Dizidența mediocrului prin prăfuire testiculară

Ajunsese în bar cu 10 minute mai devreme, cum ajung toți mediocrii atunci când ajung undeva. Din fericire prietenul pe care îl aștepta era la fel de mediocru. Tocmai intra pe ușă.

Ce bine că ai ajuns frățioare, că n-am mai vorbit cu un om inteligent de vreo săptămână, spuse primul mediocru celui de-al doilea.

Al doilea îi dădu dreptate printr-un rânjet. Și el era convins că e înconjurat de proști, deși obiectiv, dacă ai fi făcut media inteligenței tuturor oamenilor cu care interacționase în acea zi, ar fi ieșit fix egalul inteligenței lui, la virgulă.

– N-ai, bă, cu cine, numai proști în jur, aprobă el. Am venit cu un taxi, șofer idiot, cică mă întreabă dacă mă deranjează dacă ascultă manele.

Fiind mediocru, îi era greu să judece inteligența altor oameni din dialog și ideile expuse, așa că avea o listă mintală de caracteristici pe care dacă le vede la alt om, îl cataloga ca idiot. Ascultatul de manele era pe listă.

– Și ce i-ai zis?

– Normal că mă deranjează, în pula mea, asta am zis!

De fapt nu zisese în pula mea. De fapt nu zisese nici că îl deranjează. Zisese doar că e OK pe un ton cam morocănos. Pentru că era genul de om care după ce scoate bani de la bancomat îi vine să îi zică „mulțumesc” bancomatului.

-Bravo, așa îi trebuie, rasa lor de inculți spuse primul mediocru plin de of, deși nu mai citise o carte cap-coadă din liceu. Și, în rest, ce mai faci?

– Știi tu. Românica, zise celălat mediocru. Acum câțiva ani ar fi zis „trăiesc în România și îmi ocupă tot timpul”. Fusese mare fan Badea pe vremea Băsescu. Dar de când gașca anteniștilor era la putere și nu mai critica conducerea își dăduse și el seama, cu capul lui de mediocru că Badea mănâncă căcat.

– Da, frate. Românica. Băi cum e Românica. N-ai cu cine, bă. Chiar mă bucur că ne-am văzut, să mai discutăm și noi politică, că n-am cu cine altcineva. Ai văzut cum stătea Olguța în poză, crăcănată? Parcă tocmai se dăduse jos de pe cal și de proastă ce e îl călărise pe lung!

O dăduse ca și cum era gluma lui. Dar era prea mediocru să fie în stare să facă asemenea glumă. O citise într-un comentariu pe net. Râse preventiv, dar și celălalt râse. Se vedea că nu o citise pe net și era convins că e glumă originală și spontană. Era chiar puțin impresionat.

Ce nu știau cei doi mediocri era că ce vorbeau ei nu era politică ci monden cu personaje politice. De fapt niciunul dintre ei nu știa clar ce ar trebui să facă un ministru al muncii. Sigur, bănuiau că are ceva legătură cu locurile de muncă, dar cam atât. Mediocri fiind însă, erau perfect convinși că dacă subiectul bârfei lor mici e un politician sunt net superiori ălora care fac bârfă mică despre o curvă de la TV spre exemplu.

Un alt lucru neștiut de cei doi mediocri era că Olguța stătea așa de crăcănată pentru că cu o seară înainte rupsese pizda-n ea tinerelul ăla pe care-l băgase în politică fix ca să fie aproape de ea când are nevoie să îi fie ruptă pizda-n ea. O durea în pizdă de ce părere au comentacii de pe net de poziția ei crăcănată. Încă o mai ustura lindicul de cât boxase prostul ăla cu limba-n el.

– Și Dăncilă, bă, cum e Dăncilă!

– Da, frate, cu freza aia. O imbecilă sinistră. Toți idioții ajung prim miniștri!

Avea dreptate. Chiar era o imbecilă sinistră și toți idioții ajungeau prim miniștri. Însă asta nu schimba faptul că niciunul dintre ei nu știa clar care sunt atribuțiunile unui prim ministru. Era genul de subiect tabu când discutau politică. Orice întrebare din categoria „care de diferența dintre camera deputaților și senat”, care ar fi spart iluzia de oameni informați care discută soarta țării era evitat tacit de absolut orice mediocru.

– Îl mai ții minte pe ălalat de dinainte? Ce fățău de klingonian alcoolic avea! Continuă mediocrul cu mondenitățile, perfect convins că discută politică.

Râseră amândoi și luară prima bere. Noaptea și discuția despre starea țării abia începeau.

O glumă veche rusească zice de un țăran care se întorcea cu nevasta de la câmp și dau nas în nas cu un războinic mongol care zice „Am să o violez pe nevastă-ta. Dar e foarte prăfuit pe jos pe aici așa că în timp ce o violez pe nevastă-ta, tu o sa vii aici sub mine să îmi ții coaiele în mâini, să nu dau cu ele în praf.”. Zis și făcut, o rupe mongolu’ pe cucoană și pleacă, la care țăranul începe să râdă bucuros. ”Ce-ai mă nebunule, nu vezi ce mi-a făcut ăla?” Zice nevasta, adunându-se de pe jos. ”Da, dar cât nu era atent i-am scăpat coaiele în praf. Are niște coaie super prăfuite!”

Noaptea fu lungă, berile fără număr și, printre râsete și glume săltate din comentarii de pe net, coaiele tuturor politicienilor actuali fură prăfuite plenar. Mediocrii erau satisfăcuți. Fuseseră cetățeni inteligenți. Dizidenții secolului 21. Oamenii care fac mișto de frezele și fețele stăpânilor lor. Nu pleacă capul, ca toți proștii. Plătesc taxe exact ca toți proștii, dar nu pleacă capul! Le prăfuiesc coaiele la greu cu plimbat la proteste și glume. Se respectă, au coloană vertebrală, nu ca proștii ăia servili care votează PSD.

Își strânseră mână călduros la final, înroșiți în obraz de alcool.

– Băi, chiar mă bucur că ne-am văzut. Trebuie să ne vedem mai des!

– Clar, frate. Ce dracu altceva să faci în românica asta. Nu vezi că n-ai cu cine? Numai idioți!

Se despărțiră satisfăcuți de muia dată atât conducătorilor țării cât și handicapaților care i-au pus acolo. Bine, nu chiar muie clară. Mai mult așa, o povestire a muii pe care conducătorii ăia o merită, că de primit nici măcar Olguța nu primește. Cum dracu să-i sugă pula lu agariciul ăla care dă limbi în pizdă? Ea e fată simplă de cartier. Știe că n-ai cum să respecți un lache care dă limbi în pizdă.

Plecară supărați pe țara asta care, cu toate relele ei, le-a dat oportunitatea de a fi mediocri. Oriunde în altă parte a globului ar fi fost doar niște idioți oarecare. Aici, înconjurați de idioți mult mai idioți decât ei, erau ridicați la suprafață. Ca unul care nu știe să înoate într-o apă foate sărată. Se simțeau elite. Intelectuali. Gata să le umple coaiele de praf tuturor care ar întrăzni să le conteste statutul.

***

Facebook interzice dreptul oamenilor cu mustață mică de a avea regrete

 

Tot timpul am crezut că cine este născut pentru caterincă trebuie să facă caterincă, fie că se află în libertate, fie că se află la închisoare, fie că e aşezat pe un scaun îmbrăcat în mătase sau obligat să se mulţumească cu o bancă tare, amuzamentul poporului său îl va frământa din zori şi până în noapte.

Cine este născut pentru a fi umorist nu se va lăsa supus presiunilor, ci îşi va manifesta voinţa, nu va fi propulsat înainte, ci se va propulsa singur. Cine se simte chemat să amuze un popor nu are dreptul să spună: dacă mă chemați să spun o glumă voi veni. El are datoria de a face acest lucru de la sine.

 

Eu tot timpul am fost un om care luptă pentru libertatea de exprimare. Dacă libertatea este lipsită de arme, trebuie să compensăm prin puterea voinţei, am zis mereu. 

Dar cuvintele sunt fapte care dor. Mi-am dat seama.

Mai ales în anii de ban pe facebook.

Chiar am început să regret. Să devin un om nou. Să îmi dau seama că lupt cu sine însumi și destinul meu de troll. Întotdeauna este mai greu de luptat împotriva destinului, decât împotriva experienţei.

Și am văzut aceast desen pe internet cu un domn care exprimă regrete și am empatizat cu el. Am simțit că parcă omul din desen simte exact ce simt și eu. Că aș vrea să mă întorc în timp și să mai încerc o dată toată chestia asta. Mai ales că imaginea mentală a propriei persoane cu care mă identific când mă gândesc la mine are o mustață mică.

 

Un sentiment absolut uman și înălțător.

Am întins o ramură de măslin spre Facebook cu această poză și zucc m-a zuccat pentru ea. 30 de zile iar. Nu înțeleg. Nu am voie să am regrete? Nu am voie să empatizez cu oameni cu mustață mică care au regrete? Nu am voie să pun poze cu domni oarecare care au regrete? Ce e greșit la a regreta?

Nu ăsta e primul pas al infractorului (eu) spre reabilitare?

Când o să se termine această cenzură a sentimentului? Nu se mai poate. Internetul era al nostru și facebook s-a infiltrat în el, să ucidă umorul și spiritul liber al omului nou. S-a făcut indispensabil și profită de pe munca noastră. Trebuie să existe o soluție finală pentru problema zuccului.

 

***

O victorie pentru feminism de săptămâna trecută pe care nu a văzut-o nimeni

Am lăsat să treacă niște timp ca să nu zică iar lumea că fac șou din morți ca adolescenții.

Tipa asta, o vlogăriță pe nume Derka Derka Mohammed Jihad Baka Sherpa-Sherpa Abaka-la a intrat la un sediu youtube și a încercat să facă un masacru. Fiind femeie, masacrul a ieșit destul de mic. A omorât  doar doi oameni și a rănit doi. Iar al doilea mort era ea.

Era supărată că i-au șters ăștia monetizarea.

Dar să ne delectăm cu niște entertainment de calitate marca Derka Derka

Excelent. 10/10.

Imi aduce aminte de delirul asta inexplicabil românesc făcut în același stil. Nu o să înțeleg niciodată în viața mea cine îl face, de ce, cine se uită și de ce.

VALENTINE,VALENTINE !

Publicată de Doamnele din capitala pe 3 Februarie 2018

 

Dar să ne întoarcem la Derka Derka. De ce a fost ce a făcut ea o victorie pentru feminism?

Pentru asta trebuie să înțelegem o diferență esențială dintre bărbați și femei, venită din biologie.

Rolul esențial în reproducere al bărbatului e scurt. Îi ia câteva minute să își dea drumul și cam atât. Rolul lui mai important e în asigurarea resurselor și existenței grupului. O chestie pentru care nu trebuie neaparat să fie viu.

Dacă un grup e format din 10 bărbați și 10 femei și 9 bărbați crapă aducând un car de resurse grupului care să ajungă o generație, ăia și-au făcut treaba din punct de vedere biologic mai bine decât dacă ar fi vii. Probabil ăla care a supraviețuit are genele cele mai bune folosind resurse + pizdă pot duce grupul în continuare spre victorie.

Dacă în schimb din 10 femei 9 au murit aducând resurse, grupul a belit pula.

De aceea bărbații și femeile văd importanța propriei vieți diferit. Biologic. Femeile tind să se apropie de medie ca inteligență, viziuni de viață și porniri ciudate iar bărbații sunt împrăștiați peste tot, de ambele părți ale mediei.

Pentru că nu trebuie neaparat să fie toți vii. Să vedem ce iese.

Femeile joacă viața la cotă mică de pariuri. Se câștigă puțin dar se pierde rar. Bărbații o joacă la cotă mare. Ori câștigă bine ori și-o iau. Și e normal. 10 femei mediocre sunt perfect capabile să facă 10 plozi sănătoși. De 10 bărbați mediocri nu are nevoie nimeni. Să fie scandal, să vedem care-i cel mai bun și supraviețuiește și i le dăm pe ălea 10 mediocre să le scoată din mediocritate cu gena lui de campion.

Bărbații pun mai puțin preț pe viața lor și asta vezi din cum omoară și pentru ce mor

Dacă te uiți pe ce omoară femeile și ce omoară bărbații, o să vezi diferențe mari. La femei de obicei e personal. Omoară apropiați care consideră că i-au nedreptățit (soți, rude) și în general îi omoară în moduri în care ele nu sunt puse în pericol. Prin somn, otrăvuri, împușcat pe neve, etc.

Nu vezi femei că omoară un străin după o ceartă pe stradă, ca bărbații. Pentru ele trebuie să fie mai adânc, mai personal.

Chiar și la ucigași în serie vezi diferențe mari. În general femeile ucigaș în serie nu sunt vânătoare. Nu sunt mânate de impuls de moment. În general sunt asistente medicale care omoară pacienți în siguranță, îngrijitoare de bătrâni și copii care îi hăcuie fără a fi nici o secundă în pericol. Bărbații mai toți au fost vânători.

Bărbații sunt mult mai capabili de sacrificiu decât femeile. Nu înțelegeți greșit. Nu e o calitate. Și femeile sunt capabile de sacrificiu, dar pe motive concrete. Pentru plozii lor. Pentru viitorul lor. Dar nu pentru idei abstracte.

De aceea mult mai puține femei se sinucid decât bărbați. Le zice biologia că trebuie să stea acolo la medie și totul o să fie bine. Că rolul lor biologic e mai important decât mofturi și chestii. Că e important să nu crape că pot fi totuși utile. În schimb unui mascul inferior biologia nu îi zice că e important să trăiască. Pentru că chiar nu e.

Iar cea mai interesantă trăsătură a omenirii când vine vorba de omorât alți oameni e tipic masculină.

E un proces de gândire total defect prin care poate trece absolut orice bărbat de pe planetă.

Identifici un grup de oameni cu o idee care ai tu impresia că stă împotriva a tot ce crezi tu.

Apoi nu numai că ești capabil să omori o masă de oameni pe care i-ai identificat tu ca făcând parte din același grup, dar ești și împăcat cu ideea că o să mori în operațiune, atât timp cât omori și tu un număr rezonabil dintre EI. Ăilalți. DUȘMANII.

Pe acest defect de gândire funcționează, spre exemplu, orice forță armată și conflict din lume. Orice adolescent care trage la el în școală cu AR-15 prin SUA. Orice jihadist cu bomba pe piept.

E ok să mor atât timp cât cu mine mor și mulți dușmani.

E o idee pur masculină.

O idee oribilă din care pornește absolut toată violența din lume dar care e necesară. Că e ca bomba atomică. Ar fi bine să nu o aibă nimeni, dar atât timp cât o are vecinul, ar fi bine să o ai și tu.

Asta e. La un moment dat erau două triburi care aveau scandal. Ăia din primul trib n-au atacat că și-au dat seama că ar muri mulți dintre ei în luptă și viața lor e super importantă. Ăilalți erau mai simpli. Au zis doar „bag pula, murim cu ei de gât”. Și i-au atacat pe ăia primii prin surprindere. Au murit mare parte dintre ei, dar ăia din primul trib au murit toți. Noi suntem descendenții celui de-al doilea trib și de-aia gândim așa. Că asta ne-a asigurat supraviețuirea ca grup.

Da. Și femeile ucid. Dar nu așa.

Treaba asta cu „murim cu ei de găt” e o chestie pur masculină.

Și exact ce a făcut Durka Durka Burka Jihad la youtube. S-a supărat pe un grup și a zis „bag pula, mor cu ei de gât”.  Ceva complet atipic pentru o femeie. De-aia e o victorie pentru feminism. Pentru că feminismul adevărat nu e despre egalitate în privilegii. E despre egalitate în toate. Și în defecte. Și atât timp cât femeile își pun viața înaintea clasicului „bag pula mor cu ei de gât”, n-o să fie niciodată egale cu bărbații. Pentru că „bag pula mor cu ei de gât” încă funcționează. Pe căcatul ăsta defect e construită societatea. Acuma na, cu capacitatea de a produce pagube umane tot timpul o să stea mai prost. N-ai ce face. N-au forță, n-au reflexe, n-au țintă. Dar măcar asta a avut intenție. E și ăsta un început.

Acum trebuie doar să așteptăm să dea ZUCC ban doamnelor din capitală. Serios acuma, înțelege cineva ce e căcatul ăsta și de ce există?

JULIETA ȘI ROMEO(pamflet)

Publicată de Doamnele din capitala pe 11 Noiembrie 2016

 

 

 

 

 

ca bomba nucleară

***

sfaturi gratis episodul 2

din cauza ca inca mai exista pe pamant oameni cu probleme, am fost nevoit sa fac si episodul doi din Sfaturi Gratis

***

Despre dreptul fundamental al omului de a urî și ofensa alți oameni

Democrația e o dihanie ciudată. Descoperă încontinuu noi drepturi și libertăți de care cetățeanul obișnuit să se bucure, după care e nevoită să inventeze tot soiul de mecanisme ca să protejeze cetățenii atunci când acele drepturi și libertăți sunt folosite complet greșit de idioți.

E cam ca un tip care a descoperit că poate să-și sugă singur pula dacă se sprijină cu curul de un perete cu capul în jos, și-a pocnit coloana în zelul de a încerca să și-o cuprindă pe toată în gură și acum montează pioneze pe toți pereții, ca să își blocheze tentația de a mai încerca.

Cam așa funcționează democrația.

Spre exemplul dreptul de a te gândi și a te exprima liber.

Foarte frumos drept. Un ideal atât de nobil încât de fiecare dată când mă gandesc la el mi se scoală puțin și plâng.

Însă cum a apărut dreptul ăsta, democrația și-a dat seama că are o problemă. Majoritatea oamenilor sunt complet idioți și opiniile lor nu sunt bazate pe nimic real. Ceea ce deranjează atât ăia puțini oameni care nu sunt complet idioți cât și pe idioții care au opinii la fel de puțin bazate pe realitate dar contradictorii.

Și asta a lăsat niște oameni foarte ofensați, în toate taberele.

 

Așa că Democrația a hotărât că trebuie să facă ceva totuși cu dreptul ăsta de a gândi și a vorbi liber, mai ales în cazurile în care ce se gândește și ce se vorbește e nociv pentru individ și societate.

Doar că nu prea poți măsura cât de nocivă e o idee pentru societate înainte de a fi pusă în practică.

Așa că a găsit o soluție simplă.

Și-au dat seama idioții că o mare parte dintre ideile care circulă și sunt nocive pentru om au un component de ură în discurs. Așa că se cenzurează și se calcă pe cap la greu oamenii care urăsc chestii și au discursuri „de ură”, „care ofensează”.

Sună bine, nu? În teorie o mare parte dintre ideile nocive societății pornesc din ură față de alte persoane. Le tai capacitatea de a propaga ură, societatea se calmează.

După care îți aduci aminte că faci parte dintr-o specie de idioți incapabili de a diferenția ura inofensivă folosită ca mod de descărcare de ura reală cu intenție de a provoca rău.  Ură ca formă de exprimare și ura ca esență a mesajului.

Tot ce poate măsura societatea e cât de tare sunt ofensați oameniii, așa că a hotărât că e dreptul lor să nu fie ofensați, orcât de idioți ar fi în public, pentru că sentimentele oamenilor sunt o chestie reală cu care trebuie să ne batem capul.

Cu toate că a te simți ofensat e o alegere.

Dacă îți dă cineva o cărămidă în cap, e un act agresiv monodirecțional care te afectează indiferent de ce optezi să faci.

În schimb dacă te înjură un băiat de 14 ani pe internet de morții mă-tii și te ofensezi, ai ales să te ofensezi. Puteai la fel de bine să-l ignori. Să te gândești că e doar un puber anonim și că nu te afectează cu nimic ce latră acolo.

A fi ofensat e ca și cum ai dansa. Ofensatorul te provoacă și te invită în ring și tu trebuie să accepți și să te duci după el ca să dansezi. Te ofensezi cu consimțământul tău. E o alegere.

Să comparăm două chestii.

Una foarte ofensivă și agresivă ca mod de exprimare însă cu ZERO efecte reale. (Dacă nu punem faptul că unii oameni  aveau un buton de X în colțul ecranului pe care ar fi putut să îl apese și să își vadă de rahatul lor dar în schimb au ALES să se simtă ofensați)

 

 

Uitați-vă la acest scoțian ratat alt-right. Un troll ordinar de internet care-și zice Count Dankula și care momentan e judecat penal pentru „hate crime”.  Omul și-a dresat cățelul să ridice lăbuța într-un salut nazist mereu când zice „gazați evreii”.

Asta e marea lui crimă.

E un idiot rasist?

Absolut.

Urăște evreii?

Total.

A făcut el ceva real în afară de a ofensa niște evrei care au ales să se ofenseze pentru că un idiot oarecare și-a dresat câinele să salute nazist în loc să îl ignore cum ar face orice om normal?

Păi… ai putea spune că instigare bla bla, dar dacă un om e instigat să atace evrei doar pentru că a văzut un câine diform că ridică lăbuța pe net, zic că cam deja avea ideea aia și doar aștepta o scuză.

E un mesaj de ură ca formă?

Complet.

Dar ca intenție?

Absolut deloc. Nu ne spune de ce să gazăm evreii. Când, unde și cum. E o tâmpenie care ofensează, clar, dar nu produce nimic altceva decât ofensă. O chestie care nu e reală decât în mintea idiotului  care are impresia că omul are dreptul fundamental de a nu fi ofensat în valori de exprimarea altor oameni. O idee mult mai extremistă decât aia cu gazatul evreilor, din punctul meu de vedere.

Alt exemplu

Coaliția pentru familie

Aici vedem diferența dintre ura amatoricească, de trol, ca aia de mai sus, făcută pentru râși și căcați și ura profesionistă, ca metodă de alterare a modului cum funcționează societatea.

Sărim peste masa de idioți fără dinți care au impresia că vor homosexualii să le rupă lor valorile, să se lingă în biserici și să adopte copii ca să îi fută în cur. Ăia sunt niște suboameni incapabili de a înțelege orice și egali intelectual cu pisica aia care se sperie de aspirator. N-ai ce să-i explici pisicii și n-ai ce să le explici nici ăstora.

În schimb penticostalii și baptiștii din fruntea organizațiilor ăstea sectante care au format coaliția pentru familie au un scop toxic clar: de a influența țări de lumea a doua cu democrație fragilă să bage doctrină religioasă în legislatura proprie. Ei știu că cel mai mare pericol al homosexualilor e că dacă nu se băgau ei, în 10 ani ar fi putut ca un homosexual să îi moștenească casa altui homosexual după ce moare și că asta e cam toată „agenda” homosexuală în România în viitorul previzibil.

Ei pur și simplu urăsc homosexualii. Le e scârbă de ei, li se pare că nu ar trebui să existe și tot încearcă să le arate prin șicanări mici că n-au ce căuta aici sau na, oriunde în univers dacă ar fi  după ei.

Dar este mesajul lor unul de ură ca formă?

Absolut deloc. Nu zic nimic de ură. Zic de familie, valori, tradiție, bucurie, veselie și toate chestiile frumoase și mirosind a panseluțe. Dar nu prea tare a panseluțe că dup-aia e homo.

Dar ca intenție?

100% . Instigă și organizează niște oameni să hărțuiască gratuit o minoritate prin diversiuni și

Și cu toate astea, după regulile cretine de identificare a urii pe care le aplică societatea pentru a bate obrazul, arăta cu degetul și cenzura ”elementele nocive” ale societății, nu e. Pentru că ura lor, deși reală și clară ca intențe, e doar implicată și ascunsă după un discurs atent gândit. Nu ofensează prin ce zic. Ofensează prin ce implică și prin ce fac.

De-aia am ajuns într-o situație absurdă.

Olivia Steer poate să behăie antivaccin și să fie cât de nocivă social vrea. Chit că mesajul ei e de ură și neîncredere față de medicină, știință, logică și toate cele, e o ură implicită, nu explicită.

Deci are voie să îl exprime public.

În schimb dacă eu zic că sper să facă cancer la țâțe și să îi zică în unanimitate un consiliu de medici naturiști că singurul leac e să-mi sugă mie pula, e un mesaj de ură explicit.  Nu afectează pe nimeni cu nimic dar poate ofensa.

Deci nu ar trebui să am voie să îl exprim public.

Clotide Armand poate să se ducă la câte marșuri anti-avort vrea. Nu e nici un mesaj de ură față de înțelegerea universului să crezi că un fetus e om și nici față de femeie să zici că drepturile unei aglomerări de celule fără pic de conștiență sunt mai importante decât drepturile unei femei. Plus. Nu e marș anti avort meeen, de fapt e pro viață meeeen, nu e nici o ură acolo. e PRO și VIAȚĂ. Cum să fie ură acolo meeen!

Deci are voie să se exprime public.

În schimb eu dacă zic că e o frigidă ruptă de realitate și că toți de la marșul ăla sunt niște ipocriți ticăloși pe care nu-i interesează de jdemiile de copii abandonați din orfelinate care-s 100% oameni și 100% fără nici un viitor dar îi fute grija de embrioni și ar merita sterilizați cu forța e super ofensiv.

Cum să am voie să zic așa ceva în public?

PETA și veganii pot să pună câte filmulețe cu animale maltratate vor. Chit că tot ce fac ei pornește pur din ură față de carnivori și dacă ar fi după ei ne-ar omorî pe toți. Ura lor nu e explicită. Agresivitatea lor e pasivă. Doar ne sugerează fin că suntem inferiori lor, că stilul nostru de viață e toxic, că nu am înțeles nimic de la viață și că suntem niște ticăloși care trag planeta în jos prin decizia noastră de a mânca animale mici și mari. Și că evident suntem net inferiori animalelor pe care le mâncăm.

E un discurs fără agresivitate explicită. Are voie în public.

În schimb dacă zic eu că singurul lucru pentru care e bun un vegan e grătar în caz de criză, brusc e atroce și ofensiv. Nu am voie să zic așa ceva în public. Chit că nu am alergat în viața mea un vegan cu satârul să îl mănânc, purul fapt că îi văd ca hrană pentru că fiind ierbivore sunt sub mine în lanțul trofic e o idee prea agresivă să o poți exprima în public.

 

Aici am ajuns ca societate. În punctul în care nu putem taxa ideile nocive, dar taxăm ideile agresive cât și pentru ele.

Iar ura serioasă, ura organizată și cu program știe să-și mascheze modul de a se exprima înt-un fel în care ura nu e explicită și fentează sistemul.

Nu am râs la băiatul care și-a dresat câinele să facă salutul nazist. Dar nu am râs nici la Coaliția pentru Familie.

Care e mai periculoasă pentru societate?

Ura explicită, agresivă și vehementă care nu duce nicăieri?

Sau ura implicită, ascunsă sub valori și cuvinte frumoase, dar cu plan clar?

Să rezolvi problema exprimării de idei nocive în public cenzurând orice discurs care conține ură e ca soluția aia românească de a lua antibiotice pentru absolut orice boală. E posibil să funcționeze. Dar cel mai probabil doar îți omori bacteriile utile din stomac (comicii în cazul ăsta) și ajungi ca societate să te caci împrăștiat.

Nu cred în dreptul omului de a nu fi ofensat.

În schimb cred în dreptul omului de a urî și ofensa alți oameni, atât timp cât nu le taie ălora din drepturi și libertăți. Și atât timp cât acea ură nu face altceva decât să invite niște oameni să fie ofensați dacă vor, nu văd unde e problema. Așa sunt eu, un om de extremă mijloc.

Să ne întoarcem la homosexualii pe care îi urăște Coaliția pentru Familie și să arunc și eu o părere de extremă mijloc, care va enerva pe toată lumea.

Nu am nimic cu homosexualii. În schimb mă enervează bărbații efeminați, indiferent de sexualitate. Mi-e profund scârbă de fătălăi. În schimb mi se pare că e absolut 100% dreptul lor să aibă exact aceleași drepturi ca și mine și să fie cât vor ei de efeminați în public.

La fel cum e și dreptul meu să țip la el ”marș acasă bă cur pansat, nu te uiți la tine cum arăți?”.

Sigur că agresivitatea verbală duce uneori la agresivitate reală. Dar de multe ori e doar o supapă pe unde oamenii se descarcă și atât.

De vreo 10-15 ani se luptă din greu pentru dreptul omului de a nu fi ofensat. Vi se pare că funcționează? Că sunt oamenii mai înțelegători unii cu alții din cauza asta? Că mie nu. Mi se pare doar că toți adună în ei mai multă ură și își zâmbesc politicos în timp ce se pregătesc să-și dea în cap unul la altul.

***