Mie îmi plăcea de Musk când făcea rachete și cumpăra Twitter ca să îl umple de libertate de exprimare.

Nu eram fan, nu mă înțelegeți greșit. Dar îmi era cu siguranță mai mult simpatic decât antipatic. 60-40.

Balanța s-a dus invers când a început să-l susțină pe față pe Trump. Iarăși, nu tare. 60-40 dar invers.

După ce a câștigat Trump, a început să o ia razna complet. Se vedea pe zi ce trece cum i se urcă la cap. Că făcuse băluță în colțul gurii așteptând să se suie călare pe tot sistemul și să i-o dea la toate găurile.

Iar de când a preluat cu Trump puterea, nu că nu-i mai găsesc latură pozitivă. Latură e mult. Nici măcar o muchie. Mi se pare că s-a dus complet cacapișu și e doar un ego ambulant. Gen coca**a dacă ar fi persoană. 0-100

E absolut convins că e un zeu auriu și că muritorul de rând nici n-ar trebui să clipească în direcția lui.

Că deși cu toții avem voci în cap, ale lui au întotdeauna dreptate.

Că dacă un rahat îi sună bine și se potrivește în concepția lui despre viață, înseamnă că e adevărat.

Iar concepția lui despre viață degenerează de la zi la zi, din cauză că-și miroase propriile bășini.

Dacă tot clonezi un om și clonezi clona și clona clonei și tot așa, mereu la copiere se mai pierde puțin. Nesemnificativ de fiecare dată, dar se adună. Și după 1000 de clone ajungi la un homuncul dubios.

Așa și când îți tot miroși propriile bășini și iar le bășești și iar le respiri. Se deteriorează esența. Nu mai are o viziune asupra realității care măcar să semene cu realitatea. E doar o schimonoseală.

Păcat. Eu chiar voiam să văd omuleți pe Marte și să desenez în MsPaint cu puterea minții, nu rahatul ăsta.

E democrație în România? A fost vreodată?

Din punct de vedere legislativ, știți părerea mea și n-o să insist pe ea. Democrația a început să scârțâie când i-au interzis Șoșoceniei să candideze pentru că cică nu respectă constituția (de parcă toți candidații de până acum au respectat-o și fix la ea s-a oprit respectul). 

Evident, abuzul ăla a fost doar de test. Securiștii a văzut că nu cârâie nimeni la abuzuri decât dacă sunt făcute împotriva oamenilor simpatici bulei de corporatiști urbani, așa că au trecut la următorul: anularea alegerilor pe bănuieli. 

Fără să prezinte chestiile alea absolut necesare la o asemenea călcare în picioare a fundamentului democrației, votul: dovezi că Georgescu a făcut mai multe ilegalități în campanie decât restul și demisii de la cei care trebuiau să se prindă de asta înainte să punem noi mâna pe ștampilă.

0 dovezi că a fost necesar. 0 demisii din partea celor care erau responsabili să nu se ajungă aici. Cam acolo a murit ca instituție democrația românească.

Dar democrația e mai mult decât o instituție. E un principiu. Un țel. Un mod de gândire. Democrația se află în sufletul oamenilor, nu doar în instituții. 

Teoretic.

Că practic avem două tabere. 

Întâi Georgiștii. Care na, nu-s mari fani democrație. Țipă de grija ei doar pentru că vor să-l vadă pe diliman președinte. Atât. Că toți speră că omul, o dată venit la putere, o să taie și o să spintece autoritarian, fără să-i pese de glume ca „separația puterilor în stat”. Deci ei plâng de jalea democrației doar ca să ajungă într-o poziție din care să o suprime. Imediat ce ajunge piticul în vârf, democrația va fi aruncată la gunoi. Nu sunt fani democrație ca principiu, doar au nevoie de ea temporar. 

După care sunt ceilalți. Cetățenii responsabili, proeuropeni, urbani, educați frumoși și liberi. Declarativ cei mai mari fani ai democrației. 

Dar au aplaudat cu două mâini când au scos-o abuziv pe Șoșo de pe liste, că nu le place de ea. 

Au aplaudat cu trei mâini că s-au anulat alegerile, fără să ceară prea multe dovezi că na. Simt ei în pipotă că a fost interferență rusească și asta e de ajuns. 

Iar acum speră cu sufletul la gură că găsește sistemul o chichiță, o schemă prin care să nu-i permită lui Georgică să candideze iar. Chiar nu le pasă dacă schema aia e abuzivă sau nu. Important e să nu iasă dilimanul. 

Pentru ei democrația nu e absolută. Doar principiile sunt absolute și troglodiții n-au principii. La ei toate ideile au o steluță în colț:

Sunt de acord cu libertatea*

*(atât timp cât duce la un rezultat pe care îl pot accepta)

Când ești semiom, principiile sunt doar mofturi. 

Democrația e mișto și absolută, dar doar dacă produce rezultate previzibile și acceptabile.

Libertatea de exprimare e mișto și absolută, dar până mă înjură cineva. Că heit spici nu e fri spici (bezna minții să zici o asemenea inepție și să nu-ți dea cu disonanță cognitivă).

Oamenii ăștia sunt fani democrație doar declarativ. Că imediat ce rezultatul nu e pe placul lor, speră să vină cineva să facă un abuz și să-l întoarcă.

Pentru că pe subuman nu-l interesează principiile, corectitudinea, libertățile. Pe el îl interesează să iasă un rezultat plăcut. Dacă democrația produce rezultate plăcute, bravo ei. Suntem fani. Dacă iese prost, nu ne mai place. O băgăm la sertar, facem niște abuz și o scoatem din nou când și dacă se liniștește treaba.

Bineînțeles că fiind gunoaie absolute, oamenii ăștia își construiesc narațiuni în cap care să le justifice poziția nedemocratică. Gimnastică mintală care are ca singur scop să se simtă ei bine cu ideea că democrația trebuie abuzată din când în când, dacă nu ne place rezultatul.

„S-au băgat rușii domle, mi-au zis mie vocile” 

„Avea boți ilegali pă tiktok care de fapt erau a lu Geoană, Ciucă și Ciolacu dar i-a deturnat el”

„Toți au făcut aceleași scheme ilegale, doar că lui i-au ieșit, deci sunt mai ilegale”

„Votanții lui au fost manipulați, spre diferență de votanții PSD și PNL, oameni inteligenți și cu discernământ, care au votat cu mintea și suflețelul și nu i-a influențat nimeni niciodată cu o găleată, o sinecură, o promisiune de mărire de pensie”.

Deci jumătate de țară se preface că democrația e importantă doar ca să ajungă într-o poziție din care să o bage la sertar.

Iar cealaltă jumătate de țară se dă cu curul de pământ că democrația e super importantă, dar nu fix acum. Trebuie băgată la sertar puțin, până trece pericolul. Și acum smiorcăie că au zis americanii că am anulat alegerile abuziv. 

Cum își permit? 

Nu, nu avem nici o dovadă că s-au anulat cinstit. 

Dar ce treabă au americanii să observe asta? Nu se pot preface și ei că totul e corect? Dacă noi putem, de ce nu pot și ei? 

Deci nu.

Nu mai avem democrație. Nici instituțional, nici ca dorință a poporului. Poate n-am avut niciodată. Poate a fost un circ așa, să pară democrație când te uiți de afară pe geam și atât. Dar acum nici măcar de la distanță nu mai poți confunda sistemul ăsta securist cu ceva democratic.

Mă bucur totuși că am prins cei 35 de ani de democrație românească, chiar dacă au fost piesă de teatru și nu viață reală. A fost drăguț cât a ținut. O să le povestesc nepoților că am încercat-o și pe asta, dar nu s-a putut. N-ai avut cu cine. Inteligența medie trebuie să fie puțin mai sus ca să funcționeze așa ceva. 

De ce a prins atât de tare Călin Georgescu când avem atât de multe persoane publice cu aceleași calități?

Oreste e la fel de delirant mistic.

Liviu Mihaiu e la fel de gnom.

Dan Puric e la fel de patriotard.

Mihail Neamțu e la fel de sugarnic și duplicitar.

Mircea Geoană e la fel de impostor pompos cu limbă de lemn.

Adrian Severin e la fel de rusofil.

Cozmin Gușă e la fel de criptosecurist.

Șoșoacă e la fel de dilimană.

Olivia Steer e la fel de sfertodoctă anti știință și logică.

Ce are Călin Georgescu și nu are toată salba asta de rebuturi? De ce are el potențialul de a ajunge președinte și ei nu?

Foarte simplu, prieteni! Pentru că toți cei de mai sus sunt cunoscuți!

Societatea noastră a degenerat. Suntem la fundul butoiului.

La inteligență, corupție, egoism, meschinărie, spirit civic, educație, respect interuman, competență, chef de muncă și dragoste față de aproapele nostru stăm mai prost decât am stat vreodată în toată istoria planetei.

Am ajuns atât de traumatizați și sictiriți de societatea românească încât încrederea în semeni a scăzut la zero. Apoi s-a dus la numere negative.

De aceea românul de rând are mai degrabă încredere într-un străin decât într-un cunoscut. Mai bine lasă un necunoscut să-i păzească bicicleta decât un vecin.

Poate că străinul vrea să te fure. Să te păcălească. Poate nu. În schimb omul cunoscut SIGUR vrea să te fure și să te mintă. De-aia a ajuns cunoscut. Ca să te fure și să te mintă. Că așa au făcut toți care au ajuns cunoscuți. Știm tiparul.

În schimb Georgescu, până acum patru luni era complet anonim. Asta îl face de încredere în concepția noastră socială care e complet invers decât zice bunul simț și regulile speciei umane.

TOȚI oamenii cunoscuți vor să ne fure, deci UNII oameni necunoscuți poate nu vor să ne fure.

A fi anonim e o calitate, dar te face și vulnerabil la cineva ȘI MAI ANONIM decât tine.

Singurul mod în care Georgescu poate fi înfrânt e ca mâine să apară cineva și mai necunoscut. Poate, nu știu, cineva care a fost în comă 20-30 de ani. Sau crescut de lupi. Sau făcut într-un laborator.

Important e să fie cineva care nu a interacționat NICIODATĂ cu nici o latură a societății românești, dar în același timp să fie român. Ar fi candidatul perfect.

Dar vă zic.

Următorul președinte al României va fi ori Georgescu, ori cineva atât de anonim încât în momentul ăsta NIMENI nu știe cum îl cheamă și unde este, nici măcar maică-sa.

Suntem cu toții de acord că sistemul are nevoie de o reformă majoră.

Vorbim aici de orice sistem democratic sau pseudodemocratic. România, UE, SUA. Tot.

Statul e prea mare. Prea plin de instituții fără sens. De comisii și reglementări care fac orice schimbare greoaie și lentă.

Trăim într-o lume care se schimbă din ce în ce mai rapid, guvernată de sisteme care se adaptează din ce în ce mai lent. 

Sistemul trebuie privit ca un animal. Prin natura lui vrea să fie mai mare, mai puternic și mai greu de atacat din exterior. 

Nici un șef de instituție nu o să spună vreodată că instituția lui are nevoie de mai puțină putere, mai puțini angajați și buget mai mic. Că așa e natura lui. Nereglementat să consume din ce în ce mai multe resurse până când stâlcește organismul-gazdă, contribuabilul, și moare o dată cu el. 

Naivii spun că sistemul poate fi reformat prin vot. Votezi politicieni și ăștia schimbă sistemul. E o narațiune împinsă și de jurnaliștii sistemului, că sistemul e animal bătrân. Are resurse din care să-și cumpere voce. Și mereu va fi o masă de oameni timorați și ușor de convins că schimbare=rău.

Sistemul nu e echivalent cu lumea politică. Cât % din sistem e format din politicieni pe care îi votezi? 1%? Restul de funcționari publici nu sunt aleși de nimeni și fac parte din instituții atât de bine înfipte în legislația locală încât nu pot fi reformate țac-pac, cum vrea guvernarea. Că nu e constituțional.

Orice reformă propusă sistemului trebuie întâi să treacă prin paișpe comisii făcute tot de sistem. De-aia e absurd să încerci să schimbi sistemul respectând regulile lui. E ca și cum ai încerca să convingi un hoț să îți dea portofelul înapoi folosind argumente. Sistemul nu poate fi schimbat într-un ritm eficient decât cu forță.

Ăsta e avantajul unui sistem autocrat. S-a decretat, se execută. Nu mai trece prin paișpe comisii. E un animal cu o viteză de reacție mult mai mare decât cea a sistemului democrat clasic, care pur și simplu e prea lent pentru lumea actuală.

Are și un dezavantaj mare: din alea paișpe comisii, vreo trei chiar erau esențiale, nu tăiau frunza la câini ca restul. Se prea poate ca șeful, ăla de a decretat ordinul, să fie un idiot care n-a înțeles nimic și degeaba a sărit sistemul repede, dacă a sărit în direcția greșită. 

De-aia putem discuta la infinit despre măsurile lui Trump, care vor avea rezultate bune și care proaste. 

Dar modul lui de a reforma sistemul e indiscutabil cel mai bun. Au studiat vulnerabilitățile lui structurale și au intrat cu buldozerul în el. Altfel nu se poate.

De fapt se poate. Dar e mult mai urât. Celălalt mod de a reforma un sistem rapid e cu o revoluție violentă din partea poporului. Acolo nu vrea nimeni să ajungem. 

Deci buldozer. 

Și dacă le iese americanilor, dacă la final animalul a fost eliberat de balast și a devenit mult mai rapid, o să fie o lecție pentru tot globul. 

Dacă la final animalul o să aibă mai puține picioare, tot o lecție pentru glob o să fie și aia. 

Nu mai fiți pesimiști. Orice se întâmplă, de învățat învățăm ceva.