E democrație în România? A fost vreodată?
Din punct de vedere legislativ, știți părerea mea și n-o să insist pe ea. Democrația a început să scârțâie când i-au interzis Șoșoceniei să candideze pentru că cică nu respectă constituția (de parcă toți candidații de până acum au respectat-o și fix la ea s-a oprit respectul).
Evident, abuzul ăla a fost doar de test. Securiștii a văzut că nu cârâie nimeni la abuzuri decât dacă sunt făcute împotriva oamenilor simpatici bulei de corporatiști urbani, așa că au trecut la următorul: anularea alegerilor pe bănuieli.
Fără să prezinte chestiile alea absolut necesare la o asemenea călcare în picioare a fundamentului democrației, votul: dovezi că Georgescu a făcut mai multe ilegalități în campanie decât restul și demisii de la cei care trebuiau să se prindă de asta înainte să punem noi mâna pe ștampilă.
0 dovezi că a fost necesar. 0 demisii din partea celor care erau responsabili să nu se ajungă aici. Cam acolo a murit ca instituție democrația românească.
Dar democrația e mai mult decât o instituție. E un principiu. Un țel. Un mod de gândire. Democrația se află în sufletul oamenilor, nu doar în instituții.
Teoretic.
Că practic avem două tabere.
Întâi Georgiștii. Care na, nu-s mari fani democrație. Țipă de grija ei doar pentru că vor să-l vadă pe diliman președinte. Atât. Că toți speră că omul, o dată venit la putere, o să taie și o să spintece autoritarian, fără să-i pese de glume ca „separația puterilor în stat”. Deci ei plâng de jalea democrației doar ca să ajungă într-o poziție din care să o suprime. Imediat ce ajunge piticul în vârf, democrația va fi aruncată la gunoi. Nu sunt fani democrație ca principiu, doar au nevoie de ea temporar.
După care sunt ceilalți. Cetățenii responsabili, proeuropeni, urbani, educați frumoși și liberi. Declarativ cei mai mari fani ai democrației.
Dar au aplaudat cu două mâini când au scos-o abuziv pe Șoșo de pe liste, că nu le place de ea.
Au aplaudat cu trei mâini că s-au anulat alegerile, fără să ceară prea multe dovezi că na. Simt ei în pipotă că a fost interferență rusească și asta e de ajuns.
Iar acum speră cu sufletul la gură că găsește sistemul o chichiță, o schemă prin care să nu-i permită lui Georgică să candideze iar. Chiar nu le pasă dacă schema aia e abuzivă sau nu. Important e să nu iasă dilimanul.
Pentru ei democrația nu e absolută. Doar principiile sunt absolute și troglodiții n-au principii. La ei toate ideile au o steluță în colț:
Sunt de acord cu libertatea*
*(atât timp cât duce la un rezultat pe care îl pot accepta)
Când ești semiom, principiile sunt doar mofturi.
Democrația e mișto și absolută, dar doar dacă produce rezultate previzibile și acceptabile.
Libertatea de exprimare e mișto și absolută, dar până mă înjură cineva. Că heit spici nu e fri spici (bezna minții să zici o asemenea inepție și să nu-ți dea cu disonanță cognitivă).
Oamenii ăștia sunt fani democrație doar declarativ. Că imediat ce rezultatul nu e pe placul lor, speră să vină cineva să facă un abuz și să-l întoarcă.
Pentru că pe subuman nu-l interesează principiile, corectitudinea, libertățile. Pe el îl interesează să iasă un rezultat plăcut. Dacă democrația produce rezultate plăcute, bravo ei. Suntem fani. Dacă iese prost, nu ne mai place. O băgăm la sertar, facem niște abuz și o scoatem din nou când și dacă se liniștește treaba.
Bineînțeles că fiind gunoaie absolute, oamenii ăștia își construiesc narațiuni în cap care să le justifice poziția nedemocratică. Gimnastică mintală care are ca singur scop să se simtă ei bine cu ideea că democrația trebuie abuzată din când în când, dacă nu ne place rezultatul.
„S-au băgat rușii domle, mi-au zis mie vocile”
„Avea boți ilegali pă tiktok care de fapt erau a lu Geoană, Ciucă și Ciolacu dar i-a deturnat el”
„Toți au făcut aceleași scheme ilegale, doar că lui i-au ieșit, deci sunt mai ilegale”
„Votanții lui au fost manipulați, spre diferență de votanții PSD și PNL, oameni inteligenți și cu discernământ, care au votat cu mintea și suflețelul și nu i-a influențat nimeni niciodată cu o găleată, o sinecură, o promisiune de mărire de pensie”.
Deci jumătate de țară se preface că democrația e importantă doar ca să ajungă într-o poziție din care să o bage la sertar.
Iar cealaltă jumătate de țară se dă cu curul de pământ că democrația e super importantă, dar nu fix acum. Trebuie băgată la sertar puțin, până trece pericolul. Și acum smiorcăie că au zis americanii că am anulat alegerile abuziv.
Cum își permit?
Nu, nu avem nici o dovadă că s-au anulat cinstit.
Dar ce treabă au americanii să observe asta? Nu se pot preface și ei că totul e corect? Dacă noi putem, de ce nu pot și ei?
Deci nu.
Nu mai avem democrație. Nici instituțional, nici ca dorință a poporului. Poate n-am avut niciodată. Poate a fost un circ așa, să pară democrație când te uiți de afară pe geam și atât. Dar acum nici măcar de la distanță nu mai poți confunda sistemul ăsta securist cu ceva democratic.
Mă bucur totuși că am prins cei 35 de ani de democrație românească, chiar dacă au fost piesă de teatru și nu viață reală. A fost drăguț cât a ținut. O să le povestesc nepoților că am încercat-o și pe asta, dar nu s-a putut. N-ai avut cu cine. Inteligența medie trebuie să fie puțin mai sus ca să funcționeze așa ceva.