Am mers ieri cu un taximetrist pe la ora 11 pe care-l bănuiesc că era coxat până-n măduvă. Acum nu pot să garantez că omul trăsese un gram pe nară matinal, dar na, erau acolo niște semne prin care aș vrea să trec, poate vă dați și voi o părere.

Primul indiciu a fost că a întors pe linie continuă prin spatele unei mașini de poliție ca să mă ia, a deschis ușa și a pornit mașina când încă eram cu un picior afară, explicându-mi, cu pupilele dilatate, în 10 secunde, care ar fi vreo 3 locuri din zonă pe care ar fi fost mai bine pentru toată lumea să pun punctul de ridicare, ca să nu mai fie absolut necesar pentru taximetriști să întoarcă pe linie continuă în spatele mașinii de poliție.

După care omul a început să povestească. Aici ar fi fost dificil pentru orice om să-l urmărească, pentru că erau trei povești paralele, una în prezent, una în trecut și una în viitor. A avut noroc că scenarist fiind, sunt destul de familiar cu tipul hibrid-postmodern de a spune o poveste.

Povestea din trecut, de ieri, era despre cum găsise el 10 000 de euro într-o pungă de carton de lângă un tomberon, cu buletin cu tot, și s-a dus la poliție cu ele. Aparțineau unui bombardier bogat care a venit, i-a arătat pe telefon colecția lui de mașini, i-a oferit un job mult mai de căcat decât ăla pe care îl avea drept mulțumire și a plecat fără să-i dea nici un ban.

Povestea din viitor era despre cum peste câteva ore trebuia să plece la mare ca șofer personal cu alt bombardier, fiu de politicieni, care voia să impresioneze o pasăre prin Mamaia, avea 10 000 de euro de cheltuit (alte 10 000 de euro) și îl pusese să-i găsească o mașină de lux de închiriat, așa că omul meu, în timp ce conducea, se uita la tot soiul de oferte de Lamborghini și Bugatti.

Poveștile erau destul de absurde, dar omul meu avea multe poze pentru fiecare drept dovadă, pe care insista să mi le arate fix când trecea prin intersecții cu 90 la oră fără să se uite la semafoare, pietoni și alte prostii de genul. Stilul lui de condus nu era absolut deloc palpitant pentru el, dar părea foarte palpitant pentru cei trei glovoiști pe scuter pe care i-a evitat la milimetru.

În timp ce făcea toate astea, era și pe video call cu un băiat căruia îi povestea în paralel alte două povești care n-aveau nici o legătură cu poveștile pe care mi le povestea mie. Toate erau povestite într-un ritm de cred că ar fi reușit să povestească în detaliu tot ce se întâmplă în Lord of the Rings în maxim 5 minute.

La un moment dat și-a dat seama că nu mai are gaz așa că a întors iar pe linie continuă fără să scadă viteza, frânând brusc milimetric de o butelie de GPL. A fost cea mai rapidă alimentare pe care am văzut-o în viața mea. Omul meu nici nu s-a obosit să închidă portbagajul după. A demarat, după 100 de metri și-a dat seama că era deschis, așa că a băgat piciorul în frână și portbagajul s-a închis singur. După care a plecat iar cu scârțâituri.

Acum indiciul cel mai mare că omul meu băgase nara până la cot a venit de la băiatul de pe video call, care la un moment dat începe un dialog pe care-l redau integral, că am memorie bună.

Ia uite ce are fratele tău pentru tine.

Ia, dă să văd.

*camera se mută de pe fățăul înterlocutorului pe un staniol unde se afla un morman de praf alb

Ce-ai, mă, acolo?

Bulgărași bulgărași!

Ce, bulgărași mă, de unde ai luat? Că arată parcă-s de la Catena.

N-ai mă treabă, e ce trebuie.

Ambii băieți erau atât de teleghidați încât chiar aveau impresia că dialogul ăsta a fost codat și eu, gospodar de rând, chiar nu m-am prins despre ce e vorba. Acuma na, am mai văzut drogălăi la viața mea, că lucrez în domeniu artistic. Știu cum arată un om pe cocaină dar recunosc că e primul om pe care l-am văzut care era pe TOATĂ cocaina. Practic mai mult cocaină decât om.

Toate chestiile astea s-au întâmplat în maxim 12 minute, cât i-a luat să ajungă de la Academia Militară pe Floreasca. Super rapid, waze îmi zicea 25 de minute. Evident că i-am dat 5 stele.

Astăzi centrul de feministe bretoniste veganiste FILA a dat acest mesaj de maximă importanță.

Aparent să te uiți în telefonul partenerului e violență de gen. Adică împotriva femeilor, ce n-ați înțeles?

La un google scurt, toate chestionarele pe treaba asta diferă ca rezultate, dar în general sunt cam cu 10% mai multe femei care se uită în telefonul partenerului decât bărbați care se uită în telefonul partenerei.

Ai putea zice că e o violență mai mult împotriva bărbaților. Sau măcar că e una general umană. Dar na, când te interesează doar femeile și dacă un asteroid cade pe pământ o să o vezi ca violență împotriva femeilor.

Feminism de valu paișpe.

(P.S. e de căcat să te uiți în telefonul partenerului/partenerei, vă știți voi care sunteți)

Orban al Ungariei a trântit zilele astea un discurs picant când a venit în vizită la Tușnad, explicând pe față că n-are chef să primească imigranți de pe alte continente că lor nu le place amestecăceala prea tare. Evident că toate goarnele și idioții utili ai globalizării au sărit să ne explice, de pe piedestalul lor de moralitate(TM) că ce zice omul e f f urât și f f rasist.

Este. N-o să zic că nu e. Dar nu trebuie să fii rasist să nu vrei amestecăceală și imigranți de pe alte continente. Sau „mână ieftină de lucru” la modul general. Că despre asta e vorba.

Ce vor corporațiile și sistemul controlat de ele:

Aici e simplu: cât mai mult profit cu cât mai puține cheltuieli. Iar salariile sunt cheltuieli. Dacă ne uităm pe graficul ăsta clasic vedem că randamentul muncitorului, adică câți bani câștigă firma de pe curul lui, s-a cam triplat în ultimele decenii. Salariile au rămas cam la fel.

Știu, e de prin america, dar e la fel peste tot în lumea „civilizată”.

Mie îmi place așa economia globală, e un animal frumos, dar funcționează momentan pe două principii complet greșite.

1. Că resursele sunt infinite și consecințele le vedem în sezonul anual de păduri în flăcări.
2. Că mâna de lucru ieftină e infinită.

Mobilitatea a crescut foarte mult în ultimele decenii. Și na, e frumos că-ți permiți ca gospodar de clasă mijlocie să vizitezi lumea, dar mobilitatea asta a și însemnat că e mult mai ușor să imporți muncitori.

Și de aia arată așa graficul de mai sus. Că a fost super simplu pentru toți angajatorii mari să externalizeze servicii și să importe imigranți muncitori. De ce să te plătească pe tine mai mult când undeva într-o țară săracă există un cetățean al lumii care e dispus să lucreze pe mai puțin, că are foame serioasă, nu ca tine?

Știu ce o să zici. Tu ești expert și indispensabil. Nu se găsește nepalez să te înlocuiască pe tine. Dar se găsesc doi nepalezi dispuși să lucreze pe 40% din salariul tău și asta ar trebui să te îngrijoreze dacă nu ești geniu, pentru că doar un geniu ar putea să zică că trage mai tare decât doi muncitori mediocri împreună.

Corporațiile și minionii lor politici mituiți cu lobby n-au cum să-ți zică direct că vor imigranți ca să nu-ți crească ție salariul. O să o dea la corazon cu egalitate, incluziune, diversitate, multiculturalism.

Cum să nu vrei să îi ajuți pe sărmanii viitori două miliarde de imigranți cărora țara li s-a deșertificat din motive climatice produse tot de capitalism bazat pe creștere infinită într-un sistem de resurse limitate?

O să o dea și la portofel, că e nevoie să fie cineva să-ți plătească pensia. Altă schemă piramidală inventată de ei ca să te țină legat de glie. Coaie, îmi iei procent din salariu la fiecare salariu. Cum adică trebuie să îmi plătească cineva pensia? Păi banii mei unde morții tăi se duc?

N-au pe unde să scoată cămașa, teoretic. Practic dacă le zici așa ceva, te cataloghează ca rasist și te pun la colț. Ați observat, totuși, că multiculturalismul nu este promovat decât în țările care au nevoie de mână ieftină de lucru? Unde au săraci destui, miraculos, nu există nici propagandă de incluziune prietenoasă. Poate e doar o coincidențălol.

Ce ar trebui să vrei tu:

O altă mare problemă la economia asta legată într-un sistem global e că dacă se rupe plasa pe undeva, simte toată lumea. Vezi cum e cu războiul ăsta. De-aia mai sănătoasă e o economie locală sustenabilă, care să poată funcționeze și dacă se rupe plasa și n-ai de unde să mai imporți muncitori și materie primă. Degeaba duduie economia dacă la prima instabilitate se oprește tot. Și instabilități o să tot vină din ce în ce mai des.

România a declarat că duce lipsă de mână de lucru și că o să importe doar anul ăsta 100 000 de nepalezi și gen. Țin să vă amintesc că noi avem niște milioane de români plecați la muncă în străinătate de deja o generație. Poate, nu știu, zic și eu, ar trebui să vrem salarii mai mari. Că dacă ar fi mai mari, s-ar întoarce ăia acasă să acopere din posturile alea „libere”.

Nu există așa ceva în univers, oameni buni: lipsă de forță de muncă. Ia dublează tu salariul ăla să vezi cum se ocupă postul instant. Aaa, trebuie să mai tai din profiturile nesimțite dup-aia? Poate să pui tunul și pe rentieri să mai scadă chiriile ca să-ți permiți. Nasol, ce să zic.

România a fost tot timpul pentru afaceriști bună de tunuri. Toți ăia șmecheri și-au minim dublat investiția. Așa-s afacerile la noi. Țepuiești angajații, livrezi mediocru dar la sfârșitul anului faci dintr-un leu investit doi. Aia e antreprenoriat.

Iar români să țepuiești la salarii nu prea mai găsești. Că jumătate s-au ars deja și s-au învățat și jumătate au plecat din țară în locuri cu condiții de lucru mai decente. Așa că ai nevoie de 100 000 de fraieri din lumea a treia, care nu știu să citească un contract ca să-ți meargă ție afacerea de dezvoltări imobiliare.

Cu cât închizi granițele mai tare, cu atât forțezi economia mai tare să funcționeze cu ce are, nu să vadă muncitorul ca pe o resursă și atât. Într-o țară ideală ai primi imigranți doar dacă sunt peste media țării tale ca ABILITĂȚI. Să îți crească locul. Nu mână de lucru ieftină. Munca plătită la nivel de subzistență n-ar trebui să existe în nici un domeniu. Și ar putea să nu existe. Ar trebui doar ca niște oameni care strâng bani cu lopata să mai scape din lopată.

Dar bineînțeles pentru tipul ăsta de gândire pot fi acuzat oricând de rasism. Sigur nu îmi place mâncarea nepaleză și multiculturalismul, sau ceva.

Eu nu stau să caut zilnic despre ce se smiorcăie subcultura de 10 000 de hipsteri ai țării. Pur și simplu mă spameaza lumea cu linkuri. Să-mi arate mie ce-au mai smiorcăit ăia. E blestemul meu și trebuie să trăiesc cu el, așa că o să vă stric și vouă liniștea.

Marea smiorcăială a săptămânii trecute a venit ca de obicei de la secta de activiste șomeriste cu breton colorat care au început să orăcăie de la o mare poveste de la mare victimă care victimă, în drumul ei spre muncă a trecut pe lângă o pizzerie și băieții de la pizzerie dădeau note cu voce tare la tipele care treceau pe lângă ei.

Așa și victima asta s-a simțit ea f f agresată de note și au început toate să urle că trebuie dați afară pizzarii. Complet de acord, pițarii ăia nerușinați trebuie dați afară și înlocuiți cu niște masteranzi în egalitate de șanse și studii de gen că oricum nu-și găsesc de muncă. S-ar putea să iasă pizza mai prost da nu de pizza bună ducem noi lipsă în lume ci de interacțiune empatică, deci ar fi bine. 

Și s-a apucat toată subcultura să-și dea cu părerea cum și cât e hărțuire dacă ești femeie și îți adresează un necunoscut cuvinte pe stradă. 

N-am citit nici o părere, evident, pentru că știu că e un subiect sensibil. Hărțuirea, ca și avortul sau menstruația sunt niște subiecte de-astea care-s foarte apropiate de spiritul feminin și de-aia părerile pe subiecte de-astea trebuie să vină doar de la bărbați.

Pentru că femeile sunt ființe foarte emoționale și fiind subiectul aproape de ele, o să-l judece isteric. Trebuie o minte de bărbat să lămurească situația. 

În primu rând, dacă dai note cu băieții cum fac toți băieții, fă-o acolo închis, între voi. E cocălăreală dacă se aude. Și la strigături e cocălăreală oricum ai da-o. Dacă aș merge cu un prieten pe stradă și ar face strigături gen „nu te preocupa, ești frumoasă azi”, i-aș zice bă, dă-te mai încolo că mă faci de rahat prin asociere.

Acu mulți ani am intrat cu un prieten într-un club și ăsta fiind foarte hotărât pe el de nefutut ce era, prima masă pe care a văzut-o le-a zis, vă salut frumoaselor. Și frumoasele nu erau neaparat frumoase da l-au luat în serios și s-au ținut după noi să se bage-n vorbă. Și m-am abținut să zic bă, vezi că ăsta nu vorbea serios, o dădea și el de antrenament, să-și facă curaj pentru când intră unele chiar frumoase. Da n-am zis nimic, să nu se simtă prost fetele și n-am avut de ales și până la urmă le-am luat de neveste că suntem domni.

Acuma eu înțeleg că strigăturile sunt hărțuire, dar am eu o variantă de mijloc: Benoclatul. Trece pe lângă tine, te benoclezi. Nu zici nimic, doar benoclezi. Ea la un moment dat simte, că așa-s femeile, sensibile, și se uită la tine. Și atunci îi arunci privirea galeșă. Tot e un compliment dar fără verbalizare, deci nu se simt amenințate. Acuma na, ălea mai nebune tot o să se simtă amenințate cu privirea dar ălea mai urâțele chiar o să o ia ca pe un compliment. O să zică mama, lu băiatu ăla i-a plăcut de mine da a fost prea rușinos să zică ceva.

Eu fac asta în fiecare zi când ies, cu prima urâtă pe care o văd. Mi se pare așa, că-i înseninez ziua. E fapta mea bună zilnică. Atenție, nu încercați să faceți fapte bune dacă sunteți urâți că femeile nu apreciază complimentele de la urâți în nici o circumstanță.

Acuma unghiu de femeie. Înțeleg, e deranjant să-ți zică unu pe stradă „ce ți-aș da-o între țâțe”. Dar dacă n-ai probleme la mansardă, te enervezi 5 secunde și uiți. Cum faci cu toate deranjurile mici că viața e plină de ele. Să ții minte și să povestești la alții înseamnă că chiar nu se întâmplă nimic mai interesant nici în viața ta nici în capul tău și e jenant. 

Și știu că unele se sperie. Că așa-s femeile, se sperie și orice chestie mică li se pare că duce la o chestie mare. Azi face strigături, mâine îmi pune mâna pe fund și poimâine îmi bagă limba-n ureche. N-ai cum să discuți cu un om cu raționament de-ăsta că e patologie de panicos.

Tot timpul o să fie panicoși în societate și ca societate ne putem duce în două direcții: ori îi învățăm prin expunere repetată și normalizare să ignore deranjurile mici și să se concentreze pe lucrurile care contează, ori facem gărdulețe pentru panicoși peste tot ca să nu existe nimic în societate care să-i sperie. 

Eu propun soluția a doua, că e mai amuzantă. pentru că atunci când panica e patologică și dispare motivul de panică, panicosul găsește altul mai mic. Dacă de mâine facem ilegal strigatul după femei pe stradă, toți care făceau strigături o să se benocleze. Și toate care se speriau de strigături, o să se sperie de benoclat.

Așa că singura soluție o să fie să interzicem benoclatu și bărbații să meargă pe stradă cu ochii în sus, ca să nu agreseze cu privirea. N-o să poți detecta femei decât după mirosu de parfum. Si asta o să ducă la altă formă de agresiune, agresiunea olfactivă. Că o să mai amușine câte unu ca un libidinos aeru prin care a trecut o femeie. Deci cleștișor pe nas, ochii în sus, respirat pe gură, bâjbâit pe stradă. Și dacă te ciocnești de o femeie, dai un pas în spate și o întrebi. 

Am permisiunea să te văd și să te miros?

Și dacă zice da, scoți cleștișoru și te uiți la ea. Și abia dup-aia o întrebi „am permisiunea să ți-o dau între țâțe?”