Astăzi o să fie o zi proastă. La 3.43 l-am auzit prin perete pe vecinul de la etajul 1 tușind. N-am mai putut să dorm din momentul ăla. Sper că s-a înecat cu mâncare sau apă și de-aia a tușit. Doamne-ajută să nu-l taie iar tușitul că o încurcăm toți.

*

A venit coletul! În sfârșit! Nu pot spune clar când am dat comanda de când s-a interzis măsurarea timpului din motive de moral dar țin minte că era vară și acum e primăvară, deci s-au mișcat repejor. Nici chiar repede, dar repejor. Am interacționat cu curierul după protocol. A sunat la ușă, s-a dat 5 metri în spate, a așteptat să deschid. L-am salutat, m-am dat 5 metri în spate, el a avansat, a lăsat coletul și s-a retras 5 metri. Am avansat eu, am luat coletul, am lăsat banii și m-am retras. Apoi a avansat el, a luat banii, a lăsat chitanța și s-a retras. A venit rândul meu să avansez, am semnat chitanța și m-am retras, apoi a avansat el, a luat chitanța, m-a salutat și s-a retras. Amândoi ne-am scos mănușile și le-am ars unul în fața celuilalt, ca să concluzionăm standard interacțiunea. Pot să zic că a mers ca uns.

*

E aici! Ultrabarrier 10 000, cea mai performantă mască de protecție facială a anului 2023! 5 kilograme de aliaj de titaniu îmbrăcat în cauciuc hipoalergenic. 4 turbine montate mandibular care filtrează aerul la 360 de grade. Buton de panică care-ți videază plămânii în caz că te-ai simțit expus. Vizieră magnetizată care respinge particulele de praf. O bijuterie tehnologică. Desigur, forțează puțin mușchii gâtului și trebuie să fii atent când întorci capul să pui frână, pentru că de la inerție se poate roti până trosnește gâtul, dar astea sunt mofturi, dacă luăm în considerare gradul de protecție oferit.

*

12.44. Vecinul de dedesubt a tușit iar. Dacă îl raportez, ne ridică ăștia nivelul de carantină și n-o să mai avem voie să ieșim din bloc decât pentru dus gunoiul. Bonus, ne ridică nivelul de clor din apă de la 0.01% la 0,05%. Iar iritații, iar ochi roșii, iar diaree. Dacă nu-l raportez, sigur îl raportează altcineva și dup-aia mă trezesc cu milițienii la ușă, să mă întrebe de ce nu l-am raportat. Poate la prima tuse, aia din noapte am scuză. Pot să zic că dormeam și nu l-am auzit. Dar la 12.44? Bate la ochi.

*

Am sunat la Direcția Denunțuri și l-am reclamat pe vecin pentru accesul de tuse, ca un cetățean bun. Bine că a venit masca azi și pot să dau o fugă până la cumpărături până ne închid ăștia blocul. Neaparat trebuie să cumpăr 5 litri de lapte gras. Am descoperit că atunci când ridică ăștia nivelul de clor din apă și încep să circule vaporii ăia de clor prin tot blocul, poți scăpa temporar de mâncărime și ochi roșii dacă îți torni lapte în ochi. Poate iau și un unguent mentolat dacă mai au ăștia, că iritațiile de piele sunt inevitabile.

*

La magazinul de proximitate căruia îi sunt desemnat m-am întâlnit cu tipul de la P2 Et4 și recunosc că nu am mai fost atât de invidios în viața mea. Avea pe față Ultrabarrier Extreme Pro, cea mai performantă mască de protecție facială a anului 2024. Sigur are pile la Ministerul Livrărilor de a primit-o așa repede. Norocosul. E imensă. Aud de aici cum îi troznește gâtul și i se tasează vertebră cu vertebră la fiecare mișcare. Dacă și-ar pune o găleată pe cap acum, i-ar veni doar pe creștet, ca pălăriuțele alea evreiești. Se bălăngăne din tot corpul și îi pocnesc genunchii la fiecare pas dar n-are nici o grijă. Nu i se ghicește nici un colț de față pe sub mască, dar sunt sigur că se uită la mine cu superioritate, și pe bună dreptate. E un învingător. Tocmai a căzut pe spate și îl ajută trei oameni să se ridice.

*

M-am trezit cu milițienii la ușă. Vești bune. Vecinul nu este bolnav. A semnat un contract de colaborare cu miliția și doar ne testa vigilența. Tușise intenționat ca să vadă dacă suntem cetățeni responsabili și-l raportăm. Sunt mândru de blocul meu. În afară de vecinul de la apartamentul 16, care știe toată lumea că e aproape surd, tot blocul a raportat accesul de tuse. Mă bucur că locuiesc într-un bloc de cetățeni exemplari. Ne-a dat la toți o insignă de merit și ne-a crescut cota de ieșiri din casă de la patru pe lună la cinci. Dacă ar fi toată lumea la fel de responsabilă ca noi, sunt sigur că am scăpa de virus în maxim 2-3 ani. Am cumpărat lapte degeaba.

E al cincilea an de carantină. Probabil e aprile. N-am de unde să știu clar de când s-au interzis calendarele și foarte bine că le-au interzis. Socotitul timpului dădea o stare neplăcută de așteptare, și stările neplăcute scad sistemul imunitar. Atât așteaptă virusul.

*

Sigur nu e marți, pentru că l-am întrebat pe vecinul de la P2, et4 balcon colț stânga ce zi e și a zis că e marți. Mă urăște și dacă zice că e marți, sigur nu e marți.

*

Au zis la televizor că virusul a suferit din nou mutații și atacă oamenii cu temperament rebel, de aceea vor fi identificați și duși în centre speciale de carantină. Ce bine că nu sufăr de asemenea deviere periculoasă de comportament. Sper să îi salte repede până nu infectează și pe alții.

*

Milițienii îl bat în fața blocului de o oră pe vecinul de la unu. Eu i-am zis să scrie pe declarația de dus gunoiul în detaliu ce tip de gunoi duce, dar el a zis că nu contează. Uite că contează. Așa îi trebuie, dacă nu își ia responsabilitățile în serios. De unde să știe bieții milițieni dacă se îndrepta spre tomberonul de menajer sau spre cel de reciclabile?

*

Au zis la televizor că perioada de carantină se va termina foarte curând. Asta cred că înseamnă maxim 2-3 ani. Sunt atât de fericit încât mă duc pe balcon să cânt imnul.

*

Voiam să cânt doar prima strofă dar P2 et4 a scos telefonul să mă filmeze așa că l-am cântat cap coadă, sperând că o să-l pună pe net să vadă toți cetățenii ce atitudine pozitivă am. La final mi-a arătat că nu mă filma și doar se prefăcea că mă filmează ca să-mi dea emoții. Măcar cumva le-am dat avânt milițienilor să-l bată mai cu spor pe vecinul de la unu. Mă bucur că ajut corecția de atitudini periculoase. Dacă nu erau oameni ca vecinul, care să nu ia declarațiile în serios, ieșeam de mult din carantină.

*

Se întâmplă ceva foarte distractiv într-un balcon de la C6, fațada vestică. Nu am nici o fereastră bună în direcția aia dar P2 et4 are și îl văd cum se uită și râde de vreo oră. Râde de-i dau lacrimile. Mă uit la el și, din fericire, nu îmi pot imagina ce poate să vadă de îl împlinește în așa hal. Imaginația bogată a fost depistată de anul trecut a favoriza boala și mă bucur că nu sufăr de asemenea deviere periculoasă de personalitate.

*

M-am aplecat peste balcon să văd ce se întâmplă la C6 și am căzut din balcon. Din fericire mi-a amortizat căderea copacul din fața blocului și vecinul de la unu, care încă zăcea într-o baltă de urină. Milițienii de serviciu, înțelegând că a fost un accident, m-au bătut foarte moderat. Am doar o mână ruptă și mi-o pot trata singur acasa. Bine că nu m-au dus la spital. Nimeni care ajunge la spital nu se mai întoarce acasă.

*

Cu toate că am o mână ruptă, am aplaudat înainte de culcare muncitorii esențiali, cei care ne livrează mâncare la ușă, ne asigură curent, gaz, internet și apă: tot ce are nevoie un om modern ca să nu iasă din casă. Și evident doctorii și polițiștii. Ei sunt adevărații eroi. E important să ții o atitudine pozitivă, pentru sistemul imunitar.

Undeva în Carpați, acum 20 000 de ani.

Un grup de troglodiți iese din peșteră. Sunt opăriți și morcoviți. Șeful lor, un troglodit puțin mai bătrân și cu vreo 5 kile în plus, dar de altfel la fel de troglodit ca și ceilalți, le face un semn și cu toții se așează în cerc în jurul lui.

Troglodit șef:

– Domnilor, după cum știți, micuțul nostru trib are o problemă. Un urs turbat s-a aciuat prin împrejurimi. Înțelepții peșterii lucrează la un tratament împotriva ursului, dar va mai dura niște luni bune până acesta va fi gata.

Troglodit înțelept:

– E un concept nou, se cheamă suliță. Încercăm să lipim un cuțit la un băț. Mă rog, nu vreau să intru în tehnicalități care vă depășesc, cert e că va intra curând in faza de testare….

Troglodit tradiționalist:

– Repede, ai găsit tu motiv să testezi căcaturi! Pleacă domle cu sulița ta de aici! Tata n-a avut nevoie, nici tata lui, cine ești tu să-mi zici mie de de la ce distanță să dau cu cuțitul în lucruri!

Troglodit șef:

-Domnilor, să ne calmăm. Până va fi gata tratamentul, ar fi recomandat să stăm în peșterile noastre. Poate pleacă singur, poate sulițele alea….

Troglodit care adună râme:

Șefu, nu merge. Avem și noi locuri de muncă, ocupații. Spre exemplu eu adun și mănânc râme.

Troglodit șef:

Da. Am vorbit cu toată lumea din haită și cam avem toți ceva provizii adunate. Rezistăm două, trei luni în peșteră. Ce, n-ai râme?

Troglodit care adună râme:

Am râme. Dar nu despre asta e vorba.

Troglodit șef:

Dar?

Troglodit care adună râme:

Frate-miu, spre exemplu, adună mormoloci.

Troglodit șef:

Și ce, n-are mormoloci?

Troglodit care adună râme:

Are și el.

Troglodit șef:

Păi și care e problema?

Troglodit care adună râme:

Economia, cum care e problema.

Troglodit șef:

Ce e aia?

Troglodit care adună râme:

Păi după ce adunăm eu râme respectiv el mormoloci, ne place să ne adunăm așa și să stabilim între noi, în funcție de cum ne-au mers zilele care e paritatea mormoloci/râme. Câte râme valorează un mormoloc sau invers, mă înțelegi? Asta e economia. Se duce pe pulă toată dacă stăm în peșteră și dup-aia suferim toți.

Troglodit șef:

Nu văd cum….

Troglodit artistic:

Are dreptate! Mă scuzați, dom șef. Eu am o profesie liberală. Adică merg după ăștia când adună râme și mormoloci și țip „bravo, așa, hai că poți, ce bine aduni, ești cel mai bun!”. Și ei adună mai mult și-s mai fericiți. După care îmi dau și mie.

Troglodit șef:

Păi na, ocupă-te și tu cu ceva mai productiv o perioadă.

Troglodit artistic:

Nu se poate. E profesia mea.

Troglodit care se simte prea sănătos:

Eu am auzit că ursul ăsta prinde în principal oameni bătrâni și bolnavi. Și pe deasupra câți poate să prindă? Unul pe zi? Eu spre exemplu rod scoarță. Fac parte din economie. Ne oprim toți acuma din economie pentru câțiva care oricum sunt bătrâni și bolnavi? Eu am un sistem imunitar puternic!

Troglodit bătrân și bolnav:

Eu oricum nu stau în peșteră. La vârsta mea de 28 de ani am văzut foarte foarte multe. Nu mă sperii așa ușor. Pe vremea mea venise o pisică pe lângă peșteră și n-a pățit nimeni nimic!

Troglodit tradiționalist:

Oricum am înțeles că e urs asiatic și l-au alungat ăia înspre noi.

Troglodit care adună râme:

Să ne strice economia!

Troglodit artistic:

Așa este!

Troglodit șef:

Bine, haideți care sunteți esențiali economiei să vă continați activitatea. Restul la peșteră. Stăm acolo, facem liniște. Să nu uităm că ursul are dinți cam cât piciorul meu….

Troglodit șaman:

Alo, alo. Nu se poate cu liniștea. În calitate de șaman al găștii e datoria mea să mă dau cu capul de un pietroi și să urlu cinci ore pe zi. Dacă nu o fac, un balaur înghite soarele.

Troglodit șef:

Om bun, știm cu toții că nu e nici un balaur care să înghită soarele…

Troglodit șaman:

Zău? zău? Nu așa ziceai în campanie electorală. Fii atent că vin alegeri în doi ani și cine nu e împotriva balaurlui care înghite soarele, e cu balaurul care înghite soarele.

Troglodit tradiționalist:

Are dreptate domnu‘ șaman. Eu mă feresc de balaurul care înghite soarele de când eram mic. De ursul ăsta am auzit alaltăieri. Cum să mă feresc eu de ceva care a apărut alaltăieri?

Troglodit șef:

Domnilor, măcar să păstrăm niște distanță unii de alții. Am înțeles că ursul urăște adunările de mai mult de trei oameni și atacă cum aude gălăgie…

Troglodit care adună râme:

Păi nu se poate, noi ne întânim să discutăm în fiecare zi îndelung.

Troglodit șef:

Da‘ despre ce vorbiți de e așa important?

Troglodit care adună râme:

Cum despre ce? despre economie!