Un intelectual și un idiot găsesc peștișorul de aur. Peștișorul zice:
– Băieți, aveți câte trei dorințe de căciulă! Felicitări!
Intelectualul se scarpină în barbă, dă ochii peste cap și începe să judece cu voce tare, imaginându-și un public care-i soabe cuvintele.
– Interesantă convergență de oportunități propui, pește! Cred că moral ar fi să folosesc altruist două dorințe și egoist una. Una pentru mine, două pentru omenire, cum ar veni. Bineînțeles am să încep cu cele altruiste și indiscutabil cea mai mare problemă a omenirii e sărăcia, deci va avea dorință dedicată. Dar ce, mai exact aș putea face în legătură cu sărăcia? Cum aș putea eu să ridic printr-o dorință nivelul de trai al săracilor fără a strica economia globală și fără a descuraja antreprenoriatul? E foarte complex și nu cred că mi-ai dat destule informații despre proces. Dacă e o dorință complicată, trebuie să mă gândesc eu la toți parametrii sau mă poți ajuta tu cu formularea? Ai putea, spre exemplu, eu să formulez pur teoretic o dorință, și tu să îmi descrii cum ai pune-o în aplicare și ce consecințe ar avea? Pentru că ar fi iresponsabil…
La care idiotul zice:
– Domnu‘ peștișor, aș vrea să o am în așa hal de mare încât să pot să mi-o sug singur dar să n-apuc pentru că aș vrea să fiu tot timpul înconjurat de femei care se bat să mi-o sugă. Și a treia, aș vrea să zbor!
Se aude un zgomot ca de tunet și dorințele se îndeplinesc. Peștișorul ridică o sprânceană spre intelectual, expectativ.
– Încă analizez. Cred că voi fi nevoit să mă consult cu niște amici de pe net! zice intelectualul.
La care peștele se încruntă, oțărât, își aprinde o țigară și îi zice:
– Vezi, bă? De-aia vă urăsc pe voi, intelectualii, toți politicienii. După ce că sunteți sub 1% din populație, bă, mai aveți și niște mofturi pe voi…
– Mi se pare că am niște cerințe normale și de bun simț…
– O pulă și cu tine, bă! Să zicem că vin niște politicieni și fac o programă de bun simț fix pentru voi. Tot o să vă pută. Că fiecare dintre voi are multe idei și oricât s-ar strădui ăla cu programa, tot nu v-ar nimeri pe fiecare în parte decât 80%. Și ai crede că e de ajuns, dar nu. Că voi aveți fiecare idei despre restul 20%. Și vi se pare că sunt idei foarte bune care merită auzite. Așa că numai despre ălea o să vorbiți, ca să o faceți pe interesanții. Mai mult, fiecare în parte are probleme cu alt 20% din programă și fiecare se așteaptă să fie lămurit în particular despre nelămuririle lui. Și se va lupta cu lămurirea pentru că mai mult vrea să facă dezbatere din care să pară isteț decât să se lămurească de ceva. Muncă sisifică, bă! Și pentru ce, pentru 1% din electorat? Băă, cât stai tu pe gânduri eu puteam să îndeplinesc dorințe la 100 ca ăstalalt!
Se uitară amândoi la idiot care zbura razant cu solul, târându-și pula prin pământ în spatele lui, în timp ce un cârd de gagici dezbrăcate alergau după ea să o prindă, râzând bucuroase.
– Dacă vă referiți la faptul că Moise Guran a intrat în USR, să știți că e mult de discutat acolo despre oportunism, moralitate și deontologie, continuă intelectualul.
– Auzi, știi ce? Eu m-am răzgândit cu dorințele alea, haide s-o lăsăm așa, i-o tăie peștișorul.
– Păi aveți voie? Sigur există un regulament după care funcționează toată operațiunea asta, nu?
Peștișorul își stinse țigara și aruncă chiștocul. Își puse pălăria în cap și se urcă pe bicicleta lui pe care și-o rezemase în prealabil de un copac.
– Nu știu, poate există, poate nu există. Ia du-te tu pe internet și discută intens cu prietenii tăi despre asta, poate ajungeți la o concluzie!
Începu să pedaleze. Între timp idiotul învăța să facă tirbușoane prin aer.
