Eu nu stau să caut zilnic despre ce se smiorcăie subcultura de 10 000 de hipsteri ai țării. Pur și simplu mă spameaza lumea cu linkuri. Să-mi arate mie ce-au mai smiorcăit ăia. E blestemul meu și trebuie să trăiesc cu el, așa că o să vă stric și vouă liniștea.

Marea smiorcăială a săptămânii trecute a venit ca de obicei de la secta de activiste șomeriste cu breton colorat care au început să orăcăie de la o mare poveste de la mare victimă care victimă, în drumul ei spre muncă a trecut pe lângă o pizzerie și băieții de la pizzerie dădeau note cu voce tare la tipele care treceau pe lângă ei.

Așa și victima asta s-a simțit ea f f agresată de note și au început toate să urle că trebuie dați afară pizzarii. Complet de acord, pițarii ăia nerușinați trebuie dați afară și înlocuiți cu niște masteranzi în egalitate de șanse și studii de gen că oricum nu-și găsesc de muncă. S-ar putea să iasă pizza mai prost da nu de pizza bună ducem noi lipsă în lume ci de interacțiune empatică, deci ar fi bine. 

Și s-a apucat toată subcultura să-și dea cu părerea cum și cât e hărțuire dacă ești femeie și îți adresează un necunoscut cuvinte pe stradă. 

N-am citit nici o părere, evident, pentru că știu că e un subiect sensibil. Hărțuirea, ca și avortul sau menstruația sunt niște subiecte de-astea care-s foarte apropiate de spiritul feminin și de-aia părerile pe subiecte de-astea trebuie să vină doar de la bărbați.

Pentru că femeile sunt ființe foarte emoționale și fiind subiectul aproape de ele, o să-l judece isteric. Trebuie o minte de bărbat să lămurească situația. 

În primu rând, dacă dai note cu băieții cum fac toți băieții, fă-o acolo închis, între voi. E cocălăreală dacă se aude. Și la strigături e cocălăreală oricum ai da-o. Dacă aș merge cu un prieten pe stradă și ar face strigături gen „nu te preocupa, ești frumoasă azi”, i-aș zice bă, dă-te mai încolo că mă faci de rahat prin asociere.

Acu mulți ani am intrat cu un prieten într-un club și ăsta fiind foarte hotărât pe el de nefutut ce era, prima masă pe care a văzut-o le-a zis, vă salut frumoaselor. Și frumoasele nu erau neaparat frumoase da l-au luat în serios și s-au ținut după noi să se bage-n vorbă. Și m-am abținut să zic bă, vezi că ăsta nu vorbea serios, o dădea și el de antrenament, să-și facă curaj pentru când intră unele chiar frumoase. Da n-am zis nimic, să nu se simtă prost fetele și n-am avut de ales și până la urmă le-am luat de neveste că suntem domni.

Acuma eu înțeleg că strigăturile sunt hărțuire, dar am eu o variantă de mijloc: Benoclatul. Trece pe lângă tine, te benoclezi. Nu zici nimic, doar benoclezi. Ea la un moment dat simte, că așa-s femeile, sensibile, și se uită la tine. Și atunci îi arunci privirea galeșă. Tot e un compliment dar fără verbalizare, deci nu se simt amenințate. Acuma na, ălea mai nebune tot o să se simtă amenințate cu privirea dar ălea mai urâțele chiar o să o ia ca pe un compliment. O să zică mama, lu băiatu ăla i-a plăcut de mine da a fost prea rușinos să zică ceva.

Eu fac asta în fiecare zi când ies, cu prima urâtă pe care o văd. Mi se pare așa, că-i înseninez ziua. E fapta mea bună zilnică. Atenție, nu încercați să faceți fapte bune dacă sunteți urâți că femeile nu apreciază complimentele de la urâți în nici o circumstanță.

Acuma unghiu de femeie. Înțeleg, e deranjant să-ți zică unu pe stradă „ce ți-aș da-o între țâțe”. Dar dacă n-ai probleme la mansardă, te enervezi 5 secunde și uiți. Cum faci cu toate deranjurile mici că viața e plină de ele. Să ții minte și să povestești la alții înseamnă că chiar nu se întâmplă nimic mai interesant nici în viața ta nici în capul tău și e jenant. 

Și știu că unele se sperie. Că așa-s femeile, se sperie și orice chestie mică li se pare că duce la o chestie mare. Azi face strigături, mâine îmi pune mâna pe fund și poimâine îmi bagă limba-n ureche. N-ai cum să discuți cu un om cu raționament de-ăsta că e patologie de panicos.

Tot timpul o să fie panicoși în societate și ca societate ne putem duce în două direcții: ori îi învățăm prin expunere repetată și normalizare să ignore deranjurile mici și să se concentreze pe lucrurile care contează, ori facem gărdulețe pentru panicoși peste tot ca să nu existe nimic în societate care să-i sperie. 

Eu propun soluția a doua, că e mai amuzantă. pentru că atunci când panica e patologică și dispare motivul de panică, panicosul găsește altul mai mic. Dacă de mâine facem ilegal strigatul după femei pe stradă, toți care făceau strigături o să se benocleze. Și toate care se speriau de strigături, o să se sperie de benoclat.

Așa că singura soluție o să fie să interzicem benoclatu și bărbații să meargă pe stradă cu ochii în sus, ca să nu agreseze cu privirea. N-o să poți detecta femei decât după mirosu de parfum. Si asta o să ducă la altă formă de agresiune, agresiunea olfactivă. Că o să mai amușine câte unu ca un libidinos aeru prin care a trecut o femeie. Deci cleștișor pe nas, ochii în sus, respirat pe gură, bâjbâit pe stradă. Și dacă te ciocnești de o femeie, dai un pas în spate și o întrebi. 

Am permisiunea să te văd și să te miros?

Și dacă zice da, scoți cleștișoru și te uiți la ea. Și abia dup-aia o întrebi „am permisiunea să ți-o dau între țâțe?”

În primul rând vreau să știți că eu sunt și am fost tot timpul un om de stânga. Știu că am niște convingeri care se încadrează la „extremă dreapta” dar dacă faci suma tuturor convingerilor mele, iese la stânga liniei oricum ai aduna.

Mă refer la stânga tradițională. Pentru că în ultimul timp atât stânga cât și dreapta au fost absolut bulversate de niște idei extremiste care n-au nici o legătură cu definițiile tradiționale. De-aia li se și zice „alt-right” la ăștia de rit nou. Totuși, de ce nu li se zice „alt-left” celorlalți demenți? Că diferența dintre ce cred ei și ce înseamnă stânga este mult mai mare decât ce e la dreapta:

– Nu îi interesează lupta de clasă absolut deloc. Sunt împăcați cu statutul actual al elitelor și al corporațiilor.

-Nu îi interesează sindicalizarea și drepturile muncitorilor în fața patronilor.

-Sunt obsedați de discriminare. Dar aia din cadrul clasei sociale în care sunt. De vecinul Costică care a zis ceva nuștiucefob. Îi doare la bască de adevărata discriminare. Aia din interese economice. Aia făcută de bogați împotriva săracilor, ca să acapareze din ce în ce mai mult din tot.

-Inclusiv problemele sociale le văd doar în interiorul clasei lor. Paie de plastic și colectare selectivă. Faptul că 80% din poluare se face la nivel industrial nu îi deranjează cu absolut nimic.

-Nu se opun autorității. Ba chiar preferă să existe o autoritate la care să apeleze, un nene mare cu un băț mare care să dea peste unghii celor care au convingeri morale diferite de convingerile lor morale, chiar dacă e nevoie să renunțe la libertăți individuale pentru a-i da autorității puterea de a da cu bățul.

-Consideră corporațiile ca fiind prieteni și aliați, doar pentru că dau 0.1% din profit pe campanii care turuie doar ce vor ei să audă.

-Au impresia că protestul pașnic în țarc dictat de conducătorii lor cumva are efect pozitiv social.

-Obsesia cu trasul la răspundere a vedetelor și a oamenilor extrem de vizibili care își dau cu părerea, nu a ălora din vârf, care fac decizii nasoale și nu îi vede nimeni.

-Nu îi interesează că în vârf se fac exact aceleași decizii nesimțite, pentru ei e important ca oamenii de la butoane să fie foarte diverși, chiar dacă apasă pe exact aceleași butoane în exact același mod.

Și de ce nu sunt alt-left și doar left?

Răspunsul e simplu. Pentru că toată mentalitatea asta a lor este foarte compatibilă cu structurile actuale de putere. Dă statului mai multă putere, exact ce vrea orice stat și nu deranjează corporațiile, consumând în liniște.

De-aia atât corporațiile cât și statele îi promovează. Le fac părerile mainstream. Nu sunt doar o gașcă mică de amețiți vocali cărora interese mai mari le-au dat o portavoce disproporționat de mare, sunt „curentul mainstream”. Pentru că mainstreamul poate să îi monetizeze foarte bine. Și de-aia avem acum cea mai galopantă acumulare de averi din istoria omenirii. De-aia toate probemele sociale rămân nerezolvate. De-aia singurii pedepsiți sunt tot ăia din clasa lor socială.

Nu mușcă în sus. Mușcă și fac scandal la nivelul lor, țin clasele de jos ocupate cât cele de sus își văd de treabă. Și clasele de sus au decis că stânga tradițională nu mai există. Că aia era periculoasă. Acum coteii ăștia cu gingii moi sunt stânga mainstream. Că așa s-a decis de sus. Și de-aia toate perspectivele de ce va urma nu pot fi decât sinistre și sumbre. Lupta de clasă s-a terminat. Bogații au câștigat. Stânga nu mai vrea să schimbe lumea. Vrea să schimbe mentalitatea lui Costel.

Mulți oameni bagă poze personale pe sponsored pe instagram. Deci devin produse. Deci putem să facem recenzii.

E anul 2025. După trei ani în care nici un român nu a avut nici o performață sportivă interesantă la nici un concurs internațional, patru tineri din Frecăței câștigă aurul la olimpiada europeană de curling.

Brusc toată românia e fană curling. Apar mii de meme. Toți păreriștii sunt brusc experți în curling. Sute de influenkeri își tatuează „curling 4 life” pe gât. Sute de mii semnează petiții online de a îngheța toate fântânile arteziene și a da câte o mătură de curling la fiecare elev de gimnaziu, ca să creștem performața pentru că uite, se poate, dar statul e de vină că nu se poate mai mult.

^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^

E anul 2032. După 7 ani în care România a fost pe ultimul loc la absolut toate sporturile, Marinela Popescu din Zalău câștigă un turneu balcanic de mini-golf.

Țara o ia razna. Crește inima în noi cât o mămăligă și uităm brusc de cele 99,995% dintre lucruri la care suntem ultimii pe glob. Români din toate colțurile lumii protestează în fața ambasadelor pentru a introduce mini-golful pe lista de sporturi olimpice. E clar că străinii nu vor, pentru că sunt intimidați de noi și le e frică.

Se semnează sute de petiții online care cer transformarea parcărilor de mall în terenuri de mini-golf și înlocuirea orelor de geografie din 1-8 cu ore de mini-golf pentru că degeaba știi direcțiile dacă nu știi să dai cu bila în direcția aia.

^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^

E anul 2044. După 11 ani în care nici un român nu a făcut performanță în nimic pozitiv, Alessia Pârloagă din Bacău câștigă premiul AVN pentru videochat.

Răscoale violente în toate orașele mari ale lumii. Se cere introducerea videochatului pe lista de sporturi olimpice. Milioane de români semnează petiții ca statul să livreze fiecărei fete de liceu un dildo și un webcam, pentru a stimula performanța. Se cere linșajul public al lui Codin Maticiuc pentru că a sugerat că videochatistele sunt curve.

^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^

E anul 2070. Mihai Pomană din Bârlad reușește să mănânce 100 de mici într-o oră. Toată România se oprește să aplaude această performanță, mai ales că nici un român nu a mai făcut nimic semnificativ de 26 de ani. Petiții online pentru a înlocui programul „cornul și laptele” cu „micul și muștarul” pentru a stimula performanța. E clar că suntem neam de învingători dar nu SE VREA.

^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^

E anul 2122. Un tânăr din Galați, Gogu Făniță, dezgroapă din analele istoriei un joc de societate/sport autentic românesc de nișă: „pulă sau deget”. Se proclamă campion mondial. România atacă Bulgaria și cere comunității internaționale să introducă „pulă sau deget” atât la olimpiada de vară cât și cea de iarnă, sătui de atâta bătaie de joc și atât efort internațional al ocultei mondiale de a băga sub preș toate performanțele românești exemplare. Batalioane trec Dunărea. În sfârșit arătăm lumii de ce suntem în stare când suntem super mândri de o chestie despre care acum trei zile nu știam nimic, dar brusc e importantă pentru că se pricepe un român la ea.