Sistemul Electoral American pe înțelesul tuturor

Mulți oameni mă roagă „Centaure, explică-mi și mie cum funcționează sistemul electoral american, că pare complicat”.

Dragă prietene, dacă ți se pare complicat, e de la tine. Sistemul este foarte simplu și intuitiv. Nu-mi vine să cred că are cineva vreo problemă în a-l înțelege, serios.

Fiecare american votează cu unul dintre cei doi candidați. Apoi fiecare stat ia și numără voturile și le pune în saci diferiți. Albastru pentru democrați și roșu pentru republicani. Nu-mi vine să cred că se poate pierde cineva la înțeles asemenea banalitate.

Apoi fiecare partid desemnează pentru fiecare stat câte trei membri. Aceștia șase formează Consiliul Statal Electoral. Sacii cu voturi sunt împărțiți în două silozuri, pe partide și fiecare partid lansează în picaj cei trei membri ai consiliului electoral care îi aparțin din vârful silozului pe mormanul de saci. Doi doctori omologați de la OMS apoi îi inspectează pe cei șase electori și aleg dintre ei pe patru cei mai puțin răniți. Aceștia sunt trimiși mai departe la Consiliul Federal Electoral.

50 de state ori 4 electori, înseamnă 200 de electori în total. M-ați urmărit până acum, da? E super simplu, nu-mi vine să cred că există om care să nu înțeleagă ceva așa de simplu.

Cei două sute de electori sunt legați la ochi și băgați într-un patinoar cu lumina stinsă cu căști la urechi în care e băgat imnul americii la maxim. Toate ușile de la patinoar sunt blocate în afară de una și primii 100 de electori care reușesc să iasă pe orbecăite de acolo sunt considerați Electorii Federali. Ceilalți 100 sunt grupul de Electori de Rezervă și Control.

Iar de aici înainte totul e absolut banal și intuitiv. Cei 100 de electori dau cu banul și țipă, în aer, candidatul pe care îl susțin. Dacă cade cap, votul se contorizează pentru candidatul lui. Dacă cade pajura, nasol, se pune pentru celălalt. Dacă cade muchie, electorul este băgat înapoi în patinoar și se extrage altul în locul lui și se repetă procesul.

Și avem 100 de voturi. Nimic mai simplu. Apoi fiecare cetățean din fiecare stat reprezentat de unul sau mai mulți electori va trebui să țipe în Țipometrul omologat de la secția de vot și fiecare stat va primi o notă, de la 1 la 10, în funcție de ce tare s-a țipat. Iar nota asta finală determină numărul de voturi.

Spre exemplu să zicem că Alabama nimerește trei electori, unul trump – cap, unul biden – pajură și unul biden – cap și scorul lor la țipometru este 7. Atunci evident că statul va avea 14 voturi valide pentru Trump și 7 pentru Biden.

După care, nimic mai simplu, se adună scorurile și fiecare candidat adună un punctaj. Apoi fiecare dintre cei doi candidați dă cu două zaruri cu 20 de fețe și adună scorul de pe zaruri la punctaj. Aceasta dă punctajul final.

Și care are mai multe puncte aici, ajunge președinte. Sincer nu înțeleg ce nu ați înțeles. E democrație în cel mai pur sens al cuvântului.

***

americanii au de ales între doi căcați de culori diferite

Ca centrist radical sunt de acord pe câteva puncte cu Biden, pe altele cu Trump, dar la cele mai multe chestii nu-s de acord cu niciunul dintre ei. Niciunul n-o să taxeze mai tare bogătașii, niciunul n-o să facă educația mai accesibilă, niciunul n-o să încerce să ia armele de la toți nebunii. Sunt doar doi boșorogi care funcționează din bani de la corporații și bogătași și care o să guverneze pentru corporații și bogătași.

Dacă faci un pas în spate, o să vezi că bătrâneii ăștia doi au mai multe asemănări decât diferențe. Practic singurele diferențe sunt de-astea, de aromă, pe căcaturi sociale despre care toată lumea are o părere puternică dar nu afectează marea majoritate decât la convingerile morale, gen avort și discriminare. Și, evident gașca de bogătași pe care o servește.

Pare din ce zic că-s super de stânga și că n-am nici o gară cu trenul portocaliu. Nu e chiar așa. Sunt împotriva migrației din motive economice. Din cauza ăsteia e golită românia de doctori și trebuie francezii să poarte guler de tablă când ies de la biserică. Cred că armonia socială și culturală e mai importantă decât creșterea economică în orice situație.

„Dacă e bun pentru economie, e bun și pentru populație”. M-am săturat de porunca asta principală a religiei consumeriste. Nu e chiar așa. Când strici echilibrul social pentru economie, apar probleme noi. De-aia a și ajuns Trump președinte. Ca răspuns la migrația absolut cretină de forță de muncă necalificată din SUA. A divizării politice profunde din ultimii 20 de ani în care nimeni nu mai e de centru. Iar obiectiv vorbind, în oricare extremă te scalzi, ești parte din problemă. Când un grup extremist crește în mărime și putere, nu va căra populația spre punctul lor de vedere, doar va crea o contramișcare de extremă opusă. Care va crea și ea o contramișcare de extremă opusă și tot așa până nu vei mai găsi om care să zică „băi, există părți bune și proaste în ambele tabere”. Ca-n SUA. Fiecare va fi nevoit să aleagă o tabără și să se închisteze într-un set de valori la pachet, de frica valorilor ălorlalți.

În perspectivă însă e bine de ținut minte că e mai relevant pentru tine ca om cine e șef de scară la tine în bloc decât cine e șef pe america. Singura problemă e că nu poți să dai ochii peste cap și să clefăi păreri cu prietenii despre șeful tău de scară, că nu-i interesează și pe ei. Dacă ți se pare că politica globală e altceva decât subiect de gargară, ești foarte prost.

Dar cred că Biden o să câștige. N-am mai văzut în viața mea presă atât de politizată. Toate goarnele țipă doar despre ce măgării face fiul candidatului taberei opuse. Sunteți tâmpiți? Ambii sunt niște boșorogi cu copii idioți care trag la căruță pentru tatăl lor în detrimentul populației. Care e diferența?

Și bineînțeles, toată media. Nu există actor de care să-mi fi plăcut până acum două luni care să nu se fi prostituat pe instagram recent, milogindu-se de milionul lui de followeri să se ducă la vot, de parcă oamenii nu-l urmăresc pentru entertainment ci pentru dresaj.

Dar sunt prea mulți. Prea mulți influensări care-l spală și-l ling pe biden în timp ce publicul lor de NPC-uri aplaudă ca focile. Cumva prostul de rând care e de acord cu tot ce vomită presa/hollywoodul/orice tip de media se cred rebeli și parte din contramișcare, nu oile de bază ale curentului popular. E super penibil. Dar oamenii sunt turmă și turma e mânată de Alec Baldwin și Michael Keaton care urlă că omu portocaliu rău și o să ștampileze cu două mâini pe Biden pentru că sunt în așa hal de proști încât nu-și dau seama că faptul că au de ales între acești boșorogi aproximativ la fel dar de arome diferite înseamnă că deja au pierdut.

***

pandemia

E clar că se extinde drastic și că a scăpat de sub control. Nu se mai poate așa. Să stăm pe internet și să facem miștouri când situația e gravă.Mă refer la black friday. Tocmai au anunțat că anul ăsta o să țină 5 săptămâni. CINCI SĂPTĂMÂNI! Întâi a fost o zi, apoi o săptămână. Anul trecut au fost două. Am făcut un grafic în cap și în maxim cinci ani, în ritmul ăsta exponențial, tot anul o să fie black friday. Vineri și negru din revelion în revelion. Treziți-vă, oameni buni!

***

dublu big mac

Dați-mi un dublu big mac meniu zic.


Mă uit la poza lui. Fix doar în 2020 putea să apară. Cine a venit cu ideea să pună dublu derivat de carne în big mac nu cred că a gândit-o prea adânc. Arată greșit și din poză. Două felii de derivat legau pâinea aia dulce și sosul dulceag cu vegetalele triste și lipsite de gust. Erau pentru bigmac ce e spuma poliuretanică pentru baie. Patru felii de derivat e pur și simplu prea mult. Absolut degenerat.


Ce ați spus? mă întreabă vânzătoarea.


Nimic. Mormaiam pentru mine, zic.


Ați spus că e absolut degenerat?


Mă bufnește râsul. Da, zic. Nu e așa?

Încerc să citesc o reacție pe ea dar văd doar mască.

Ajung acasă și mă pun pe balotat. Era fix cum îmi imaginam. Și mai nenecesar de înalt și sfărâmăcios decât bigmacul normal. Mănânc aplecat, cu botul în troaca de carton formată din ambalaj. O vopsesc cu cocoloașe de derivat, chiflă și salată fără gust scăldată în sos. Genul de mâncare făcută să o mănânci singur în casă cu un prosop în cap, ca să nu te vadă nici Dumnezeu.

Gustul de derivat îmi umple gura. Prea mult derivat. Prea pregnant. Nu e carne, dar cumva aduce aminte de carne. Apasă pe aceleași pedale senzoriale ca și carnea. E congruent cu carnea, din anumite puncte de vedere. Are o similaritate indiscutabilă cu carnea. Cumva e evident că DERIVĂ direct din carne.

Dar e prea mult. Strică iluzia. Ca un penis de 25 de cm pe un ladyboy. Dacă e doar de 12 cm, te poți păcăli că e hetero ce faci. Dacă e doar big mac, te poți păcăli că mânânci un hamburger. Dar în cazul de față e pur și simplu prea mult. Al patrulea perete se sparge în cioburi și te trezești față în față cu Demiurgul, gol și plin de derivat de carne pe față. Se uită la tine și zice


Absolut degenerat.

***

Considerațiuni despre suc albastru

1. Istoria sucului albastru

Vrei să bei ceva colorat. Ai noroc. Toate culorile din spectrul vizual perceptibil uman se regăsesc în într-un fel sau altul în licori de băut. Însă dintre toate culorile, cea albastră e cea mai rară. O vezi în principal la spirt, care teoretic nu e de băut, dar practic nu știi tu cum e viața de alcoolist sărac de la țară, să judeci.

O mai găsești și la Gatorade care, la fel ca și spirtul, nu e pentru toată lumea. Gustul ăla de transpirație de scrot de înger nu e pentru orice paletă. E genul ăla de gust cu care trebuie să te obișnuiești ca să-ți placă. Nu bucură corpul de la prima încercare. Categorie în care mai intră cafeaua, ciorba de burtă, berea, pizda și munca. Fanta socata e și ea albastră, la prima vedere, însă albăstreala e doar la sticlă. Pusă acolo să ascundă culoarea lichidului, care arată de parcă un vegetarian anemic a urinat și ejaculat în același timp.

Albastrul e o culoare rară. Raritatea ei are explicații antropologice. În toată istoria vieții, de milioane de ani, de la euglenă până la noi, rar a fost un lichid albastru pe care o ființă să-l bea și să nu crape. Te uiți la unul și țipă în tine toate organele în cor, cu creierul de reptilă pe post de dirijor că nu e bine ce vrei să faci. De-aia e folosită în general pentru lucruri care NU SUNT de băut. Ca spirt și antigel. Dar deja te-ai hotărât să sfidezi natura, bunul simț și propriul corp și să bei albastru.

Mărcile mari rar lansează pe piață ceva albastru. Înțeleg că piața pentru băuturi albastre e limitată la bebeluși fără instinct de conservare și psihopați siniștri. Sprite a încercat ceva în domeniu acum vreo 20 de ani. Avea gust de fungicid și tristețe. Anul ăsta a apărut Mirinda albastră. Am cumpărat dintr-o curiozitate dementă.

2. Gustul

Mix-it scrie pe cutie. Cu gust de afine și portocale, mai scrie. Încerci să te gândești la portocale și afine și nu îți poți imagina în ce hal bolnav au fost combinate de s-a ajuns la culoarea asta care supără organe și pătează chiuvete.

Plimbi lichidul prin gură ca să-ți pedepsești toți dinții în mod egal. Gustul nu are nici o treabă cu portocalele sau afinele. Ar fi putut la fel de bine să scrie pe ambalaj grefe și coacăze. Mango și dude. Lac de uși și saramură de sepie. E un gust la egală distanță de orice se poate găsi în natură. Singurul lucru cu care seamnă sunt pastilele alea efervescente de vitamine cu care mame științific analfabete își chinuie copiii rahitici. Doar că mult mai dulce. Vitamine efervescente în apă cu mult zahăr.

3. Postgustul

Limba păcălește ușor, cu papilele ei gustative capabile să simtă zahăr și să se bucure de drog. Însă o dată ajuns lichidul în gât, senzația se schimbă. Iluzia se năruie. Nu e suc. E însuși Universul care te urăște și se pișă în gâtul tău. Suntem toți egal de responsabili pentru atrocitatea comisă. Cei care au venit cu ideea acestui „suc”, producătorii, distribuitorii, consumatorii și spectatorii indiferenți.

E prea târziu să te mai răzgândești. Dumnezeu e mort și singura forță din existență e ura. Singura direcție e spre tine. O realitate care permite suc albastru nu e recuperabilă. Totul trebuie distrus, atom cu atom. N-ai băut din curiozitate. N-ai băut din teribilism. Nici măcar din masochism. Ai băut suc albastru ca să te predai în fața realității indiferente. Existența ta e o glumă. Conștiința îți este inundată de înțelegere și durere în timp ce lichidul nesfânt ți se scurge pe esofag.

***