Horoscop

duminică, 1 iulie 2007


Stiu ca sunteti extrem de invidiosi pe veleitatile mele artistice incontestabile. Nu, nu am facut nici un curs de desen. E de la mama natura tot. Inzestrare genetica bai!

Există mai multe tipuri de prosti pe lumea asta: sunt aia care nu sunt absolut 100% siguri ca pătratul unui număr este intotdeauna pozitiv, mai sunt aia care au votat cu Iliescu sau aia care dau 20 de mii pe un pachet de Bake Rolls si nu-si dau seama ca e paine uscata (posmagi baa!!) dată cu boia dulce si ca pot sa cumpere una cu 6 mii si sa astepte o saptamana… dar cei mai prosti oameni din istoria multimilenara a prostiei mi se par aia care cred in horoscoape. Is genul de proşti care respira pe gura de proşti ce sunt.

Horoscopul in sine nu este culmea prostiei, exista tampenii new age si mai enervante si imbecile pe lumea asta (tratamente cu bioenegie, feng shui, Madonna) dar, in umila mea opinie, este coaja de rosie de pe varful rahatului prin popularitatea sa: se propagă la tembelizor, ziare, reviste si absolut orice porcarie media inventata de om. Daca o sa se descopere vreo data o metodă media prin care informatia sa fie distribuita anal, fiti siguri ca 60% din bucurestenii care circulă cu metroul isi vor administra supozitorul cu horoscop in staţii, in fiecare dimineaţă, in văzul lumii.
Dar ce este horoscopul mă intrebaţi poate unii din voi, care aţi trait intr-un tufiş toată viaţa sau suferiţi de o tulburare profundă a sistemului de intiparire a memoriei de scurtă durată in cea de lungă durată şi care deja probabil în momentul în care citiţi chestia asta vă intrebaţi ce cautaţi in faţa computerului, cum vă numiţi şi dacă balta calduţă din poale este ceai sau urină?
Pai e simplu, horoscopul seamana mult cu flocosopul, care este antica artă chinezească ce crede că destinul omenirii este influenţat de unghiurile formate de firele de păr de pe testiculele mele in fiecare dimineaţă când ma trezesc dar, spre diferenţă de flocoscop, horoscopul are mai mult de-a face cu astrele şi mult mai puţin, ba din contră(!?!), absolut nimic in comun cu pilozitatea mea pubiană.
Deci, există personaje cerebral învinse de natură care cred că pătrarul in care luna intră când devine colineară cu Marte şi Uranus are o influenţă seminficativă asupra succesului la serviciu, sănătate şi dragoste. De ce nu? Adica sunt oameni care cred in Lordul extrateresru Xenu şi sufletele din strafundul vulcanilor (vezi Travolta şi Tom Cruise) PAI VA SPUN IO DE CE NU! E retardat! Aveţi cromozomi in minus? Lasaţi ziaru’ că, deşi scrie acolo că azi vărsătorii vor avea un cadou din partea unei rude nu veti primi nici un rahat! Înapoi la munca voastra ordinară de peoni şi la vieţile voastre nesemnificative! Astrelor nu le pasă de voi; i se fâlfaie lu’ Neptun de tine!
Cat de neted tre sa fii pe scoarţă să crezi că tu ai ceva in comun IN FIECARE ZI cu (in medie) 600 000 000 de oameni? Că toţi aştia luni o să aiba mici probleme cu sănatatea şi marţi un succes pe plan profesional ? Cât de dens in gândire tre’ să fii să crezi că tu şi 1,8 milioane de români imparţiţi VAG acelaşi destin? Şi dacă te uiţi in 3 horoscopuri în aceiaşi zi se bat cap în cap! E la fel de ştiinţific ca metoda lu’ Hâncu de a prezice cutremurele! Si e si vag a dracu’; E mai vag decat inteligenta lu’ Becali dom’le.
Ok, o să ziceţi că „dom-le io nu ma uit pe aşa ceva!”. Şi totuşi cine se uită? Trebuie sa fie cineva ca alfel nu erau in asa hal de populare! Şi tre să cunoaşteţi cazul următor: O cunoştinţă proaspătă de sex muieresc complet neinteresantă, din categoria cea mai buna prietena a prietenei unui amic de-al tau cu care te vezi la o bere si o laudă de sine o dată la 3 luni şi care se afla accidental prin preajmă te intreabă, dupa o discuţie in prealabil despre banalităţi introductive gen,
„e frig afară, e najpa cand e frig!”
„da şi io prefer vara!”
„da vara e cald”
„vara e mai bine, mai ales daca e si cald”
sau
„mie imi place apa”
„da. Este foarte potabila. Daca e potabila adica, vreau sa zic”
„stii ca corpul uman e facut in proportie de 80% apa?”
„cate chestii avem in comun, şi corpul meu e facut in proportie de 80% apa!”
Si pe la momentu’ asta, pacienta cerebrala vrea sa verifice o teorie de-a ei de compatibilitate intre tine si ea, sau tine si o prietena de-a ei grasa care nu e de faţă( de obicei compatibilitatea cea mai evidentă este mecla ei – bordura) , sau i se pare ca semeni cu georgel, fostu’ prieten care i-a spart un dinte si vrea sa vada daca sunteti aceiasi zodie, si te intreaba. No, acuma orice ai raspunde o sa-ti zica :„ERAM SIGURA ca esti blablablabla si zodia X e exact blabla”
Si daca-i zici „sa mori tu!” Si o scuipi in ochi cu ce mai gasesti intre masele si ii dai un pumn in gat lu’ persoana care te-a introdus zice lumea ca esti antisocial, si asa ajunge lumea sa-şi facă o parere proastă despre tine din cauza lu’ madam Urania, pocni-iar pancreasu’.
Deci: Recomandarea mea catre toţi cititorii (maxim 3 cred): Cand va intreaba cineva ce zodie sunteţi, raspundeţi racnind: „zodia PUMNULUI!!!” Şi jeap, una scurta din fundu’ gradinii in chestia aia cu care-şi sprijina tărtăcuţa seacă.
A.. şi in flocoscopul vostru de azi scrie ca o sa muriţi in chinuri mizerabile. Noroc cu asta….

***

FUBAR

marți, 12 iunie 2007

Am observat ieri într-o vitrină de chioşc de ziare revista “Frizuri”. Mi se pare un lucru bun faptul că traim într-o lume în aşa hal de preocupată de tot ce este marginal încât orice chestie, oricât de meschină şi neinteresantă, daca are 3 fani, are şi revistă. Ce dracu’ poţi să scrii în revista “Frizuri”? Cum e la modă să ţii foarfeca? Ultimele metode de numărat firele de păr din cap? Aştept cu sufletul la gură suplimentul lunar “Bărbierit”, să imi spună EXACT la ce oră este ideal să dau cu lama pe meclă şi să mă lămurească în eterna problemă “ De unde se începe? Dreapta sau stânga?”. Bineînţeles vreau să văd şi revista duşmană “Chelii”. Fight the power!

E fain totuşi că în societatea de azi orice se vinde. Absolut orice produs, oricât de aberant şi inutil îşi are cumpărătorul lui. Când o să am bani o să fac o revistă de “Potcovit şi lepră ăuernăs”. Mi se pare necesar ca toţi leproşii să ştie cum să potcovească un cal cu doar şapte degete. Ce te faci dacă ai un cal şi nu ai degetele mari ? Plus, ăuernăs e un cuvânt care vinde. Absolut orice campanie umaniară e de ăuernăs. Nu mai există campanii de informare, informarea nu suna destul de kool. Ăuernăsu e la modă. Vorbind de campanii, am vazut azi nişte afişe de la o campanie (bineînţeles de ăuernăs) de combatere a cerşetoriei. Cica o combaţi dacă nu le dai bani. Io zic că există nişte metode mai bune de combatere a cerşetoriei decat simpla ignorare, care oricum nu funcţionează niciodată. Uitaţi-vă spre exemplu la Mircea Badea: nimeni nu îl bagă în seamă. Niciodată. Şi totuşi nu dispare. Dar înapoi la soluţia mea… nu v-o spun, e secret, da’ vă dau un indiciu: implică motorină.

Dar să ne întoarcem la ăuernăs. E un cuvânt mişto pentru ca vine din engleză şi se suprapune pe limba noastra necul înlocuind un cuvânt plictisitor românesc. Cred că o sa fac o campanie socială de “Înlocuirea cuvintelor autohtone cu englezisme de 2 bani awareness”. Era la teve un papagal ieri la o emisiune de gătit care trânteşte perla “Dacă aş fi avut nişte butter cu verdeaţă ….” Dacă ai fi avut nişte testicles cu testosterone săracule nu te-ai fi făcut bucătar, şi dacă n-ai fi făcut şcoala în Pechea city probabil te-ai fi abţinut din a ne da nouă denumirea ştiinţifică a untului.. inteligentu’ curului. La 2 minute după, paricopitatul stoarce o lămâie peste compoziţie şi spune cu satisfacţie pe faţa lui de dobitoc “adăugăm nişte zeamă de lime”. Zi boule lămâie, sau ai sechele că suna a ce-ţi dădeau băieţii în spatele blocului că te vedeau mai feminin şi dornic?

O să ajungă limba româna ca indiana cu ciocoflendări de-ăştia. Tre să fi trecut mai mult de 10 secunde pe un film indian la viaţa voastră, le dă in prostie la teve. Dacă ascultaţi atenţi o să observaţi ca toate

nimicurile de fraze, ălea 1000 de formule de bază care îmbâxesc orice conversaţie, la ei sunt in engleză. Abia dup-aia o rup pe ţigăneasca lor. Numa dialoguri de genu’ “Hello, how are you? / Fine, I went on vacation last week şlaca flaca şlaca (puncte puncte limba lor de ţigani)”. Exact aşa o să ajungă şi limba

română dacă continuăm aşa. Nu sunt simpatizant Pruteanu, zacuscarul e un dobitoc. Nu cred că ar trebui să înlocuim cuvintele englezeşti pentru care nu avem echivalent cu invenţii în protoromâna curului cum face el dar, dacă există deja cuvântul în română … foloseşte-l frate că nu te-a fătat mă-ta în Manhattan. Dacă nu, o să ajungem să auzim la ţară pe badea Gheorghe zicând “Florico, I love you very much, you know

that, da’ dacă te mai prind cu Vasile, îţi rup picioarele, futu-ţi morţii mătii de whore”

Şi dacă tot eram la filme indiene. Pe mine mă enervează individul ăsta:

Nu ştiu cum se face, da’ e în toate filmele indiene. Fiţi atenţi la faţa lui de ţigan borât şi slinos, e mai hazlie decât orice aş zice eu vreo dată. E cea mai hidoasă faţă de cur pe care o poate concepe genomul uman. Îmi place frizura lui.

***

Întrebări şi răspunsuri

miercuri, 30 mai 2007

A fost ziua lu’ Irinel Columbeanu. Ii dedic o glumă proastă, de o frază:

De acuma eşti femeie! Exclamă Irinel vădit satifăcut, rupând o pagină din caietul ei de caligrafie şi ştergându-şi mădularul ostoit cu ea.”

Ştiu că unii dintre cititori sunt, cât de cât masculini, în limitele bunului simţ şi majoritatea speră, cu lucire galbenă în ochi ca, intr-un final să găsească un personaj de sex ţâţos care să ii suporte destul de mult încât sa meargă ţanţoş pe stradă ca “am ji io pretenă bă!”. Cu o prietenă apar anumite întrebări la care un bărbat normal nu ştie cum să răspundă. Am soluţia suprema! Memoraţi raspunsurile ăstea standard! Mi-e milă de restu’ care răspundeţi cum vă vine.

Ţi se pare că X (persoana reală, tv orice) arată bine?”

Hmm, de când sunt cu tine, draga mea porumbiţă pisicoasă, am avut o senzaţie intensă, aproape organica de repulsie mereu când văd orice altă fiinţă vie în general şi persoane feminine în particular. Mai exact îmi repugnă într-un mod hidos iar feţele lor le percep ca fiind desfigurate într-un mod oripilant.

“Ce părere ai de filmele porno ?”

„Scuză-mă, sunt şocat. Asta este prima dată in viaţa mea când aud despre practica asta animalica! Deci oameni maturi de sex opus sau de acelasi sex sau mai multi sau o tipa şi un măgar se dezbracă la pielea goală in afară de măgar pentru ca ăştia nu stau des îmbracaţi şi încep să practice coitus în faţa camerei de filmat pentru ca apoi altcineva să se uite la acestu lucru pentru satisfacţie sexuală? Este cea mai josnică activitate umană de care am auzit vreo dată ! Efectiv îmi vine să imi vomit rinichii!

“La ce de gândeşti?”

„La cât de groaznic de incomensurabil pot să te iubesc cu fiecare atom a fiecărei molecule a mele şi ale tuturor chestiilor din mine. Pâna şi flegmele mele expectorate la pneumonie sunt îndragostite înnebunitor de tine.

“Ţie ce ţi-a plăcut prima dată la mine?”

„Ochii tăi, pomeţii, părul şi restul elementelor neinterpretabile din punct sexual pentru că doar porcii sunt atraşi de ălea semnificative sexual. Totalitatea trăsăturilor tale nonsexuale a fost ce m-a atras inexplicabil la tine. Nici cu gândul n-am gândit să mă uit la ţâţele tale divine apropo din prima. Am apreciat şi personalitatea ta care m-a fascinat de când te-am văzut pe stradă la 20 de m in faţa mea.

“Ţie cât de tare îţi place când faci sex cu mine?”:

E ca şi cum Dumnezeu ar aluneca pe un curcubeu cu şlapii lui magici până pe pământ lângă mine şi m-ar săruta pe frunte.

“Cum erau fostele tale prietene?”

„Goblini oripilanţi, cu păr pe spate şi dinţi ca nişte pumnale care încercau să-mi devoreze ficatul. Nu se compară niciuna cu tine, mieluşelul meu înaripat!

“Cum îmi stă cu (haina, bluza, pantalonii, fusta, etc) asta?”

„Te face de 1000 de ori mai frumoasă ceea ce este matematicaliceşte imposibil, pentru că oricum tu eşti superlativul absolut al frumuseţii! Acel articol de îmbrăcăminte generic creează paradoxuri matematice.

Sper că a fost util!

***

Cărţi

sâmbătă, 26 mai 2007

300. Atâţi oameni zice numărătorul ăla stricat din stânga că s-ar fi uitat pe aici. Mie mi se pare fals. 300 de oameni îs mulţi. Cu 300 de oameni poţi să te opui întregii armate persane. Dacă aş avea io 300 de fani i-aş putea pune să imi scrie numele în stradă din corpurile lor şi dup-aia aş putea să mă sui pe un bloc, să admir şi să îmi crească inima cât o mămăligă. Daca mi-ar trimite 300 de oameni câte 10 lei aş avea 3 000 de lei, şi ăştia sunt o grămadă de bani. Aş putea să mă las de căutat de muncă cu banii ăştia. Oricum. Am o idee mai bună de numărătoare de popor: Daca vedeţi textuleţu ăsta pâna la capăt, apăsaţi şi voi pe butonu’ ala pe care scrie comment, şi lăsaţi un “văzui” sau ce vă cacă mintea. Vă număr io manual dup-aia.

Cărţi. Cunoaşteţi toţi genu’ de om peste 40 de ani, probabil un părinte, care ridică nasu’ în vânt a superioritate şi trânteşte o frază de genu’ “mamă că când eram io dă vârsta ta citeam incontinuu!”. Mi se pare normal zic io, când stai intr-un sat pe malu’ Siretului şi singurul lucru distractiv de făcut e să arunci cu pietre în apă, sau în cap la oameni să te plictiseşti la un moment dat şi să citeşti. În conjunctura actuală însă e aproape fizic imposibil. Nu ştiu alţii cum sunt, da’ io când văd imagini că se mişcă pe un ecran îmi fug ochii instant din orice carte. Am un deficit de atenţie. Cărţile sunt bune, nu zic nu, da’ tre să ai voinţă de Jedi Master să te apuci de citit când ai ecrane în casă care clar îs mult mai distractive.

Noi, tinerii trebuie să citim mai mult. Imediat, pe cuvântul meu, daca imi explodează miraculos teveul şi computerul, să moară Teoctist dacă nu mă apuc de citit. Oricum, am citit vreo doo cărţi în ultimu’ timp, din cauza imposibilităţii de a căra un ecran in baie când mă cac şi, la fel ca şi căcatul, cititul meu a mers încet şi sigur. Din fericire am citit nişte cărţi faimoase, si ultralăudate de critici. Din păcate au fost din acelaşi material făcute cu ce ieşea din mine când le citeam. Nu citiţi porcăriile următoare:

Trainspotting. Ştiţi filmu’, e decent. Cartea e proastă. E genul de carte pe care ar scrie-o Pulifriciul (dacă nu ştiţi personajul, vedeţi ceva mai jos în articole). Toată cartea pare a fi fantezia unui pokemon asupra a ce a fi “supercool!1!” să se întâmple în viaţa reală. Nişte distruşi se droghează şi comentează chestii din prisma drogatului. Uneori mai bostănesc câte o urâtă şi se cacă pe ei. Literalmente. Scriitorul are un vocabular mai limitat decât limbajul semnelor la un urangutan dresat. Pe fiecare pagină, cel puţin în traducerea româneasca apar de minim 2 ori cuvintele “fututul” şi “muistul”. Probabil omu’ a văzut că avea doar 80 de pagini de carte când a terminat-o şi a zis: boon.. hai să vedem cum sa o înflorim să fie mai mare şi să sune mai tru. Ce avem aici ? “Sickboy s-a suit în autobuz până la magazin şi a cumpărat o pâine” Scurt şi nu destul de cool. Nu prinde la idioţi de 14 ani nonconformişti şi dezinhibaţi. Schimbăm: “Sickboy s-a suit în fututul de autobuz muist până la magazinu’ ăla futut şi a cumpărat o muistă de pâine”. MUULT MAI FAIN. Nu am nimic cu înjurăturile. Sunt expresive, dar când le foloseşti prea mult, ca să maschezi pe drum o poveste de 2 bani într-o exprimare cool a-la “mă doare-n pulă” făra nici un substrat iese un jeg de carte care merită citită pe veceu şi uitată acolo pentru zilele fără hârtie igienică.

Piticul Roşu. A apărut la colecţia Cotidianul. Autorul este un francez, şi dacă ăsta nu e argument destul de bun pentru a nu citi ceva, nu ştiu ce e. Dar hai să elaborez. E o colecţie de povestioare pseudofilozofice, şi zic pseudofilozofice pentru că nu e genul de filozofie care ar face-o un profesor german cu barba de-un cot. E genul de filozofie care ar face-o un hipiot de 15 ani plin de coşuri după ce a tras lipici pe nas. Din categoria “omulee.. cum ar fi dacă … ăă.. ar avea pisicile roţi omuleee”. Adam la început era hermafrodit şi nu-şi împăca natura feminină cu cea masculină şi de-aia a cerut să fie făcut în două. Ce rahat îmbâxit bun numa ca laxativ intelectual. Şi tot aşa urmează povestiri despre unu’ care fuge de acasă că îi plac copacii, o copchilă care urmăreşte o pisică într-o grădină şi-i vine ciclu’ şi încă vreo 10 tâmpenii de-ăstea care te fac doar să realizezi că pierzi timpul la baie în mirosul propriului rahat complet degeaba. 

De-acuma îmi iau telefonu’ în baie şi joc snake. Am rezolvat problema cu ecranul. Trebuia să mă ducă capul mai devreme.

***

Proverbe si un cocksock bonus.

marți, 22 mai 2007

Nu îmi plac proverbele. În general sunt false, şi cad la o analiză atentă:

“Nu da cioara din mână pe porumbelul de pe gard” – În umila mea opinie( şi zic umilă foarte sarcastic pentru că am o opinie foarte bună despre opiniile mele la modul general, părerea mea) amândoua păsarile sunt în mod egal de lipsite de valoare. Poate dacă am trăi intr-o societate în care sistemul monetar ar fi bazat pe păsări, gen cioara = cinci lei şi porumbelul = 10 lei, proverbul ar avea un înţeles mai profund, deşi acest sistem ar creea alte probleme: Îi scade valoarea dacă îi mort? Cum îi ţii la tine? Daca îţi zboară toţi banii ? Dacă dă iar gripa aviară, săraceşte ţara?

“Speranţa moare ultima” – Fals. Bruce Willis moare ultimul. Sau nu moare deloc, în nici un caz nu moare înaintea speranţei, şi dacă e să moară moare cu duşmanul de gât şi după ce a salvat tot ce era de salvat. Bruce Willis este un bărbat adevărat. Genul de bărbat care se demachează cu diluant industrial de bărbat ce e.

“Leneşul mai mult munceşte” – Fals, din experienţa personală.

“Vrabia mălai visează” – Vrabia visează la un cortex destul de dezvoltat pentru a creea imagini interpretabile intr-o stare alterată de conştiinţă.

“Cu un ochi râde şi cu altul plânge” – Eu personal am reuşit să râd numai din gură. Am încercat şi cu ochii şi cu urechile. Nu a mers. Aparent în cursul evoluţiei organele ăstea s-au specializat pe alte funcţii.

“Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face.” – Fals. Mie nu îmi plac roşiile, totuşi i-am făcut o salată de roşii prietenei mele şi i-a plăcut.

“Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea.” – Nu cade daca e atent sau e foarte gras şi sapă o groapă pentru un om mai slab. De fapt, oamenii normali, fără Alzheimer, ţin minte ce gropi au săpat.

“A ajuns cuţitul la os” . – Eu prefer să ajungă la os decât la organele vitale. E mult mai plăcut.

Recent mi-au venit niste idei de afaceri. Produse de nişă. Piaţă de desfaceri fix unde e durere.

  1. Aţi băut vreo dată un pahar cu apă? Nu vi s-a părut că nu e destul de hidratant? Că nu e destul de oxigenat? Există o soluţie! Apă grea! Deuteriul, cu atomul de oxigen ACTIV în plus este de 2 ori mai hidratant! Trebuie să bei de de 2 ori mai puţin ! Imaginează posibilităţile! Schimbă modul în care vezi hidratarea, pentru TOTDEAUNA.
  2. Balsam de rufe cu aromă de moaşte. Uite o aromă care nu a fost încercată niciodată: dulce, sălcie şi morţie. Avem aromă autohtonă de sfânta Paraschiva şi NOU, exotic: Papa Ioan Paul al II-lea. Ştiţi cum vă simţiti în haine spălate cu balsamul ăsta? UN CUVANT: SANCTIFIAT ( e cuvânt? Nu ştiu, dar ar trebui)
  3. Ciorap penian. 3 cuvinte: stilat, stilat, stilat. Negru, de satin cu broderii chinezesti. Ţine cald într-un mod distins. Femeile îţi vor recunoaşte clasa, vor spune: “Uite un bărbat care se respectă!”
***