Rectificare

Am zis că nu mai scriu despre căutarile de pe net care au dat miraculos spre blogu’ ăsta, dar a apărut una fresh care nu poate fi trecută cu vederea. 

Un isteț din Timișoara cu net de la RDS a cautat următoarea perlă pe net: 

„Îmi vine să dau muie la urangutani” 

De ce? Nu știu. Cum a fost el direcționat aici? Habar n-am. Nu țin minte să fi scris nimic pe acest subiect.

Omule, totuși dacă mai treci pe aici, am și io o curiozitate mică: Trebuie ne-aparat să fie urangutan, și ne-aparat muie? Ceva tangențial nu te-ar satisface? Un sex anal cu o gorilă? Un coclit la subbraț un gibon? O labă cu picioarele de la un cimpanzeu?

Nu că aș putea să te ajut cu vreuna din ele, doar așa informativ.
Hai spor la primate.

***

Exercțiu de imaginație

N-am mai facut unul de mult timp. Hai să facem unu scurt, așa, să nu se atrofieze. Cum ar fi ca bărbații și femeile să aibă sexele exact invers? Să fie cum sunt acuma, da’ genital și numai genital fix pe dos! Cum ar fi lumea? Care ar fi diferențele?

Păi în primul rând, femeile s-ar pișa în continuare de jos. Ar ști că pot și din picioare dar nu le-ar pasiona. Femeile nu sunt interesate de țintit. Nu simt fiorul ăla cauzat de agerimea coordonării ochi-mână-pulă. Nu e de ele. Plus, de pe vine li s-ar părea mai practic. Apoi ar inventa o nou tip de lenjerie intimă. Corsetul penian. Mic, finuț, de satin, catifea sau mătase, cu broderii. Ce să mai, ultimul răcnet la magazinele de profil. Evident bărbații ar fi la fel de interesați de noul articol semi-vestimentar la fel de puțin ca și de lenjeria de până acuma. Lenjeria la femei e la fel de utilă, importantă și interesantă ca eticheta de la bidonul de bere. Bineînțeles că femeile s-ar da cu o cremă anti-rid pe coaie și cu o cremă de noapte noaptea, ca să le păstreze prospețimea, tinerețea și elasticitatea.

Bărbații în schimb ar continua să se pișe din picioare. Ar ști că e aproape imposibil, dar asta nu i-ar împiedica. Bărbatul este un animal simplu. Vrea să vadă bolta jetului, vrea să fie gata să poată să se pișe alergând sau măcar mergând cu spatele. Este esențial pentru natura masculină, și o fiziologie diferită ar fi doar un mic impediment. Bineînțeles scrisul numelui în zăpadă ar deveni din ceva banal supremul test de bărbăție. Apoi, dacă ar avea vagin(pizdă), bărbații și-ar introduce tot soiul de chestii în dânsa. Nu mă înțelegeți greșit, nu pentru autosatisfacere sexuală. Bărbaților le place să își descopere limitele corpului și apoi să abuzeze de ele inutil. Mereu am încerca să introducem a opta lingură acolo și să facem o poză repede cu telefonul să arătăm la prieteni și să ne lăudăm. Apoi ne-am îmbăta și am uita tot soiu de rahaturi aleatorii înăuntru, pentru că avem memoria scurtă și nu am ști ce ne împunge când stăm jos.

Ciclul ar deveni un nou prilej de concursuri masculine de vitejie:
„Vai boule, mi-o curs ieri v-un litru de sânge”
„Banal, mie cre-că mi-au curs doi litri pe zi ultima dată, am băut numa vin roșu și am mâncat ceafă de porc la grătar o săptămână dup-aia să mă refac. A fost un fleac.”
Bineînțeles nu am folosi nimic mai moale decît hârtia de ziar pe post de absorbant. Nu ar fi masculin. br
Mai sunt și alte probleme de discutat; cum ar evolua violul în pârnaie spre exemplu?, sau care ar fi ocupația principală a bărbatului daca nu și-ar dedica întreaga existență demonstrării că pula lui e mai mare decât a altora pentru că n-are ? 

Dar nu m-am gândit încă. Poate vă prindeți voi.

***

Chestii inutile

Astăzi vorbim de chestii inutile. De ce? Pentru că-s multe. Începem cu două culese dintr-un ziar.

„Primul urs polar din ultimii 15 ani care a reușit să înoate până în Islanda a fost împușcat mortal de polițiști la sosire” Și ne întrebăm de ce nu înoată mai des urșii până în Islanda. Cred că e un exemplu suprem de gest inutil. Aplaudăm efortul acestui nobil animal. „Ultima vizită a unui urs polar în Islanda a avut loc în 1993. Atunci salvamarii au avut parte de o mare surpriză. când au văzut un urs că se apropia înotând. Acesta a fost, de asemenea împușcat.” Fain. Nu-s Nostradamus dar am o mică bănuială ce va păți următorul urs polar care va înota pînă în Islanda. Io zic că o să-l împuște. Părerea mea.

Vă simțiți cu prea multă energie? Stați trântiți pe canapea și vă scărpinați la coaie și vă gândiți: „Pula mea, parcă nu casc destul de des pe cât aș vrea..” Ei bine a apărut un anti-energy drink. Se cheamă „Drank” și cică e după stilu de viață hip hop. Deci acuma ai o soluție bună să scapi de excesul ăla de energie fără să trebuiască să faci ceva sportiv sau doamne ferește, să muncești. Ți se pare că o freci prea mult? Vrei să te ridici să faci ceva? Bei un de-ăsta și îți trece. Cine dracu crede că are prea multă energie în ziua de azi ? Nu serios, care e ăla care la sfârșitul unei zile pline de rahaturi cotidiene simte că a rămas cu un exces de energie? Cine vine la muncă prea fâșneț și prea odihnit și are nevoie de opusul unei cafele ca să se potolească ? Suprem de inutil. Cretin de inutil.

Făceam curat prin casă ieri și am dat peste un monument de inutilitate care zace în majoritatea bucătăriilor: Robotul de bucătărie. Nu trage cu lasere din ochi sau alte chestii mișto, dar căsăpește o ceapă în cubulețe mărunte în 20 de secunde. Marfă nu ? Păi unui om versat în ale tăiatului îi trebuie un minut, un minut jumate să facă chestia asta! Unui incompetent ca mine cam 3-4 minute! VĂ DAȚI SEAMA CÎTĂ ECONOMIE DE TIMP? Trebuie doar să scoți robotul, clătești cuva, clătești lama, asamblezi robotul, pui ceapa, pui capacul, il bagi in priză ții apăsat douăzeci de secunde, scoți din priză, scoți capacul, scoți ceapa tăiată, dezasamblezi robotul, speli lama, speli cuva, ștergi lama, ștergi cuva, asamblezi robotul la loc și îl pui de unde l-ai luat. Într-un sfert de oră maxim ai tăiat ceapa aia! Sen-za-ți-o-nal! Mulți îl cumpără și dup-aia zace pe-acolo printr-un sertar ani de zile adunând praf. Oare de ce? E ATÂT DE UTIL!

Am niște antibiotice. Cică după ce le iau, nu am voie să utilizez mașinării grele. Deci mai exact, îmi încetinesc ceva coordonarea ochi-mână-picior-altechestii clar, dar nu am interdicție decât la mașinării grele. Deci, un scuter pot să conduc liniștit într-un copac, am voie. O basculantă nu. Care e diferența ? Din câte știu eu e cam același rahat dacă conduci o motoretă sau un escavator. Complexitatea aparatului nu are nici o treabă cu mărimea. Doar că o basculantă când se rostogolește poate să mai omoare 15 vaci și un clan de țigani de pe marginea drumului. Deci mai exact pastilele ălea îmi fut coordonarea dar, nu-i nimic pot să folosesc aparate mici. E mai mică șansa să accidentez mortal pe alții, în afară de mine. E ok să mă omor ca prostul din cauza efectelor secundare ale medicamentelor. Să îi omor pe alții nu e ok. Sărim peste valoarea nesemnificativa a pacientului. Și totuși, de ce e scrisă treaba aia cu mașinăriile grele? Cunoașteți pe cineva care să utilizeze mașinării grele ? Care e procentul din populație ? 1/10 000 ? 1/50 000 ? Pentru excepții de-ăstea umplem noi hârtie? Hai să trecem acolo și efectele într-un batiscaf, interacțiunea cu uraniul sărăcit și expunerea prelungită la ectoplasmă. Să fim inutil de exhaustivi.

Toate revistele ălea de muieri au o secțiune care te învață cum să faci sex. Habar n-aveam că e nevoie de un manual de sex. Faptul că suntem 7 miliarde cam dovedește că e destul de intuitiv. Tre să fii cretin să ai nevoie de un manual. Poziția cocorului leșinat. E exact ca ce faci de obicei, DA RIDICI UN PICIOR. Sen-za-ți-o-nal! Se simte exact la fel. E exact același căcat. DAR CU UN PICIOR ÎN AER. Kama Sutra băi țăranilor. Îmi pare rău, nu poți să dai mai des din cur pentru că ai un picior în aer și o poziție precară. Uite, special pentru voi, manualul complet suprem si final de sex total. Are cam două rînduri: Încearcă să faci cam ce crezi că ți-ar plăcea și probabil i-ar plăcea și partenerei/partenerului, sau măcar nu i-ar produce disconfort. Dacă nu știi dacă i-ar plăcea sau nu, întrebă-l/o. ATÂT! Tot ce ai nevoie! Ever! Daca ai nevoie de alte suporturi didactice înseamnă că ești prea prost să te fuți. Întoarce-te la mînă. Chiar nu îți trebuie multă imaginație. Ce urmează, manual de respirat? Inutilitate supremă.

***

Metaliștii sunt hidoși și clona mea

Am fost la Moonspell acu vreo săptămân și am avut o revelație!

N-am mai văzut în viața mea atâția oameni hidoși pe metru pătrat ca acolo! . Sfidau orice logică. Dacă luai aleator 50 de oameni dintr-un metrou și 50 de acolo din public, ăia 50 din public aveau față de cur. E compet absurd să crezi că e doar o coincidență faptul că ăia erau metaliști și în același timp și înfrânți estetic. Tipi lălâi, stâmbi, cu nasu mare, cu păr pe față ca flocii din cur și plete jegoase și mătrețoase care mergeau de mână cu grase morbide îmbrăcate în haine mulate și cu fețe de cadavru înecat ascunse eșuatic sub machiaj strident. Ce să mai. Horror. 

Pînă acum credeam că procesul de a deveni metalist e cam așa „Hei, îmi place muzica asta. Hai să mă îmbrac ca ăia de o cântă. Uite niște tipi care sunt îmbrăcați ca mine. Hai să mă împrietenesc cu ei!” 

Nu. Nu merge așa. E altfel: „Sunt urât. Sunt hidos. Sunt mai mult decât urât. Sunt hidos de urât. Lumea râde de mine. Că-s urât. Ce să fac? Hai să întorc situația împotriva mea și să mă conving că-s neînțeles. Nu-s urât. Sunt doar neînțeles. De-aia nu mă acceptă majoritatea oamenilor că sunt mediocri iar eu sunt deasupra lor. Mă îmbrac altfel decât ei și când râd de mine mă conving că e din cauză că nu mă înțeleg și că-s îmbrăcat alfel decât ei și nu din cauză că ei cred că am față de cur deși ei cred că am față de cur. Uite alți urâți la fel de urâți ca mine. Mă duc să mă împrietenesc cu ei și să ne spunem unul altuia cât de speciali suntem. Dar cum dracu’ să facem să nu părem totuși că ne-am adunat că suntem urâți ? Pai.. hai să ascultăm aceiași muzică, ceva ce nu ascultă și ăilalți. Hai să ascultăm metale. Hai să ne prefacem că genul ăsta de muzică e mult mai intelectual decât restul și că suntem fioroși, nu nașparlii ca să ne simțim bine cu noi înșine. TRV METAL PWER!”

La același concert m-am văzut pe mine. Era un bizarro eu uimitor de reusit. Arăta leit mine numa că era puțin mai alb la ten, un alb canceriu așa, și avea ochelari. În rest era exact io. Avea și aceleași haine ca mine. Nu ălea care le aveam pe mine, da unele pe care le port foarte des.

BIZAR!

Și evident ca un opus mie, fuma. 

Așa că vș rog eu mult, dacă mă vedeți pe stradă da’ parcă nu-s io, întrebați-mă „Bă, ești tu sau ăla care seamănă cu tine ?”
Și dacă zic că nu-s eu, dați-mi un pumn în ochelari.

***