România, varianta epică

Doar ochii bătrânului luptător mai luceau a tinerețe. Fiecare zâmbet ridica și repoziționa mii de riduri. Pete negricioase își schimbau poziția și formau constelații noi pe fața lui, bătută de timp și de absolut nimic altceva, în toată istoria ei. Își sprijini toiagul în pământ și întinse un deget ca o gheară spre tânărul războinic, care nu era chiar tânăr, dar părea tânăr prin comparație.

– Țin minte tot, de parcă s-a petrecut ieri, tinere. Eram de vârsta ta. Tărâmul era la capătul puterilor. M-am pus în genunchi și m-am rugat zeilor roșii să îmi dea puterea să fac ce trebuie făcut și ruga mi-a fost ascultată. O sabie a căzut din ceruri și o voce a tunat spre mine. „Aceasta este sabia puterii absolute. Cu ea poți înfrânge forțele răului. Ești singura speranță a tărâmului. Du-te întins!”.

Bătrânul horcăi și tremură din toate ciolanele. Era greu de imaginat, uitându-te la el, eroul vajnic de odinioară. Se sprijini de perete și continuă povestirea.

– Așa că m-am dus spre mișei. Singur. Cu sabia în mână. Erau câtă frunză câtă iarbă. Mârâiau la mine. Arme luceau din toate direcțiile, dar niciunul nu avea curaj să facă primul pas. Vedeau Sabia Puterii în mâna mea și le era frică. Am ridicat-o deasupra capului și am urlat la ei. „Măi băieți, cum ar fi, dar cum ar fi, să fac eu o gaură în steag cu sabia asta. După care vă schimbați toți tricourile și le zicem la toți că nu mai sunteți voi, sunteți ăia care v-au bătut pe voi”. Era o propunere temerară. Dar au acceptat. Au urmat anii de pace. Tărâmul era liniștit din nou. La fel de nașpa, dar liniștit.

Un acces de tuse îl opri pe bătrânul luptător din poveste. Se șterse în colțul gurii cu o batistă și continuă.

– Dar sabia. Sabia Puterii. Se dovedi atât o binecuvântare cât și un blestem. Simțeam cum suge viața din mine în timp ce o mânuiesc. Mi-am dat seama că e prea multă putere pentru un singur om și că nimeni nu ar trebui să aibă în mână destinul întregului ținut. Așa că cu toată vlaga mea am luat Sabia Puterii, Feseneul, cum i se spunea, și am dat-o de pământ. S-a spart în două jumătăți perfect identice. Stânga și Dreapta. Pesedeul și Peneleul.

– Știu, bătrâne!, icni oarecum tânărul erou. Legenda spune că la vremuri de ananghie, un luptător temerar va uni din nou cele două jumătăți! Mentorul meu mi-a spus că eu voi fi acela!

– Victor Viorel, măi animalule!, urlă bătrânul cu o forță neașteptată, din punga de oase care-i era cutia toracică. Și mentorul tău, Adrian, credea că el este Alesul, când era de vârsta ta. Știu pentru că eu l-am crescut. Dar te-a mințit. Cum l-am mințit și eu pe el. Altcineva este destinat să reunească Feseneul. Un vajnic luptător de pe alte tărâmuri.

Bătrânul căzu în genunchi. Se apropia de moarte. Bine, se apropia de vreo 20 de ani, dar tot ezita să facă ultimul pas. Cât-de-cât oarecum tânărul luptător se apropie de el și îl scutură.

– Zi-mi numele lui! Zi-mi numele lui, bătrâne Iliescu!

Un ultim suspin se strecură printre buzele stafidite de vreme ale luptătorului din altă eră.

– Klaus!

***

Monumentul Eroului Pandemic

Uite-l iar. A apărut și azi. Eroul pandemiei. Prometeul modern, venit să lumineze mintea plebei cu părerea lui despre vaccin. O părere solidă și verticală, pe care o are de un an și pe care o prezintă zi de zi exact în aceeași formă.

„Ar trebui să vă vaccinați, ca mine, proștilor și terminaților. Din cauza voastră se duce lumea pe plă, ce proști sunteți, nu ca mine care m-am vaccinat dar n-ai cu cine discuta, că voi sunteți proști”

E mirat că deși mesajul e perfect, ambalajul țiplă, plebea nu percutează la el. Prometeu le întinde focul și ei zic „hai sictir”. N-ai cu cine. Niște proști care în loc să plece capul și să asculte când îi însulți pe un ton superior, se supără.

Dar eroul insistă. Zi de zi postează mesajul lui puternic și important într-o bulă de prometei care se aplaudă reciproc pentru verticalitatea și curajul cu care încearcă să îndrepte societatea. Nevaccinații nu prea ajung la mesajele lor eroice, dar asta doar din cauză că sunt proști.

Jumătate din familia lui extinsă e nevaccinată. S-a întâlnit acum o lună cu un văr care a început să-i zică de Soroș, Gates, noua ordine mondială și cum OMS e controlat de chinezi. A vrut să-i zică „prostule care ești prost, nu vezi cât de prost ești?”. Dar a strâns din dinți. I-a zis doar ”nu e chiar așa….” și a înghițit în sec. N-a vrut să strice armonia familială pentru atâta lucru.

Dar cum a ajuns pe internet a scris o părere furibundă despre cât de proști sunt ăștia care cred în conspirații. A atașat un grafic care arată clar că vaccinații mor mai puțin decât nevaccinații și a apăsat post. Cine are cap să înțeleagă, înțelege.

Când ducea gunoiul l-a oprit vecinul de lângă, să-i zică să dea masca jos, că nu se oxigenează creierul cu ea. Din nou a vrut să-i zică cât de prost e, dar a strâns din dinți. Că nu vrea să se trezească cu căcat pe clanță. I-a zis un firav „ei, nu e chiar așa…” și și-a văzut de viață.

Dar când a ajuns pe internet era furibund și neiertător cu nesimțiții imaginari și nevaccinați care-l urmăresc cu sufletul imaginar la gură. A dat tare în ei. I-a făcut imbecili și a mai atașat un grafic plin de statistici atât de evidente încât le-ar înțelege orice prost.

La muncă sunt mulți nevaccinați, în frunte cu domnul șef, care a zis râzând, cu țigara în gură, „bă, cât de prost să fii să bagi în tine un vaccin netestat și cu efecte neștiute pe termen lung?” „aveți dreptate. mari proști. nici eu nu sunt vaccinat”, i-a răspuns șefului printre dinți. N-avea cum să strice ani de lins cur cu opinii contradictorii. N-avea rost.

Așa că s-a dus iar pe internet, plin de spume. A dat share la trei articole scrise de doctori, patru opinii scrise de păreriști și doisprezece grafice pline cu statistici, urlând la eter că din cauza proștilor care nu-l ascultă lumea e în halul în care e.

Astăzi zâmbește. În capul lui efortul de a îndrepta lumea e echivalent cu jertfa soldaților de la Mărășești, Mărăști și Oituz. E pe baricade de un an de zile. Trage cu verdicte în aer la foc automat, convins că gloanțele lui morale ating ținte strategice. Tocmai a citit că românii au reînceput să se vaccineze în masă și știe că, în mare parte asta se datorează efortului lui și a celor ca el de a insulta și aliena populația pe un ton moral superior.

Generația asta nu îl merită. Dar generația următoare îi va ridica cu siguranță statuie. Monumentul eroului pandemic, care zi de zi a aruncat cu scârbă și aroganță în oamenii mai proști decât el, pentru binele lor. Tocmai a mai găsit trei grafice mișto cărora să le dea share, victorios. Cu siguranță acum proștii ăia imaginari care-l urmăresc o să recunoască că el e deștept și ei sunt proști.

***

AUR

Am râs toți la membrul AUR prins cu iarbă la el în parlament, dar eu văd și o previziune sumbră în chestia asta.

E dovadă că partidul ăla a explodat atât de rapid în sondaje, încât nici nu au apucat să-și construiască un aparat de partid la mărimea necesară procentului de voturi pe care l-au primit. Literalmente au primit pe oricine acolo, că aveau în așa hal de tare nevoie de oameni.

Să fumezi iarbă na, o fac mulți. Dar să o cari cu tine la locul de muncă e dovadă de lipsă de disciplină elementară. Să cari în parlament, care e păzit ca parlamentul, e dovadă de inconștiență.

Chiar nu e greu să găsești oameni cu disciplină și conștiență elementară. Nu e mare chestie. Chiar și majoritatea idioților și corupților au disciplină și conștiență elementară.Deci e evident că partidul ăla a explodat. Pentru că mesajul lui a prins la popor mult mai repede decât a apucat el, ca partid, să crească organic. Potențialul lui e imens.

Și îl văd deja toți afaceriștii care vor să se lipească de stat, toți traseiștii din politică și toți baronii căzuți din grațiile puterii. De-aia toți au adoptat un discurs creștin-naționalist în ultimul timp.În curând toți oamenii ăștia o să îi înlocuiască pe amețiții din AUR ca cetățeanul de mai sus. Că văd interesul.

În curând n-o să mai fie un partid cu 50% nebuni care nu știu ce caută acolo. Ăia o să fie maziliți la fel cum au fost maziliți idealiștii din USR.Doar că spre diferență de mesajul USR, mesajul AUR rezonează cu un procent semnificativ dintre români. Pe scurt, pregătiți-vă cururile pentru guvernarea AUR care vine inevitabil după următoarele alegeri.

13Mihai Tudosă and 12 others

***

Despre emancipare

Se zice că emanciparea femeii a venit o dată cu inventarea pastilei anticoncepționale. Oarecum adevărat. Dar știți și voi că istoria e distorsionată în ultimul timp de discriminiști. De fapt femeia a fost emancipată tot timpul. Bărbatul avea nevoie de emancipare și aceasta n-a venit de la pastila anticoncepțională ci de la testul de paternitate.

Să o luăm de la început. Știm cu toții că biologic, scopul principal al oricărei ființe vii e să aibă copii și să-și dea genele mai departe. Problema cu chestia asta e că copiii consumă foarte multe resurse iar cei mai mulți oameni au resurse limitate. Așa că dacă investești resurse într-un copil care crezi că e al tău dar nu e, se cheamă că ai luat țeapă.

Pentru femei partea asta a fost mereu ușoară: e al tău că îți iese dintre picioare. La bărbați, în 99,99% din istoria omenirii, a fost mult mai complicat: îți zicea una că e al tău și sperai că nu minte. Acuma na, orice antropolog sau sociolog serios îți poate spune că problema principală atunci când încerci să urmărești linii genetice e că minim 10% dintre oameni au alt tată decât ăla care crede că e tată. Fenomenul e atât de comun încât la francezi, spre exemplu, e și lege. N-ai voie să faci teste de paternitate așa ranga-balanga că strici coeziunea socială.

Așa că o povară grea a căzut pe umerii bărbaților. Au fost constrânși de biologie să constrângă drepturile femeilor, ca să crească șansa ca paternitatea chiar să fie a tatălui oficial. Le-au restricționat mișcările și le-au interzis să umble aiurea singure de capul lor. Ca să nu se așeze pe un cuc străin și să oblige niște cetățeni să crească copiii altora. 

Vă dați seama că a fost foarte greu pentru bărbați. Nu le-a plăcut să oprime niște ființe aproximativ egale doar pentru binele speciei. Să fie ei ăia care strică petrecerea pentru binele comun. Însă emanciparea bărbatului a venit în 1988 când a apărut un test simplu care poate să-ți spună dacă copilul tău e chiar copilul tău. 

Bărbații în sfârșit au putut să se relaxeze. Să își odihnească ochii obosiți și să nu mai vegheze curul fâșneț al femeii. În caz de aia era bagaboantă, puteai în sfârșit să faci un test rapid, să pleci râzând la o bere cu băieții și să o lași pe bagaboantă să-și crească copilul singură. 

În sfârșit, după zeci de mii de ani, bărbatul s-a relaxat. A reușit să se emancipeze. Cumva femeile s-au convins că emanciparea asta de fapt a fost a lor, nu a noastră, și a pornit de la anticoncepționale, nu le la testele de paternitate. Fiind gentlemani, le-am lăsat să creadă ce vor ele. 

***