A murit un tânăr de supradoză acum câteva zile și aproape că am făcut și eu supradoză de păreri pe subiectul ăsta.

Politicieni populiști au început să arunce cu demagogie ieftină.

„Nu îi mai tolerăm! Tăiem și spintecăm!”

Pentru că populismul merge bine cu dușmani comuni, iar cel mai ușor dușman comun e o categorie socială pe care nu o place nimeni.

Drogații sunt un dușman comun ideal în societățile înapoiate. Țara e plină de alcoolici care urăsc drogații. Și dacă le spui că ȘI EI sunt drogați, se supără.

Bătrânei alarmiști au început să sperie bunicuți și bunicuțe:

„Voi știți ce mai fac nepoții voștri? Bagă speedball și fac tumbe până văd spiridușii DMT!”

Nu, tataie, copiii sunt ok. Sunt mai multe supradoze pentru că sunt mai puține come alcoolice. E un echilibru macro acolo care nu s-a schimbat.

Și, evident, păreriștii au început să clefăie. Să ne explice ce spune acest caz despre România, tineret și societate.

Ce treabă are, bă, societatea? Eu nu cred într-o societate obligatorie, care te ia cu japca și te forțează să faci parte din ea. Că nu suntem furnici.

Societatea îți este prezentată: dacă vrei să i te alături, bine; dacă nu, ești pe barba ta.

Omul a trăit într-o bulă de oameni ca el, pe barba lui și după regulile lui. Tot așa a murit. Era adult, știa riscurile.

N-a fost ca ăla care a intrat cu mașina în oameni. A fost fix opusul: și-a făcut rău doar lui și atât. Societatea nu a fost impactată absolut deloc.

Când a intrat ăla cu mașina în oameni, a fost o tragedie, fără îndoială. Și acolo, vinovați au fost clar polițiștii care l-au lăsat să plece cu mașina în halul în care era.

Dar aici a fost o tragedie doar pentru oamenii care îl cunoșteau. Pentru noi, restul, a fost doar o întâmplare.

Numai idioții trag concluzii despre societate, tineret, sistemul medical și cum gestionează statul traficul de droguri de la o întâmplare. Cum naiba să tragi concluzii dintr-o anomalie statistică?

Nu mai încerca să forțezi orice întâmplare spre o concluzie cu care oricum plecasei de acasă și doar căutai s-o lipești cu scuipat de ceva.

Lasă cunoscuții să-și plângă mortul și vezi-ți de treabă. E doar o întâmplare care nu te afectează. Nu trebuie să ai păreri, nu trebuie să tragi concluzii, nu trebuie să faci nimic.

Mișcarea asta, în care au lucrat-o pe Lasconi mult prea târziu ca să mai conteze electoral, m-a convins că USR e mai puțin partid și mai mult un personaj de desene animate blocat între două greble.

Uite-l: s-a ridicat de jos, s-a scuturat puțin, s-a recompus. E gata să zică ceva. O, nu! Iar a călcat pe greblă.

Prima dată au călcat pe greblă în 2017, când l-au dat afară pe Nicușor Dan pentru că spunea că diversiunea cu CpF e doar atât: o diversiune. De atunci, călcatul pe greble n-a mai fost accident. A devenit destin. Trăsătură principală de caracter.

O, uite-l din nou: s-a ridicat iar de jos. Hai, băiatule, sunt doar două greble. Trebuie doar să mergi în orice altă direcție decât spre o greblă. Hai că pari băiat deștept. Așa, vino încoace… nu… nu înspre… rahaaat. Iar a călcat pe greblă.

Așa e când ai o adunătură de oameni care se cred mai deștepți decât sunt. Care au impresia că, dacă au făcut performanță la școală, cumva asta înseamnă că au și inteligență socială.

Deja nu mai e amuzant. I se clatină dinții. I-a dat borșul pe nas. Băiete, stai puțin pe loc, să-ți treacă amețeala, și dup-aia… nu… menuuuț! Nu iar spre greblă! Bă, să-mi bag…

Cel mai trist e că nu a pus nimeni greblele acolo. N-ai cum să zici că le-a poziționat în jurul lui un ticălos, pe furiș, în timp ce dormea. Nu. Sunt greblele lui. El le-a pus acolo.

Hai că mai încearcă o dată. Deja toată fața e tumefiată. Nasul e un cartof mov care zemuie borș. Să-l convingem să stea cuminte și să-l salvăm totuși… băi frate! Direct în greblă, ireal! Nici n-a stat pe gânduri!

Deja nu mai poți spune că e vorba de prostie sau de accidente. E masochism pur. Poate ăsta e fetișul lui: să ne vadă cum sperăm, cum ne e milă și cum tresărim când dă iar cu fața de greblă.

Nu mai vreau să mă uit. E un circ grotesc. Hai să ne întoarcem toți cu spatele, să ignorăm zgomotele de coadă de greblă care întâlnește tărtăcuță și poate se oprește. Simt că atenția mea mă face complice la această automutilare. Gata, băi Sisif, care în loc de bolovan ai două greble. Destul. Mă simt murdar pe dinăuntru când mă uit la tine.

Ținând cont de contextul geopolitic, sunt convins că trebuie ca armata să devină din nou obligatorie pentru toți bărbații tineri. E o experiență esențială care îți coboară ouțele, îți pune păr pe piept și te învață rolul tău în societate.

Nu, nu am făcut armata. Am fost la limită. Fix ultimul an de armată obligatorie l-am prins. Dacă nu intram la facultate, mă luau. 

Regret că n-am făcut-o? 

Bineînțeles că nu. E o experiență dezumanizantă și inutilă. O bătaie de joc umilitoare în care descoperi că un troglodit cu IQ 60 e sergentul tău și poate să țipe „drepți culcat” la tine până răgușește și dacă nu execuți viața ta devine chiar mai de căcat decât dacă execuți. 

Aș face, totuși, un mic stagiu militar, dacă s-ar introduce pentru ăștia de vârsta mea?

Bineînțeles că nu. Mai degrabă mi-aș luxa un picior decât să fiu forțat cu bocancul pe grumaz să accept autoritatea unui om inferior mie și să execut ce zice ăla fără să gândesc. 

Nu, nu am nevoie. Zoomerii au. E o generație prea flaușată. Prea timorată. Crescuți de părinți supraprotectivi și trecând prin viață fără să ia nici măcar o palmă până la vârsta adultă, masculii zoomeri au ajuns niște fătălăi smiorcăiți care se sperie de orice. Cuvinte pe internet, propria umbră, extremiști imaginari. Nu există pericol prea mic pentru masculul zoomer. Nu există situație la care să nu-i tremure popârca. 

Are nevoie de niște palme și niște abuz. Să-și spargă doi dinți în pietrele din fasolea servită la popotă. Să dezvolte un ulcer și atacuri de panică. Să își dea seama că nu e personaj principal al universului. Și o dată ce își dă seama că soarele nu răsare din curul lui, așa cum l-au păcălit părinții, masculul zoomer va accepta pericolele mai ușor. Pentru că va ști că lumea continuă să existe exact la fel și dacă crapă ei. E o realizare esențială în dezvoltare. 

O să spuneți că am ceva cu masculii. Că și femelele zoomerițe sunt la fel de drameze ofilite care fac totul despre ele și dau ochii peste cap la orice ofensă, țipând ca din gură de șarpe pe internet că le-a jignit cineva.

Adevărat. Dar problema trebuie abordată altfel. Experiența dezumanizantă echivalentă cu armata dar pentru femei e violența domestică. Și asta s-a pierdut la ultimele generații. Acum eu cred că dacă dezumanizăm masculii destul cu armată, dacă scoatem empatia și frica din ei, dacă îi dresăm să acționeze agresiv și la impuls, rezultatul va fi inevitabil niște violență domestică. 

Care evident va ajuta la normalizarea societății și va vindeca sindromul personajului principal de care suferă cea mai proastă generație din istoria omenirii. 

Că nu te plângi de manspreading când ai ochiul umflat și nici nu cauți respect pe internet după ce te-a pus un sergent puțin mai inteligent decât un sac de cartofi să speli latrina cu periuța de dinți. 

Oamenii abuzați nu caută nici atenție nici respect. Oamenii abuzați caută doar să treacă neobservați. Și avem nevoie de chestia asta mai mult. 

Acum o să spuneți că armata ar ajuta și la siguranța națională. Absolut deloc. N-are nimeni nevoie de răcani dezumanizați care să stea în tranșee. Ca să ce? Ca să-și exerseze ținta un cocoșat care controlează drone dintr-o hală de la 300 de km de front? 

Singura utilitate a infanteristului în 2025 e să producă filmulețe gore care să șocheze copiii de pe 4chan. Ia uite bă câți metri de mațe a ieșit din ăla. Și doar a făcut un an de armată și stătea în tranșee corect. 

Războiul următor nu se va da cu soldați bravi cu pușca în mână. Se va rezolva cu cocoșați care controlează drone și cu viermi decorticați care scriu păreri servite de la diverse servicii de informații pe internet, pentru o lingură de ciorbă. 

Nu avem nevoie de armată obligatorie pentru apărare.

Avem nevoie de armată obligatorie pentru că avem prea mulți proști care se cred interesanți, importanți și speciali. Prea mulți căcăcioși care se sperie ușor de orice conflict. Care fac apel la autorități și vor să vină statul, miliția și procuratura să salte orice lucru îi sperie pe ei. 

Sau mai rău, sunt gata să voteze orice șarlatan care îi sperie că dacă nu-l votează pe el, o să îi trimită cineva pe front. Care front? De ce? Nu contează. Ne speriem, votăm nebuni de frică. 

Mare căcat dacă te trimite cineva pe front. Așa, și? Ce se întâmplă. Mori și aia e. Viața merge înainte, nimic nu se schimbă, nimeni nu-ți duce lipsa pe termen lung. Planeta e exact la fel și cu tine mort, nu te mai căca pe tine atâta. E doar moarte. N-ai cum să treci prin viață cu frică de moarte. Trăiești degeaba.

Eu dacă devine căcatul gros mă car instantaneu, nu vă luați după mine. Dar na, eu am o valoare. Am trăit niște ani. Se pierde ceva semnificativ dacă pățesc eu chestii. Zoomerii în schimb sunt doar biomasă. Să fie biomasă utilă, zic.

Tot aud oameni speriați care aruncă în mine cu paradoxul toleranței.

Că au stabilit filosofii.

O societate prea tolerantă devine tolerantă cu oamenii intoleranți, dup-aia ajung ăia la putere și instaurează intoleranța.

Deci prea multă toleranță duce la intoleranță.

Super deșteaptă idee. Îmi imaginez acum că dacă aș fi mediocru, m-aș uita la ea și aș zice „oau”.

Răspunsul la paradoxul intoleranței este simplu.

Cine te crezi tu, ce complex de grandomanie te-a trăznit de ai impresia că ești capabil să vezi fix când intoleranții sigur o să ajungă la putere și fix câtă intoleranță trebuie să bagi ca să contracarezi?

Ești Mama Omida? De unde știi tu că SIGUR intoleranții ăia o să ajungă la putere dacă nu ești tu intolerant cu ei și nu o să doar mormăie ca proștii între ei până se plictisesc?

Dacă am avea un mecanism obiectiv care să identifice momentul și forța, ar fi altă discuție. Dar n-avem. Oamenii sunt sperioși. Și apasă pe buton preventiv, nu când e nevoie.

Să oprim libertatea de exprimare! Să îngrădim drepturile lu xulescu că vrea să ajungă la putere și să ne îngrădească drepturile!

Dacă crezi că extremismul poate fi oprit doar dacă i se îngrădesc cuiva drepturile, spoilere, tu ești extremistul.

Și așa oameni care se consideră toleranți devin intoleranți. Nu opresc valul de intoleranță, devin încă un val de intoleranță.

E o idee care sună bine doar când ești prost și te crezi deștept.

Vine unu să-ți fure calul, așa că împuști calul.

A pierdut hoțul dar ai pierdut și tu și mai ales și calul. Mai bine îl lași să ți-l fure, că n-are nici o vină calul ăla.

Nu, nu poți să fii intolerant ca să previi intoleranța că nu ești destul de deștept și destul de obiectiv încât să îți dai seama când și cât trebuie.

Înțeleg, ești speriat. Dar n-ajută să țipi la oameni.