Necrologul GSP

Vai, o nu! Moare GSP. Se duce jurnalizzzmu! Ce ne facem fără jurnalizm?

Jurnalismul e mort de la criza anterioară. Din 2011. Cam de atunci s-a oprit din a fi autosustenabil. Sigur, hoitul a fost conectat la aparate. Bani de la stat. Bani de la ONG-uri care vor propagandă. Bani de la corpo care cred că-l pot face profitabil transformându-l într-o capcană de strâns date personale cu clickbait.

Dar jurnalismul e mort. Mort de un deceniu. Da, e conectat la aparate și încă mai are puls, dar activitate cerebrală nu mai e de ani buni. E doar o legumă cu puls.

Cel mai tare m-a mirat la GSP că au reușit rudele să țipe la doctori atâta timp să-l țină pe aparate, sperând o minune. Dar n-ai cum să susții 70 de „jurnaliști” pe un tiraj de 30 000 de exemplare.

Mai ales că presa sportivă e cea mai ușor de scris presă. Trebuie doar să relatezi ce s-a întâmplat sau să aberezi pe lângă un citat din Becali. Un băiat de inteligență medie, care știe să hrănească AI-ul cu keyworduri îți poate „scrie” lejer 30-50 de articole de presă sportivă pe zi.

Adică dublu cât produc ăia 70 de „jurnaliști”. Și nu e ca și cum scade calitatea. Că e sport. Nu are nuanțe, subtext. Nu necesită explicații și context. E sport.

A scris Dana Lexe un articol lăbăcit acum câteva zile despre cum presa scrisă nu moare, pentru că îi place lui mirosul de ziar și cum se simte hârtia. Moare o dată cu generația lui. Că fandosiții din alte generații au alte plăceri superficiale ale formei în care e prezentat conținutul.

Sunt sigur că acum 50 de ani, un Dana Lexe interbelic scria cum lumânarea nu va muri niciodată, pentru că e aiurea să citești la lumina becului, că nu e mirosul ăla de fum. Lumina pâlpâindă și alte prostii.

Dar presa tipărită moare o dată cu generația lui Dan Alexe. Adică încă vreo 10 ani maxim.

De ce dracu să ai jurnaliști pe sport, care fac mofturi, ling case de pariuri 10 ani și după îi taie deontologia, au pretenții nejustificate de banul produs, bășini, când poți să faci tot rahatul ăla cu un student și chatGPT?

Au trimis scrisoare alarmată și profesorii de la jurnalism. Normal. Că dacă se prind și ultimii amețiți cât de irelevant a ajuns domeniul, chiar nu mai vine nimeni la facultatea aia să le plătească salariile.

La fel de alarmați au fost și colegiul potcovarilor, când s-au ieftinit mașinile.

Alarmați-vă, cetățeni! Nu putem trăi într-o lume în care fosile nu-s plătite să clefăie păreri despre cum dau cu piciorul în minge niște țărani. Cum nu putem trăi într-o lume fără căruțe trase de cai.

***

PROGRAM SĂPTĂMÂNAL DE SMIORCĂIALĂ

Cetățeni!
Am observat mult smiorc pe internet în ultimele săptămâni. E bine. Demonstrează că suntem niște oameni cărora ne pasă!

Problema e că ne pasă foarte haotic.

Sunt prea multe subiecte de smiorcăială cu care trebuie să jonglăm în momentul ăsta și mi-e că o să iasă balamuc dacă nu ne organizăm puțin. Așa că propun un

PROGRAM SĂPTĂMÂNAL DE SMIORCĂIALĂ

LUNI – smiorcăim pentru palestinieni

E subiect greu, e subiect curent. Mai bine să scăpăm de el la începutul săptămânii, ca să nu stăm cu grijă.

MARȚI – smiorcăim pentru schimbările climatice

Subiect etern. Planeta se duce de râpă. N-ai cum să greșești cu el. E un smiorc cinstit și necesar. Genul ăla de smiorc care nu ia aurul dar prinde mereu podiumul. E bun și ca zonă tampon între smiorcul anterior și următorul, ca să nu o întoarcem prea brusc.

MIERCURI – smiorcăim pentru Israel

Până la urmă la ei a început masacrul. O să spui că n-ai cum să smiorcăi pentru ambele tabere, că pari ipocrit. Nu și dacă vorbești doar de victime. Așa pari extrem de empatic fără să-ți pui pe nimeni în cap. Dacă cineva vrea să te prindă în capcane de dezbatere gen „cu cine ții?” sau „a cui e țara aia de drept?”, te întorci la victime. Nimeni n-o să poată să mute subiectul de pe victime fără să pară jeg uman.

JOI – smiorcăim pentru Ucraina

Știu că nu mai sunt sentimentele ca la început. Că a dispărut pasiunea. Chimia. Dar se ține bine și încă mai putem să dăm acolo cu lacrimi. Încă merge. Merge lejer.

VINERI – smiorcăim pentru minoritățile sexuale

Fiind Casual Friday, poți să vii cu preferințele tale personale. Ori să te smiorcăi că-s oprimați, ori că vin și ne corup copiii. Cum vrei tu. Alege-ți aroma de smiorc preferată și savurează-l în șlapi și cămașă cu floricele.

SÂMBĂTĂ – fiind weekend, băgăm un smiorc rapid și superficial. Așa, să fie. Fără să ne spetim. Așa că intrăm pe chatGPT și îi spunem „scrie-mi un text de două paragrafe pe ideea: școli, spitale, corupție, asta-i românica, frate, n-ai ce să faci”. Post și gata.

DUMINICA – NU NE SMIORCĂIM. E zi de repaos. Maxim un oftat cu direcție nespecifică.

Haideți să ne coordonăm puțin. Sunt sigur că dacă nu ne mai smiorcăim ca chiorii și ne ținem de program, putem să bifăm toate subiectele mari eficient și plăcut pentru toată lumea. Mulțumesc de considerație.

***

o generație

Generația mea a părăsit România în totalitate.

Când zic generația mea, mă refer la ăia care știu să citească la nivel uman și au terminat 12 clase pe bune. Adică vreo jumătate dintre ei.

Dar din ăștia, jumătate au plecat definitiv din țară până în 30 de ani și restul sunt prezenți doar cu trupul.

S-au retras în bule autosuficiente de muncă/familie/prieteni. În cartiere de oameni ca ei. Mănâncă în restaurante de oameni ca ei, fac cumpărăturile în locuri de oameni ca ei și ignoră cu sete România reală. Aia le mai apare la televizor accidental, când uită să schimbe postul sau în câte un articol de opinie pe internet pe care-l citesc pe jumătate.

Mai trântesc un like, o semnătură, un „trist dar ff adev”, un „aia e românia, n-ai ce să faci”, un „da votez cu usr ce plm mai vrei de la mine” și se întorc în bula lor. Ca cetățeni fac doar prezența și atât.

Și e absolut normal. Chiar n-au nici o vină. Pentru orice om peste medie ca inteligență e imposibil să fii român pe bune și să nu înnebunești.

Când erau mai tineri, înainte să plece, țipau. Voiau schimbare, credeau cu tărie că împreună putem face ceva aici, ca generație, să facem o țară mai bună.

După care s-au maturizat, și-au dat seama că era delir al tinereții, că niciodată n-a fost vreo șansă ca locul ăsta să se schimbe oricât s-ar fi strofocat și ar fi dat din coate. Așa că au plecat.

Zbătutul pentru binele social e o boală de care suferi doar dacă ești foarte tânăr sau foarte idiot. Și generația mea chiar nu mai e tânără.

Acum e rândul zoomerilor. Și ei sunt la ultimele zvâcuri de implicare socială. Jalnică cohortă. De două ori mai puțini decât cei din generația mea, că nu prea s-a mai împuiat nimeni după 90. În curând fac și ei 30 de ani și dispar. Ba în alte țări, ba în alte bule.

Generația care vine după ei e chiar și mai mică. Ăia o să fie atât de puțini încât nici măcar n-o să se strângă destui cât să iasă de un delir în cerc și păcăleală reciprocă că pot schimba țara, cum am făcut noi și cum mai fac acum câteva sute de zoomeri.

Sigur, era absolut penibil Bădiță și secta protestatarilor, care cum se întâmpla ceva, cum își băgau lanterne în cur și defilau, să facă poze frumoase pentru social media. Sigur, nu ducea nicăieri. Sigur, era doar o cerșeală de atenție. Da’ măcar se agita cineva. Degeaba, într-o direcție greșită, din narcisism, dar se agita. Acum nu se mai agită nimeni că nu mai e cine să se agite. O placiditate cleioasă s-a așternut.

***

Pirateria e un lucru frumos

Că tot ne-am speriat toți cu închiderea filelist, hai să vorbim despre piraterie, de ce e ea bună și de ce toate campaniile anti-piratare sunt corpo bullshit.

1. Istoric, fără piraterie, românii ar fi avut calculatoare degeaba. Până prin 2005, un windows original costa cât salariul românului mediu pe două luni. N-ar fi fost în stare să-l cumpere nici 1% dintre ăia care-l foloseau. Toată industria noastră tech, chiar dacă e înapoiată și bazată în principal pe bugfixing și customer support n-ar fi existat dacă oamenii care i-au pus bazele n-ar fi avut acces la programe piratate.

2. Pirateria nu e furt. Că atunci când piratezi un film/joc/program, ăia nu rămân cu mai puține pe stoc. Doar faci o copie. Și atât timp cât șansa să cumperi legal acel produs e 0%, nu pierde nimeni nimic. Eu n-aș da bani pe ultimul joc EA/Ubisoft clickbait cashgrab lansat abia funcțional nici să mă bați. Cum dracu să dai 70 de dolari la scammeri? Îl piratez, mă joc două ore că mai mult nu merită, delete și salut. Nimeni n-a pierdut nimic. Decât eu două ore.

3. Sigur, acum avem bani să cumpărăm legal chestii. Dar nu toate chestiile merită cumpărate. Dacă-s lansate de corporații mari sunt cel mai probabil produse mediocre, care apelează la numitorul comun al prostului, dirijate de producători care nu dau doi bani pe valoarea artistică și la figurat și la propriu. Că la propriu, artiștii nu au procent, deci nu câștigă nimic în plus „creativul” că se fac mai multe vânzări. Doar investitorul și alți burtoși.

Singurul merit al producțiilor mari e bugetul. Că își permit să angajeze 10 000 de indieni să facă efecte speciale. În spatele lor nu e nimic. Poveste ultraprocesată lipsită de substanță.

Cum dracu să le dai bani la Amazon să vezi atrocitatea care e Rings of Power? Nimeni nu s-a distrat la mizeria aia. L-am piratat ca să râdem de ei și atât. Vrea cineva să vadă The Marvels? Normal că nu. Vrea cineva să îi valideze pe Disney să distrugă mai multe proprietăți intelectuale prin profit? Normal că nu. Piratăm Ahsoka și ne uităm de acasă în timp ce butonăm telefonul și râdem de în ce hal și-au bătut joc de Star Wars.

Oricum au ajuns prea mari toți ăștia în ultimii 20 de ani prin consolidare. Sugrumă orice industrie creativă și distrug orice proprietate intelectuală reușesc să prindă. Să dai bani la big corpo e profund toxic.

Și nici măcar nu pierd bani. Deși bagă bani în campanii ca să explice în ce hal de nocivă e pirateria, toate studiile reale pe temă arată că pirateria nu numai că nu îi face să piardă bani, ba chiar le crește vânzările, popularizând produsul. Sigur, Game of Thrones e cel mai piratat serial al tuturor timpurilor, dar foarte mulți oameni și-au făcut cont de HBO ca să-l vadă auzind de el de la cercul social de pirați.

4. Dacă brusc se oprește toată pirateria din univers, n-o să încep brusc să dau bani pe căcaturi corpo. Doar n-o să le mai consum. Nu e nici un univers paralel în care aș da bani de abonament la Apple sau Amazon. Dacă nu pot să mănânc rahat gratis, n-o să mai mănânc rahat. Bani pe el nu o să dau nici să mă bați.

5. Ba chiar ajuți orice activitate creativă scăzând din încasările rahaturilor fără suflet și cu buget mare. Păstrează-ți banii pentru filme și jocuri independente. Chestii făcute cu pasiune de o mână de oameni, nu chestii vomitate pe buget de sute de milioane care gâdilă ochiul și îndobitocesc creierul.

6. Inclusiv pe ăștia mici îi ajută piratarea. Mi s-a întâmplat de foarte multe ori să piratez un joc și să-mi placă în așa hal încât să-l cumpăr și să-l recomand la toată lumea (Faster Than Light, Darkest Dungeon, Dead Cells, Pathfinder 1 si 2, Slay the Spire, Hades etc)

***

Soluția conflictului israel-palestina chiar aici

Ok, m-am gândit mult la conflictul din Israel zilele astea și cred că e timpul să venim cu o soluție. Sigur, nu au găsit oamenii soluție 70 de ani. Dar asta doar pentru că nu m-a întrebat nimeni. Fiind cel mai inteligent om din lume am venit nu cu una ci cu DOUĂ soluții excelente care ar rezolva problema definitiv.

1. Ne întoarcem cu spatele o săptămână.

Le zicem: „Bă băieți, noi, restul globului, ne întoarcem cu spatele o săptămână și ce se întâmplă se întâmplă. Da dup-aia liniște, s-a înțeles?”

Retragem tot ce e ambasador, jurnalist, ONG-ist și ne facem că pur și simplu nu vedem ce e acolo o săptămână. Și dacă cumva în timpul ăla se rezolvă problema și e liniște, nu mai punem nici o întrebare nimănui. Cum pică așa rămâne.

2. Relocare

Știm cu toții că problema a început după al doilea război mondial, când țările civilizate au decis că ar fi mișto să relocheze evreii într-un stat deja existent și să îi lase să își facă stat acolo. Evident asta a agitat toată populația localnică.

Așa că îi luăm pe toți palestinienii, că sunt agitați, și îi relocăm într-o zonă mult mai liniștită, unde pot să-și dea restart și să facă un stat și ei de la zero, fără să îi deranjeze nimeni. Și am găsit locul perfect.

Bosnia.

Îi ducem acolo. Sigur, asta o să agite populația locală, dar am găsit un loc perfect unde am putea să îi relocăm pe ăia, ca să își trăiască și ei cea mai bună viață în liniște:

Transnistria.

Bine, e posibil ca populația locală din Transnistria să se agite. Dar din fericire am găsit locul perfect unde să-i relocăm și pe ei.

Cipru de Nord.

E o zonă absolut superbă unde oricine poate să mai bage o fisă și să înceapă jocul din nou pe easy mode. Bine, e o posibilitate ca populația locală să se agite, dar din fericire am găsit un loc perfect unde putem să îi punem și pe ei, ca să fie fericiți:

Zona neutră dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud.

***