Știu, e subiect fumat. S-au umplut ziarele în ultima săptămână de emuiști și de „cultura” emo. Dacă poți spune cultură la o adunătură de adolescenți bulbazari și histrionici care vor TARE TARE să fie băgați în seamă și pupați în cur că-s speciali și fac orice să îți atragă atenția. Până acuma m-am făcut că nu există ( la fel ca și cu porcul roșu cu aripi de liliac care îmi spune să omor oameni și să le beau zeama din interiorul ochilor pe care îl văd numa io).

Oricum. E timpul să trag un semnal de alarmă. S-a umplut țara de emuiști și e numai vina voastră! Cum ? Păi să dau un exemplu.

Nu ne plac broaștele. Sunt urâte. Dar au scopul lor. Dacă n-ar fi ele ne-am umple de țânțari și paianjeni și alte chestii mult mai nasoale. Sunt urâte broaștele dar necesare. Mai țineți minte dezastrul ecologic din Australia, când au fost aduși iepuri acolo și s-au înmulțit până peste măsură și au mîncat tot ce le apărea în cale pentru că nu aveau dușmani naturali? Ei bine, iepurii noștri triști, cu părul în ochi și venele zgâriate au un dușman natural. Din păcate acest dușman natural a fost vânat excesiv în ultimul timp și pur și simplu nu mai are puterea necesară de a stăvili invazia de găozari prepuberili care rezeamă zidurile cu meclele lor triste poate-poate îi bagă cineva în seamă. 

MANELIȘTII. Sunt ca broaștele din exemplul anterior. Nu ne plac și i-am tot vânat. Am făcut mișto de ei exagerat de mult, le-am scos țiganii cântăreți din prime time. Râdem de ei și îi arătăm cu degetul peste tot, de le e rușine că-s maneliști. Acuma zic că-s clubberi, nici nu mai ascultă manele din prima. O dau pe sintetizatoare la început ca abia după ce se încinge petrecerea să o schimbe subtil pe țigani gâjâiți. Le e jenă cu identitatea lor de inculți. NU E BINE. MANELIȘTII SUNT UN RĂU NECESAR! 

Da, ați auzit bine. ei aveau locul lor în societate. De câte ori n-ați auzit un grup de cocalari uitânduse la un dichisit de-ăsta frezat și îmbrăcat ca o muiere spunând „Uite-l bă pe terminatul ăla. Hai să rupem capu’n el futu-i rasa măsii de poponar!”. Ca apoi să purceadă în a rupe capul în el, futu-i rasa măsii de poponar. Ei erau gardienii penibilului. Când cineva se dădea prea tare în spectacol cu lookul, să se creadă special, era călcat pe cap de mâncătorii de semințe. ERA UN LUCRU BUN. 

Acuma maneliștii sunt molâi, s-au retras la periferie și la țară. Nu mai vezi picior de mârlete prin orașele aglomerate, mai ales spre centru.

Așa că vă rog eu, îmbrățișați un manelist, spuneți-ii că e important, că avem nevoie de ei, până n-o să fie prea târziu și o să ne trezim într-o zi că avem emo și-n cur.

E greu după un timp. Se cam termină categoriile de oameni enervanți. Oricum.

Femeile urâte care poartă rucsacul în față. Aparent nu este nici un motiv pentru care aceste muieri aleg să nu-și țină rucsacul pe spate ci invers, pe stomac. DAR ESTE. Trebuie să înțelegem psihicul feminin. Oricât s-ar căca dânsele pe ele, scopul lor suprem în viață, piticul ăla care le suflă în ureche, e să facă copchii. No acuma, hidoasele realizează în subconștient că nimeni n-o să-și lase sămînța în fabrica lor de bebeluși și ca să își satisfacă cît de cît nevoia de puradei. își pun un surogat de-ăsta de burtă de gravidă. La fel ca copii mici care își sug degetul când n-au țâță. De-aia o să vezi ca numa hidoasele au obiceiul ăsta urât. Eventual în următoarea etapă a vieții ceasul biologic le explodează complet și își iau un pechinez și îi croșetează haine. 

Asta dacă nu apelează la inseminarea artificială. 

Altă chestie care mă mîhneșe este inseminarea artificială. Dacă nu reușești să convingi pe cineva să ți-o tragă în stil clasic, o fi, cine știe, din cauză că ești un defect cu picioare care nu merită să își împrăștie genele la generația următoare. Sau poate ai defecte la genitale. Nu vrei să transmiți speciei umane gena penisului inversat sau a ovarelor externe sau ce dracu ai de nu poți să te reproduci normal nu ? A, o să ziceți, da ăia de și-au rupt coaiele într-un accident? Păi știm clar care e cauza principală a accidentelor. PROSTIA. Hai să n-o transmitem mai departe. Nu poți, nu încerca. Vrei ne-aparat un copchil, adoptă un puradel că-s pline casele de copii. Noo, nu facem discriminare că suntem cetățeni politicăli corecți da’ totuși parcă n-am crește un pui de țigan nu 

Mă enervează oamenii cu negi pe muie. Ei o să zică că au alunițe pe față. Eu zic că au negi pe muie. Dacă e mai mare în diametru de 3 mm, și/sau în relief și/sau are păr nu aluniță. E neg. Toate nașpetele au cîte o bilă de-asta cât căcăreaza oii pe nas sau în bărbie și au impresia că sunt secsi ca Marilyn Monroe. Știu că ți-a zis mă-ta că e semn de frumusețe, da’ nu e. Ești nașpa. Du-te la un dermatolog să ți-l scoată. Scuză-mă dar nu ți-am auzit contraargumentul isteț și bine articulat pentru că mi-a distras atenția NEGUL TAU MARE DE PE MUIE. Ai douăj de ani de cînd umbli cu un NEG IMENS MARE ȘI PĂROS PE MUIE și contrar faptului că toată lumea ți-a zis că ai un JEG IMENS DE NEG MARE ȘI PĂROS PE MUIAN, nu ești încă sigur(ă) dacă ar trebui sau nu să-ți extirpezi MOSTRUOZITATEA JEGOASĂ DE NEG MARE ȘI PĂROS DE PE MUIAN, poate nu se observă chiar așa de urît. Mori. 

Și în ultimul rând mă enervează oamenii cu arsuri de gradul III. Lăsați-o baltă. Știu că ați văzut la Spawn, Darkman și Dr. Doom că e cool să ai arsuri de gradul III, dar gândiți-vă bine. Este oare chiar așa de trendy cum pare la prima vedere? Vă rog io, lăsați efectul de turmă, nu vă mai dați foc și nu vă mai scăldați în chimicale periculoase. Vă credeți interesanți ? Puteți fi unici și prin personalitatea voastră, nu numai prin arsurile de gradul III de pe 60% din corp.

Mă documentam pentru o idioțenie zilele ăstea și am dat peste porcaria aia la „sentement” a lu’ Hrușcă și Păunescu- rugă pentru părinți pe Youtube. Versiunea în care Porcul stă să plângă. Ei am găsit un post la fel de sensibil ca si poezia, pe acolo pe undeva pe la comentarii:

Observați câtă sensibilitate din partea userului „vreausatefutingura” care nu este strain cu durerea, cu trairile puternice emotionale. „Vreausatefutingura” a avut o viata grea, traita pe strazi, dar nu si-a pierdut sensibilitatea, omenia. 

Sa traiesti „vreausatefutingura”. Ești un suflet bun.

Acesta este candidatul PNG la sectorul 4.

După nume (sau prenume ce dracu o fi) pare Romulan, după meclă, e ăla care-ți fura pachetul la școala când te duceai la baie in pauză. Știți voi, tipul ăla care ajungea mereu ultimul la proba de rezistență la sport ca să se simtă penultimul bine, care stătea numai în poartă și pe care-l vroia toată lumea în echipă la baschet pentru că transpira abuziv după 5 minute de alergat și te umpleai de sudoare dacă încercai să îl driblezi.
Observați-i freza nițel geluită de manelos, fruntea îngustă de oligofren, gușeaua durdulie de abuzac de paste făinoase, privirea bovină … ce să mai PRIMAR FRATE.
Îs curios dacă Becali a auzit de el

Cum îl strigau oare colegii la școală ? Gâf ? Deac? Pariez pe „grasule fă-te-ncoa futu-ți rasa mătii de hidos!”

Greu am ajuns pe messenger. Nu îmi instalasem porcăria că am avut tot timpu’ o aversiune față de tot ce ține de yahoo. Mi se pare că sună așa, a ce strigă un oligofren când se dă pe topogan. Și mă ia una tare „aidi dă mess ai?” „ce-i ăla?” „messenger bă!” „care din ele? am AIM și MSN (folosite de toată lumea în afară de români de atunci până în zilele noastre)” „cum care bă yahu mesengeăr, doar nu-s mai multe”. Și așa am aflat io că românu’ e unic în lume. El nu are MSN, are yahoo, nu are myspace, are haifaiv, mai mult, nici n-a auzit de ăstea de mai sus. Cum au ajuns toți românii și numai ei să le folosească e un mister gen Stonehenge. Sunt multe motive pentru care îmi repugnă programu’ ăsta, da’ o să trec în revistă doar pe ălea esențiale: mai exact emoticoanele și oamenii. 

În primul rand, eu vreau să fac un schimb de informații pe YM, nu mă interesează ce simpteți în legătură cu ceea ce vorbim. Păstrați destăinuirile emoționale pentru psihologu’ școlii. Mie mi se fâlfâie. Mă piș pe smileyurile voastre. Emoticoanele sunt cea mai grețoasă invenție umană. Niște pictograme standardizate pentru cei prea imbecili să poată să-și exprime starea de spirit în cuvinte. „Cum te simpți?” „Sunt foarte ☺!” Rezolvarea prostului. Eu cred că trăirile affective umane sunt mai complexe de atât. Plus, că emoticoanele tratează doar gama de expresivitate feminină. Cele trei stări de spirit natural-masculine, „iritat” „nervozat” și „cu crimă-n gând” nu au emoticoane. DISCRIMINARE DOM’LE. Și toți ipocriții fac abuz. Îi vezi pe yahoo că trântesc o duzină de gălbejiți care se tăvălesc de râs, scot limba, și alte fantezii, și în viața reală au expresivitatea facială a unui atac cerebral. Păi nu merită să le dai cu tastatura în gură? 

Dar să trecem la fauna Y!M. Animalele pe care le avem toți în listă:

DJ Fantezie: Tre să-l știți pe ăsta. Tot timpul are o melodie în status. Caută aprobare prin muzică. În mințișoara lui odihnită tot speră că într-o zi cineva o să-i zică: „oau, asculți X? ce COOL ești!”. Până atunci tot schimbă statusul, poate-poate îi pasă cuiva ce ascultă el.

Minte creață: Semidoctul ăsta mereu o gândire profundă, de obicei furată de la alții la status. Mai mereu ceva care începe cu „dragostea este ca..” sau „viața e ca..”. Să n-am parte de șopănhauăr daca nu mă impresionezi cu skillu’ tău de copy-paste. Profundule. 

Declarantul: Am o proastă în listă care tot timpul are la status „Te iubesc Marean!”. Nu e caz unic. Se pare că declarația de dragoste ca status e un fel de cântat la balcon la român. Aparent partenerul e fleașcă de declarații publice de romanță. Mai e și varianta cu avatarul cu jumătatea nesemnificativă sau poza de cuplu. Opțional inimioare. Bine ai venit în lumea celor cărora le pasă de viața ta amoroasă; populație tu și mă-ta.

Naratorul: Tre’ să-l știți. De obicei e o curvă grasă. Tot timpul are la status ce face în acel moment: „fac baie” „mă uit la un film DND” „mă cac” (ok, numa io pun statusu’ ăsta) „fumez o țigară” „m-am trezit”. Genul ăsta de personă trăiește într-o lume imaginară unde altora le pasă de ce fac ei în momentul actual. Chiar au impresia că există cineva care dă o jumătate de rahat zburător pe activitățile lor cotidiene. Și mai pun și DND ăla. Vrei să nu fii deranjat? treci pe invisible, sau închide dracu’ computerul. Nu mă interesează că nu poți vorbi că te dai cu cremă fungicidă în pizdă. 

Piaristul alarmat: Omul ăsta ori are un blog de căcat unde-și scrie gândurile obosite, ori mai pune o poză cu el și mă-sa pe pagina lui de hi5. Simte că trebuie să știi și tu ce schimbări a făcut pe pagină și are mereu mîndrețea de sait la status. Oricum nu are timp de messenger. Omu’ dă refresh la site counter să vadă daca i-a dat cineva click pe borâtură. Nu-l deranjați.

Gargară: Gargară nu are ce face toată ziua. Are impresia că tu vrei să-i ții de urât și vrea să facă conversație. Incepe mereu cu „Ce faci?” pentru că nu are nimic concret de comunicat. Vrea doar să consume pixeli inocenți cu conversații inutile. De obicei e femeie. Trebuie contracarat brusc. Cum vezi primul simptom („ce faci” adică), zici „tocmai plecam” și trânteși un „permanently offline” altfel riști să fii prins într-o discuție de 2 ore despre nimic. 

Ticălosul stealth: Mare mârșav. Stă tot timpul pe permanently invisible. La un moment dat ai impresia că și-a schimbat contul, sau a murit, că nu-l vezi niciodată. Când dai să-l ștergi din listă sare din eter cu un „bă, dă și mia 200 de mii până marți” sau „hai nu mă ajuți să mut mobila prin casă?”. Bastardul a fost acolo tot timpul, dar nu te contactează decât când are nevoie de ceva. Aruncă bomba si dispare din nou în invizibilitate.

Spammerul cretin: Mereu îți vine să-l razi din listă, dar ba ai nevoie de el, ba maică-ta o cunoaște pe mă-sa, ba ți-a donat un rinichi. Oricum e cretinul tău și trebuie să te obișnuiești cu el. Chit că auzi de 10 ori pe săptămână că se închide messengeru dacă nu trimiți mesajul mai departe și tragica poveste a copilului care are nevoie de un donator de sange.

Spammerul exhaustiv: Ori freacă menta toată ziua la muncă, ori e șomer și arde gazu’ pe acasă. Oricum are mult timp liber și orice idioțenie dezgroapă din tenebrele netului ține să o împărtășească cu un mass. De unde dracu’ ai mai vedea pisici dansând dacă nu l-ai avea pe obositul ăsta în listă?

Domnul Enigmă: Habar n-ai cine e și cum a ajuns pe lista ta. Te uiți ca bou-n țavă la avatarul lui și te tot întrebi „bă cine pizda măsii e bă ăsta? parcă seamănă cu Cornel, da’ nu e Cornel..” Uneori mai și schimbă persoana de la avatar să te bage în ceață și mai mult. Oricum nu-l întrebi ca să nu te faci de căcat și nu îl ștergi că poate îți aduci aminte. Așa rămâne eterna enigmă din listă.