Test de personalitate în funcție de când crezi că o să se termine războiul din Ucraina

Zodii? Astea-s pentru analfabeți.

Indicatorul Myers-Briggs? Băă, ălea erau două secretare cu 12 clase de la facultatea de psihologie. Mai rău decât zodiacu’, că astea par chiar știință, dacă ești sfertodoct și nu știi nimic despre nimic. Am eu un test perfect și simplu. E cam așa: tu iți zici în cap când crezi tu că o să se termine războiul din Ucraina și în funcție de asta, eu îți zic cine ești. Ești gata?

Hai, închide ochii, pune degetul imaginar pe calendarul imaginar și mai departe îți spun eu.

Înainte de sfârșitul anului. Până de Crăciun e gata:

Salut, fată! Cum mi-am dat seama că ești fată? Păi doar o fată poate fi în halul ăsta de naivă. Una de-aia care n-a înțeles nimic de la viață și nici măcar de ce dau cu seen toți băieții ăia care jurau că vă mai vedeți și că felațiile chiar au fost marfă. Sigur n-ai o viață ușoară. Nu e ușor când tot procesul tău logic e – am o emoție –> emoția mea indică ce o să se întâmple în lume deși până acum n-am nimerit-o niciodată. Aș putea să îți recomand niște pași care să te ajute să-ți scoți ochelarii ăia de emoții roz de pe ochi și să vezi realitatea așa cum e, dar degeaba ți-i zic că oricum n-o să îi înțelegi.

Cam până la finalul lui 2023 pică Putin.

Oau avem aici un bebeluș gigantic. N-a evoluat cu înțelegerea lumii de când a reușit să facă căcuță la oliță prima oară. Cetățean, problema ta e simplă. Te-ai înconjurat cu oameni exact la nivelul tău de inteligență și naivitate și citiți împreună doar păreri de la alți oameni la nivelul vostru de inteligență și naivitate. După care aveți impresia că aia e lumea reală. Aia e partea grea când trăiești într-o bulă. Când apare discordanța masivă dintre bula ta și realitatea oamenilor care nu-s ca tine. Dar e ok, că bula se susține motivațional prin oftat în grup când e dezamăgită de lumea reală. De-aia e frumos să ai o comunitate. Și de-aia e toxic să ai o comunitate de oameni care-s exact ca tine.

Undeva până în 2025 se retrag trupele rusești.

N-o zici rău. Adică nu ești chiar prost, dar cam suferi de optimism. Zi sincer, ești dezamăgit des, nu? Hai că nu e așa grav, probabil ești încă tânăr. Te mai blazează viața până în 2025. O să fie bine. Nu pentru ucrainieni lol, dar pentru alții o să fie.

Prinde 2030 lejer. O să fie pentru ruși cum a fost afghanistanul pentru americani. Sau pentru ruși mai înainte, lol.

Pesimistul de serviciu. Of, cel mai probabil ai dreptate. Dar poate n-o sa fie așa nasol, dracu’ știe. Oricum, ești de acord cu mine că ne doare la pulă la nivel macro. Cred că deja te-a sictirit viața în așa hal încât nici nu-ți mai vine să vorbești cu oameni despre chestii. Dacă nu ți-ai făcut încă o familie, să-ți găsești liniștea și mediul controlabil, ar cam fi vremea să o faci.

Cum adică să se termine războiul lol războaiele de secol 21 nu se termină. O să fie o stare permanentă de semirăzboi acolo. Mai o bombă, mai o atrocitate, și tot așa până la adânci bătrâneți.

Meam. Cinicul maxim. E o posibilitate să fie așa, dar cam mică aș zice. Știu, ești șmecher, mereu crezi că se întâmplă varianta cea mai proastă și nu ești niciodată dezamăgit. Că ori e fix ca tine, ori e o surpriză plăcută și câștigi în ambele situații. Dar e foarte obositor pentru oamenii din jur. Și viața chiar nu e despre cine câștigă cel mai mult. Mai ieși dracu din casă.

***

Idei împinse de presa mainstream mult mai dăunătoare decât orice propagandă rusă

Toți gânditorii de serviciu s-au apucat să facă cercuri de sare în jurul propagandei putiniste și să se dea cu curul de pământ că de acolo vine pericolul. Nu e așa. Propaganda rusă mai mult e imbecilă decât periculoasă. În schimb niște idei complet bazate pe nimic și foarte periculoase sunt împinse la greu de presa mainstream, în principal de aia americană și traduse de zor de ratații noștri din presă ca adevăruri universale:

1. Dacă cucerește Ucraina, Rusia va continua cu Europa de est și nu cu siguranță nu se va opri acolo.

2. Războiul e inevitabil, deci mai bine ne băgăm acuma decât să așteptăm să vedem ce se întâmplă.

3. Nu e nici o diferență între ajutoare UMANITARE pentru Ucraina și ajutoare MILITARE.

4. Războiul e INEVITABIL, deci trebuie SUA și NATO să trimită cât mai repede trupe acolo, ca să avem un avantaj.

5. Impunerea de către NATO a unui spațiu de restricție aeriană e total o idee bună și pacifistă, nu o escaladare și practic o declarație de război.

6. Ai o datorie morală când vezi că unul își ia bătaie să sari la bătaie la agresor, nu doar să duci victima la spital.

7. Războiul nuclear e o posibilitate reală.

8. Conflictul nu are nici o nuanță, e 100% băieți buni VS. 100% băieți răi.

9. Ce vezi în presă e 100% ce se întâmplă în Ucraina, nu e nici o exagerare pe acolo pusă special să te stoarcă emoțional și să ajungi la una dintre concluziile de mai sus.

10. RĂZBOIUL E INEVITABIL.

11. Dacă ai vreo îndoială asupra valorii de adevăr a vreunei afirmații de mai sus ești trol putinist sau idiot util al rusiei.

În rest 100% nasol ce se întâmplă în Ucraina, 100% muist Putin, dar dacă în curând o să vezi obuze pe geam, ideile de mai sus o să fie de vină. Războiul devine inevitabil doar când 51% din populația europei ajunge la concluzia că războiul e inevitabil. Iar la cât împinge presa sponsorizată de state și corporații care ar profita de pe urma războiului ideea că e INEVITABIL, e doar o chestiune de timp. Iar dacă se ajunge la canibalism, eu încep cu oamenii care împing ideile de mai sus.

Nu fi idiot. Prioritatea ta #1 e să nu îți treacă tancuri prin curte. Să îi ajuți pe alții care se află în căcat e #2. Să faci dreptate în lume e undeva de la 3 în jos. La mine nu e nici măcar în top 100.

***

o poveste autentică de ajutorare umană

M-am dus pe la un prieten acu’ câteva zile și zic să trec pe la un supermarket, că era în drum, să iau niște bere, să nu mă duc cu mâna-n cur. Că așa-s io băiat țiplă. La intrare stătea pe o băncuță un tataie foarte boschetăros. Zice.

– Băiatu’, ajută-mă și pe mine!

Îi arunc privirea clasică plină de dispreț pe care o arunc eu la boschetari dar cred că era prea întuneric să se citească dezgustul cum trebuie așa că tipul insistă. Zic.

– N-am.

Normal. Orice ar vrea, n-am.

– Nu vreau, mă, bani. Am, îți dau eu, zice.

Aici mă blochez puțin că na, nici la așa ceva nu-s curios. Omul îmi întinde 20 de lei și continuă.

– Ia-mi și mie o votcă la jumate, că mă doare piciorul rău și nu pot să intru. Uite ce umflat e.

Și mă pune pe gânduri timp de vreo 2 secunde. Că știți care e politica mea cu ajutat oameni. Nu ajut oameni decât dacă-i simt că într-un fel sunt foarte similari cu mine sau egali pe vreun plan. Că dacă-s sub mine n-ar trebui să existe și dacă-s peste mine, dă-i în plm. Și omu era clar sub mine. Dar stau să mă gândesc.

Dacă era refugiat ucrainean, îl ajutam? Dar dacă fix ăsta e omul ăla de care vorbesc pe net ăia cărora le curge scuipat din gură că „bine că-i ajutăm pe ucrainieni și nu-i ajutăm pe români!”. Ia mă să o fac pe aia și să ajut românu. Mare căcat, pierd 2-3 minute din viață dar la final practic sunt egal moral cu toți voluntarii din univers.

Plus că omu mi-a dat 20 de lei pe mână, clar mai mult decât costă o votcă penală la jumate. Mare curaj, că în zona aia central-bronzată a capitalei 9/10 oameni ar fi plecat cu banii râzând. Ce să zic, m-a emoționat încrederea aia interumană. M-a și insultat puțin, adică ce, par genul de fraier căruia dacă-i dai 20 de lei nu pleacă cu ei? Urât. Dar am ales să trec peste, din spirit civic.

Intru în magazin, caut votcă peste tot și nu găsesc. Eu nu prea-s sportiv cu de-astea și habar n-am unde se pune votca într-un supermarket. Mă îndreaptă o pazincă de 70 de ani cu mâinile umflate spre un paznic de 60 de ani cu capul umflat. Multe inflamații în seara aia, mai bine luam aspirină de 20 de lei și o împărțeam la toți trei bătrânii. Era un raft separat, după o tejghea, să nu ajungă toți terminații la alcoolul tare. Trebuia să-l pui pe paznic să-ți dea. Zic.

– O săniuța la jumate.

– N-am.

– Atunci orice votcă la jumate.

– Nu-ți dau că te-am văzut, vrei să-i duci lu ăla cu picioru și iar se îmbată și face scandal, m-am săturat de el.

Și atunci mi-am dat seama că n-am nici o miză acolo, că probabil am stat prea mult în casă, m-a apucat plictiseala și de-aia accept questuri de lvl mic de la randomi de pe stradă. M-am dus să-i dau ăia 20 de lei înapoi că na, totuși sunt un stâlp moral al societății care n-a furat nimic în viața lui în afară de hârtie igienică și mâncare de la muncă și săpunuri și papuci de unică folosință din hoteluri că mă respect și mi-am văzut de treaba mea. Na, sper că v-a emoționat această poveste de autentică apropiere umană plm.

***

Drama sinistră a bieților studenți din Cluj

Să zicem că vinzi șosete cu 3 lei perechea. Toată viața ta ăsta a fost prețul și așa se vând de 200 de ani. Într-o zi ai o urgență și vrei să scapi de ele mai repede. E situație excepțională. Le dai cu 2 lei.

A doua zi nu mai e situație excepțională și vrei să te întorci la prețul inițial de 3 lei. Ei bine, o să te trezești cu o răscoală în cârcă. O să urle toată piața la tine că ești un speculant care vrea să le fure lor leuțul, că ei s-au obișnuit cu prețul de 2 lei și încerci să profiți de ei, speculantule.

Exact așa s-au trezit studenții din Cluj să protesteze. Cum dom’le să ne chemați să fim FIZIC prezenți la facultate?!?! Păi chirile sunt SCUMPE!!!Erau scumpe și înainte de pandemie. Așa e facultatea. Nu e pentru toată lumea.

Păi eu la primu’ job din primu’ an de facultate luam mai puțini bani pe lună decât era chiria la garsonieră în București. Nu era pentru toată lumea. Trebuia să dai din coate. Bine, s-au schimbat multe în anii ăștia. Chiar e pentru toată lumea facultatea. O fac de două ori mai mulți oameni decât ar fi nevoie. De-aia un macaragiu câștigă mai bine decât un copywriter și un faianțar mai bine decât un contabil. Că avem foarte mulți copywriteri și contabili, macaragiu nu vrea să se facă nimeni. Că na, ieși de la muncă cu negru sub unghii și e urât sau ceva.

Făbricuțele de diplome scot licențe și doctorate pe bandă rulantă pentru toți angajații în administrație, instituții publice, poliție și armată. Că au nevoie de ele ca să le crească salariul. Toate lucrările sunt plagiate și plagiatorii lucrează de zor să se protejeze legal de consecințe

. Iar facultățile serioase sunt pline de țărănuși făcuți grămadă care tot ce trebuie să facă e să învețe papagalicește niște texte și să copieze niște chestii și gata. Ajung intelectuali cu diplomă. Gata să lucreze pe 2000 de lei pe lună, cât face un instalator serios într-o săptămână.

Nici măcar nu intru în subiectul ăla că 80% dintre absolvenții de facultate ajung să lucreze toată viața în domenii care nu au absolut nici o legătură cu facultatea terminată. Deci tot ce face diploma aia e să confirme că avem de-a face cu un cetățean conformist, care poate să vină la program, să papagilicească texte și să copieze frumos ideile altora. Ce na, e absolut de ajuns să te angajezi la corporație. Că asta practic e diploma aia. O dovadă că poți să funcționezi în niște parametri dictați de alții fără să pui întrebări.

Așa că cumva sunt de acord cu studenții din Cluj. Facultatea nu mai înseamnă nimic, o face oricine are chef, deci de ce să fie un stres? Propun o schimbare mai radicală care ar face pe toată lumea fericită. Îi luăm de la grădință și îi întrebăm:

– Costeluș, ce vrei tu să te faci când o să fii mare?

– Eu vleau să mă fac astronaut!

– Perfect! Ia de aici din oficiu diplomă de doctor în astronautică! Bravo Costeluș.

– Te log flumos, domnu doctol Costelus!

Bam. Și am rezolvat. Toată lumea fericită. Dacă toată ideea de studii superioare e deja dusă în derizoriu, de ce să mai chinuim săracii tineri? Să se elibereze doctorate cu certificatul de naștere dracu, să fie bine la toată lumea. Să pui niște oameni să plătească chirii, să se ducă la cursuri, pentru ce. Pentru 2000 de lei pe lună la final? E absurd.

***

Un text în care nimeni nu bagă în seamă celelalte probleme sesizate de imbecil, pentru că sunt ipocriți

Accident de mașină destul de grav. Sânge pe jos, oameni speriați în jur. Paramedicii se chinuie să resusciteze victimele. Vine un imbecil. Îl recunoaștem că e imbecil pentru că are pălăriuță cu elice, pantofi cu cinci numere mai mari și îi curge scuipat din gură. Se deplasează prin tumbe.

– Sigur sigur! Bine că îi ajutați pe ăăăăăăăștiaaa! Dar unde erau paramedicii alaltăieri, când m-am lovit cu degetul mic de la piciorul stâng într-o ușă și s-a umflat? Unde erau paramedicii atunci!? Ipocriților.

– Păi… ai sunat la salvare și n-a venit?

– Nu contează! Bine că săriți repede să îi ajutați pe ăăăăștiaaaa! Unde erau paramedicii când s-a scufundat Titanicul? Aud? Dar unde erați domnule când s-a scufundat nava Mogoșoaia în 1989? Au murit zeci de oameni! Bineînțeles că atunci nu vă păsa! Dar acum vă pasă!!

Toată lumea ignoră imbecilul dar acesta insistă. Scuipă în sus, prinde flegma în ochiul stâng și se apropie de victime.

– Sigur sigur! Ăăăăștia sunt importanți! Nici măcar nu sunt de la noi din oraș! Între timp noi avem o grămadă de boschetari în oraș! Pe ei cine îi ajută? Ipocriților!!


Un boschetar ridică o mână.

– Domnule, am o viață destul de grea, dar nu m-a călcat nici o mașină în ultimul timp, slavă domnului.

Un paramedic îi aruncă o privire încruntată.

– Nu-l băga în seamă. E imbecil. Mai mult îl stârnești.

Imbecilul, încurajat de faptul că e băgat în seamă, face o tumbă și nimerește cu fața într-un căcat de câine. Se ridică vesel.

– Ipocriților! Sunt o grămadă de bătrâni în orașul ăsta cărora nu le-a mai luat nimeni tensiunea de ani de zile! De ani de zile. De ce nu le luați tensiunea? Normal că nu le luați. Că sunteți ocupați cu străinii ăștia!!! Dar orfanii?!? Nimeni nu se gândește la orfani! Pentru că îi ajutați pe ăăăăăștiaaa!

Balta de sânge de sub victime se mărește. Paramedicii se chinuie să îi stabilizeze. Imbecilul țopăie. Un muc i se scurge din nas și imbecilul începe să îl învârtă ca pe un lasou din mișcări scurte din cap.

– Aha! Știu eu! E din cauză că i-a călcat o mașină străină! Că dacă-i călca o dacie, nu îi păsa nimănui! Ipocriiiițiiilorrr!

***