Știu. Ești socialist și te enervează că niște practic ultrameganaziști sociopați nu vor să lase niște oameni frumoși să se iubească fericiți pentru că așa urăsc ei tot ce nu e fix ca ei.
Știu. Ești conservator și ai impresia că niște mustăcioși cu fustă vor să îți fure toți copiii ca să le schimbe sexul și să îi ardă la rozetă și să le dea SIDA.
Dacă ești din una dintre aceste două categorii, textul ăsta e pentru tine. În același timp, dacă ești din una dintre aceste două categorii, probabil ești semianalfabet și îți fug ochii când citești un text deci scriu degeaba că oricum n-o să înțelegi nimic. Singurii care o să-l citească până la capăt sunt oameni care deja știu și sunt de acord cu ce zic. Dar hai să facem acest exercițiu inutil. Că na, au dat unii statul român în judecată la CEDO că nu le recunosc drepturile și au început ambele specii de extremiști reducționiști reduși mintal să se agite ca musca între geamuri.
Mai ales că e un subiect la care chiar sunt expert. Uitați-mă aici cum OFICIEZ o cununie în calitate de pastor pastafarian autorizat în cel mai progresist și sfidător asupra tradițiilor mod.


Și aici cum fac partea religioasă a căsătoriei mele în cel mai tradițional mod.

Deci ca extremist de centru înțeleg perfect ambele extreme.
De aceea pot să zic ambelor extreme BĂ BĂIEȚI, CALMAȚI-VĂ ȚÂȚELE. NU E NICI O DIFERENȚĂ DE OPINIE ÎNTRE VOI, E DOAR O NEÎNȚELEGERE PORNITĂ DIN SEMANTICĂ ȘI NEÎNȚELEGEREA ACTULUI CĂSĂTORIEI.
Ce e aia căsătorie și de ce sunt două chestii separate pe care doar imbecilii suferind de retard sever le văd ca pe o singură chestie
Căsătoria a apărut în societatea umană din nevoia de a responsabiliza fututul în fața comunității. Prin căsătorie bărbatul confirma comunității că are de gând să fie responsabil cu femeia pe care o fute și cu copiii rezultați în urma fututului și femeia confirma că nu e o boarfă penală care se fute aiurea cu toată lumea.
După care au apărut religiile și au zis. ”Hei, vreau să fac și eu parte din chestia asta. Dacă îmi dați niște bani, o să confirm că prietenul imaginar în care cred e de acord cu tot acest futut care va decurge”.
Și a fost bine. Că oamenii fiind animale religioase, latura spirituală mai dădea un strat de siguranță și temeinicie actului. Ca atunci când încui ușa de două ori. Prin tot actul ăsta comunitar și spiritual familia se întemeia cu martori și cu promisiuni în fața societății și a prietenilor imaginari ai acesteia. Actul se chema căsătorie sau cununie.
După care a venit statul.
Statul nu are nici o valoare morală. Singurul rol al statului e de organizare a societății. Statul s-a gândit că dacă te împușcă cineva cât ești pe cal, cel mai probabil o să vrei ca nevastă-ta să îți moștenească calul. Așa că s-a gândit că ar fi drăguț să existe și un act al căsătoriei, ceva legal care să permită soției să te decupleze de la aparate când ești în moarte clinică și să mute ipoteca pe numele ei, ca să nu ai impresia că scapi de rate dacă mori.
Și asta a fost oarecum bine, că dădea o siguranță legală și financiară unității familiale.
Ce a fost rău și e în continuare rău e că mulți oameni fiind troglodiți au început să considere aceste două chestii ca fiind un tot unitar. O singură chestie. Că troglodiții preferă să grupeze lucrurile, ca le fuge mintea dacă le văd separat.
Dar cele două chestii au fost tot timpul DOUĂ chestii SEPARATE:
Căsătoria religioasă sau cununia – o ceremonie, un ritual fără nici o valoare legală care se face în fața comunității, familiei, prietenilor și na, prietenului imaginar, în funcție de zona în care te-ai născut și prietenul imaginar aferent.
Căsătoria legală sau actul ăla pe care statul l-a denumit căsătorie ca să te păcălească să-l iei în serios – Ăsta e singurul motiv pentru care niște troglo țin cu dinții de „instituția” căsătoriei. Că un funcționar public de acum sute de ani s-a gândit să-i spună „certificat de căsătorie”, că suna mai frumos decât „contract de conviețuire”. Dar numele pompos nu îi schimbă sensul. E doar un contract de conviețuire care oferă niște drepturi și obligații financiare, de moștenire și alte tehnicalități.
Dacă ți se pare că actul ăla are vreo valoare morală, spirituală sau culturală, ești doar idiot. E un contract ca un contract de închiriere, de vânzare-cumpărare sau orice altceva. E doar un contract cu statul. Statul prin definiție nu are valoare morală, spirituală sau culturală.
Îți dai seama că sunt două chestii separate și că statul se bagă fără vaselină în treburi care îi depășesc atribuțiile și din lege. Legea zice că nu ai voie să te căsătorești religios înainte de a semna contractul de conviețuire.
Dar e complet la mișto legea asta.
Căsătoria religioasă nu îți conferă nici un drept. Nici un act în plus, nici o chestie. E doar un ritual fără valoare legală. Nu ai cum să faci ceva ILEGAL dacă acel ceva e un gest simbolic și atât. E ca și cum ar da statul lege că n-ai voie să spui rugăciuni pe stomacul gol. Pe cine deranjează? Cum poți verifica? Care e scopul, în afară de a se băga aiurea în seamă ca să pară că statul are legitimitate în chestiuni de grup social?
Mai mult, legea spune că e ilegal fără a menționa vreo pedeapsă asociată. Spoilere: Dacă ceva e ilegal dar nu e pedepsit, înseamnă că e legal.
BUN, DECI AVEM
CĂSĂTORIA RELIGIOASĂ, SINGURUL ACT MORAL, SPIRITUAL ȘI SOCIAL DAR FĂRĂ VALOARE LEGALĂ
ȘI CONTRACTUL DE CONVIEȚUIRE, CU VALOARE LEGALĂ DAR ZERO VALOARE MORALĂ, SPIRITUALĂ ȘI LEGALĂ.
Brusc, considerându-le separat, totul devine simplu.
Cine are voie să se căsătorească religios?
Păi, absolut oricine, dacă religia și comunitatea din care face parte e de acord cu asta. Dacă eu sunt într-o sectă ciudată și popa sectei ciudate e de acord să mă căsătorească cu un copac, toți vecinii, rudele și prietenii sunt de acord să mă căsătoresc religios cu un copac, nu e nici un motiv pentru care n-aș putea face asta.
Deci orice cuplu gay, ultragay sau supergay se poate căsători RELIGIOS dacă religia și comunitatea le permite. Aici n-ai nici un cuvânt de zis. E doar între cuplul ăla, liderul lor religios și gașca lor. Poți doar să nu vrei să se întâmple chestia asta la tine în comunitate și aici e de discutat cu liderii tăi religioși. Statul n-are nici o atribuție aici. Nu vrei să existe căsătorii religioase între gay în religia ortodoxă? Vorbește cu Preafericitul. El e singura autoritate care poate da voie să se întâmple așa ceva. N-are nici cea mai mică intenție, deci poți să stai liniștit.
Cine are voie să facă un contract de conviețuire?
Oricare doi adulți în plm. Cum acest contract îi privește doar pe ei în raport cu statul, n-ai nici un cuvânt de zis aici, că nu e treaba ta ce contract semnează altcineva cum nu e treaba ta dacă mă împrumut eu la bancă.
Nici măcar nu trebuie să fie ceva sexual.
Vrei tu să îmi zici mie că dacă mă duc la război cu prietenul meu Vasile și ăla se aruncă pe o mină ca să mă salveze și îi zboară coaiele și îmi zboară și mie coaiele și suntem frați de cruce castrați și știm amândoi că n-o să găsim pe altcineva care să țină la noi într-un mod nonsexual mai tare decât celălalt, n-am avea voie să semnăm un contract prin care să punem toate bunurile noastre la comun, să ne moștenim unul pe altul și să ne vizităm la spital?
De ce să nu ne dai voie?
Ce treabă ai tu?
Ești muist?
Și asta de fapt e problema cu căsătoriile gay
Că nu e o singură chestie. Sunt două chestii separate, fără legătură una cu alta. E doar o intoxicare informațională. Și e pornită de la americani, unde PREOTUL semnează certificatul de căsătorie, deci cumva PARE că nu sunt două chestii separate ci una singură. Doar PARE. Că tot trebuie să te duci la stat cu documentul ăla să-ți dea ștampila finală.
Sunt două chestii separate.
Doar una are valoare legală.
Și aia nu are valoare spirituală, morală sau comunitară. E doar un contract. Dacă ai impresia că statul are vreo treabă cu spiritualitatea, morala și comunitatea, ești doar un idiot.
Iar cealaltă nu are nici o valoare legală. Dacă ai impresia că vor homosexualii să le pună popa coroana în cap, ești doar un idiot.
Cealaltă problemă, conceptul de familie, ține doar de semantică.
Mulți conservatori sunt deranjați de ideea de „familie gay” pentru că nu înțeleg că termenul de familie nu are o definiție obiectivă. Fiecare om are DREPTUL să considere familia a fi CE VREA CURUL LUI.
Poate pentru tine familie înseamnă doar bărbat+femeie+copii. Asta e definiția ta, e treaba ta.
Poate pentru tine la familie intră și câinele și pisica. La fel, e dreptul tău să-ți definești familia cum vrei tu și obligația să nu te frece grija de cum și-o definesc alții.
Spre exemplu Dominic din Fast and Furious le zice tuturor foștilor rivali cu care s-a bătut respectuos că sunt parte din FAMILIE. cine ești tu să îi spui lui Dominic că n-are voie să ALCĂTUIASCĂ o familie cu Han, Hobbes și Shaw?
Și dacă el are voie să-și definească familia cum are chef, de ce n-ar avea voie oricine?

Uitați aici o familie tradițională. Nu puteți spune că după 10 filme nu au o istorie și o tradiție.
Dar asta e problema cu idioții de pretutindeni. Ei nu acceptă definiții subiective. Vor ca cuvintele să însemne același lucru pentru toată lumea, că au creierul mic și îi doare dacă îi bagi în relativisme.
Așa că soluția la toată dezbaterea asta care umple omenirea de spume la gură e extraordinar de simplă.
Detașăm cele două evenimente ca să nu le mai confunde proștii între ele.
CĂSĂTORIA e ritualul religios și social fără valoare legală.
Brusc asta închide ciocul tuturor din ambele tabere.
Nu poți să îi interzici cuiva să o facă, că nu o face în religia ta sau în cercul tău social.
Nu poți forța pe cineva să te accepte, fă-ți treaba în grupul tău și în religia ta.
Tăiem din orice exprimare LEGALĂ termenii de FAMILIE ȘI CĂSĂTORIE pentru că sunt termeni subiectivi fără valoare legală. Actului cu statul nu îi mai spunem CĂSĂTORIE pentru că NU E CĂSĂTORIE. E doar un act. Hai să nu îi mai dăm statului autoritate morală că n-are de ce să aibă. E doar o unealtă de stabilire al unor raporturi legale. Să îi spunem CONTRACT DE CONVIEȚUIRE, că asta este și atât.
Și aici iar n-ai absolut nici un drept să îi spui unuia cu cine are și cu cine n-are voie să conviețuiască.
Poți chiar să le separi, dacă vrei ca troglodiții fără dinți să se simtă speciali și să nu aibă impresia că îi pune cineva în aceeași oală cu homosexualii. Faci două acte care legal înseamnă același lucru dar au nume diferite. E CONTRACTUL DE CONVIEȚUIRE SUPER SELECTĂ ȘI MIȘTO care e doar pentru bărbat și femeie și CONTRACTUL DE CONVIEȚUIRE NAȘPA pentru oricare altă situație cu doi adulți.
Legal au aceleași obligații, atribuții, responsabilități. Sunt echivalente, toată lumea mulțumită.
Gata? Am lămurit-o? A, da, a mai rămas un subiect în care nu vreau să intru că e foarte stufos dar dacă nu intru o să îl folosească imbecilii ca contraargument.
Problema spinoasă a adopțiilor gay
Și la asta e ușor dacă o iei separat. Cum iei separat căsătoria culturală de contractul de conviețuire. Dar na, cum ziceam mai sus, proștii iau totul la pachet.
La pachet așa, e foarte dezbătubil cum o duce un copil crescut de un cuplu gay comparativ cu un copil crescut de un cuplu hetero. Dar trebuie să fii redus mintal ca să faci această comparație. Comparația reală e între cum o duce un copil adoptat de un cuplu gay comparativ cu un copil aflat în sistemul românesc de orfelinate, un sistem care acum 20 de ani era cel mai prost de pe tot GLOBUL.
Se făceau studii în anii 70 pe maimuțe, să vadă cum le afectează lipsa de afecțiune părintească în toată perioada de copilărie.
Și le afecta foarte grav.

Se teoretiza că efectul e similar și la oameni. Doar că na, nu era etic să faci un asemenea experiment monstruos. Din fericire l-au făcut accidental românii. Au luat cercetătorii americani copiii din sistemul nostru de orfelinate care au fost lipsiți COMPLET de orice tip de afecțiune și s-au crucit de cât de complet și irevocabil defecți au ieșit din cauza asta.
Știm că cei 50 000 de copiii instituționalizați din România nu primesc afecțiune, educație și mâncare, dar primesc bătaie și futaiuri în cur de la ăia mai mari. Știm că din motive de PR adopțiile internaționale au fost blocate de zeci de ani, ca nu cumva să vină străinii să îi salveze și dup-aia să creadă că ne sunt moral superiori doar pentru că pot iubi un copil pe care România n-a fost în stare nici să-l învețe să vorbească.
Credeți că un copil orfan adoptat de un cuplu gay mediu o să primească de la ăia mai puțină afecțiune, educație și mâncare decât la orfelinat?
Credeți că o să primească mai multă bătaie și futai în cur decât de la colegii mai mari de la orfelinat?
Dacă răspunsul tău e „da”, nu ești doar idiot ci și ticălos.
Pe deasupra, toată problema asta e pur teoretică, de morală și de situații imaginare. Că în real sub 1% dintre cuplurile gay de lungă durată vor să se căsătorească și sub 1% dintre astea ar dori sa adopte un copil.
Deci stau sute de mii de oameni să dezbată o situație ipotetică în care s-ar afla maxim 100 de oameni.