Băi, e ireal în ce hal urăsc specia umană.

Dimineața pe WC uneori mai deschid un BBC și un CNN, să văd ce căcat mai servesc ăștia la farfurie. Știrile au ajuns ceva în așa hal de degenerat încât nu le pot citi decât în timp ce literalmente mă cac, altfel m-aș simți foarte, foarte murdar.

Mă gândeam că poate mai zic și ăștia ceva de ce idei crețe au mai avut miliardarii de la World Economic Forum despre cum să proiecteze reclame direct în cortexul copiilor, ca să se obișnuiască cu cumpăratul de mici. Sau cum în SUA niște unii ar încerca să treacă niște legi anti monopol pe big tech dar n-o să treacă niciuna că toți slugoii lor de politicieni au copiii angajați ca lobbyiști ai companiilor pe care ar trebui să le reglementeze.

O pulă. Știre despre cum o proastă se simte discriminată în Africa de Sud de limba Afrikaans că e făcută de coloniști albi și ei sunt africani mândri pe care lucrurile aduse de albi îi discriminează. Nu roata, agricultura și electricitatea. Alea cumva nu îi discriminează.

Dup-aia altă proastă se plânge că AI-ul discriminează pentru că de multe ori are voce de femeie și se obișnuiește lumea să nu bage în seamă vocile feminine. Genul de imbecilitate la care nici n-are rost să îmi dau cu părerea.

După care toate ghenele încearcă să ne sperie cu variola maimuței, evitând cu grație să zică că n-a fost nici un caz la femei până acum pentru că s-a luat doar prin homosex. Și nu evită cu grație ca nu cumva să se simtă homosexualii discriminați ci pentru că știu că n-ar mai da click ăia 90% heterosexuali dacă ar ști că „pericolul” nu e periculos pentru ei.

Pe internetul românesc altă căcare asupra sinelui. Acum niște zile, niște învățătoare sau gen au scris despre obiceiul infect al românului de a se premia pentru toate căcaturile, începând de la grădiniță. Suntem nația cu cele mai multe diplome pentru mediocritate.

După care a sărit o proastă să explice cum diplomele astea pentru mediocritate încurajează competiția și cumva e important boracii să fie competitivi.

După care a sărit Raul să zică voalat că e proastă de behăie și că competiția e o prostie pentru că copiii ăia nu pornesc cu șanse egale, de parcă viața ar fi despre șanse egale. Și na, e puțin aiurea să fii anti diplome inutile când lucrezi în publicitate, probabil cel mai toxic social domeniu de lucru de la „paznic de gulag” încoace. Mai ales că știe toată lumea că nici un publicitar nu poate să tragă o bășină fără să se premieze toți între ei pentru prezență, participare și originalitate în bășit.

Clasica discuție inutilă între omul genetic construit de stânga pe social, care vrea egalitate de șanse și omul construit pe dreapta social, care vrea competiție, într-un context în care nu există miză pentru nimeni. Doar prilej de a expune ideologia cu care ai fost programat din naștere pentru a primi aplauze de la oameni născuți cu aceeași ideologie în ADN.

Presa e moartă.

A murit când publicul și-a pierdut statutul de client și a devenit produs. Cu cât dă click mai tare, cu atât e mai monetizabil. Deci scopul nu e să îl informezi și să te plătească, scopul e să îi apeși butoanele morale ca să apese cât mai mult butoanele de pe site și să vadă cât mai multe reclame. Nu contează cât de irelevant e subiectul. Dacă stârnește reacție, e bun. Nimic nu e mai simplu decât să stârnești reacții pe convingeri înnăscute. Că unii sunt croiți să vadă roșu, alții să vadă albastru, tot ce trebuie să faci e să întrebi „ce culoare avem aici” și o să se certe între ei la infinit.

Internetul e mort.

A murit când s-au infiltrat corporațiile big tech peste tot de ori treci prin ei ori nu exiști pe internet. Indiferent dacă vinzi șosete sau scrii texte, partea cea mai mare din bani va ajunge la ei și dacă nu joci după regulile lor, ce faci tu nu va ajunge la nimeni.

De-aia, a fi informat a devenit la fel de inutil ca a fi circumcis. Cetățeni informați trec informația prin filtrul moralei lor genetice și se ceartă cu alți oameni care s-au născut cu alte principii. Și toată discuția pute a impotență. Nimeni nu convinge pe nimeni și chiar dacă ar convinge, nu ar ajuta pe nimeni cu nimic. Pentru că toți membrii discuției sunt mai flaști ca putere socială decât pula lui Mihai Șora.

Discuțiile pe internet sunt exact ca discuțiile dintre doi săraci care se ceartă dacă Ferrari e mașină mai bună decât Lamborghini când amândoi n-o să adune în viața lor bani nici măcar de un ștergător de parbrize.

Să fii informat nu ajută nici societatea, nici pe tine. Că nu ai nici o putere de decizie. Îți dă doar subiecte de mestecat aiurea cu străini pe internet.

De-aia nu mai am păreri. Am avut ani de zile păreri. N-a ajutat pe nimeni cu nimic, lumea tot s-a dus pe pulă. Singura părere pe care o mai am e că n-ar trebui să citești știri mai mult de o oră pe săptămână și n-ar trebui să le discuți cu nimeni din afara cercului tău social restrâns. Altfel ești mai prost ca ăia care bagă bani la păcănele. Măcar ăia au o șansă să scoată bani. Tu bagi timp la știri și tot ce poți scoate sunt discuții impotente în contradictoriu.

Nu există fake news pentru că nu există nici real news. Nu există news. A murit. Nimeni nu te informează. Vor doar să dai click și atât. E ireal în ce hal urăsc specia umană.

De-aia o să mă concentrez mai mult pe scris SF-uri cretine cu nava spațială Întreprinderea. Mă doare în cur că le citesc 1% din ăia care ar citi o PĂRERE GHIMPATĂ DESPRE CHESTIA ZILEI. Chestia zilei e pentru handicapați mintal. Cel mai prost drog. Cel mai inutil hobby.

E ireal în ce hal urăsc specia umană.

Un tânăr este cercetat penal pentru că a INSTIGAT la o revoltă împotriva primăriei Năvodari. Prilej foarte bun să vorbim despre mizeria asta autoritară: conceptul de instigare. Mai exact, de ce o imbecilitate sinistră.

Hai să începem cu filozofia și morala instigării

Se presupune că omul are discernământ. Adică e deplin responsabil pentru acțiunile sale în marea majoritate a timpului. Asta e aspirația speciei umane și dacă deviem de la ea, nu mai rămâne nici o diferență seminificativă între noi și vite ordinare.

Bineînțeles, există excepții de bun simț. Se consideră că minorii nu au discernământ, pentru că nu și l-au format încă în totalitate.

Se consideră că oamenii labili psihic, cu certificat oficial de, cum se zice în comunitatea psihologilor „cacapișu la cap”, nu au discernământ. Și nici oamenii normali în situații de trăiri emoționale extreme, care le perturbă discernământul. Cum ar fi o frică extremă sau că o prinzi pe nevastă-ta că se fute cu Marica. De-aia crimele pasionale sunt pedepsite mai puțin decât ălea premeditate. Că pe moment, ți-ai pierdut mințile.

Și aici intervine INSTIGAREA. Care prin definiție, implică că o parte din responsabilitatea acțiunilor tale cade pe un terț care te-a manipulat cumva să acționezi. Deci automat implică faptul că minim PARȚIAL, discernământul tău nu a fost singurul responsabil pentru acțiunile tale.

Ceea ce înseamnă că omul nu este o ființă total înzestrată cu discernământ. Pragmatic, absolut corect. Aspirațional, complet greșit.

Cum putem evolua ca specie spre discernământ dacă prezența lui nu e încurajată și lipsa lui pedepsită?

Iar dacă acceptăm că discernământul lipsește în anumite situații, e absolut imoral să îl pedepsim pe cel care manipulează și profită de lipsa discernământului doar dacă rezultă o acțiune penală.

Practic asta face orice tip de publicitate să fie profund imoral. Ai fost instigat să cumperi un produs. De unde putem ști că ai decis tu cu propria tătrăcuță să cumperi ultimul model de telefon și n-ai fost instigat pentru beneficii materiale?

Cum mai poți avea drept de vot, dacă nu ai discrenământ? Păi înseamnă că nu ești capabil de a-ți identifica corect propriile interese, deci automat nu ar trebui să votezi. Ar trebui să voteze altcineva, cu discernământ, care e capabil să-ți identifice interesele corect. Deja ajungem la concluzia cruntă că dacă instigarea există, toate principiile unei societăți consumerist-democratice sunt greșite și periculoase.

Dar instigarea există și oamenii nu au discernământ complet.

Asta e singura concluzie cinstită. Și atunci ce facem? Păi încercăm să calculăm cât la sută e responsabilitatea celui care a comis fapta și cât a celui care a instigat fapta.

Și aici iar ne-am căcat în sus, pentru că n-ai cum să spui matematic dom’le, la această faptă 85% a fost discernământ și 15% instigat de un instigator. Rămâne la latitudinea și bunul simț al celui care judecă cât din responsabilitate are fiecare dintre cei doi.

Iar asta e foarte, foarte periculos.

Absolut orice lucru care nu poate fi calculat clar și e la latitudinea omului care calculează, poate fi abuzat și distorsionat în funcție de moralitatea și interesele celui care calculează.

Haideți să vedem concret cum putem face asta pe acest ORIBIL CAZ DE INSTIGARE.

În primul rând, putem lua în calcul instigarea doar când duce la o faptă. Altfel e doar un delict de gândire și ajungem la situații medievale, ca în Arabia Saudită unde poți fi executat pentru că te-ai exprimat urât în legătură cu conducătorul sau cu statul. Personal cred că trebuie să fii pedepsit doar dacă FACI, nu doar dacă GÂNDEȘTI. Dacă încerci să-l omori pe Iohannis sau îi filezi casa cu intenția de a face un plan de a-l omorî, e faptă. Dacă doar te gândești că ar fi bine să crape dureros și lent, nu e faptă, e gând. Gânditul nu ar trebui să fie ilegal indiferent de ce gândești.

Aici nu e cazul. Nu a fost nici o faptă.

Iarăși, ar putea fi instigare dacă instigatorul îl cunoaște pe cel instigat. Știe câte ceva despre cum gândește și pe ce butoane să apese ca să-l manipuleze. Nu doar țipă aiurea, spre nimeni și spre toată lumea, poate aude cineva.

Să zicem că eu țip la un milion de oameni că devin nemuritori dacă beau clor. Și unul bea clor și moare. Nu-l cunosc. Nu am apelat la cunoștințele mele despre modul lui de funcționare pentru a-l determina să facă asta. Bunul simț îmi zice că la cât de mare e lumea dacă el e așa de prost încât propoziția mea l-a făcut să bea clor, inevitabil omul are atât de puțin discernământ încât ar fi comis o idioțenie oricum. Singurul mod în care l-ai fi putut proteja ar fi fost să-i închizi complet accesul la factori externi.

Dar aici omul ăsta nu vorbește spre cineva anume, deci nu e cazul.

Ai putea zice că e un fel de instigare, mai degrabă manipulare, dacă instigatul deja voia să comită fapta dar nu știa cum. Și tu ai venit cu planul. I-ai oferit cunoștințele necesare să-și ducă planul până la capăt. Gen i-ai explicat cum dacă pune în portbagaj o butelie și un sac de cuie și dup-aia (PARAGRAF SCOS)

Iar nu e cazul.

Foarte important, planul ăla prezentat de tine trebuie să fie și viabil. Nu doar intenție. Că așa aș putea să instig și eu:

„Haideți să ne încruntăm la soare până explodează!”

Intenție super nasoală. Am beli planetar pula dacă ar exploda soarele. Dar planul meu de a-l face să explodeze e atât de cretin încât n-ar avea nici o șansă de reușită. Ar trebui să fiu executat pentru acest plan de a determina oameni să distrugă planeta? Nu, în pula mea!

Deci, iar nu e cazul.

Plan nu a fost. Țintă clară a manipulării nu a fost. Faptă nu a fost.

Deci tot ce rămâne e un stat autoritar care s-a autosesizat să șicaneze un amețit așa, preventiv, pentru a speria potențialii viitori dizidenți care se gândesc să aibă gânduri neconforme pentru bunăstarea aparatului de stat. Flexează la populație ca să băgăm capul în pământ.

Ceea ce ne duce spre singura concluzie de bun simț despre instigare:

Ori ne comportăm ca și cum nu există și pedepsim doar făptașii, în speranța că așa dezvoltăm discernământul, îl facem o condiție necesară traiului decent în societate.

Ori ne apucăm de pedepsit instigatori, care o să existe absolut tot timpul, luăm responsabilitatea din cârca vitelor manipulate și sperăm că autoritățile cărora le-am dat dreptul de a hotărî când, cât și cum a fost responsabilitatea instigatorilor nu o să abuzeze de acest privilegiu pentru a-și întări autoritatea deși nu există nici o metodă OBIECTIVĂ de a măsura instigarea.

Spoilere, niciodată în istoria omenirii nu s-a întâmplat să dai autorității privilegii și să nu abuzeze de ele.

Unde vă situați voi în problema asta și ce părere aveți despre ea ține doar de unde a fost plasată din naștere maneta aia care are într-un capăt „siguranță socială” și în cealaltă parte „libertate și responsabilitate individuală”. Din păcate nu le putem avea pe amândouă în același timp și echilibrul simțit de fiecare între cele două este dictat genetic. Deci na, orice discuție pe tema asta devine inevitabil complet inutilă.

(dacă v-a plăcut articolul, dați și voi un share pe rețelele de socializare unde eu nu am voie din cauza nenumăratelor delicte de gândire)

Nu e asa grav ca la americani se interzice avortul.

Ok, nu mai poti sa scapi de fetus in luna a treia la cabinetul doctorului. Mare chestie. Mai rabda si tu 10 ani, pana ajunge la gimnaziu si vine un baiat suparat cu arma automata la scoala. Mai bine mai tarziu decat niciodata.

–––––––––––––––

Toate ghenele de extrema conservatoare au bagat direct in titlu in toate articolele despre variola lu maimuț ca aceasta s-a raspandit la orgii de fundaşi.

Pentru ca scopul unei ghene de propaganda conservatoare nu e sa te informeze, ci sa te faca sa urasti ce urasc si ei. Daca focarele de infectie erau la cluburi de oameni albi care citesc biblia, nu mentionau nicaieri.

Ghenele de extrema corporatist-consumerista in schimb nu mentioneaza nicaieri ca focarele de maimuțita au fost la orgii de oameni cu cromozomu y.

Pentru ca scopul unei ghene consumeriste nu e sa te informeze ci sa iti turuie incontinuu placa cu „toti oamenii sunt speciali si superbi si tot ce fac e curajos si uluitor, mai ales minoritatile secsuale care nu fac nici o greseala niciodata”.

Daca focarele de infectie erau la galerii de fotbal europene, vedeai in titlu si pe vice si pe guardian si pe nytimes. Ca daca masculii albi heterosexuali fac ceva gresit, trebuie trambitat peste tot. Ca na, sunt personajele negative ale culturii consumeriste. Cand altii fac prostii mergem pe burta.

Probabil au fost discriminati sau ceva, de-aia si-au dat gripa lu maimuț la rozeta.

Ca să nu dau idioților apă la moară, deși găsesc ei cum să interpreteze prost orice, crimele de război sunt nasoale. E normal să ne enerveze, să ne dezguste și să ne facă să îi urâm pe cei care le fac.

Ce nu e normal e să ne mire. Pentru că n-a existat război în istoria omenirii fără crime de război. Fără niște masacrat civili, jafuri, viol, tortură și victime colaterale. Că așa e războiul. Războiul nu e o chestie civilizată. Dacă vrei ceva civilizat, te duci la ceai dansant, nu la război, în morții ei de treabă. Războiul este cea mai josnică exprimare a naturii umane. Ne arată că omul cu cât e mai organizat, cu atât se scurge mai tare moral. Că o masă de oameni poate să facă decizii atât de atroce încât niciunul dintre ei nu ar fi în stare să le facă de unul singur. E prin definiție opusul civilizației.

Atunci de ce se tot miră politicienii, pseudopresa și păreriștii că se fac crime de război în Ucraina? Păi ori sunt proști ori o fac pe proștii pentru a sublinia situația.

Cum ar fi, totuși să avem un război civilizat?

– Mă scuzați, domnule soldat inamic, nu aș vrea să vă inoportunez.

– Nu face nimic, spuneți, vă rog.

– Aș dori să vă împușc în cap dar am observat că vă aflați destul de aproape de niște civili și nu aș vrea, doamne ferește, să se întâmple un accident.

– Vai, scuze eu! Nu mi-am dat seama. Am să mă mut deîndată!

– Este de înțeles, vă rog să nu vă faceți griji.

– Că tot veni vorba, să știți că și dumneavoastră stați foarte aproape de un bloc de locuințe iar grenadele acestea au rază destul de mare. N-aș vrea să spargem geamuri sau să speriem vreun civil.

– Vai, dar scuze eu, încercam să iau un unghi cât mai bun și chiar nu mi-am dat seama.

– Nu face nimic, să știți că am făcut și eu așa de multe ori. Nu este absolut nimic rușinos.

– Domnule, ce ați zice să mergem pe acel câmp viran de la marginea orașului?

– Am eu o idee mai bună! Știu un cimitir în apropiere. Să nu traumatizăm un civil. Ar fi urât să vadă un cadavru.

– O propunere excelentă! Jos pălăria! Putem și săpa gropi, ca să nu inoportunăm pe nimeni!

* 2 ore mai târziu*

– M-ați împușcat drept în inimă, domnule. Sunteți un țintaș formidabil!

– Vai, mulțumesc. Sunt sigur că și dumneavoastră ați fi tras la fel de bine în locul meu!

– Apreciez complimentele dumneavoastră, dar se pare că nu am tras la fel de bine. Ați fost mai bun, domnule.

– Chiar am avut noroc. Vă bătea și soarele în ochi. Am avut unghi mai bun. A fost o victorie pur circumstanțială. Să știți că am apreciat la dumneavoastră atât caracterul cât și dârzenia. Sunteți un adevărat gentleman și un soldat redutabil. Respectele mele.

– A fost… o… onoare…