândit încă. Poate vă prindeți voi.

***