Siguranța de idioți a omenirii

Mereu când societatea hotărăște ceva, oricât de evidentă ar fi decizia, o să fie 1-10% din populație care o să se pună fix invers și n-o să se miște orice ai face și orice le-ai zice. Ca în treaba asta cu purtatul de măști.

Ai putea crede că-s idioți. Ai avea dreptate. Dar e mai mult de atât acolo. Sunt imuni la argumente nu doar din cauză că-s idioți, ci că așa e programată specia noastră. Are o siguranță pusă din fabrică și siguranța aia e formată din oamenii contra.

Ăștia, din start contra, nu au ajuns la concluzia lor în urma unor motive. A fost invers. Întâi le-a spus lor toată ființa că trebuie să fie invers și dup-aia și-au găsit motive. Întâi s-au hotărât clar că nu vor să poarte mască, dup-aia au căutat argumentele. Că arăți ca un fraier, că e doar o gripă, că lipsa de oxigen e toxică bla bla. Și na, datorită acestui mod de gândire încă mai existăm ca specie.

Avantajul mare al oamenilor în fața altor animale e că se pot înțelege și cădea de comun acord. Problema principală a sistemului e că dacă ne înțelegem toți la o decizie, dar absolut toți și se dovedește a fi proastă, crăpăm toți. Chiar și dacă se întâmplă o dată la 99 de generații marea majoritate să greșească, e de ajuns cât să termine toată specia. De-aia avem nevoie de cretinii de siguranță.

„Hai să ne suim toți într-o barcă”

„Hai să facem toți case în valea aia”

„Hai să mâncăm toți ciuperci de-alea”

Mereu a fost o minoritate vocală care a pus piciorul în pământ. „NU, și orice ai face și orice ai zice tot NU o să fie, n-ai ce să-mi faci!”. De cele mai multe ori au fost doar o frână antipatică a societății. Da’ și atunci la 99 de generații când au avut dreptate, cum nu s-ar fi așteptat nici un om de bun simț, cine au fost singurii care au supraviețuit și au dus mai departe gena aia de gică contra?

Suntem raționali dar instinctul de a te pișa împotriva vântului a venit mult mai devreme decât rațiunea în evoluția noastră. A fost nevoie mai mare de el. Și de-aia trebuie să îi suportăm pe antivacciniști, antimăscoși, antitehnologici și antiorice. Adică normal că ăștia ca ei n-au dreptate. Și probabil n-o să aibă cât om trăi noi. Dar la un moment dat, evident nu acum, dar la un moment dat, peste jdegenerații o să vină iar rândul lor să aibă dreptate și să ne salveze specia. Clar nu avem nevoie de ei. Da’ gena lor e esențială. Ne-a arătat evoluția. Ar fi mai simplu pe termen scurt să ne înțelegem toți, dar fatal pe termen lung.

***

Ultimul dialog

„Să fie bine la toată lumea, asta e cel mai important.”, postulă adâncul de stânga. Profundul de dreapta miji din ochi.

„N-are cum să fie bine la toată lumea, că dup-aia nici n-ai mai putea să-ți dai seama că e bine. Să fie bine la cine trebuie, mai bine.”

„Păi și cine are capacitatea să stabilească cine e cine trebuie și cine nu e?”, se acri brusc eminentul de stânga. „Tu?”

„Bineînțeles că nu”,o devie eruditul de dreapta. „Se poate face după niște statistici obiective, alese pe niște criterii atent selectate de mine.”

„Nu se poate”, băgă academicianul de stânga degetul direct în verdict. „E foarte important să le fie bine în special ălora care le e rău și le-a fost istorc rău”

„Și dacă le e rău și le-a fost istoric rău complet din vina lor?” se ambală emeritul de dreapta.

„E științific demonstrat că e 100% vina societății! Nu a avut scopuri corecte!”, spumegă savantul stângist.

Versatul susținător al dreptei își încrucișă mâinile pe piept. „Păi și atunci care crezi tu că ar trebui să fie scopul societății?”

„Să fie bine la toată lumea, asta e cel mai important.”, postulă adâncul de stânga.

Între timp cineva le futea mamele la amândoi.

***

Cum să convingi proștii că o chestie reală e reală

Adevărul adevărat despre coronavirus!1!

Adevărul e că majoritatea oamenilor sunt foarte proști. Prostul, prin definiție, e convins că nu e prost. Deci tot ce la prima vedere pare peste puterea lui de înțelegere, nu e. Pentru că prostul e convins că puterea lui de înțelegere e maximă. Deci, dacă ceva pare că o depășește, e o minciună. E un adevăr acolo mult mai simplu în spate pe care CINEVA vrea să-l ascundă de el, prostul, ca să-l păcălească. E singura explicație. N-are cum să fie mai complicat de atât pentru că complicat nu există. Sunt interese mari la mijloc care fac lucrurile simple să pară complicate.

E o gândire destul de normală. Fiind prost, a fost păcălit toată viața. Fiind prost, niciodată n-o să dezvolte destul discernământ cât să diferențieze păcăleala de adevăr. Deci cea mai sigură soluție pentru prost e să trateze totul ca pe o păcăleală până la dovada contrarie.

Fiind prost, dovada contrarie nu poate veni din argumentație, că logica și argumentația îl depășesc. Singurul mod de a-l convinge pe prost e să vadă cu ochii lui dovada că ce crede el nu e adevărat.

Deci singurul mod în care ai putea convinge masa de proști că virusul e real și letal e să îl pui față în față cu bolnavul și mortul. Asta se poate întâmpla ori natural, dacă virusul atinge o masă critică și absolut toată lumea va avea o rudă/cunoștință îngropată de virus

sau

Sau se face o campanie serioasă și susținută pe limba lor. Nu cu statistici, cifre și argumente, că n-au ei treabă cu asta. Interviuri cu bolnavi și muribunzi.

„Salut, sunt georgel și nu credeam în coronavirus, acum încerc să respir dintr-un sfert de plămân că atât îmi mai funcționează. Ia, auziți cum horcăi.”

Ar fi simplu de făcut și eficient. De ce nu se face? Păi, sunt interese mari la mijloc, se știe.

***

Linșajul mediatic cu revenge porn de la Casa Jurnalistului a fost fake news (în sfârșit cu dovezi)

Problema principală cu fake news-ul e că cea mai mare parte a oamenilor rămân la prima concluzie, dată de primul text citit pe subiect. Degeaba vine trei zile mai târziu cetățeanul să zică „băi, vedeți că de fapt era bicicletă nu mașină și nu am furat-o, mi-a fost furată”. Nu mai contează. Marea majoritate a citit întâi că ăla a furat o mașină, așa le rămâne povestea în cap și n-ai ce să faci. Treburile se complică și mai tare dacă acuzațiile implică fapte penale. Până verifică polițistul, procurorul și judecătorul dacă acuzațiile au fost fondate, trec ani. Nu îi mai pasă nimănui. În afară de mine, că na, m-am enervat.

Cazul inițial e explicat pe larg aici. Dar dacă vă lasă memoria, n-ați fost pe fază atunci și vă e lene să citiți un zid de text, am să fac o recapitulare scurtă.

Decembrie  2018 – Venera Dimulescu de la Casa Jurnalistului publică o „anchetă” la emoție despre un agresor demn de thrillere de mâna a doua pentru femei la menopauză care a forțat o fată să fie într-o relație cu el, a abuzat-o sexual, a urmărit-o până săraca fată a cedat psihic și când sărăcuța și-a strâns curajul să îl părăsească pe acest Sauron cu chip de om, acesta a făcut nefăcutul. I-a distrus reputația punând poze intime cu ea pe internet și i-a dezvăuluit identitatea la toți ciudații și psihopații pe site-uri de escorte. După care a urmat o perioadă nedefinită dar lungă de hărțuire în care săracei victime îi era frică să iasă pe stradă, de toți nebunii care evident știau de ea și o urmăreau să-i facă rău. Tot internetul se pișă pe el de emoție și furie. Băiatul e scos în față cu nume și poză, familia e pusă la zid, maică-sa își dă demisia din USR din cauza presiunilor.

Ianuarie 2019 – Nefiind scăpat în cap când eram mic, să ud chiloții de emoție când citesc de suferințele altor oameni până îmi dispare tot discenământul, observ o grămadă de neregularități în text care-l fac mult mai beletristic decât jurnalistic. Faptele sunt sugerate fin, cu apel la emoție, fără date concrete. De parcă autoarea știind că bagă din burtă are grijă să nu arate clar cu degetul în nici o direcție, de frica repercusiunilor legale ale mâncatului de căcat despre oameni. Vorbesc cu acuzatul, iau faptele la puricat, declarațiile și comportamentul tuturor părților implicate și îmi dă cu virgulă. Povestea e 80% beletristică și 20% exagerări crunte pentru apel la emoție.

Jumătate de internet mă crede și se enervează că au fost manipulați de o fată de la țară care scrie beletristică tragică pe ideologie feministă de valul paișpe pentru atenție, jumătate de internet țipă la mine că țin cu acuzatul deci la rândul meu sunt agresor. Cum e genul de poveste unde nu există dovezi clare nici că e ca mine nici că e ca Venera, povestea se termină în coadă de pește și așteptăm toți finalizarea dosarului penal, ca să vedem CU DOVEZI cine avea dreptate.

Iulie 2020 – În sfârșit se termină cu dosarul  penal (ajuns la investigații criminale din cauza circului mediatic)  și pot publica din el cu dovezi, să ne lămurim: Spoilere – Aveam 100% dreptate și toți care m-au contrazis sunt idioți fără discenământ care s-au lăsat manipulați emoțional ca niște bebeluși.

Dovezile

Toată partea aia cu abuz sexual, urmărit și forțat într-o relație abuzivă și bolnavă e băgată din burtă de Venera ca să stoarcă o lacrimă. A fost o relație absolut normală, întreținută și dorită de ambele părți – zice și victima sub jurământ.

 

Martorii ăia trei care au declarat în ce hal de abuzivă a fost relația erau de fapt un singur băiat, citat de venera cu trei apelative ca să pară trei surse.

Acești trei martori sunt de fapt unul singur, prieten de-al acuzatului, ofticat pe el în momentul ăla. Așa e în „jurnalism”. Când n-ai trei surse, o dai pe una ca și cum ar fi trei. Și nici măcar martorul cu trei capete nu e de acord cu ce a ieșit.  (click aici pentru părerea lui care confirmă pe lung și stufos ce zic) Mare demers jurnalistic.

Pozele erau făcute de ea cu mâna ei și urcate pe un tumblr public, de unde i le-a trimis și lui. Fapt confirmat și de fosta avocata a victimei. (mai pe larg în articolul inițial că n-am chef să mă repet)

Singurul element de identificare al victimei de pe tot internetul a fost numărul de telefon. Nu adresa unde locuiește, cum zice Venera în articol și nici măcar fața ei. Care nu se vedea în nici o poză. Că nu era în așa hal de proastă să urce singură pe internet poze nud în care i se vede fața. Acuma atât Venera cât și cordacul ei, Vlad Ursulean de la Casa Jurnalistului au insistat la momentul ăla că victimei i se vedea fața în poze. Jurau pe roșu. Făceau spume la gură. În același timp refuzau orice variantă de bun simț prin care eu să pot verifica că există acele poze cu fața ei și n-au fost doar inventate ca să pară amenințarea mea mare. Fața e un element de identificare. Dacă era în poze, zicea poliția că e. Dar nu e. Doar numele și numărul de telefon. Deci toată perioada aia în care victimei îi era frică pe stradă e băgată din burtă. Fabulă și atât. Nimeni nu s-a simțit amenințat și hărțuit în viața reală pentru că nimeni nu avea cum să fie amenințat și hărțuit în viața reală. Narațiune de manipulat prin lacrimi. Repet. În articolul ăstora scria mare că victimei i s-a pus adresa pe net. Polițiștii de la investigații criminale zic că nu.

 

Toată hărțuirea aia care în articol părea infinită a fost făcută în două seri. O tură la apropiații ei și o tură pe site-urile de escorte, nu luni de zile de hărțuire constantă, așa cum afirma articolul ăla ridicol. De fapt, aici sunt trecute toate faptele.

Când Venera s-a apucat de publicat, victima și acuzatul deja o dăduseră la pace. A fost târâtă de articol într-un proces pe care nici nu-l voia. Drept dovadă tot evita să se ducă la audieri, în repetate rânduri.

 

Deci avem așa. Martorul care e trei băieți zice că articolul e un rahat. Fosta avocata victimei zice că e un rahat.

Polițiștii zic că e un rahat pueril și că nu e penal. Probele și mai ales lipsa unor probe care există doar în articol și n-au putut fi găsite pentru dosar zic că e un rahat. Probabil și victima consideră că e un rahat. Melodrame adolescentine clasice.

Procurorii și apărarea au decis că faptele nu sunt penale. Mai e un termen în care se va stabili dacă e bază legală pentru o pedeapsă civilă (amendă, scuze publice, muncă în folosul comunității), știți voi, chestii de-astea proporționale cu fapta, nu linșaj mediatic în care numele omului apare permanent pe internet, împreună cu familia, ca psihopat declarat și dușman al tuturor oamenilor de bun simț din lume.

Și de partea ailaltă e Venera și moțul ei. Ia uite și o poză cu ea și freza standard de „urăsc sexul masculin” care e la fel de jurnalistic necesară aici cum a fost și târâtul familiei acuzatului în rahat în articolul inițial.

Evident, fiecare minciună și exagerare din articol e mică, luată de sine stătător. Dar adunate cap la cap, sunt cam 80% din acuzații și cam toată carnea articolului inițial. Toată senzația aia de pericol real, de hărțuire susținută în timp, de dat peste cap viața unei biete fete care tocmai a ieșit din adolescență e bullshit. Dintr-o răzbunare de căcat care a jenat victima la orgoliu și i-a deranjat minimalist viața s-a transformat în thriller psihologic.

Scopul

Venera nu e o jurnalistă. E doar o activistă feminazistă care a văzut că în 2018 revenge pornul era subiect de activism feminist pe afară și a zis că trebuie să găsească un caz similar, să se dea cu curul de pământ pe subiect și în România. A căutat de zor și n-a găsit nimic care să se potrivească bine, așa că a luat un caz mic și l-a potrivit din pix.

Avea ea de făcut educație prin frică la populație. Să găsească un vinovat, să îl pedepsească excesiv și să-l scoată ca exemplu. Ca să bage spaima în toți porcii misogini cărora ar putea să le vină gânduri. A funcționat. A fost aplaudată, și-a construit o carieră începând cu articolul ăsta. A primit și premii pentru el. Din păcate la categoria jurnalism, nu la ficțiune. O amețită de la USR s-a apucat chiar și să dea lege, să facă revenge pornul faptă penală. Legea a trecut și de la fabula asta a pornit.

Păi și ce, nu e bine să fie penal? Rivengipornu e nasol și lucrurile nasoale trebuie să fie penale, o să ziceți. Caz în care probabil sunteți analfabeți legislativ. Era și înainte destul de lejer să dai pe cineva în judecată pentru revenge porn pe civil. Că e penal înseamnă doar că e de pușcărie. Dacă ai impresia că toate faptele antisociale necesită pușcărie, s-ar putea să fii extremist.

Dar

Dar omul chiar a comis-o o să ziceți. A făcut-o pe aia de căcat la familie și i-a pus numărul de telefon pe site-uri de escorte. Probabil a fost nevoită să respingă 10 apeluri și să dea explicații lu tac’su și au râs prietenii lu frate’su de el și de ea. Just. E imoral. Discutabil mai mult sau mai puțin imoral decât faptul că ea l-a înșelat dar irelevant. Imoral.

Și de acord că e genul de chestie care trebuie pedepsită. Proporțional. Să zici că merită să fie linșat mediatic împreună cu familia cu minciuni și exagerări intenționate doar pentru că a făcut 10% din ce a fost acuzat că a făcut e ca și cum ai zice că Floyd ăla merita linșat de poliție că avea cazier și încercase să schimbe bani falși.

Pedeapsa trebuie să fie proporțională cu fapta și jurnalismul trebuie să prezinte fapta, nu melodrame inspirate din faptă cu scop manipulator.

Desigur, ăia, cei mai idioți dintre voi o să aveți și acum o explicație. Fapta de fapt a fost exact cum a prezentat-o zeloata, dar poliția a ținut cu acuzatul că e cu f f multe pile și e interese mari la mijloc. Sau poate patriarhatul sistemic își bate joc de femeile victime ca de obicei. Mă rog, găsesc ăia care vor să găsească o explicație cretină una cum găsesc tot timpul. Între timp procesele se mută pe civil și Venera pe banca acuzaților, pentru calomnie și defăimare.

Dar restul, cum vă simțiți că ați fost duși de nas de o extremistă cu breton ciudat care a scris propagandă și a dat-o ca jurnalism? Că ați aplaudat niște minciuni și acum propagandista se mângăie la premii?

 

***