m-au oprit milițienii pe stradă aznoapte pe la 4 că arătam dubios. bine, ei arătau mult mai dubios ca era o polițistă de 1.50 m si 40j de kile si un jandarm umflat de lejer 150 de kile în viu. Unitate absolută băiatu. Mai mult m-am oprit eu să mă uit la ei decât m-au oprit ei pe mine că mă uitam în jur să văd dacă nu e și Bendeac, că eram sigur că filmau un sketch.

bună seara bla bla, vă rog să vă legitimați zice el.
de ce?
aveți semnalmentele unui cetățean dispărut
vrăjeală, zic
cum adică domnule, vrăjeală, nu puteți să vorbiți așa că eu m-am adresat politicos.
păi politicos vă zic că e vrăjeală. poți să zici direct că arăt dubios și de-aia m-ai oprit. cum adică am semnalmentele unui om dispărut, ce semnalmente?
vă rog să vă legitimați
da nu mai simplu îmi spuneți voi cum îl cheamă pe dispărut și vă zic eu dacă-s ăla sau nu? mă luați cu vrăjeală.
pai n-aveți cum să știți dacă e vrăjeală sau nu și ce obiective urmărim noi.
corect. da trăiesc din scris vrăjeală, deci cred că recunosc vrăjeală.

pauză, blocaj.
de ce sunteți agitat?
că mă oprești aiurea pe stradă și așa-s eu un om agitat. de cand e ilegal sa fii agitat?

se uită unul la altul, umflatul în jos la piticanie, piticania în sus la umflat. „e agitat” își zic. se întorc spre mine.

vă rog să vă legitimați.

mă gândesc puțin. în mod normal sunt destul de plictisit încât să fiu curios dacă și ei sunt destul de plictisiți încât să mă ia la secție că n-am chef eu așa, de ciche să mă legitimez.
n-am, zic.
atunci spuneți cnp-ul, aud o voce de undeva de la nivelul genunchiului meu și îmi aduc aminte că pe lângă umflat mai e și micropolițista. dau să-l zic da mă mănâncă.

și dacă nu vreau și plec în treaba mea, care dintre voi aleargă după mine, ipotetic? zic.

se blochează iar. umflatul se uită urât la mine. parcă mă roagă din priviri să nu stric seara la toți 3. îi zic cnp-ul.

și ce faceți la ora asta pe stradă?
ce fac la ora asta pe stradă cu o lanternă și un buzunar de mâncare de pisici? mi-a dispărut pisica. dau o tură de control.
păi la ora asta? repetă el mirat.
da’ la ce oră se caută pisicile? întreb eu.

aici i-a dat total eroare. s-a uitat la mine 10 secunde așa fără să știe ce să zică și a trântit un „vă doresc o seară bună” după care se întoarce. „acuma fără vrăjeală, am văzut o pisică neagră spre dristor”.

***

Despre lucruri care nu se exclud reciproc

Unii oameni consideră că e amuzant că daniela crudu și-a luat omor domestic de la concubinul ei.
Alții consideră că e tragic. Violența domestică e mereu tragică.

Să vă spun un secret: nu se exclud reciproc.

Am văzut când eram mai mic un filmuleț cu o grasă care cădea pe o scară rulantă care urca și vă spun sincer cu mâna pe inimă că lucrurile pot fi și tragice și amuzante în același timp. Spre exemplu, piticii. Tragedia și amuzamentul se exclud doar dacă ești atât de simplu încât nu îți încap amândouă în minte. Majoritatea lucrurilor tragice au un unghi amuzant din care pot fi văzute și majoritatea lucrurilor amuzante au un unghi tragic din care pot fi văzute.

Mulți cocalari dau vina pe ea. Ca și-o caută. Și adevărul e că dacă scoți în cantonament toți fotbaliștii care au caftit-o sau au ars-o cu țigara pe Daniela Crudu la viața ei, scoți de vreo două echipe. Cumva asta e tipologia ei de bărbat: fotbalist de la țară cu palma grea.

Oamenii sensibili sunt profund revoltați de asemenea insinuare. Niciodată în cazurile de violență domestică nu e vina victimei, animalelor!

Să vă spun un secret: mai mulți oameni pot fi vinovați de o faptă, fiecare în felul lor.

Daniela e genul ăla de femeie crescută în sărăcie, cu tată alcoolic și abuziv care venea seara acasă și lua la scatoalce tot ce mișca. În repetate rânduri și-a exprimat în public idei de genul „dacă nu te bate înseamnă că nu te iubește”. Că așa defect a fost crescută și formată. Asta caută când se simte neiubită: să fie bătută și dominată ca dovadă de dragoste. În capul ei defect, bărbatul trebuie provocat din când în când la violență și dacă nu prestează e desconsiderat.

Îl scuză asta pe gherțoiul care i-a umflat capul? Bineînțeles că nu. Animalul ăla e 100% vinovat de acțiunile lui. La fel cum mediul ei familial e 100% vinovat pentru ideile proaste cu care a fost formată și ea e 100% vinovată că nu a reușit să-și depășească traumele din copilărie.

Așa e vina asta, un căcat complicat. Dacă un om cade într-o groapă care nu trebuia să fie în drum e 100% vina lui că nu s-a uitat pe unde merge dar și 100% vina ăluia de a săpat-o.
Viața e complicată. E tragică și amuzantă în același timp. Nu se exclud reciproc. La fel cum vina clară a cuiva nu exclude vina celorlalte părți implicate.

***

Greierele și furnica (fabulă veche românească)

Toată vara greierele a cântat, a dansat și s-a relaxat. A fost și la mare câteva săptămâni, s-a dus și pe la festivaluri. Viață de huzur. Între timp vecina lui furnica a muncit încontinuu. A semănat ogoarele, le-a udat, le-a treierat. N-a avut timp nici de distracție nici de prieteni. Îl mai vedea pe greiere dimineața, când se scula să se pună pe muncă. Acesta venea acasă vesel și amețit.

„Dacă o ții tot așa, o să mori de foame la iarnă”, îl tot povățuia furnica. „Ar trebui să te apuci de muncă, vecine. Cât crezi că o să țină așa?”. Toamna veni pe nebănuite. Furnica avea hambarul plin de grâne. Greierele nimic.

Doar că guvernul micșoră taxele de import la grâne și piețele se umplură de grâne din Turcia, unde e mâna de lucru mai ieftină și agricultura ceva mai bine automatizată. Furnica pur și simplu fu nevoită să scadă la preț sub costul de producție, altfel risca să rămână cu grânele nevândute, așa că intră în toamnă pe minus. Pe deasupra subvențiile pentru agricultură de la guvern întârziară și furnica pur și simplu nu dispuse de destule lichidități cât să cumpere semințele necesare pentru următorul sezon. Fu nevoită să subînchirieze ogoarele și să vândă teren doar ca să-și plătească creditul ipotecar la casă. Iarna o găsi aproape în faliment.

Între timp greierele își făcu cont de instagram și începu să cânte trap. Followerii veneau organic și mulți. Nebunia începu când îi dădu Dorian Popa tag într-un post, cu descrierea „ia fii atent ce le zice băiatu meu #greierele, jonule!”. Direct viral. După începură să vină contractele promoționale. Ba un suc, ba o bere, ba o schemă piramidală, important e că veneau. Odată conscarat pe piața de influnceri, greierele începu să facă challenge-uri, rap battle-uri și provocări cu ceilalți vloggeri faimoși, își găsi reprezentare și brusc prețurile pentru promoții și activări crescură. Greierele intră în iarnă cu un Mercedes CLS luat cu banii jos și un teren pe care se ridica ușor o vilă cu două etaje.

Furnica în schimb ajunsese la sapă de lemn. Așa că fu nevoită să vândă tot ca să-și acopere datoriile și se angajă săgeată la greiere. Șofa, făcea cumpărături și ducea acasă gagicile pe care le agăța greierele în cluburi. Se apucă să învețe montaj, ca să fie mai utilă greierelui cu videoclipurile dar nu avea nici un talent la asta. Trăia cu groaza constantă că greierele o va da afară și va rămâne pe străzi așa că acceptă să trăiască din salariul minim pe economie, ca argat de casă până la adânci bătrâneți.

***

Coșmarul multicultural

 

Îi plăcea partea asta a țării, chit că erau mulți etnici locali. Atât timp cât nu ridicau steaguri verzi sau țipau după autonomie, erau chiar simpatici. Iar bucătăria lor chiar merita să le auzi limba spurcată. Mai ales că acum îi ghiorăiau mațele. Kürtöskalács scria pe gheretă.

„Un colac secuiesc” comandă el într-o românească impecabilă, ridicând un deget în aer ca să puncteze impecabilitatea limbii. Vânzătorul se întoarse zâmbind și spre oroarea lui era complet nepalez și lipsit de orice rușine în legătură cu asta. Îi întinse un colac secuiesc cu mâinile lui mult mai maro decât media țării. Colacul mirosea puțin a ghimbir.

„De ce miroase a ghimbir?”, se revoltă el.

„Știți, patronul e chinez și a venit cu rețeta lui”, răspunse nepalezul evident într-o română stricată.

Atunci nu mai putu și dădu cu colacul de pământ. Un paznic îl văzu și se grăbi spre el. Paznicul avea un poncho, mărgele la gât și era foarte, foarte sudamerican. „Que ora es!?”, țipă imigrantul. „Nu vorbesc mexicană!” se apără omul nostru în timp ce paznicul îi sucea mâna. „Ay caramba! La cucaracha!” urlă sudamericanul, evident bucuros de oportunitatea de a pune un localnic la pământ.

„De când terenul ăsta e cumpărat de arabi care-l subînchiriază, securitatea e la maxim pe aici. Așa e la ei.” se scuză nepalezul în româna lui strâmbă, în timp ce omul nostru era târât spre o dubă. Pe lângă ei trecu un vietnamez care scuipă în bătătură țipând „Dacii sunt o invenție a naționaliștilor!”.

Dan Puric se trezi plin de sudori. „Ce-ai pățit?” îl întrebă Tudor Gheorghe îngrijorat. „Nimic. Am avut iar coșmarul ăla” îi răspunse cunoscutul mim. Folcloristul îl pupă pe frunte și îl luă în brațe, ca să îl calmeze. „O să înfrângem multiculturalismul mâine. E tărziu. Hai să lingurim și să ațipim”, mormăi el pe sub mustață.

***

Despre oameni chibziuiți care se spală pe mâini înainte de a se căca



Mulți oameni fac mișto de Firea după poza asta. „Haha, uitați la ea, e proastă de respiră pe gură, de-aia nu simte nevoia să tragă masca aia și peste nas”. Nu e chiar așa. Ăsta e stilul ei. Nu mai criticați ce nu înțelegeți.
 
Firea, după ce se cacă, se spală doar pe mâna dreaptă deși se șterge la cur cu stânga. Pentru că așa e stilul ei.
 
Când face sex cu pandele și nu vrea să mai spawneze boraci, îi trage un prezervativ peste coaie. Pentru că așa e stilul ei.
 
În loc să închidă calculatorul la sfârșitul zilei de muncă, doar întoarce ecranul monitorului spre perete. Că așa e stilul ei.
 
De fiecare dată când Firea mă enervează sau mă scârbește, (singurele reacții pe care le stârnește în mine), îmi vine așa o poftă să mă duc să dau un șut în cur. Nu ei. Lu’ Barna.
 
Știu că trăiești într-o bulă de hipsteri care se smiorcăie constant de Firea și că ți se pare aberantă posibilitatea să mai prindă un mandat, dar spoilere: e foarte probabil să mai ia un mandat. Și dacă-l ia, nu e meritul ei, e imbecilitatea lui Barna, Cioloș și toți băieții ăia deștepți care au refuzat să prezinte un candidat comun la primărie și vor să ne bage paișpe agarici care să se bată pentru locul doi, după care să se combine în turul doi într-un agarici mai mare pe stil Voltron care să o bată pe Firea.
 
Vlad Voiculescu e băiat valid dar are treabă să candideze la primăria București cum am eu treabă să mă fac balerin.
 
De ce dracu’ să faci campanie timp de două tururi pe un singur nume să le intre ăla bine în cap alegătorilor când poți să debusolezi publicul cu paișpe opțiuni în turul unu și dup-aia să te ambalezi timp de doar două săptămâni să-l promovezi pe contracandidatul rămas?
 
Pentru că Barna e genul de băiat deștept care când vrea să poarte o cămașă, se îmbracă cu paișpe una peste alta după care dă jos treișpe.
 
Barna e genul ăla de tip isteț și cerebral care când vrea să mănânce o ciorbă la restaurant, comandă paișpe, după care scuipă în treișpe și le trimite înapoi.
 
Barna nu e genul care să se spele doar pe o mână după ce se cacă. Nu. El e atent și elegant. Se spală vertiginos până la cot pe ambele mâini. Dă cu săpun și se clătește de minim trei ori până să se simtă plenar curat. Doar că o face înainte de a se căca, nu după. Că așa e el. Băiat deștept. Și de-aia e foarte probabil să mai avem niște Firea, cel puțin până în 2024. Mulțumită lui.
***