Un elev de la un liceu militar a omorât o adolescentă și a băgat un adolescent în spital după ce i-a atacat cu maceta într-un parc din Craiova și ca de fiecare dată când cineva din armată sau poliție ucide sau se sinucide, a plouat cu știri care arată așa:

Se miră și jurnaliști idioți, se miră și idioți pe persoană fizică. Cum se poate să fie declarat apt din punct de vedere psihologic și să fie în halul ăla de instabil?
Să nu știi cum funcționează testarea psihologică nu te face idiot. Să te miri în public în loc să te documentezi te face idiot.
Din fericire ca sunt eu aici, ca absolvent nepracticant de psihologie, să vă explic ce sunt testele ălea. Nu e scăpare și nu e incompetență.
Testele care te declară apt psihologic nu funcținează, nu au funcționat niciodată și nu au cum să funcționeze decât pe oameni extrem de proști.
Psihologia funcționează bine când psihologul e acolo să-l ajute pe pacient și pacientul are încredere în psiholog că lucrează în interesul lui.
Acum dacă ești mai deștept decât o pungă de balegă îți dai seama că psihologul de la armată/poliție nu lucrează pentru tine, lucrează pe instituție. Nu e acolo ca să te trateze dacă ești labil, e acolo ca să te dea afară dacă ești labil, ca să nu dăunezi instituției.
Deci, logic, scopul tău nu e să fii sincer cu el ci să îi spui ce ar fi în interesul tău să audă. Adică să-l minți, dacă e cazul.
Bun, toată lumea știe asta. Înseamnă că testul în sine are mecanisme pentru a detecta și combate răspunsurile mincinoase, nu?
Tehnic, are. Singurul mecanism de depistare a minciunii pe care îl poți băga într-un test grilă e să reformulezi fiecare întrebare de cinci ori și să speri că mincinosul se încurcă în răspunsuri și îl prinzi pe inconsecvență.
Tehnica asta merge bine în interogări cu suspecții, spre exemplu, când trebuie să prezinte un alibi și se pot încurca în detalii pentru că povestea e complicată.
„Păi stai că ai zis că ai ajuns cu mașina la 3 și anterior mi-ai zis că ai scos-o din service abia la 4, puneți-i cătușele! L-am prins!”
Dar testele alea nu prezintă situații reale și complexe ci situații ipotetice și simple. Să vă dau un exemplu de întrebări standard de test care te declară apt să porți armă și chestii,
Notați de la 1 la 5 unde 1 e „niciodată” și 5 e „foarte des” următoarele afirmații.
Visez că pedepsesc violent oameni care mi-au greșit în viață.
Simt că singura justiție reală e aia făcută cu mâna mea.
Cred că știu cel mai bine cine merită pedepsit și cum.
Am accese de furie în care simt că îmi pierd controlul și sunt în stare de orice.
Atunci când sunt într-o situație conflictuală reușesc să mă stăpânesc din a o escalada.
Atunci când sunt provocat văd roșu în fața ochilor și nu mai știu ce fac.
Cam așa sunt testele alea. Chiar nu contează ce simți cu adevărat. Dacă ești mai inteligent decât o găleată cu scuipat îți dai seama clar care sunt răspunsurile „corecte” pe care un cetățean stabil le-ar da și știi că e în interesul tău să minți. Psihologul ăla care le corectează nu e aliatul tău, e un om care te poate lăsa șomer dacă ești prea sincer.
Atunci de ce nu se folosesc alte metode de a detecta minciuna? Un detector de minciuni spre exemplu?
Mă bucur că mă întrebi, voce din cap. În principal nu este folosit un detector de minciuni pentru că ăla e o chestie care funcționează doar în filme. În viața reală e o porcărie pseudoștiințifică la fel de reală ca astrologia și ghicitul în cafea.
Ăla detectează „tresăriri” ale inimii, să le zicem. Pe care poți să le ai când minți și ai sentimente puternice față de subiect. Sau poate doar ești speriat și tresari din orice. Sau poate ești foarte împăcat cu toate minciunile tale pe care ți le-ai raționalizat și nu tresari absolut deloc. Eu vă zic sigur că pot să spun pe detectorul de minciuni că sunt o femeie neagră din Alabama de 62 de ani cu 12 nepoți și aparatul ăla nu o să tresară deloc. Pentru că nu am nici o trăire emoțională legată de afirmație.
Ar putea funcționa aparatul dacă crezi atât de tare în el încât tresari de frică că o să te prindă când minți. Dar un aparat care funcționează doar dacă crezi în el nu poate da rezultate credibile.
În plus ai reacții emoționale la evenimente reale, nu la situații ipotetice, ca în testul ăla. Deci n-ar avea cum să funcționeze.
Deci testul ăla care te declară apt psihologic să fii soldat/polițist e degeaba?
Nu e. Contrar a ce vedeți prin filme, media de inteligență la psihopați este sub cea a populației obișnuite. Nu-s toți genii ca Hannibal Lecter. Ba chiar majoritatea sunt ușor retarzi, ca monstrul din caracal. Iar ăia sunt atât de proști încât nu-și dau seama că e în interesul lor să mintă la test.
Pe ăia testul îi prinde. Cred că sub 50% din ăia care nu-s apți sunt prinși de test. Testul e doar o sită. Mai prinde din ei. Nu are cum să îi prindă pe toți.
Deci vrei să zici că psihologia nu e în stare să identifice ucigașii/sinucigașii?
Ba este în stare. Dar nu așa. Dacă un psiholog ar sta de vorbă cu fiecare soldat/polițist/pilot de avion 2 ore pe săptămână, în câteva luni ar fi în stare să se prindă dacă e labil sau nu.
Dar ar funcționa doar dacă pacientul ar avea încredere în psiholog și ar fi sincer cu el.
Și asta ar funcționa doar dacă psihologul ar avea un raport de confidențialitate cu pacientul și nu ar lucra pentru angajatorul pacientului care doar vrea să știe dacă trebuie să-l dea afară sau nu.
Așa e psihologia reală. Mai banală decât aia de la televizor. Nu e nici jedi mind trick nici vulcan mind meld.

