Top 5 oameni pe care i-aș fi votat la prezidențiale dacă ar fi candidat

Clar snopul actual de candidați e anost și nefrecventabil. Nici măcar nu m-a convins încă să-mi fac curajul să citesc lista și să aflu cine sunt ei mai exact sau măcar cum îi cheamă. Dar uitați niște potențiali candidați care m-au dezamăgit în ultimul hal necandidând. Nici măcar nu glumesc. La modul serios i-aș vota. Am făcut o listă de oameni care chiar ar avea șanse reale dacă ar candida.

Sunt sigur că dacă te uiți adânc în sufletul tău ți-ar veni și ție să dai din ștampilă. Toți au un grad de awareness mai mare decât Dan Barna. Nu-s candidați ipotetici glumă, haha, hihi iar face pitici desene animate ca să sublinieze nuștiuce caricatură a speciei. Vorbesc super super super serios de data asta.

5. Lucian Mândruță

Gândiți-vă la el ca la un fel de Iohannis care știe să facă apel la emoție și n-are dosare (cred). Nu l-aș bănui în viața mea de independență, dar nici pe Iohannis nu am putut să-l bănuiesc. E doar o marionetă lentă și robotizată. Mîndruță ar fi un upgrade clar și funcțional la Iohannis. Iohannis 2.0. Acum și mai „măcar nu e celălalt candidat!”. Până la urmă asta căutăm într-un candidat, nu? Măcar să nu fie CELĂLALT candidat. Ăla care e problema. Mîndruță are față de răul cel mai mic din cameră în orice cameră s-ar afla. Poate prinde curaj pentru următoarele.

4. Marian Godină

Dom’le nu e un băiat deștept, dar e acolo în limita de sus-tolerabilă a mediocrității. Și pare așa un băiat sincer pe care îl mănâncă limba prea tare când vede o măgărie să nu se scape în public. Și nevastă-sa are o alpaca. Direct asta i-ar da 10 procente în plus la turul 1. Dacă Vadim ar fi avut o alpacă în 2000 ar fi fost președinte. Are și factorul ăla „din popor”, că te uiți la el și te gândești că e ca și tine. Și el s-a căcat o dată la un veceu din fundul curții care nu avea hârtie igienică și a fost nevoit să sacrifice o pereche de șosete.

Pe deasupra am așa o presimțire că e și genul de băiat căruia dacă-i dai destulă putere pe mână se poate transforma neașteptat în Corneliu Zelea Codreanu ceea ce din punct de vedere pur cinematografic n-ar fi neinteresant.

3. Dan Diaconescu

Pentru că uneori îți vine doar să vezi cum se distruge tot. Mai bine rapid decât lent și inevitabil. De ce să tot lupți în războiul contra idioților pe care clar nu ai cum să îl câștigi și pe care clar îl pierzi ușor-ușor? Nu mai bine te lași în ultimul hal de bătut, lași cei mai proști dinre proști să facă legea, strângi din dinți și speri că după ce se căsăpesc între ei pentru o lingură de ciorbă rămâi viu și singur? N-ai cum să ai un nou început fără un sfârșit clar. Iar în ochii mici și zglobii ai lui Diaconescu, dacă te uiți atent vezi sfârșitul lumii. Păcat că l-au speriat securiștii să iasă din politică ca să nu stea toată viața la pârnaie. Păcat. Nu e eroul pe care îl vrem dar e eroul de care avem nevoie.

 

2. Cabral

Primul președinte negru al României? Daterog! Yasss queeen! Woo! Dar serios, de ce nu? DE CE NU? Arată-mi un președinte din toată istoria româniei pentru care bagi tu mâna-n foc că a fost mai competent și mai simpatic decât ar fi fost Cabral în locul lui. Nu poți? Normal că nu poți.  E băiat simțit, n-a înjurat pe nimeni, n-a fost fotografiat la petreceri cu droguri și târfe, prost sigur nu-i, pe internațional ar fi ceva super aplaudat de vest. Ne-ar lua în brațe toți discriminiștii cu bani în brațe. Dom’le haideți să investim în România ia uitați ce deschiși sunt.

Până la urmă noi, ca țară, nu suntem destul de coioși încât să avem principii. Dar ar trebui să fim dispuși să adoptăm principiile oricui aruncă cu bani în noi. Bag mâna-n foc că cu niște PR bun și Cabral președinte am deveni Canada europei de est. Uitați-vă la zâmbetul ăla prezidențial. Aș sta între 4 și 6 ore în ploaie să strâng semnături pentru el. Pare genul de om demn dar care e în stare să mai facă și câte o glumă. Dar doar glume demne!

1. Selly

Hoo, hoo, nu-mi săriți în cap! Uite, e clar că valul ăsta cu vloggări și influenceri e doar un val ca toate valurile și o să se spargă la fel ca fidget spinnerele, kendamele și pokemon go. Dar de ce să stăm în apă, să luăm stopi în dinți  și să fim sărăței când putem să-l călărim pe placa de surf ca-n Point Break? Haideți să îmbrățișăm era influensărilor și să lăsăm valul ăsta să ne ducă direct până la trenul cu sos. Important la chestia asta cu valurile media e să te lipești când sunt pe urcare nu să te smiorcăi până încep să pice și dup-aia să te bagi și tu. Selly președinte! De ce să te chinui să arunci bani să faci niște gospodari să audă că Dan Barna e un om care există și e real și candidează și uitați fața lui și ce zice, știu că n-ați auzit de el până acum când deja toată lumea știe de Selly? Nu regret nimic!

 

BONUS IDEALIST. Titus Jambon

Cuvintele sunt de prin sos. De ce nu candidează? Chiar nu îi pasă de toți oamenii care și-au pus speranța în el? Nu s-a orientat bine, el nu e de primărie. E de președinție. Ce e în capul lui? Chiar așa se pișă pe așteptările noastre?

 

 

 

 

Godină

Lucian Mândruță

Cabral

Titus Jambon

Dan Diaconescu

***

ÎNTREPRINDEREA 2400 – Volumul I – Misiunea de salvare

ÎNTREPRINDEREA 2400

Volumul I – Misiunea de salvare

1.

Jurnalul oficial de bord al comandorului Aristide Bucelan, căpitan al navei Întreprinderea

data românească 27 ianuarie 2401

După câteva săptămâni de mentenanță post-lansare în orbita planetei Jupiter, unde am fost tractați de împingătorul Sirius, nava de explorare Întreprinderea, prima navă capabilă de viteze warp condusă de un echipaj 100% românesc a părăsit sistemul nostru solar.

A fost un moment istoric care a demonstrat o dată pentru totdeauna că noi, românii, suntem un popor serios și semeț. Nici măcar războiul civil de 100 de ani nu a reușit să ne tragă înapoi. Suntem în sfârșit în plin proces de aderare la Federația Interplanetară și o facem în ritmul nostru și cu mândrie. Galaxia trebuie să știe că noi nu suntem colonia nimănui!

Prima noastră misiune oficială, în colaborare cu Federația ne va duce la 20 000 de ani-lumină de România, în brațul Perseus, unde vom aduna date telemetrice și vom măsura radiații exotice emise de formarea unei noi găuri negre. Cuviosul Macarie, preotul echipajului ne-a rugat în numele B.O.R. să ne oprim puțin cât mai aproape de gaura neagră, să o sființească. Patriarhul ar fi enorm de mulțumit să aibă o gaură neagră sfințită. Personal îmi doresc ca într-o zi să ajung în cercul de prieteni ai Patriarhului așa că voi face tot ce îmi stă în putință să îndeplinesc această sfântă misiune. Îl consider pe Patriarh modelul meu în viață, și nu doar pentru anturaj și stil.

Pe deasupra, Guvernul ne-a cerut și să înfigem pentru prima oară un steag românesc pe o planetă neexplorată din alt sistem solar. Mi s-a sugerat că ziua în care echipajul navei Întreprinderea va întreprinde acest act istoric ar putea fi declarată sărbătoare națională dacă ne grăbim o facem până la mijlocul lunii februarie, când e încă frig acasă. Nimeni nu vrea sărbători naționale în perioada caldă, că sunt prilej de agitație.

O mică misiune de ultim moment s-a alăturat itinerariului. O rugăminte din partea Federației. În drumul nostru vom opri și la Baza Stelară 515 unde vom reaproviziona fregata Nisos cu cristale de dilitiu. Fregata Nisos este perla flotei Federației și îl consider pe amiralul Clinton modelul meu în viață și al oricărui militar care se respectă. Cel mai decorat ofițer din istoria Federației și cel mai important strateg al generației noastre. Vine dintr-o familie cu istorie și a pierdut o mână în luptă, apărând granițele Federației de gherilele extraterestre de refugiați. Aștept cu interes întâlnirea noastră și schimbul de experiență aferent.

Momentan ne îndreptăm spre destinație la viteza warp 5 și nava se ține bine. Stele în toate direcțiile, chiar și în jos, unde obișnuiam să văd Dunărea. Soarele încă e cea mai luminoasă stea care se vede pe ferestrele de la pupă, dar se va pierde printe celelalte curând. Un pas mic pentru om, un pas mare pentru românitate!

Jurnalul personal al locotenentului-major Stelian Spătaru, prim inginer de bord

data românească 27 ianuarie 2401

Să-mi fut una, chiar am pornit! Trei săptămâni jumate ne-am învârtit ca proștii în jurul lui Jupiter cât am recondiționat motorul drept, gravitația artificială, generatorul de avarie și am făcut scutul de energie să nu mai pâlpâie. Nu zic că avem o navă proastă. Chiar nu e. Păpușa asta era vârf de linie acum 70 de ani când a fost făcută. Și treabă de Federație, făcută cu cap, nu românească, de-a noastră. Ar merge încă 70 de ani țiplă dacă ar fi întreținută cum trebuie, chit că a avut 50 de ani de misiuni și 20 de ani de adunat praf în hangar.

Dar băi fratelemeu, că au cumpărat-o la SH și au dat de 10 ori cât face – înțeleg. Dar contractul ăla de mentenanță pentru ce morții lui a fost? Ce-au făcut ăia un an de zile cu ea, că în afară de vopseaua aia mișto albastru de Voroneț, n-au făcut nimic!!! N-au atins un fir. Era praful de două degete pe consola de la motor. Au scris „Întreprinderea” la provă. Atât au întreprins într-un an de zile!

Am băgat două săptămâni jumate ture de 14 ore pe zi doar s-o scot funcțională. Rușinea planetei, bă! Râsul curcilor la lansare să ne tracteze altă navă. Mi-au dat ăștia patru băieți subingineri, doi moldoveni și doi olteni. Zi-le lor în morții mă-sii că s-a terminat războiul civil de o sută de ani de aproape încă o sută dacă ai cu cine. Am pus pe picioare un alambic, ca să îi calmez. Avem țuică și la replicatorul de materie dar ne monitorizează ăștia în timpul programului. E aici de calculat mai mult decât la calibrat motorul. Dacă le dau prea puțin de băut, se iau la omor. Dacă le dau prea mult, nu mai știu să țină pistolul de lipit. M-a mâncat în cur să mă fac inginer.

Mă așteptam să vină din contract și cu piese de schimb. Mai făceam o agerime din ele, mai reparam una alta. Măcar teleportor să avem care să nu felieze oameni, zic și eu, nu dau cu parul. Dar nimic. Canci. Bandă izoler și chit frațioare! Cică-s zvonuri pe restul navei că noi ăștia de la motoare suntem alcooliști. Păi dacă ar ști ei cât din navă se ține doar în bandă izoler și chit, ar mai sta treji? N-ar sta că doar nu-s handicapați mintal.

Ne-au schimbat și comandorul în ultimul moment. Cică ăla tânăr n-avea nume destul de românesc pentru asemenea misiune istorică. Și studiase în străinătate când era mic. La Sorbona. Să nu zică dup-aia francezii că e al lor, cum am pățit cu Brâncuși, cică. Ni l-au adus pe unu Aristide Bucelan de la fluvială. De la fluvială, băăă! Te doare mintea, ăsta s-a plimbat numai pe Dunăre între Brăila și Tulcea toată viața gospodaruși l-au făcut comandor de navă spațială!

Când e ceva oficial mă ia cu „locotenent Spătaru”. Da’ cum am ajuns la Jupiter m-a luat cu „bă Stelică”, de parcă am pescuit scrumbii împreună la Sulina. Dup-aia m-am prins. Așa o arde el când vrea să-l ajut cu vreo golănie. Cică „Bă, Stelică, fă și tu cu motoarele alea ca să fie bine ca să nu fie rău. Decât două motoare care funcționează prost, mai bine unu care funcționează bine, nu? Știu că n-avem voie să circulăm într-un singur motor, dar dacă atât s-a putut? Am înțeles că prindem warp 5 și cu unul singur. Ce ne trebuie mai mult? Lasă că mă ocup eu de aprobat inspecția tehnică stai fără grijă”.

Așa că am demontat de tot motorul stâng și l-am reparat pe ăla drept. Și am stat fără grijă vreo săptămână până mi-am dat seama că de fapt oricum nu era grija mea, era grija lui. Treaba mea e să fie funcțională nava, nu să pornească când vor nuștiuce funcționari de la minister. Aia e treaba lui. M-a făcut fraierul din vorbe.

Acuma na, bine că am pornit. Că la simulări 2/3 nu se făcea conversia de dilitiu bine și emitea fotoni negativi de-ăia blană care teoretizează ăștia că nu faci cancer de la ei, dar face cancer un tu dintr-o realitate alternativă. Când eram mic voiam să mă fac chitarist. E foarte probabil ca într-o realitate alternativă să fiu chitarist. Cu cancer. Nici nu vreau să mă gândesc.

Înainte să-i dau drumul la motor am trecut pe la Macarie și am făcut 12 metanii. Eu care n-am călcat în viața mea într-o biserică. Doamne ajută!

Jurnalul personal al locotenent-comandorului Ștefan Manea, ofițer secund

data românească 27 ianuarie 2401

Wooo! Promovat la locotent comandor și secund de navă la 22 de ani! Mulțumesc, tata!

*

Cică toți ofițerii țin jurnal de bord. Fac și eu.

*

Jupiter e de tot rahatul. Nimic de făcut. N-ai cum să cobori pe ea că e vreme nașpa. Pe navă n-ai cu cine să vorbești că toată lumea muncește.

*

Nimeni nu îmi zice nimic!!!! Cică am pornit motorul warp. De-aia se văd stelele lungi pe geam.

*

Serios nu îmi raportează nimeni nimic? Chiar nu văd tresele de pe uniformă?!? Și doar merg cu ele-n față așa, la vedere.

*

Am vorbit cu taica-miu despre faptul ca nimeni nu îmi raportează nimic și a zis că probabil o fac intenționat, ca să nu-i spun lui mai departe. Lumea chiar nu știe cât de greu e să fii fiu de ministru in societate.

*

Din 1000 de oameni pe navă, cadre militare și cadre auxiliare, doar 184 sunt femei. M-am uitat pe fișele de personal la fiecare și n-am zis la niciuna „bă, aș da acolo”. Maxim nota 8 și acolo doar câteva. Da’ dupa cateva luni in spațiu, cine știe.

*

Cică am pornit spre baza stelară 515. Poate dau și eu de niște extraterestre fine. Să explorez ceva exotic, cum ar veni. Cu penisul, cum ar veni! Drept între ce au ele între picioare sau ce au ele în loc de picioare!


2.

Jurnalul oficial de bord al comandorului Aristide Bucelan, căpitan al navei Întreprinderea

data românească 29 ianuarie 2401

Nava Întreprinderea a ajuns la Baza Stelară 515 fix în mijlocul unei crize. În timp ce îmi alegeam costumul pentru schimbul de experiență bilateral cu amiralul Clinton, căpitan al navei Nisos, ambele noastre nave au primit un mesaj de S.O.S de la nava expediționară științifică Tesla, aflată la marginea sectorului nostru. Se pare că un experiment a produs efecte neașteptate și întreaga navă e blocată în afara celor trei dimensiuni spațiale tradiționale cu care suntem cu toții obișnuiți.

Nava expediționară științifică Tesla este perla academică a Federației și personal îl consider pe căpitanul ei, Prof. Dr. Comandor Ahmed Ndoumbe modelul meu în viață și cel mai important om de știință al generației noastre. Posibil cel mai important francez al secolului nostru, și abia a început! Cred că un schimb de experiență bilateral cu francezul ar fi mutual benefic și expertiza mea științifică ar putea fi inestimabilă în rezovlarea acestui bucluc în care nava lui se află, despre care înțeleg foarte multe. Personal consider că lucrurile frumoase ar trebui să fie în trei dimensiuni spațiale și dacă depășesc sau nu ajung la acest număr, se generează probleme.

Țin să reamintesc că am pornit două doctorate la distanță fără frecvență la Universitatea Națională de Apărare care ar trebui să fie gata în câteva luni. Cu astea două aș fi doar cu două doctorate în spatele respectatului Prof. Dr. Comandor Ahmed Ndoumbe! Deci o întâlnire de la egal la egal ar fi absolut normală.

Amiralul Clinton mi-a ordonat să fac transferul cristalelor de dilitiu la el pe navă cât mai repede, ca să poată porni în misiunea de salvare. Am să mă duc să îl supraveghez pe locotenentul Stelian Spătaru, care supraveghează transferul. După care Întreprinderea va porni deîndată spre locația navei Tesla. Amiralul Clinton m-a asigurat că nu este necesar, pentru că nava lui este capabilă de warp 9.5 în situații de criză, ceea ce e de trei ori mai rapid decât viteza noastră maximă de warp 7, de pe specificațiile tehnice ale navei.

Cu toate acestea, ei vor pierde câteva ore încărcând cristalele de dilitiu. Pe deasupra, în spațiu tot timpul se întâmplă tot soiul de evenimente neașteptate. Nu strică să ai un plan de rezevă. Nava Întreprinderea va fi planul de rezervă a acestei misiuni de salvare! Să sperăm totuși că nu va fi nevoie de noi.

*

Transferul a fost încheiat, echipajul recuperat de la Baza Stelară 515 și Întreprinderea a pornit cu viteza warp 5 către destinație. Am ridicat nivelul de alertă militar la galben și Macarie, preotul misiunii l-a ridicat pe cel de alertă religioasă la nivelul de o rugăciune pe oră.

Jurnalul personal al locotenentului-major Stelian Spătaru, prim inginer de bord

data românească 29 ianuarie 2401

Puță verde ăla de Manea a luat naveta A și a pornit spre baza 515. S-a autorizat singur. Când vrut să-l întreb cu tot respectul ce morții lui face, mi-a zis, citez, „mă duc să dau la buci”și a închis comunicatorul. Mai zi ceva. Bine o fi să fii copil de ministru.

Bineînțeles că teleportorul e în continuare stricat și la naveta B funcționează doar motorul de impuls dreapta-față. Stânga-mijloc se mai aprinde din când în când. Tehnic, dacă-l fac măcar intermitent să meargă pe ăsta, aș putea ajunge cu cristalele de dilitiu pe Nisos cu spatele, prin rotire. Dar na, aseară unul dintre moldovenii mei l-a spitalizat pe un oltean, apoi celălalt oltean mi l-a spitalizat pe ălalalt moldovean și acuma trebuie să-i țin pe ăștilalți doi departe de cheile franceze. Măcar de și-ar da somn toți dracu‘ să pot să mă concentrez pe treabă. Poate dacă aș fi mai puțin stresat n-aș mai bea de dimineață. Da‘ n-ai cu cine. Și doctorița aia, ce să zic, minunea medicinei. Cum repară ea mandibule sparte în 2-3 ore de nici nu mai simt băieții mei unde s-a rupt.

Păi normal că au chef de crăpat mandibule daca n-apucă să sufere după. Să-i lase cu sârme-n gură câteva zile, ca pe vremuri, să vedem dup-aia dacă mai au chef de scandal.

Mă rog, au venit datele de la nava Tesla o dată cu mesajul de SOS. Foarte interesant ce încerca să facă Ndoumbe acolo. Băi, francezii ăștia sunt dați dracului! Încerca să facă o proiecție în patru dimensiuni a navei cu care să exploreze spațiul 4-dimensional fără să îi dea cu eroare fizica și să i se îndoaie nava într-o direcție care nu există pentru noi.
Problema e că la întoarcere dimensiunea aia în plus a fost tradusă de universul nostru banal și trimidensional în singura a patra dimensiune pe care o știe: timpul. Așa că deși subiectiv Tesla e încă intactă, în universul nostru moleculele ei au fost împrăștiate pe loc înainte și înapoi în timp pe câteva mii de ani.

Deci nava e în același loc. Doar că nu e toată acum acolo. Și cum stăteam eu și mă gândeam ce efect poate avea asupra chestiilor vii faptul că li s-au deplasat molecule în toate direcțiile timp de mii de ani mereu când a trecut vreun asteroid sau ceva pe acolo, apare căpitanul Bucelan, direct dă jos panoul după care aveam ascuns alambicul, își toarnă un păhărel, îl dă pe gât și se așează lângă mine.

M-a luat direct cu „mă Stelică”. Deja îmi era clar unde vrea să ajungă. Cică „mă Stelică, îți dai seama ce șansă pe noi, prima și singura navă românească din tot Universul să ajutăm la salvarea navei Tesla? Păi aia e perla științifică a federației, băi băiatule. Dacă o salvăm noi, păi altfel o să se uite federația. Și la mine, și la tine, și la România. Ghinion într-un fel că e și Clinton cu Nisosul lui pe aici. Are nava mult mai rapidă ca a noastră. Dacă-i salvează ei pe cei de pe Tesla până ajungem acolo nici n-o să fim menționați în raport. Oare, și doar mă întreb eu așa, dar oare care ar fi șansa să aibă probleme când încarcă cristalele de dilitiu la motor și să aibă întârzieri la pornire? Nu le-ai trimis încă, nu? Hai că te las, că nu vreau să te țin din treabă, dar mă bazez pe tine, da? Hai, stai fără grijă că în rest mă ocup eu de tot. ”

După care mă bate pe umăr, îmi face cu ochiul și pleacă. Și am înțeles ce vrea să zică căpitanul. Că nu-s idiot. Se mai întâmplă să existe impurități la cristalele de dilitiu. Nu e mare chestie să-l purifici, dar durează. Pentru recristalizare ai nevoie de condiții și timp.

Jurnalul personal al locotenent-comandorului Ștefan Manea, ofițer secund

data românească 29 ianuarie 2401

Nu ajung bine pe Stația 515 că dă căpitanul cod portocaliu, tot echipajul să se întoarcă la navă. Adică eu.

Zic că am 20 de minute să fac o combinație. Primu’ român care face sex în spațiu cu un extraterestru.  Jeap, mă duc la cantină și prima extraterestră pe care o văd îi zic „Nu știu cum e la voi pe planetă, dar la noi pe planetă suntem perverși”.

*

2 minute mai târziu eram la ea  în ea. Complet. Că era un fel de tub cu tentacule. Nu știu dacă mă mânca sau făceam sex dar clar nu mai aveam haine pe mine. Ori le-am dat jos ori s-au topit. La un moment dat ori termină ori mă vomită. Nu apuc să stau la țigara de după că sună iar Spătaru să mă frece la icre cu naveta lui și plecarea.  Cică a explodat ceva și trebuie să ne ducem să salvăm pe cineva. Bine că mi-am pus o uniformă de schimb în navetă da’ tot am alergat în curul gol până la ea.


3.

Jurnalul oficial de bord al comandorului Aristide Bucelan, căpitan al navei Întreprinderea

data românească 30 ianuarie 2401

Vești excelente pentru Federație și omenire! În timp ce nava Întreprinderea gonea spre locația navei Tesla, aflată într-o situație critică. am ieșit din hyperspațiu puțin din motive de conservare de energie. Fix atunci am primit un mesaj de la Comandor Profesor Doctor Ndoumbe că și-au rezolvat singuri problema. Asta înseamnă să ai pe navă cele mai luminate minți din galaxie! Eu aveam de gând să îi sugerez să închidă toate motoarele și să le mai pornească o dată. Mai mereu când o navă are o problemă e ori de la asta, ori s-au prins alge la elice, iar cea din urmă e problemă mai mult de Dunăre și nu prea se aplică în spațiu. Dar sunt sigur că și soluția celor de pe Tesla a fost aproape la fel de ingenioasă. Probabil comandorul Ahmed Ndoumbe abia așteaptă să îmi povestească toată pățania într-un schimb bilateral de experiență, când vom ajunge la locația lor. Am pus la rece doi litri de vin de la mine de la țară, de la Măcin, pe care-l păstrez doar pentru ocazii speciale și fericite.

*

Vești dezastruoase pentru Federație și omenire! Fix când Întreprinderea a ajuns în sistemul în care Tesla a întâmpinat probleme, ca să le ținem companie cât își fac mentenanța și verificarea sistemelor, ambele nave au primit un mesaj de SOS de la crucișătorul Nisos. Se pare că aceștia, deși au detectat impurități la reîncărcarea cu cristale de dilitiu, au forțat operațiunea de salvare pornind cu warp 9 spre destinație. Ambele motoare au explodat, aruncând nava din hyperspațiu direct în orbită de coliziune cu o stea. Din fericire au reușit să activeze scutul în jurul motoarelor înainte de explozie și să teleporteze echipajul de acolo. Nu au existat fatalități însă traiectoria eliptică în care nava lor sever avariată a fost prinsă îi va duce la o distanță de stea incompatibilă cu viața în mai puțin de cinci ore! Din fericire chiar și cu o viteză lejeră de warp 5 suntem la o distanță destul de mică de ei încât să ajungem în timp util și să salvăm pe toată lumea. Ce noroc pe Federație că există români în spațiu!

*

Am primit mesaj de la comandorul Ndoumbe că și nava Tesla este gata să plece în misiunea de salvare a echipajului de pe Nisos. Am insistat că ne descurcăm și singuri, că Tesla deja a trecut prin destule peripeții, dar doctorul Ndoumbe nu a vrut să audă. Nava lui e capabilă de warp 9,6 în condiții optime și ar putea ajunge la destinație în mai puțin de o oră, oferind amplu timp de salvare. Am să verific cu locotenent-major Spătaru în cât timp vom ajunge și noi. Estimez că dacă toate merg bine vom ajunge exact la finalul operațiunii de salvare și nu va fi nevoie de noi dar, după cum am observat în scurta noastră misiune, în spațiu mereu se întâmplă ceva neprevăzut.

Nava Întreprinderea va fi din nou planul de rezervă și plasa de siguranță a unei misiuni de salvare. Doar că de data asta salvatorul a devenit salvat și salvatul salvator. Pentru noi nu s-a schimbat nimic. Această răsturnare de situație ne-a răsturnat fix în poziția în care eram deja. Preotul Macarie a intensificat nivelul de alertă religioasă la două rugăciuni pe oră. Nu am considerat necesar să ridic nivelul de alertă de la galben la portocaliu, ca să nu stresez echipajul inutil, dar am schimbat nuanța de galben într-un galben mai intens, mai apăsător, cu mici tendințe oranj, pentru a fi în concordanță cu seriozitatea operațiunii. Am pornit cu warp 5 către sistemul în care se află Nisosul.

Jurnalul personal al locotenentului-major Stelian Spătaru, prim inginer de bord

data românească 30 ianuarie 2401

N-ai cum să zici că rahatul ăsta e vina mea!

E o chestie elementară, dracu, te învață în clasa I la școală. Dacă ai o scuză bună să nu faci ceva, nu faci! Ce rahat morți pișat i-a apucat să plece în misiune de salvare cu impurități la dilitiu? Aveau o scuză bună! Puteau liniștiți să dea mesaj „am încercat să vrem, dar nu s-a putut”. Orice om normal așa ar fi făcut! Cum să faci ceva când poți să nu faci și să nu dea nimeni vina pe tine că ai fi putut să faci? Cum să riști să-ți explodeze motoarele pentru o misiune de salvare? Clar le-a spus computerul de bord că au impurități cristalele! Nu e vina mea de nici o culoare! De unde să știu eu că ăștia sunt tâmpiți și se riscă pentru binele altuia? E împotriva naturii! Doamne ferește ce idioți. Și acum dacă se află chestia cu țuica la dilitiu, mie o să mi se spargă în cap. Că doar pe cine o să dea vina? Pe Spătaru, ca de obicei. Nici o problemă nu e problemă dacă ai pe cine să dai vina. Te învață și la școală în clasa I!

*

Am rulat niște simulări pornind de la datele de diagnostic ale fregatei Nisos venite cu mesajul de SOS. Vaporizarea alcoolului din țuică în rezervorul de dilitiu a crescut presiunea din interiorul reactorului la 2100 de kilopascali. Constrictoarele magnetice nu au putut fi blocate la presiunea aia fără a risca imposiblitatea reinițializării reacției de dilitiu, moment în care au apărut microfracturi pe reactorul warp și na, știe toată lumea ce se întâmplă când apar microfracturi pe reactorul warp. E la mintea cocoșului.

Am stat și m-am mai gândit la situație și mi-am dat seama că poate principii pe care noi, românii, le considerăm de bază în societate, ca „nu face absolut nimic dacă ai o scuză bună să nu faci nimic” și „nici o problemă nu e problemă dacă ai pe cine să dai vina” nu sunt atât de elementare și pentru restul Federației. Poate ăia 100 de ani în care s-au bătut olteni cu moldoveni, apoi moldoveni aliați cu olteni împotriva ardelenilor, apoi iar moldoveni cu olteni, apoi insurecția bănățeană și chiar și partea aia în care toată lumea s-a adunat să construiască lagăre de exterminare pentru maramureșeni ne-au rupt de restul planetei, cultural. Poate ne-am format un set de apucături și principii care nu-s neaparat la fel cu apucăturile și principiile restului Federației. Poate a fost puțin și greșeala mea că am presupus că amiralul Clinton și echipajul navei Nisos o să gândească românește.

Chiar am futut buha grav.

Dar, din fericire, cu ajutorul unui alt motor warp putem preînâmpina colapsul reacției de dilitiu. Pur și simplu redirecționezi fragmentarea spre alt reactor, compensezi și stabilizezi. Nu e mare chestie. Se poate face și cu motorul nostru, și cu motorul navei Tesla, care oricum o să ajungă la orbita de derivă a Nisosului înaintea noastră, cu viteza lor nativă de warp 9.

*

A venit căpitanul Bucelan în cabina motoarelor. Era la fel de palid și tras la față ca și mine. Îl măcina clar. Dau și zic „Căpitane, cred că ideea aia a noastră cu…” și el mi-o taie brusc. ”Locotenent Stelian Spătaru, nu știu ce vrei să implici dar nimeni de pe nava asta n-are vreo responsabilitate legat de ce se întâmplă pe altă navă. Pe deasupra, de ce să vorbim despre lucruri care n-are rost? Și ca să se stabilească clar, eu n-am avut nici o idee și nu știu ca tu să fi avut vreo idee. Și dacă, să presupunem, ai fi avut vreo idee, nu vreau să știu de ea, s-a înțeles?”. Am tăcut, am înghițit în sec. După care scoate fazerul și începe să îmi topească alambicul până-l face artă abstractă. După care se relaxează puțin, se așează pe scaunul meu și zice cu o față gravă, frecându-și fruntea în palme:

„Mă Stelică, înțeleg din raportul tău că e foarte ușor atât pentru nava noastră cât și pentru Tesla să salveze nava Nisos aflată într-un accident regretabil.”. Dau din cap și zic. ”Probabil se descurcă Tesla până ajungem noi acolo”, la care el oftează și zice. ”Fix de-asta am venit la tine, măi Stelică. Îți dai seama cum ar arăta pentru federație și țara noastră și mai ales cum e văzută țara noastră în Federație să fim noi ăia care-l salvează pe amiralul Clinton? N-ai cum să ai pilă în Forțele Armate mai mare decât el. Păcat că o să ajungă ăștia de pe Tesla înaintea noastră. Oare nu există, totuși, vreo posibilitate?”.

*

Am stat și m-am gândit pur teoretic, așa. Știm traiectoria pe care Tesla o să plece în warp după ce-și calculează traseul. Pur teoretic așa, zic. Dacă am inversa polaritatea unei torpile de fotoni și am detona-o fix când ăștia intră în warp și devin undă, am putea, pur teoretic, să formăm un câmp gravitațional local destul de puternic încât să le devieze traiectoria cu vreo 10 grade. Ceea ce ar însemna că ar ieși din warp la ceva ani lumină distanță de destinație, timp lejer pentru Întreprinderea să ajungă înaintea ei. Și nu explodează nimic, nu e rănit nimeni. Pur teoretic. E datoria mea să raportez la căpitan această posibilitate și nu mint, ca inginer mi-ar plăcea să văd dacă funcționează. Dar ca ofițer o să îi recomand căpitanului să nu apelăm la așa ceva. Sunt un patriot și aș face orice ca România să fie văzută în lumina pe care o merită, dar sabotarea unui aliat chiar nu e ceva ce se face. Mai ales a doua oară.


4.

Jurnalul oficial de bord adițional al comandorului Aristide Bucelan, căpitan al navei Întreprinderea

data românească 30 ianuarie 2401

O zi de însemnătate deosebit de tragică s-a abătut asupra Federației. Nava Tesla, perla științifică a federației, a deviat din motive imposibil de conceput de la traseul warp prestabilit și a ieșit din hyperspațiu în interiorul unei stele din sectorul Sirius-Epsilon-344. Mi se spune că cel mai probabil au fost dezintegrați la nivel molecular într-o fracțiune de secundă. Cuvintele sunt de prisos. 820 de membri ai echipajului de bord împreună cu Prof. Dr. Comandor Ahmed Ndoumbe, cea mai importantă minte științifică franceză a secolului trecut, au pierit instantaneu. Ce accident imposibil de înțeles. Ce soartă crudă și bizară. Parcă erau blestemați. Întâi accidentul științific în care au fost blocați extradimensional și acum asta. Cum au putut ieși din warp in interiorul unei stelei nu se poate ști. E funcția principală a unui computer de bord să calculeze traseul în așa fel încât așa ceva să nu se întâmple. Tot ce pot specula e că nava lor nu era încă deplin funcțională din cauza accidentului anterior.

Cred că resimt pierderea inestimabilului Prof. Dr. Comandor Ahmed Ndoumbe mai tare decât alții, ținând cont de cât de mult l-am apreciat. Îmi vine doar să strâng din dinți și să scutur un pumn în aer, sfidător cu această soartă care-i stinge pe cei mai buni dintre noi. Nici măcar n-am apucat să joc cu el o partidă de-aia de șah spațial cu patru planșe una peste alta, cum joacă oamenii deștepți. Nu pot să nu mă gândesc însă și pozitiv, la tot ce a lăsat în urmă stimabilul om de știință. 4 premii nobel. Nenumărate descoperiri științifice. Un întreg subdomeniu al fizicii extradimensionale denumit după el. Patru copii dintre care trei cu cariere muzicale promițătoare. Sunt sigur că data viitoare când voi vizita Comandamentul Central al Federației, printre statuile de la intrare ale nenumăraților eroi galactici voi vedea și fața blândă, nasul cârn și barba stufoasă a marelui om de știință Ahmed Ndoumbe. Sunt sigur că mă voi uita la acea statuie, o lacrimă îmi va da în colțul ochiului și mă voi gândi că poate într-o zi, lângă acea statuie va fi și o statuie a persoanei mele.

Dar destule regrete. Suntem oameni militari aflați într-o misiune critică. Cei de pe nava Nisos se bazează acum doar pe noi. Soarta întregului echipaj și a amiralului Clinton e pe umerii capabili ai singurei nave românești din spațiu! Nu avem timp de lamentări. Avem oameni de salvat! O să avem timp de lamentări după!

Jurnalul personal adițional al locotenentului-major Stelian Spătaru, prim inginer de bord

data românească 30 ianuarie 2401

M-am dus la căpitan. Era la el în cabină. Direct un pumn în gură i-am dat, nici n-am stat pe gânduri. S-a clătinat puțin, că n-am dat prea bine și a zis „carceră, curte marțială și minat pe asteroizi scrie pe tine, canalie!”. Râd la el și zic „Da? Cum mă arestezi, cum dau pe goarnă tot, băi marinar de apă dulce. Am înregistrat toate conversațiile cu tine. Dăm la târnăcop împreună, să moară mama, că toată ideea cu sabotajul a pornit de la tine. Cică calculează mă Stelică cu torpila aia pur teoretic, așa. Pur teoretic, futu-ți morții mă-tii!”.

După care sar să-i mai dau un pumn dar se ferește și-mi dă unul în tâmplă. Da așa, fără să strângă pumnul bine. Și începe să țipe și să se țină de degete. Și le-a îndoit mai tare decât m-a durut pe mine. După care sare să mă gheruie și să mă tragă de păr și mă înfig și eu în părul lui și îl apuc de guler și ne tot lovim și ne tot zgâriem vreun minut așa până ni se taie respirația și cădem în cur. Am impresia că amândoi am fost surprinși de cât de proști eram la bătaie. Eu, cel puțin, nu-mi imaginam că doi oameni care nu știu deloc să se bată se pot extenua în așa hal fără să se lovească serios unul pe altul.

După care se ridică icnind, se sprijină de biroul lui și zice. „Acuma că ne-am calmat și că am stabilit că asta e, n-ai ce să faci, eu zic că mai bine te duci să storci cât poți din motorul ăla warp al nostru cât poți, ca să ajungem la Nisos până explodează. Încă putem să ieșim eroi din rahatul ăsta, locotenent-major!”.

*

În mod normal Tesla n-ar fi avut cum să iasă din hyperspațiu direct într-o stea. Mă gândesc că din cauză că au fost blocați în spațiu extraplanar, timpul lor subiectiv nu s-a mai suprapus cu curgerea normală a timpului și calculatorul de bord a calculat pozițiile stelelor la săritură la alt timp decât cel prezent, de unde și eroarea fatală.

*

S-a înecat motorul. L-am supraturat. Nu pot sări de warp 4.5 fără să risc să mi se oprească de tot reactorul. Nu cred că reușim să ajungem la Nisos până explodează. Am o zi foarte proastă.


5.

Jurnalul personal al locotenent-comandorului Ștefan Manea, ofițer secund

data românească 31 ianuarie 2401

Am o mâncărime care nu pot s-o descriu.

*

Cică suntem în nuștiu ce sistem, ceva, misiune critică. Zice căpitanul că echipajul unei nave a ajuns pe o planetă cu capsulele de salvare și trebuie să îi salveze cineva de acolo, că e o planetă destul de nașpa. M-am băgat. Toată lumea știe cum fac gagicile când le salvezi: „Mamă, Fănele, ce curajos ești, ai iubită? Eram așa speriată, credeam că n-o să mai apuc să fac sex vreodată!”. Cum să nu se bage băiatu’?

*

Mda. N-a fost cum mă așteptam. Erau vreo trei-patru care ar fi arătat OK în mod normal da acum erau destul de jigărite și pline de nămol și cu hainele rupte și nu ca-n filmele porno când au și machiaj pe dedesubt. Și erau șocate și înghețau de se căcau pe ele și sincer cumva le înțeleg că nu prea le ardea de flirtat. Am zis un „Ce faceți fetelor, ce mișto se vede ceru’ de pe planeta asta și chestii, ia uite, au două luni, ca să vezi!” și chiar n-a percutat niciuna. Am dat uniforma jos și am cărat la navetă la bustul gol un fraier cu genunchii pocniți și tot nimic. Până la urmă mi s-a tăiat și mie. Măcar am salvat pe toată lumea. 642 de oameni a zis locotenentul Stelian că sunt, 642 am adus.

*

20 de drumuri am făcut cu naveta. Asta e muncă de șofer de autobuz. Descarc ultima tură de zgribuliți și zice căpitanu’ că mai e un tâmpit pe o navă de adus. Zic hai că na, tot am curul amorțit de la scaun, ce mai e un drum. Oricum nu fut nimic azi. Mi-a dat doi băieți de la securitate cu mine.

*

Deci era un moș pe punte, nu știu ce încerca să zică, da’ era foarte agitat și avea un fazer. Duf! A tras în tavan cu el și băieții mei s-au tupilat instantaneu. Piu! Trag în el să-și ia somn și îi iese nuștiuce scut din mână. Avea mână de robot cu șmecherii în ea. Și cum apăsa el pe butoane la mânuța lui jeap, sar peste o consolă și jbaf direct un genunchi în coaie. De-ălea n-avea de robot. Vin și băieții mei, îl târâm la navetă și fix când plecăm cedează scutul navei mari și începe să se topească ca o ciocolată lăsată pe bord în spatele nostru. Cât bulan să ai?

*

Zice lumea că cică i-am stâlcit un testicul amiralului Clinton. N-am auzit de el, sper că nu e vreun om important. Căpitanul a dat mâna cu mine și toată lumea m-a aplaudat. Cică m-a propus pentru o medalie. Super tare! Sigur o să fie impresionat tata!

Jurnalul personal al locotenentului-major Stelian Spătaru, prim inginer de bord

data românească 31 ianuarie 2401

A venit idiotul la mine. Și doar i-am zis că nu pot să bag mai mult de warp 4.5 fără să explodeze motoarele. Zice „Măi Stelică, dar dacă aruncăm niște balast? Poate niște canapele. Avem foarte multe canapele pe navă. Nu ne-am mișca mai repede?”. Zic „Categoric. Dacă am fi pe Dunăre și Întreprinderea ar fi vapor. Dar în spațiu nu e ca pe brațu’ Sulina, ce să faci.” I-a picat fața.

*

Nu! Nu avem undă tractoare! De ce mă tot întreabă lumea abia acum dacă avem undă tractoare când am scris în toate rapoartele că nu avem undă tractoare? Chiar nu citește nimeni rapoartele mele? Au demontat-o de la docuri că nu avea unde să pună cuviosul Macarie biserica de campanie.

*

Nisos a fost nevoită să detoneze cuplările dintre punte și motoare și să le ejecteze înainte de a explozie. Nu au reușit să se distanțeze și explozia a avariat sever puntea, care e în continuare în orbită de coliziune cu o stea. Dacă am avea cu ce să o tragem de acolo, ce frumos ar fi. Poate se roagă cuviosul Macarie foarte tare și o mișcă cu puterea rugăciunii, nu?

*

A venit și idiotul la mine cu tonul ăla mieros. „Măi Stelică, sigur nu se poate face ceva? Inginerești și tu ceva, cum ai făcut până acuma!”. Și îi zic „Măi Aristide, dacă aș fi putut să scot o rază de tractare din cur, vedeai cum îți iese de la baie periuța de dinți prin aer deja”. I-a picat fața.

*

De fapt am zis „Nu” scurt și atât. Aș fi vrut s-o zic pe aia cu periuța de dinți dar mi-a venit mai încolo replica. Plm, îs supramuncit, beat și nedormit, n-am cum să dau și dume la timp în condițiile astea. Sunt și eu om. Nici pe-aia cu Dunărea n-am zis-o.

Jurnalul oficial de bord al comandorului Aristide Bucelan, căpitan al navei Întreprinderea

data românească 31 ianuarie 2401

Am ajuns cu întârzieri imposibil de prevenit în sectorul în care epava navei Nisos plutește în derivă. Din fericire tot echipajul, 643 de suflete, a reușit să ajungă la capsulele de salvare. Norocul lor că au un echipaj atât de mic încât să încapă. Într-o situație similară, Întreprinderea ar avea la dispoziție doar 500 de locuri în capsulele de salvare, unde au prioritate personalul birocratic, pentru că așa și-au negociat prin sindicat. Ar mai rămâne sub 100 de locuri pentru ofițeri și bagajele lor esențiale. Dar așa e în spațiu, nu poți să le ai pe toate.

*

Locotenent-Comandorul Manea s-a oferit să conducă efortul de salvare a echipajului navei Nisos, care a eșuat cu capsulele pe partea etern înghețată al celei mai apropiate planete de steaua care ne prezintă probleme. Mă simt mândru când văd asemenea inițiativă din partea unui tânăr atât de promițător. Sunt sigur că sunt un exemplu bun pentru el și mă aștept să îi spună asta și tatălui lui, domnul ministru.

*

Se pare că doar 642 de suflete au folosit capsulele de salvare. Amiralul Clinton a refuzat să-și părăsească nava și se află în continuare pe punte. Încearcă să repare motoarele de impuls, avariate în explozia motoarelor warp și să scoată ce a rămas din Nisos din capcana gravitațională a stelei. Am vorbit cu el și era foarte agitat și incoerent. Repeta obsesiv cuvinte ca „sabotaj” și „imposibilități statistice”. Mi-a ordonat să pornesc unda de tractare și să ajut în scoaterea navei din degradare orbitală. Am încercat să îi explic că forțele gravitaționale deja depășesc puterea undei noastre de tractare și nu are rost să o pornim dar a insistat că dacă nu o pornesc, va considera gestul meu un act de trădare asupra Federației.

*

Am decis să îl consider pe amiralul Clinton a nu fi în deplin control asupra facultăților sale mintale și să trimit un detașament înarmat pe Nisos, să îl înlăture de acolo cu forța. Din nou Locotenent-Comandorul Manea s-a oferit voluntar pentru a îndeplini această misiune. Înțeleleg că amiralul a adunat un orgoliu imens în cei 40 de ani de carieră și că preferă să moară decât să se prezinte în fața Federației fără Nisos, fregata cu care a condus atâtea campanii victorioase și a zdrobit dușmanii Federației. Nimeni nu este imun la presiunile responsabilității de căpitan. Eu, personal, în tinerețe am aruncat un matelot peste bord din cauza unor alge la elice. Nu sunt mândru de asta și l-am recuperat câteva minute mai târziu dar pot spune că înțeleg prin ce trece amiralul.

*

Secundul meu a îndeplinit cu succes încă o misiune extrem de riscantă. Echipajul navei Nisos a fost recuperat în totalitate. Din păcate nava în sine, perla flotei, a fost pierdută în totalitate, lichefiată de steaua în jurul căreia se învârtea. Două nave ne-au răpit stelele azi. Cele mai importante nave ale întregii Federații. Aș putea spune că stele sunt în spațiu exact cum sunt algele pe Dunăre. Apar de nicăieri, nu știe nimeni ce vor și ce sunt în stare să facă și aduc pierzanie dacă te culci pe o ureche. Amiralul Clinton a fost sedat și este tratat de hernie testiculară extremă. Cu toții sperăm că atunci când se va trezi va fi raționalul amiral Clinton pe care îl știm și îndrăgim cu toții. Poate chiar vom apuca să jucăm un șah de-ăla cu patru table una peste alta, cum joacă toți oamenii deștepți în spațiu.

*

Amiralul Clinton s-a trezit și e în continuare paranoic și ostil. Vrea ca tot incidentul să fie judecat cap-coadă de un tribunal militar. Spune că motoarele navei Nisos au fost special sabotate cu o combinație de alcool etilic, metilic și particule organice neidentificabile care au dat peste cap toți senzorii de diagnostic ai reactorului. Și-a downloadat în mână cercetările parțiale asupra substanței și insistă să folosească echipamentul de pe Întreprinderea să termine identificarea acesteia și originile ei. Am ordonat să fie sedat ușor în continuare și să nu fie lăsat să își părăsească camera. Este o zi sensibilă pentru federație și avem nevoie de liniște și împăcare cu dramatismul faptei, nu de supoziții și investigații.

*

Ne îndreptăm cu warp 4.5 spre baza stelară 515 unde ne vom întâlni în trei zile cu transportorul Phobos care va prelua tot personalul salvat de pe fregata Nisos. Cu toții sperăm ca până atunci amiralul să se calmeze pentru că genul lui de gândire nu face bine la nimeni. Trebuie să ne concentrăm pe faptul că Întreprinderea a salvat cu succes întreg echipajul navei Nisos. Să vedem partea bună a lucrurilor. Măcar atât, dacă atât s-a putut. L-am pus pe cuviosul Macarie să facă consiliere religioasă post traumatică cu el în ritm intens.


6.

Jurnalul monahal de sihăstrie spațială a cuviosului Macarie, preot de campanie și psiholog al navei Întreprinderea

data românească 27 ianuarie – 1 februarie 2401

Se împlinesc două luni de când m-am despărțit de nevastă-mea. N-am iubit-o niciodată. Era necesar să mă însor pentru post. Dar când mi-a zis că unul din noi trebuie să plece din casa aia, și să aleg eu care, am simțit o gaură în piept. Nu am divorțat încă dar atât timp cât nu suntem pe aceeași planetă, ce mai contează un act și niște cuvinte spuse în fața lui Dumnezeu?

*

Am crezut că printre stele o să mă simt liber. Că o să fie un nou început. Dar stelele mă înghesuie și mă apasă de pe fiecare hublou. Mă fac să-mi pun întrebări pe care nu vreau să le pun. De ce s-a concentrat Dumnezeu în așa hal de mult pe planeta noastră? Și de ce sunt atât de multe rase de extratereștri, fiecare cu religia ei, care nu-s de acord că Dumnezeu a făcut Universul special pentru oameni? Mă simt înconjurat de chestii care ar fi trebuit menționate măcar în Biblie și nu-s. Mi-a ieșit o iritație pe spate care mă mânâncă și doctorița refuză să-mi dea o cremă să mă dau că cică e pe bază de stres. Nu sunt stresat. Doar simt că o să cadă cerul pe mine din toate direcțiile în orice moment.

*

A fost o decizie proastă să mă ofer voluntar pentru misunea asta. Știau ei ceilalți colegi ce știau când au refuzat politicos onoarea. Da’ am vrut eu să fac un gest dramatic în fața Saftei. Să vadă că nu sunt concentrat numai pe ce simt eu și ce probleme am eu, cum zice ea. M-am dus la ea și i-am zis „Dacă asta vrei, să nu mă mai vezi, să știi că am să plec de planetă. Am să fiu primul preot ortodox în spațiu. Poate așa o să ai loc, să nu te mai plângi că ești sufocată de nevoile mele!”. Și în loc să zică „Nu, stai, ce nevoie am eu să mă simt independentă?” a zis, „Foarte bine, poate niște spațiu o să ne prindă bine!”. Acum avem amândoi spațiu. Sper că e mulțumită. Eu nu sunt. Dar nimeni niciodată nu-l întreabă pe Macarie dacă e mulțumit.

*

Spațiul nu e făcut pentru oameni cuvioși ca mine. Spațiul e făcut pentru atei. Simt că-s în pericol de a-mi pierde credința. O să încerc să evit situațiile și oamenii care ar putea să mă pună în fața unor întrebări periculoase. Am ridicat nivelul de alertă religioasă. Dacă eu m-am oprit din spus rugăciuni măcar echipajul să compenseze.

*

Azi nu m-am dat jos din pat. Le-am zis tuturor că e zi de rugăciune și post. De parcă le-ar păsa lor de ce nu-mi vine să mă dau jos din pat. Nimănui nu-i pasă de Macarie. Am mâncat un kilogram de colivă de la replicatorul de materie. Păcat că coliva are o conotație de-astea de nu poți să te bucuri de ea în public. E un desert excelent, mai ales când nu te simți în stare să dai piept cu viața.

*

Mă tot gândesc la gaura aia neagră pe care trebuie să o sfințesc. Cum, mai exact se așteaptă Patriarhul să dau cu aghiazmă, unde și cât? Dacă timpul este încetinit în interiorul găurii negre și aghiazma nu ajunge niciodată până la ea, se mai pune sau nu că e sfințită? Normal că nu mi-au dat instrucțiuni clare. Se descurcă bietul Macarie, lăsa-ți-l să se chinuie. De ce să îl ajutăm?

*

Tot vin membri ai echipajului la mine, „Cuvioase Macarie, roagă-te pentru nuștiu ce navă” „Cuvioase Macarie, roagă-te să nu explodeze nuștiuce motor”, „Cuvioase Macarie, roagă-te să prindem nuștiucât warp”. Da’ pentru Macarie cine se roagă? Nimeni. Absolut nimeni.

*

M-a pus căpitanul să vorbesc cu răniții de pe o navă care a explodat și i-am salvat noi. Cică au trecut prin multe momente șocante și au nevoie de consiliere. Da’ ce, eu n-am trecut prin momente șocante? Ce, să ajungi acasă, să te descalți și în loc să îți găsești femeia în bucătărie făcând de mâncare, o găsești fumând în balcon și hotărând chestii de una singură nu e șocant? Să te trezești singur pe o navă în mijlocul spațiului nu e șocant? Să te simți părăsit de toată lumea, inclusiv Dumnezeu nu e șocant? Ce să zic. Le-a explodat o navă. Nu mai pot eu. Da’ de faptul că lui Macarie i-a explodat toată viața cui îi pasă?

*

M-a obligat căpitanul să stau de vorbă cu amiralul Clinton, care are un episod maniacal de când a fost salvat și se împotrivește calmantelor. I-am explicat toată situația mea cu Safta și l-am întrebat sincer, în experiența lui de om bătrân, dacă crede că există vreo șansă ca lucrurile să se întoarcă la normal, dar el o ține pe-a lui cu sabotaj și că suspectul cu siguranță a fost ori de pe nava lui, ori de pe a noastră, ori de pe baza stelară 515. Insistă să nu îi mai prescriu calmante ca să își continue investigația. Mi se pare normal. Prost sunt eu, că mă așteptam la empatie din partea lui. Fiecare e concentrat pe problemele lui și parcă eu nu exist. I-am crescut doza zilnică de calmante la maximul administrabil. Poate dacă se calmează mă ascultă și pe mine și termină cu fixațiile lui. Ce-a făcut, Doamne, robul tău Macarie de merită o asemenea soartă? Măcar dă-mi un semn, un scop în viață. Arată-mi că-ți pasă!

*

Căpitanul m-a rugat să nu notez nicăieri cantitatea de calmante administrate amiralului. Nu are rost să îi stricăm reputația unei legende vii pentru un scurt episod maniacal. Am fost de acord. Apoi a sugerat să îl las să vorbească personal cu amiralul Clinton. I-am zis că n-are rost, că e egoist și fixat doar pe problemele lui dar căpitanul a insistat. Treaba lui. Oricum nu aveam de gând să mai stau de vorbă cu omul ăla. Numai bine, îmi pun de o baie cu spume, pun niște muzică bisericească și mă înmoi până uit de grijile lor la fel cum uită și ei de grijile mele. Nimeni nu știe cât de greu e să fii Macarie.

Jurnalul oficial de bord al comandorului Aristide Bucelan, căpitan al navei Întreprinderea

data românească 2 februarie 2401

La insistențele cuviosului Macarie, am avut o discuție personală, de la om la om cu amiralul Clinton. Am lăsat tactul pentru care sunt cunoscut deoparte și i-am spus sincer ce cred. Că această fugă de realitate și responsabilitate a lui din ultimele zile e o pată neagră asupra unui profil militar perfect. Că e absurd să caute vinovați în incidentul nefericit în care a fost implicată nava lui. Un căpitan demn e responsabil și își asumă responsabilitatea pentru tot ce se întâmplă pe nava lui. Căpitanul nu e doar ăla care dă ordine. E ăla care-și pune toată onoarea garanție pentru soarta echipajului. Că orice se întâmplă pe o navă pornește de la o comandă a căpitanului ei sau de la lipsa unei comenzi. Că dacă vrea să găsească un vinovat pentru tragedia de pe Nisos și chiar și pentru tragedia de pe Tesla, ar face bine să se uite în oglindă. Sper că cuvintele mele de îmbărbătare au fost înțelese de bravul căpitan cu tăria de caracter și rațiunea pe care a dovedit-o de nenumărate ocazii. Când am plecat din salonul medical în care era ținut mi-a mulțumit, m-a bătut pe umăr și mi-a spus că știe ce are de făcut. Mă bucur că am putut să-l ajut pe acest neprețuit om, legendă vie a Federației, în momentele lui dificile.

*

Am primit vești tragice de la cabinetul medical al navei. Se pare că în cursul nopții amiralul Clinton s-a spânzurat cu propria curea de la proprii pantaloni. O lovitură greu de calculat pentru Federație și un gest de neînțeles pentru asemenea om. Tot ce pot bănui e că încărcat de responsabilitatea celor două tragedii a ales să-și ia viața pentru a-și păstra onoarea, ca generalii ăia orientali de pe vremuri. O decizie pe care o înțeleg ca bărbat și militar dar pe care nu o înțeleg deloc ca civil. O înțeleg cât de cât ca căpitan de navă dar ca membru al Federației mă revoltă. În calitate de român însă respect că acum vom putea lăsa aceste două tragedii în urmă. Viitorul e înainte!

Jurnalul oficial de bord al comandorului Aristide Bucelan, căpitan al navei Întreprinderea

data românească 3 februarie 2401

Federația a cerut în repetate rânduri cadavrul generalului Clinton pentru analize suplimentare însă conform dorinței pe care am citit-o în ochii lui la ultima noastră întâlnire, am refuzat. Camaraderia care s-a format între noi în urma tragediei anterioare îmi impune să mă ocup de ceremonialul de înmormântare personal. Îl voi îngropa la marginea galaxiei pentru care s-a luptat atât să o protejeze de membrii ei neconformi cu idealurile Federației și ale omenirii. Am aranjat congelarea prealabilă a cadavrului și am pregătit ceremonia și onorurile militare care se pretează pentru momentul atare în care voi considera că circumstanțele sunt propice.

Am lăsat echipajul navei Nisos pe transportorul Phobos și ne-am reluat misiunea spre brațul Perseus unde vom măsura și sfinți o gaură neagră. Locotenent-major Spătaru m-a informat că a găsit pe traseul nostru o planetă de categoria A++ cu viață vegetală pe care încă nu a revendicat-o încă nici o ființă conștientă. Putem pune steagul mândrei noastre țări nestingheriți acolo. Corpul birocratic al misiunii a aprobat operațiunea. Galaxia întreagă va afla de România și de implicit nava Întreprinderea și implicit de mine. Până la urmă spațiul e doar o Dunăre mai lungă și mai lată. Și mult mai adâncă. Curaj, echipaj al navei Întreprinderea. Nu uitați că cel mai important e, oriunde am fi, să fim români!


ÎNTREPRINDEREA 2400 – Volumul I – Primul Contact (interludiu)

 

Transcriere după înregistrările audio din cabina navei Întreprinderea, data de 5 februarie 2401, ora 16.44

[Radio România Actualități se aude pe fundal]

Cadet Valeria Pop, Timonier de serviciu al navei Întreprinderea: Căpitane, o navă neidentificată tocmai a ieșit din warp la aproximativ 100 000 de km de Întreprinderea. Suntem apelați audio-video.

Comandor Aristide Bucelan (căpitan al navei Întreprinderea): Dă mai încet radioul și pune pe înregistrare. Nu vreau să pierd cotele apelor Dunării. (Radioul se oprește). Pe ecranul mare, cadet!

Lex Plexico (neconfirmat) , căpitan (neconfirmat) al crucișătorului cardanian generație E (neidentificat): Ce avem noi aici? O navă micuță și firavă a federației? Singurică în sectorul ăsta atât de îndepărtat? Trăinicie codurilor voastre genetice, curajoșilor! Sunt căpitanul Lex Plexico al piraților logici cardanieni! Cu cine am placerea și onoarea de a negocia această preluare ostilă?

(47 de secunde de tăcere)

Lex Plexico: E ilogic să pierdem timpul când finalitatea acestei întâlniri este atât de clară. V-am scanat nava. Mergeți într-un singur motor, scuturile noastre polarizate sunt imune la torpilele voaste fotonice și laserele noastre pot trece prin scuturile voastre mai repede decât tentaculul unei bestii skvah prin anusul unei păsări flifli. Singura întrebare rămasă e: ce sunteți dispuși să dați în schimbul vieților voastre?

Necunoscut, secund (neconfirmat), al crucișătorului cardanian generație E (neidentificat): Căpitane, am identificat nava federală. E clasa Excelsior.

Lex Plexico: Excelsior? Ăstea nu erau decomisionate de jumătate de secol? Ce caută una funcțională tocmai aici? E ilogic!

Necunoscut: Extrem de ilogic, căpitane. Dar experiența ne arată că nimic nu este peste puterea de deducție a piraților logici cardanieni, dacă ne punem partea specializată a creierului la contribuție!

Lex Plexico: Ușor, secund, e ilogic să îți umfli excrescența craniană logică din te miri ce. Sunt sigur că vom deduce rapid și facil cu ce avem de-a face aici.

Necunoscut: Experiența anterioară îmi arată că e logic să merg pe mâna ta, căpitane.

Comandor A. Bucelan: Locotenent-Comandor Manea, ești așteptat pe punte pentru o situație! Cadet, există vreo metodă prin care am putea traduce ce spun bunii domni de pe ecranul nostru? Că nu înțeleg nimic din iip iip blorf blorf cum face el acolo.

Cadet V. Pop: Încerc, căpitane!

Lex Plexico:E vreo problemă cu transmisia?

Necunoscut: Nu, căpitane

Comandor A. Bucelan: Iip iip blorf blorf și ție, cetățean al spațiului!

Lex Plexico: Secund, e vreo posibilitate ca modelul lor de navă să nu aibă autotraducere la transmisii?

Necunoscut: Negativ, căpitane. Clasa Excelsior vine cu autotraducere din fabrică. Are și tehnologie de mișcare deductivă care traduce expresiile faciale pentru o mai bună înțelegere a sensului.

Lex Plexico: Căpitane, cumva vă prefaceți că nu mă înțelegeți ca să trageți de timp? E ilogic să încerci asemenea trucuri ieftine umanule! Chiar și cel mai prost membru al speciei cardaniene e capabil de deducții logice de nivelul a cinci umani!

Comandor A. Bucelan: Cadet, cum stăm cu traducerea?

Cadet V. Pop: Nu înțeleg, căpitane. Dacă limba ar fi fost una cunoscută de calculatorul de bord, acesta ar fi tradus-o automat.

Comandor A. Bucelan: Am înțeles. Atunci continuă să zâmbești frumos la ei. Iip iip blorf blorf! Of, dacă doar am ști cu ce specie avem de-a face.

Lex Plexico: Cardanienii sunt cea mai comuna specie vecină cu federația. Încerci să ne insulți toată cultura? Cum adică nu știi cu ce specie ai de-a face? Suntem literalmente prima specie cu care s-a întâlnit omenirea în spațiu! Secund, există vreo posibilitate ca ăștia chiar să nu ne înțeleagă?

Necunoscut: Am analizat toate plauzibilitățile. Software-ul modelului excelsior poate fi setat să aștepte confirmare pentru traducere. Ar trebui să aibă un simbol mare care pâlpâie în partea dreaptă a ecranului.

Lex Plexico: Microcefalule! Apasa pe butonul din dreapta ecranului!

Comandor A. Bucelan: Cadet, poți să scapi de popup-ul ăla cu trompetă din dreapta? Nu îi văd bine pe noii noștri prieteni. Dă-i cu alt+f4 direct, te rog.

Cadet V. Pop: Căpitane, de ce crezi că fac așa cu degetul spre dreapta?

Comandor A. Bucelan: Cu siguranță e salutul lor tradițional. Vă salut înapoi, prieteni! Cu două degete, nu doar cu unul! Iip Iip, blorf blorf! Cadet, fă și tu din mână, nu fi țărancă.

Lex Plexico: Sfinte Constante universale! Sunt idioți! Scanează-le nava, secund. Avem de-a face cu un scenariu contraintuitiv. Nu îl lăsa să îți debusoleze viziunea clară asupra ramificării posibilităților.

Comandor A. Bucelan: Cadet, tu realizezi în fața a ce moment istoric ne aflăm aici? Primul contact cu o specie nouă! Federația n-a mai întâlnit o specie nouă de peste 20 de ani! O să intrăm în cărțile de istorie, cadet. Alo, sărutmâna părinte, căpitanul aici.

Cuviosul Macarie, (preot de campanie și psiholog al navei Întreprinderea) (icom): Să trăiți, căpitane!

Comandor A. Bucelan: Ce se-aude acolo, părinte, ce picură?

Cuv. Macarie (icom): Făceam o băiță, căpitane.

Comandor A. Bucelan: Aruncă un halat pe tine. Avem nevoie de prezența ta urgentă pe punte. Activez conform procedurii protocolul de Prim Contact.

Cuv. Macarie (icom): Am înțeles, căpitane. Iau pâinea și sarea și vin!

Necunoscut: Am terminat de scanat molecular nava federală. E într-o stare deplorabilă. Majoritatea sistemelor funcționează pe avarie sau nu funcționează de loc. Fuselajul e mâncat de rugină pe interior și motorul warp scapă cantități alarmante de radiație exotică. Cred că consumă de 10 ori mai mult dilitiu decât nava noastră. Ne-ar costa mai mult să o tractăm și să o dezasamblăm decât am lua pe ea.

Lex Plexico: Ceva bun în cală?

Necunoscut: Diverse substanțe alcoolice în recipiente de sticlă și în rest goală.

Lex Plexico: Încearcă să le spargi calculatorul de bord. Niște informații militare secrete de-ale Federației pot valora cât zece nave noi pe piața neagră.

 

 

[zgomot de ușă glisantă]

 

 

Lt. Comandor Ștefan Manea (secund al navei Întreprinderea): Să trăiți, căpitane! Am venit cât de repede am putut. Eram pe holopunte, trăgeam cu fazerul în animăluțe simulate, ca să mă antrenez.

Comandor A. Bucelan: Nu avem holopunte, secund. Vrei să zici biodomul?

Lt. Comandor S. Manea: Doamne Iisuse Cristoase, ce-au pățit domnii ăia la gât de e umflat așa?

Comandor A. Bucelan: Domnii sunt extratereștri, locotenent-comandor! Așa sunt ei.

Lt. Comandor S. Manea: Mă scuzați, credeam că ați pățit ceva, nu că în halul ăsta arătați voi normal. Măcar aveți haine colorate.

Comandor A. Bucelan: Stai liniștit, Manea. Nu înțelegem nimic din ce zic, de unde deduc că nici ei nu înțeleg nimic din ce zicem noi.

Lex Plexico: Secund, tu îi auzi pe ăștia? Dacă ei nu ne înțeleg înseamnă că nici noi nu îi înțelegem pe ei! Cică e deducție! Își bat joc de toate legile fundamentale ale logicii!

Necunoscut: M-am sincronizat neuronal cu calculatorul lor de bord.

Lt. Comandor S. Manea: Hello and…welcome to….galaxy… we… romanian… dracula! Very nice.

Comandor A. Bucelan: Ce faci, locotenent-comandor?

Lt. Comandor S. Manea: Mă gândeam că poate știu engleză.

Comandor A. Bucelan: Nu știu decât zgomote amuzante ca iip iip și blorf blorf. Termină cu prostiile!

Lt. Comandor S. Manea: Sigur nu a pățit ăla ceva la gât?

Comandor A. Bucelan: Acum dacă stau să mă gândesc, parcă li s-a umflat gâtul mai tare de când ne uităm la ei. Mai ales lu’ ăla cu fire în ceafă.

Cadet V. Pop: Cred că aia e o interfață biomecanică între el și calculator. Iar gâturile alea umflate ar putea fi pentru a căra mai multe resurse la creier.

Comandor A. Bucelan: Opa! Mă bucur să întâlnesc o altă specie de intelectuali! Pariez că știu să joace șah de-ăla cu patru table una peste alta de se joacă în spațiu!

Lt. Comandor S. Manea: Și cu pielea aia între gât și cap arată fix a…

Comandor A. Bucelan: Locotenent-comandor! Te rog să ai o atitudine demnă poziției tale pe navă! Ce, crezi că ei nu știu că sunt urâți? Crezi că ei nu se simt? Fii, domnule, diplomat! Ce ar spune taică-tu? Ai noroc că nu au cum să ne înțeleagă!

Lex Plexico: Tot o ține pe-a lui că n-avem cum să-i înțelegem! Tu auzi la ei secund?

Lt. Comandor S. Manea: Mă scuzați, să trăiți!

Comandor A. Bucelan: Pe mie mă bufnește râsul de când i-am văzut. Dar îmi mușc limba. Că așa face un ofițer! Nu uita că reprezentăm toată nația românească aici! Zâmbește și fă așa cu degetul. E salutul lor.

Lex Plexico: Ăștia insultă toată anatomia speciei noastre. Au noroc că e ilogic să te simți ofensat de ignoranță. Ai reușit să le spargi sistemul?

Necunoscut: Nu a fost nevoie. Nu aveau parolă.

Lex Plexico: Și, ce ai găsit bun pe acolo?

Necunoscut: Nimic. Sistemul și baza lor de date nu au mai fost updatate de 50 de ani.

Lex Plexico: Ce? De ce nu le-ar updata?

Necunoscut: Nu pot decât specula, căpitane, dar din experiența de până acum, probabil din imbecilitate. Nu dețin nici o informație utilă.

Lex Plexico: Sau poate intenționat au trimis o navă nonvalorică? Poate fi o capcană? Asta e tot ce ai găsit în calculatorul lor?

Necunoscut: Asta și multe jurnale personale stufoase și anoste.

Lex Plexico: Citește-le pe toate apoi formulează-mi ipoteze plauzibile. Ai permisiune să folosești la maxim calculatorul nostru de bord pentru a-ți amplifica capacitățile cognitive. Vreau să deduci cum n-ai mai dedus niciodată!

Lt. Comandor S. Manea: Eu zic că sigur ăla a pățit ceva, serios acuma, uitați cât i se umflă gâtul!

Necunoscut: Înțeleg din jurnalele lor că amiralul Clinton e mort. Există o posibilitate chiar ei să îl fi omorât. Asta schimbă tot echilibrul de putere din sector. Ramificațiile…

Lex Plexico: Nu calcula acum ramificațiile! Poate fi o informație falsă plantată pentru a ne suprasolicita logica!

Necunoscut:E singura ipoteză care are sens momentan, căpitane!

 

 

 

[zgomot de ușă glisantă]

 

Cuv. Macarie: Scuze căpitane, am dat cu tava pe jos, pâna am scuturat pâinea, până am pus altă sare, și am adus și niște broșuri despre ortodoxie în galaxie, să aibă și ei…. văleu, doamne, ce-a pățit ăla la gât?

Comandor A. Bucelan: Sărutmâna, părinte! Așa-s ei, cu fețele astea.

Cadet V. Pop: Sărumâna.

Lt. Comandor S. Manea: Săr’na

Cuv. Macarie: Ce extratereștri sunt? Că nu prea mă pricep.

Comandor A. Bucelan: Nu știu. Abia i-am descoperit. N-au nume. Poate le găsiți dumneavoastră un nume, că tot vă pricepeți la botezat.

Lex Plexico: Aroganța! Să ne pună ei nume! Pe viteza luminii în vid! Le recoltăm organele și le vindem la tentaculieni, dacă ăsta e singurul mod logic în care putem scoate profit de pe urma lor.

Comandor A. Bucelan: Locotenent-comandor! Preia platoul cu pâine și sare de la cuvios și pregătește-te de teleportat, pentru întâmpinare. Maistru Clement, calibrează transportorul pentru puntea oaspeților noștri.

Lex Plexico: Ce vor ăștia să ne teleporteze acolo? Scanează!

Necunoscut: Pare un fel de mâncare de subzistență bazat pe cereale și clorură de sodiu cristalizată.

Lex Plexico: E șarada asta o capcană? Vor să ne atace într-un mod improbabil?

Necunoscut: Nu detectez nici o posibilă interacțiune chimică toxică sau explozivă.

Lex Plexico: Scanează-i microorganic. Poate pregătesc vreun fel de atac biologic.

Comandor A. Bucelan: Maistru Clement!

Maistru militar Tiberiu Clement, (inginer cameră transportor) (icom): Să trăiți! Nu eram în camera transportorului, căpitane!

Comandor A. Bucelan: Întâmpini dificultăți în executarea datoriei față de țară, maistru Clement?

Maistru m. T. Clement (icom): Nu.. să trăiți! Doar că teleportorul a fost tot timpul defect. Nu credeam că o să-l folosim, știți și dumneavoastră….

Comandor A. Bucelan: Ce să știu, maistru Clement?

Maistru m. T. Clement (icom): Că….feliază!

Comandor A. Bucelan: Locotenent-major Spătaru, de ce nu am fost înștiințat că transportorul feliază?

Locotenent-major Stelian Spătaru,(prim inginer de bord) (icom): Să trăiți, căpitane, v-am înștiințat acum o lună!

Comandor A. Bucelan: Atunci de ce nu l-ai reparat?

Locotenent-major S. Spătaru (icom): Că n-ai ce repara la el. Trebuie înlocuit complet. E crăpată toată prisma de repoziționare moleculară. De-aia feliază.

Comandor A. Bucelan: Și nu poți s-o lipești cu chit?

Locotenent-major S. Spătaru (icom): Tu vorbești serios?

Comandor A. Bucelan: Locotenent-major, suntem într-o situație de prim contact. Nu împiedica acest moment istoric cu incompetența ta de inginer! Fă teleportorul să meargă! Imediat! La un grad minim de feliere, s-a înțeles?

[pauză de 10 secunde fără voci identificabile. Cotele apelor Dunării se aud pe fundal, încet]

Locotenent-major S. Spătaru (icom): Putem să transportăm doar platoul cu pâine și sare? Adică ce dacă le feliază nu e problemă. Pâine felii, nu?

Lt. Comandor S. Manea: Eu zic că e o idee bună, căpitane. Țin la toate feliile mele.

Comandor A. Bucelan: Da’ n-are același impact, măi Ștefane. Trebuie tot timpul să te gândești la impact. Cu mentalitate de-asta n-o să ajungi niciodată nicăieri.

Lt. Comandor S. Manea: Îmi cer scuze, căpitane.

Cuv. Macarie: Căpitane, în calitate de consultant spiritual al navei consider că nu se cade să-i lăsăm pe prietenii noștri galactici să aștepte. Poate, doamne ferește, le pocnește gâtul, la cât se încordează. Și mi se răcește și mie apa în cadă că abia intrasem. Merge și doar platoul, doamne ajută!

Comandor A. Bucelan: Vorbe înțelepte, părinte. Vorbe înțelepte. Maistru Clement, pregătește de teleportat. Doar platoul.

Lt. Comandor S. Manea: Feliază și-n jur? Să mă dau mai așa.

Necunoscut: Căpitane am analizat toate plauzibilitățile implauzibile la ordin microbiologic și am detectat ceva grav. Doi viruși. Unul uman și unul tentaculian. Oarecum benigni separat, se pot potența reciproc cu rezultate extrem de fatale.

Lex Plexico: Cât de fatale?

Necunoscut: Extincție la nivel planetar.

Lex Plexico: Localizează cu precizie. Ar putea fi o coincidență.

Necunoscut: Ambii au fost detectați în zona platoului pe care vor să-l teleporteze.

Lex Plexico: Ar putea fi accidental?

Necunoscut: Aproape imposibil.  Cu siguranță e o armă biologică.

Lex Plexico: Aproape imposibil?

Necunoscut: Doi purtători din specii diferite fără nici o compatibilitate fiziologică sau sexuală să se frece îndelungat unul de altul. Șanse de o implauzibilitate care sfidează logica.

Lex Plexico: Au făcut tot teatrul ăsta ca să ne debusoleze logica pentru care suntem cunoscuți în toată galaxia și să ne atace cu o armă biologică ascunsă ca ospitalitate? Pe toate constantele universale! Ăsta e un act de război între specii! Scutul sus! Laserele armate! Alarmă gri închis! Reducem la molecule și nava și arma biologică!

Comandor A. Bucelan: Maistru Clement, mai așteptăm mult?

Maistru m. T. Clement (icom): Se încălzește, căpitane! Imediat!

Necunoscut: Căpitane! Scutul nostru nu este capabil să blocheze frecvența teleportorului lor!

Lex Plexico: Sacră forță gravitațională, asta e implauzibil!

Necunoscut: Improbabil doar. Chiar au prisma de repoziționare moleculară spartă. Trimite pe mai multe frecvențe în același timp decât poate calibra scutul nostru!

Lex Plexico: Pe toate undele și particulele! și-au sabotat propria navă pentru un avantaj strategic! E o misiune sinucigașă! Laserele la maxim?

Necunoscut: Negativ, căpitane. Nu îi putem distruge înainte de finalizarea secvenței de teleportare.

Comandor A. Bucelan: Maistru Clement, suntem gata?

Maistru m. T. Clement (icom): Da, căpitane!

Comandor A. Bucelan: Perfect! Am visat toată viața la momentul ăsta! Transportă platouașul tradițional de prim contact în 5…4…3…

Lex Plexico: Warp 9! Orice direcție!

Necunoscut: Activat!

Comandor A. Bucelan: .. Ce? Unde au dispărut?

Cadet V. Pop:Senzorii nu îi mai detectează în sector, căpitane.

Comandor A. Bucelan: Ce?

Cadet V. Pop:Au plecat, să trăiți!

Comandor A. Bucelan: Nu se poate așa ceva. Incredibil! Mă, vouă nu vă e rușine? Puși în fața unui moment istoric, mă! Nu americanii, nu rușii, nu chinejii! Noi, mă! Românii! Și ce-ați făcut? Că câcâială, că n-avem, că nu știam, că nu se poate. Și ia uite! Au plecat! S-au plictisit să ne aștepte și au plecat. Mă, eu vă mai întreb o dată: Nu vă e rușine!?

 

[zgomot de obiect metalic lovit de perete]

 

Comandor A. Bucelan: Tăceți, a? Foarte bine! Să tăceți de rușine și în continuare. Sper că e clar că nu vreau să văd și să aud în nici un raport, jurnal oficial sau jurnal personal de incidentul ăsta! Că am ratat primul contact cu o rasă nouă și prietenoasă. Ajunge să trăim doar noi cu rușinea, s-a înțeles? N-are rost să râdă și alții de noi! Manea, mă duc la mine-n birou să-mi fac autocritica. Ai puntea, locotenent-comandor!


https://www.patreon.com/pitici

Ăsta a fost primul capitol. Se începe munca la al doilea, care o să fie mai glorios și o să continue toate începuturile de povești plantate deja acolo pe care nu le-ați observat dar le-am pus eu isteț acolo pentru că am un plan nu doar scriu ce-mi trece prin minte în momentul ăsta ca alții. Încurajări monetare cu siguranță ajută la elanul de a scrie în continuare această superbă epopee sf autohonă, ce să mă cac pe mine. Patreonul >

 


***

Menajeria Miraculoasă a Maestrului Nuțu

Râdem și glumim cu maimuța evadată din curtea lui Nuțu Cămătaru. Hihi ce hobby amuzant are interlopu’, mai țineți minte când i-au confiscat din curte PATRU lei și DOI urși?

Îți și imaginezi filmul, cum împrumuta el bani oamenilor lângă cușca cu lei, de înțelegea și cel mai idiot om implicațiile.

Totuși, de unde au băieții ăștia veseli animale sălbatice? Păăi, am un răspuns foarte românesc pentru voi. La grădinile zoologice de la noi, când naște un animal valoros, se raportează că a fătat mai puțini pui decât a fătat, puii sunt ascunși și, dacă supraviețuiesc, vânduți la oameni glumeți ca frații Cămătaru.

Spre exemplu la Zoo Craiova tot dispar pui de leu. La maimuțe cred că nu s-a interesat nimeni. Tristuț, nu?

 

 

***

Recenzie la o carte care mi-a trimis-o un baiat despre cum functionează femeile (și ghidul meu complet și suprem de seducție)

Acum vreo două luni mi-a trimis un băiat cartea scrisă de el pe barba lui despre cum funționează femeile și m-a rugat să-i fac o recenzie. În general nu fac așa ceva, că mă ustură stomacul de la reclame și consumerism. Dar știu cum e să lucrezi la ceva pe barba ta și să ai nevoie de niște ajutor și feedback. Așa că m-am gândit să-l ajut pe băiat, că așa sunt eu, galanton.

Mi-a fost foarte greu să mă uit prin cartea asta. De la mine în principal. Știind absolut tot ce are rost să știe un om despre relațiile umane, mi-e greu să deschid o carte CARE N-ARE CUM SĂ-MI SPUNĂ NIMIC NOU. Pe deasupra stilul schematic în care e scrisă, tip manual, mă adoarme instant. Am avut flashbackuri cu mine adormind pe materia pentru BAC. Prea multă informație, prea puțină distracție.

Autorul încearcă să explice pe scurt ABSOLUT TOT despre sexualitatea umană, ceea ce face cartea și mai greoaie cumva. Pare așa, un tren informațional care nu vrea să se oprească deloc în dreptul meu ci doar să mă amețească.

Dar informațional e destul de solidă. Foarte multe chestii adevărate, probate științific și cu care m-am mai întâlnit prin lucrări de antropologie, psihologie etc.

Problema e că informația e prezentată fără surse clare (care ar fi ajutat pentru credibilitate), e amestecată bine cu speculații de-ale autorului și cu o doză sănătoasă de pseudoștiință. Se vede că autorul a scăpat și în raftul cu NLP, spre exemplu.

Pentru ultima oară vreau să zic chestia asta, băi băieți.

NLP-UL ESTE VRĂJEALĂ PSEUDOȘTIINȘIFICĂ.

Arată bine pentru că pare că prezintă un sistem logic de semnale subliminale sesizabile și manipulabile ale omului, însă NU EXISTĂ NICI UN TEST ȘTIINȚIFIC ÎN TOATĂ ISTORIA NLPULUI CARE SĂ DEMONSTREZE CĂ E REAL. E ca unicornul. Pare un animal foarte logic. Nimic din unicorn nu pare aberant și împotriva naturii. Ba chiar ar avea sens un cal cu corn. Se apără, cornute există, de ce n-ar exista? Păi plm, nu știu de ce nu există dar din păcate nu există. La fel ca și NLP-ul. Orice test după metode științifice ale tehnicilor NLP ne arată irevocabil că e bullshit, wishful thinking și vrăjeală prin care niște șarlatani încearcă să convingă niște autiști că există un limbaj de programare al omului pe care ei nu-l cunosc.

Da. Trebuie să fii complet autist să crezi că există un limbaj de programare al omului, în ciuda lipsei de dovezi. Dar la fel ca și homeopatia, reiki și alte aberații, cumva are sens în propriul sistem logic, dacă nu-l testezi în viața reală.

Dar deviez.

În afară de faptul că nu separă clar chestiile dovedite științific de speculații plauzibile personale și speculații demonstrate a fi false ca NLP-ul, cartea e destul de OK. Informațional.

Stilistic însă e mai plictisitoare decât manualul ăla de neurologie la care am cărat restanța până-n anul 4. Deși repet, și ăla era plin de informații foarte interesante.

Dar dacă ai inteligență socială sub medie (probabil ai, de-aia ești aici), nu înțelegi de ce și cum ajung să se fută oamenii și nu faci spaimă la pagini întregi de definire de termeni, e o carte bună pentru tine.

Dacă însă ai impresia că o să agăți mai mult după ce citești cartea asta, te înșeli

Din păcate toate chestiile astea pe care le aflăm din antropologie, psihologie, sociologie și alte științe care țin de statistică sunt complet inaplicabile în relațiile de la om la om. Îți spun doar tendințe de grup și de populație mare. Nu poți extrapola de la statistică la caz singular decât dacă ești idiot. Și de-aia nu te ajută cu nimic să știi tendințele de împerechere generale ale femelei speciei ca să o fuți pe Maricica de la contabilitate. Pentru că Maricica de la contabilitate nu e media tuturor femeilor ci o deviere de la normă complet imprevizibilă. Doar luată împreună cu alte o mie de Maricici, fiecare o deviere de la normă în felul ei, și făcut media ajungi la adevăruri de-astea invariabile despre natura feminină.

Mai exact dacă știi că ai o mulțime de numere și media lor e 100, asta nu spune nimic despre vreunul dintre ele. Ar putea niciunul să nu fie 100, dacă mă înțelegi. Și așa e și cu femeile. N-ai cum să aplici generalități la cazuri particulare.

 

De aceea am făcut un ghid scurt și absolut complet de agățat aplicabil oricând oriunde și pentru orice bărbat! Are doar trei pași simpli

1. Nu fi urât.

Da. E ceva foarte realizabil. Sigur, nu toți oamenii au potențialul de a fi frumoși, dar toți oamenii au potențialul de a fi neurâți. Niște sport, igienă și țoale decente pot face orice om să arate măcar de 8/10. Dacă arăți de 8/10 nu ești urât. Dacă arăți de mai puțin de 8/10, nu te străduiești destul.

2. Vorbește cu femeile ca și cum ar fi oameni.

Pentru să sunt oameni. Și oamenii apreciază să fie tratați ca oameni. O femeie nu e un joc pe calculator, un scenariu în care trebuie să bifezi 10 pași ca să ajungi la misterioasa și finala dodoașcă. Dacă o vezi ca pe o problemă pe care dacă o rezolvi, o fuți, o să mori onanist. Femeile sunt oameni ca toți oamenii. Arată-ți interesul față de cine e, ce face, ce vrea, ce păreri are. Și nu-l forța. Dacă trebuie să SIMULEZI interesul, înseamnă că nu ești interesat pe bune de ea și doar vrei să faci sex. Nu te arăta interesat de femei de care nu ești interesat. Dacă vrei doar să-ți dai drumul există oricând laba și curvele.

3. Învață când are rost și n-are rost.

Dacă au trecut 10 zile de când ai început să-ți dai interesul să o vrăjești pe una și nu ați făcut sex încă, șansa de a face vreodată sex scade cu 99%. Deci dacă nu te afli pe o insulă pustie cu duduia și ești în lumea reală unde există mult mai multe fete mișto decât ai avea tu timp să cunoști, tai-o de acolo. Tipa sigur nu e interesată pe bune de tine. Ori nu e atrasă, ori vrea să muncești mai mult decât face pentru a ajunge acolo. Investește munca aia în altă parte că-s șanse mai bune de rezultat și n-ai pierdut nimic. Repet, sunt mai multe tipe mișto pe lume decât ai tu timp într-o viață să cunoști. N-ai pierdut nimic. Și nu, nu „rămâneți prieteni”. Așa asiguri că moare și aia 1% șansă rămasă. O saluți frumos, îți vezi de viață și dacă se răzgândește o să te caute ea.

 

 

Și atât. Concret și la obiect.

În rest, dacă vreți să știți mai multe despre „seducție”, sunt o grămadă de șarlatani care vând țepe la beta inceli naivi autiști cu pula mică, gen NLP.

Dacă vreți să aflați mai multe informații reale dar complet neaplicabile în viața de zi cu zi despre sexualitatea umană, sunt o tonă de locuri de unde puteți afla și asta. Cartea lui Andrei C. Pintică e una dintre ele. Nu e rea, dar nici nu m-a dat pe spate. Sunt și altele. Pe mine m-au relaxat mai bine spre exemplu  cursurile lui Sapolsky

În rest, băiat, mulțumesc că mi-ai dat cartea asta a ta la recenzie, apreciez gestul, n-am înțeles clar de ce te-ai cramponat să o scrii și de ce ai vrut să zici pe repede înainte ABSOLUT TOT, cum turuia lecția tocilarul clasei pe vremuri. Personal aș fi ales doar 10% din câtă informație ai acolo și aș fi dezvoltat-o cu povești, istorie, studii citate și alte chestii interesante. Dar na, părerea mea nu prea contează. Nu sunt în publicul țintă. Am mai mari probleme cu manualele decât cu femeile. Succes.

 

 

 

 

 

***

În care aflăm de la o sectă de coarde și cucks că dacă nu vrei ca partenera să și-o tragă cu alții ești incel și o ai mică.

Un amic deăsta virtual se plângea că s-a despărțit de gagică-sa. Ca băiat săritor ce sunt mi-am adus aminte că am intrat pe un grup de degenerați pentru râși, „diversitate în relații, suport și solidaritate” unde tipa se plângea că ei au o relație deschisă dar CINEVA e gelos când altcineva vine acasă și miroase a plă. Așa că i-am zis. Poate nu știa băiatu ce și cum.

Ahaha. Imi si imaginez o coarda deasta cum il prosteste pe un betalau sa faca niste ceauri in timp ce o suge la 2 darlai si ala pleaca in bucatarie bucuros.

Am pla mare si sunt sigur pe masculinitatea mea. S-a demonstrat!

Si din camera ailalta se aude nghh nghh sleorp sleorp sleorp ngghhh

M-a mâncat în cur. Mi-au sărit toți poliamoroșii în cap și mai ales toate stătutele care se visează poliamoroase.

Și nu înțeleg de ce. Eu chiar sunt moderat. Cred în relații întredeschise. Nici chiar deschise, dar deschise puțiiin puțin puțin, cât să nu afle nevasta.
Uitați dialog în care am fost pus la punct.

***