Femeia este un lucru greu de cunoscut de mintea masculului de rînd. E privită cu o teamă mistică, la fel ca şi fulgerul şi vulcanii. Şi, la fel ca şi acestea, omul obişnuit are nevoie de un expert ca să le înţeleagă. Un expert ca mine. Astăzi voi demonta patru mituri legate de aceste creaturi cu ţâţe.

1.Femeile se orientează mai slab în spaţiu decît bărbaţii pentru că sunt proaste. – fals

Femeile se orientează prost în spaţiu pentru că se orientează excepţional în timp. Spre exemplu tu nu mai ţii minte că acum doi ani erai cam beat şi ea era dezbrăcată deasupra ta şi i se bălăbăneau ţâţele în jos şi ai început să râzi şi i-ai zis că are ţâţele ca de capră şi habar n-ai acuma de ce când te cerţi cu ea îţi zice „Şi curva de mă-ta are ţâţele ca de capră, nu io!”. Sau acu 4 ani cînd prietena ei Maricica era în fustă scurtă şi te-ai uitat la picioarele ei 2,6 secunde în loc de maximul acceptat de 2,4 şi apoi te-a întrebat „nu-i aşa că lu Maricica îi stă bine în fustă?” şi tu ai răspuns „da” cu 0,6 secunde prea repede şi te mirai tu dup-aia că a rupt prietenia cu Maricica şi la momentul actual îi reproşezi ceva şi ea răspunde nervos „Fute-o pe Maricica atunci, dacă nu-ţi convine!” şi tu sincer nici nu mai ţii minte cine e Maricica.

DAR EA ŢINE MINTE!

2. Femeile au vederea periferică mult mai bună decât bărbaţii -  parţial adevărat

Întradevăr, femeile văd mai bine în lateral, dar asta nici nu apucă să compenseze faptul că femeile nu pot vedea prin sticlă şi că nu se pot uita în sus. Ca să vadă ce e deasupra lor ele sunt nevoite să încline capul la dreapta pînă cînd urechea se lipeşte de umăr şi apoi să rotească de gât spre stînga.

3.Femeile nu se pricep la matematică pentru că sunt proaste  – fals

Femeile nu se pricep la matematică pentru că au nevoie de un anumit tip de concretizare a elementelor pe care le calculează. Spre exemplu, dacă Ana are 6 mere jumătate şi mai găseşte 3 mere jumătate, o femeie niciodată nu o să poată deduce că Ana are în total acum 10 mere. Dar dacă Ana are 6 pantofi jumătate şi mai găseşte 3 pantofi jumătate, femeia îşi va da seama imediat că Ana are zece pantofi dintre care unul trebuie reparat.

4.Femeile trebuie ajutate pentru că sunt mai fragile şi mai puţin descurcăreţe decât bărbaţii – fals

De fapt ele sunt la fel de puternice şi descurcăreţe ca noi. Nu e nevoie să le ajuţi. Doar vor să vadă dacă eşti destul de unealtă încât să le cari poşeta şi să le scrii două paragrafe din referatul la economie. Ar putea şi singure dar vor să vadă dacă te pot convinge să o faci în locul lor. Că dacă da, poate eşti şi destul de prost încât cine ştie, în viitorul mediu să fii dispus să le creşti şi copiii şi să crezi că-s ai tăi, deşi cam seamănă cu mine.

Nu zic nimic nou când zic că mintea femeilor e un loc încâlcit şi lipsit de sens. Aţi auzit vreodată vreo poveste cu o femeie naufragiată sau rătăcită care să supravieţuiască? Le duci în pădure şi se învîrt în jurul unui copac până mor, cu convingerea că e o pădure infinită, altfel nu-şi pot explica de ce au mers atât şi nu au ieşit din ea. Aţi auzit vreodată de o campioană la şah? Reformulez. De o femeie care să joace şah. Nu, reformulez iar, o femeie care să joace şah şi să ştie că piesele se mişcă diferit. Pot da exemple până mâine.

Ce încerc eu să zic este că diferenţa principală între bărbaţi şi femei este că dacă îi arăţi o drăcovenie nouă unui bărbat, el o să se gândească „Ce e asta şi, mai important, la ce foloseşte?” Pe când o femeie se va gândi „Chestia asta arată sau nu bine şi, mai important, arată bine pe mine sau mă face să par grasă?”. Dar să trecem direct la subiect.

Paradoxul pantofilor. Cu toate că are maxim două picioare, femeia are o hoardă de pantofi. Un om normal, şi prin om normal vreau să zic mascul, are aşa: o pereche de ghete de iarnă, o pereche de adidaşi de vară, o pereche de pantofi de dus la cumetrii, o pereche de adidaşi de vara trecută cu care joacă fotbal că s-au cam jerpelit şi o pereche de şlapi cu care se duce să ducă gunoiul. Atât. Nici un bărbat care nu e scafandru nu are nevoie de mai mulţi pantofi în viaţa lui în acelaşi moment. Scafandrii au nevoie şi de tălpi de scafandru, v-aţi prins voi ca sunteţi isteţi.

Femeile nu. Au minim 8 perechi pentru fiecare rol. De fapt au toate perechile pe acelaşi rol, că nu joacă fotbal şi nu duc gunoiul. În total o femeie are peste 10 perechi la 16 ani, în medie, fiecare an adougând încă o pereche la medie. Minim 40% dintre perechi cauzează bătături şi mers strâmb. Credeţi că îi aruncă? Nuuu, îi poartă la OCAZII SPECIALE! Ce mod mai bun de a marca o ocazie specială este decât să te doară odios călcâiele? Aţi mers vreodată la ceva cu fason, cu o duduie de mână care nu se plânge că o dor picioarele de la pantofi? NICI EU!

Şi acum abia vine partea retardată. Are o pereche lila, una fuchsia şi una roz, toate arătând aproximativ la fel. O întrebi de ce, răspunde că ca să arate bine. Aici te scarpini a lehamite. Tălpile nu au cum să arate bine. Nici un bărbat niciodată (care nu are un fetiş bizar) nu a fost dat pe spate de aspectul unor tălpi. Just, pot fi urâte, mutante şi strâmbe (cel mai probabil de la purtat excesiv ăia minim 40%), dar sunt un element la fel de important ca halba din care bei bere. Nu o observi decît dacă are gaură. Nu, noi bărbaţii nu suntem CHIAR aşa de porci superficiali încât să ne uităm doar la ţâţe şi buci. Dar chiar pantofii… pula mea, nu poate să ne pese mai puţin de ei.

Şi dacă îi explici chestia asta, va răspunde negreşit „E pentru mine, nu pentru alţii”. Aha, deci nu e un motiv extern. Nu impune contextul socio-cultural. Nu există presiune din afară. Eşti tu doar nebună ca o curcă stată-n soare. E bine de ştiut. Şi căcaturile ălea de tocuri nu te fac să pari mai inaltă. Te fac doar să pari mai sus. Ceea ce e complet irelevant. Nici eu dacă-mi pun un toc pe pulă nu o să pară o pulă de 30 de cm. O să pară o pulă cu toc şi atât.

Lipsa buzunarelor. Sigur ştiţi practica asta enervantă. Vine la tine, îmbrăcată giugiuc şi spune „ţine şi mia telefonu/pachetu de ţigări/portofelul/tampoanele, că n-am buzunare”! Atunci de ce pula mea ţi-ai mai cumpărat hainele ălea? Hainele au doar două utilităţi pe lume: te protejează de frig şi au crevase unde să depozitezi rahaturi. De aia le-am inventat. De aia le purtăm. De aia nu merg io în pula goală pe stradă. Că mi-e frig şi nu vreau să îmi ţin cardul sub coaie. Dar hainele femeilor nu au, de obicei nici una din aceste două utilităţi. Sunt acolo doar ca să mă enerveze pe mine.

Poşeta de mână. Sau cum pula mea se cheamă. Căcatul ăla de seară, fără bretele, care se ţine într-o mână tot timpul. Cât de tâmpită poţi să fii să decizi că o să ai o mână ocupată toată noaptea ţinând un căcat în ea care conţine rahaturi de care, foarte probabil nu o să ai nevoie? Te-ai dilit? De-a dracu’ când vezi una de-asta trebuie să o iei la bătaie foarte lent, cu ambele mâni. Să vadă cum vin loviturile, dar să nu poată să le blocheze decât dintr-o direcţie.

Să poţi să-i zici a doua zi “fă, azi ţine-o în mâna ailaltă, să te invineţesc uniform”.

Importanţa lenjeriei. Pe bune, ştiu ce o să ziceţi. Exact ce o să ziceţi şi la partea cu pantofii: “sunt sigură că dacă ar fi urât ai observa!”. Da aş observa lenjeria dacă ar arăta făcută din pielea bastardului unei zebre violate de un leopard. Dar în rest… deschiloţarea mai cu talent. Serios. În momentul în care tu DEJA eşti în lenjerie, sigur pe noi ne doare în pulă de lenjerie şi tot ce contează e să scoţi mai rapid ce e sub ea. Lenjeria frumoasă nu face o femeie mai frumoasă. Lenjeria urâtă nu face o femeie mai urâtă. Doar mai chicioasă. Şi chiar dacă eşti chicioasă, nu ne pasă în aşa hal de mult, că nu e în public. Ăsta e Secretul Victoriei. Că lenjeria chiar nu contează. Şi acum o să aud iar argumentul “contează pentru noi!”. Curcă stată prea mult în soare şi care n-are apă în troacă.

Şi cerceii nu o să-i înţeleg niciodată. De ce să dălăngăni chestii de urechi? De unde şi până unde? De ce urechi? Îmi şi imaginez scena cu Adam şi Eva, Adam îşi descoperă corpul, se bucură, pune mâna pe urechi şi spune “Şi cu ăstea auzim!”, la care ea, la fel de entuziasmată “Da, şi putem atârna rahaturi de ele!”

La care el îi dă un pumn în pizdă, că e proastă.

Iar a venit ziua în care, pișându-mă în chiuvetă, după o bețivăneală, m-a săgetat adevărul absolut prin sfeclă și simt nevoia să vorbesc în truisme despre rasa feminină. Toți știm că regulat le curge sânge dintre picioare, fix ca să ne enerveze pe noi, dar, la o scară mai mare, care sunt perioadele din viața ei? Mai exact, care este ciclul de împerechere în cursul anului ? La fel ca toate animalele, femeile au un traseu biologic regulat care se repetă an de an. Fiind centaur omniscient, mi se pare datoria mea să-l împărtășesc cu voi.

20 sept – 20 nov :Anul biologic al femeii începe la sfîrșitul lui septembrie. Atunci pornește marea perioadă de împerechere de aproape două luni. Este perioada clasică din vremuri preistorice. Muncile anului s-au terminat, femeia pune murăturile la borcan și o mănâncă uterul să facă boraci. Boraci numa’ bine programați să crească în burtă cînd e mai puțin de muncă și oricum stă degeaba la căldură și să-i fete vara, când e bine afară și au șanse mai mari de supraviețuire. De-aia acu’ femeia are un chef de futai mult mai ridicat decât în restul anului. Dacă n-are mascul e depresivă și caută. Își și scade standardele doar să găsească ceva. O perioadă perfectă să fuți ceva peste valoarea ta. De cei cuplați e nasol. E perioada când femeia vrea stabilitate. O să facă aluzii gen “pisi, ce fain ar fi să avem un copil cu ochii tai” sau “mi-a venit în cap o nebunie: hai să ne logodim”. Va uita să-și ia pastila și/sau va dori inconștient să se rupă prezervativul.

20 nov – 15 dec : Cele cuplate deja bulbucă ochii atent spre partener, să-l țină bine. Urmează sărbătorile și vor cadouri, șampanie și porno timid pe sub plăpumi la lumina artificiilor. Poți să te mânjești si cu căcat pe meclă ca niciuna nu îți dă papucii în perioada asta. Devin doar extrem de paranoice și posesive. Cele necuplate intră în faza de disperare, că vor și ele și mai au 3-4 săptămâni să pună mîna pe unu’. Așa că poți să te mânjești și cu căcat pe față că tot agăți. Perioadă bună să te desparți de prietenă dacă vrei liniște la sfârșit de an și economie în buzunar. Preferabil devreme. Apuci să mai prostești una și să o lași până pe 15 dec.

15 dec – 31 dec: se liniștesc. Ai femeie, poți să respiri. Partea grea a trecut. N-ai, poți să faci labă. Ălea necuplate s-au resemnat că o să fie singure de sărbători și încearcă să vadă partea pozitivă în asta. Oricum nu mai caută nimic. Perioadă moartă pentru vânători.

Ianuarie: Relațistele hibernează. Puneți biciul pe ele că acum e momentul în care pun celulită dacă-s lăsate în pace. Ălea singure se îngrașă și ele, dar din altă cauză. E luna depresiei. Stau în casă și mănâncă pandișpan, se uită la Grey’s Anatomy, plâng și își sună prietenele să behăie : “PE MINE DE CE NU MĂ IUBEȘTE NIMEEENI!”. Vânători, sezon mort. Labă iar.

1 feb – 15 feb: La fel ca și în perioada de dinainte de sărbători, pe femei le taie disperarea. Cele cuplate se țin cu dinții de masculii lor, cele fără caută să fie îndrăgostite până de sf Valentin. Perioada e mai scurtă, disperarea e mai mare. De data asta poți să FII un căcat cu față și tot te cuplezi. Atât de oarbă e disperarea lor proastă. Dacă nici acuma nu fuți nimic, ești cretin. Altă explicație nu e. Iar perioadă bună să îți părăsești prietena, dacă ai. Urmează greul. 15 feb – 8 martie: SFINTE CĂCAT, AI FEMEIE = AI BELIT PULA. Mai bine faci labă. Io v-am zis să le părăsiți înainte, nu m-ați ascultat. Aveți siropeală și cadouri de valentin/dragobete, iar siropeală și un mărțișor valoros că dacă-i dai d-ăla la 10 mii te scuipă pe 1 și uber cadoul de 8 martie. Sapă de lemn. Ascultați-mă: fugiți. Nu vreți să le lăsați de tot că știu să gătească fain și să facă oral ? Cuvintele magice :”am nevoie de o pauză să îmi pun gândurile în ordine”. Pauza se termină pe 8. Labă pe linie. Ălea fără iar nu mai caută. Sunt depresive, catatonice și labile psihic. Stau în casă și plâng singure. Spun la prieteni că-s răcite. Proastă perioadă. Parcă nici bere nu e destulă.

8 martie – 1 mai: Femeile devin aproape normale. Chit că la alte animale e sezonul de împerechere, la muieri e doar ceva între. E chiar perioada perfectă. Nu sunt prea disperate, dar nici nu fug de pulă. Și mai e un bonus natura în renaștere le face vulnerabile la vrăjeală de prost gust, vrăjeală de popă de țară și vrăjeală de doi bani. Să vă explic diferențele:
Vrăjeală de prost gust: “Ce frumoasă e iarba aia proaspăt crescută, hai să ne tăvălim prin ea! Ups am nimerit cu mâna între bucile tale, pot să o frec în sus și în jos dacă tot e acolo?”
Vrăjeală de popă de țară: “Mamă ce faină ești. Știi, nu zic asta prea des. Ești în primele 7 cele mai faine gagici pe care le-am văzut în viața mea anul ăsta!”
Vrăjeală de doi bani: “Ti-e frig? Vrei să te țin în brațe?”

E sezon. Nu e sezonul de disperare. E sezonul de rafinament. Acum nu fut toți fraierii. Acum te simți bine când o vrăjești pe una. Te antrenezi, prezintă dificultate. Te bucuri când ajungi la premiu, nu ca în cele 3 sezoane de semidisperare/disperare/hiperdisperare de dinainte. E fain și în relație stabilă. Femeia e atentă la natură, curățenia de primăvară, pisici cum se fut. Poți să ieși la beri, ba chiar să coclești și o proastă bonus când nu se uită cerberul cu două labii. Bucurie.

1 mai – 20 septembrie: Sezonul sextival continuă. Deja îi dai blană. Femeiele sunt în faza experimentală acum. O ard cu băieți care nu-s “pe gustul lor” ca să “vadă cum e”, îi schimbă des și nu prea pun mare bază pe relațiile de acum. E și vremea când le prinzi că-și dau limbi în pizdă una la alta doar ca să “vadă cum e”. Depravare, veselie. De fapt e perioada lor cea mai isteață. Au mult timp și studiază bărbații pe îndelete. Îi selectează. Cu cât se apropie data limită, cu atât se fac mai serioase și vor să pună mâna pe unul stabil pentru perioada următoare (prima și cea mai importantă, vezi începutul textului). Să rămînă la sfârșit cu unul da’ bun. La relații serioase e nasol. E prea cald să rezolvi problemele prin futai și ajungi să discuți cu ea și să îți dai seama că nu prea îți place cum gândește. Și e și perioada când se uită peste gard, să vadă dacă nu cumva găsește un mascul mai bun pentru sezonul de împerechere care o să vină. Ăla serios. Deci e o perioadă bună să te îmbeți și să-i dai cu pumnul în ovare ca să-i arăți că o iubești.

Hai că v-am lămurit destul, pupa-mi-ați ghiulurile!

Femeia e o creatură ciudată. Nici vestimentar nu are sens, cel puţin la prima vedere. Dar na, de-aia is io centaur omniscient, cum am mai demonstrat şi în episoadele anterioare. Mă prind de chestii. V-am tot zis că înţeleg femeile. Mintea mea ascuţită pătrunde în golul din mintea lor şi se mulează perfect, descoperind sens acolo unde ştiinţa nu a crezut că ar putea exista.

Îmbrăcămintea şi accesoriile femeii  au funcţii diverse. Să o luăm logic.

1.Disponibilitatea spre sex. Se ştie că femeile vor să se fută fără să se înţeleagă că vor să se fută. Vor să se fută accidental. Să pară că au ajuns fără să vrea în situaţia de a se fute, şi dacă tot sunt acolo, de ce să nu. Ca şi cum ai sta pe un scaun şi cineva ţi-ar trânti o oală cu bomboane în braţe. E complet normal să iei şi tu una. Cam asta e mentalitatea femeilor despre sex. Dacă îi pui bomboana în braţe, ţi-o suge. Da să nu pară că a cerut-o ea.

Din această categorie amintim tocurile. Ele spun că sunt ca să pară mai înalte, picioarele mai lungi şi să încordeze muşchii fesieri. Nu. S-au suit pe chestiile ălea instabile ca să sugereze că nu se pot mişca. Ideea exprimată este următoarea: “Dacă ar fi să mă alergi cu pula în mână, n-aş putea să mă mişc prea repede, dacă înţelegeţi aluzia mea fină”. Dacă înţelegeţi aluzia mea fină. Fustele sunt un alt exemplu evident a acestei caracteristici. Nu au nici o utilitate practică. Nu te feresc de frig sau săbii şi nici nu oferă o mobilitate prea ridicată. Dar sunt uşor de dat jos. Ca să îţi sugereze ţie, bărbatul libidinos din natură că o poţi aduce într-o situaţie ipotetică în care să vrea să îşi dea brusc fusta jos.

2. Chestiile lucioase: Aici femeia se aseamnănă mult cu struţii, curcile şi pelicanii, preferând obiecte care reflectă lumina diferit şi puternic, nefiind atrase de surse de lumină ca moliile. Chestiile mici, rotunde şi lucioase îi întrerup spasmele gândirii şi o aduc într-o stare de calm, aproape de transă.  Efectul funcţionează cel mai bine cu obiecte noi şi care intă brusc în proprietatea ei. Să nu vă aşteptaţi să îşi piardă busculada gândurilor când vede un inel/ colier/ brăţară vechi sau al altcuiva. Din cauza acestui efect straniu, bine înrădăcinat în psihicul colectiv al femeii, se obişnuieşte ca femeile să îşi măsoare valoarea ca fiinţe în funcţie de câte obiecte lucioase au strâns pe parcusul vietii. Adeseori când socializeaz şi le admiră reciproc. Uneori o femeie va spune despre altă femeie “e o curvă urâtă şi proastă!”. Prin asta vrea să zică “Această femeie are mai multe chestii lucioase decât mine. Mi-e superioară!Vreau să moară dureros!”. Mic P.S. În cercul ei social se stabileşte o medie calitativă a obiectelor lucioase. Dracu să te pună să îi iei ceva cu valoare monetară sub media tuturor obiectelor din cercul ei de prietene. Caci băţul suprem.

3. Chestii de indus în eroare: Aţi crede că cerceii ar intra mai sus. Ei bine, nu. Cerceii bălăbăne la urechi ca să distragă atenţia de la faţă. Cu cît te uiţi mai puţin la faţă, cu atât treci mai uşor peste faptul că de obicei e cam naşpa. Decolteul foloseşte acelaşi principiu. Cum se unduie cerceii prin aer, la fel se unduie şi ţâţele, mutând centrul de interes spre zona mişcătoare. Machiajul ridică artificial calitatea feţei pentru scurtă o durată. Destul cât să te aducă în situaţia “pula mea, am futut-o o dată…. merge şi a doua oară. Răul a fost înfăptuit”. Unghiile şi le vopsesc în tonuri de roşu pentru a sugera că sunt obişnuite cu violenţa. Că nu ar comenta prea mult dacă ai veni matol acasă şi mâncarea ar fi gătită necorespunzător şi ai fi nevoit să îi strângi degetele la uşă. Te păcălesc că sunt în stare să suporte durerea, şi cum le strângi puţin de gât până orăcăie îţi zic că eşti psihopat.

4. Articole de confort psihologic. Exemplul cel mai clar este poşeta. O extensie a vaginului. O exprimare nonsexuală a sexului ei. O gaură în care poate să bage chestii până la refuz. Chestii aleatoare. Chestii inutile. Chestii idioate, grele, incomode, noduroase şi mari. Multe, multe chestii de care nu o să aibă nevoie niciodată. E gaura în care societatea nu îi spune că e curvă dacă bagă tot ce apucă, spre diferenţă de gaura dintre picioare şi compensează aceasta frustrare prin preacurvirea poşetei. Chiloţii iarăşi nu au sens. Bărbaţii au nevoie de chiloţi să nu le flopăie când merg. Femeile nu au nimic flopăitor. Deci nu au nevoie de chiloţi. Dar se simt bine având o barieră între pizdă şi realitatea exterioară, pentru că femeia are impresia că singurul scop al universului înconjurător este să îi intre în pizdă şi este datoria ei să oprească ca acest lucru să se întâmple. Sutienul se încadrează aici. E greu şi pentru ele să îl dea jos. Şi asta le mulţumeşte. Faptul că accesul la ţâţele lor se face doar cu o pierdere nejustificată de timp le dă impresia că ţâţele lor sunt importante.

5. De marcat teritoriul: Cum câinii se pişă pe copaci, femeile au rujul şi parfumul. Nu. Nu sunt acolo pentru înfrumuseţare şi pentru a inspira plăcut simţul olfactiv. Sunt acolo să rămână pe tine. Să vadă “curvele urâte şi proaste” că tu eşti proprietatea ei, sau că ea a invadat proprietatea lor. Să le miroasă pe ele de pe hainele tale şi în casa ta. Să vadă urme de ruj pe guler, pe urechi şi pe coaie şi să ştie cum vine treaba. Aici ai trei opţiuni. Accepţi să fii teritoriu marcat, ieşi cu de-ălea “naturelle” de rişti să fii mai ras la subbraţ decât ele sau faci ca mine. Mă spăl atât de des că nici câinii nu-mi pot lua urma, d-apai femeile…

Deci am stabilit cum arată o femeie. Deja nu mai riscaţi să îi băgaţi mâna în chiloţi şi să daţi de o pereche de coaie. Să trecem la gândire. 

Gândirea feminină se bazează pe un singur lucru. Ura mai mult sau mai puţin conştientă faţă de bărbaţi. De unde şi de ce această ură? Păi de când se pişa prima femeie lângă primul bărbat, şi se uita în sus la el cât de degajat face opturi în ţărână pe când ea trebuia să stea chircită pe vine. Şi aici a intervenit pizma. Şi cu ciudă profundă în vocea interioară femeia se gândi: “Uite-l ce fericit e că se pişă din picioare! Se crede atât de şmecher. Da’ las, că îmi dedic io existenţa să o fac pe a lui mizerabilă! Să vedem cine e mai şmecher la urmă. Dar cum? Cum să îl fac io să chelească de nervi şi să bea până pune burtă şi să se care la vânătoare şi muncă numai ca să aiba un moment de linişte sufletească şi să moară cu 5 ani înaintea mea mulţumit că nu mai trebuie să se chinuie? AHA! Bărbatul este o fiinţă bazată pe logică şi deducţie. În acest caz, absolut tot ce fac, gândesc şi zic trebuie să fie atât de lipsit de logică şi continuitate încât el să moara puţin pe dinăuntru mereu când intră în contact cu mine!” Între timp, el se pişa în continuare, fericit, reglând bolta din muşchii fesieri. Dacă ar fi avut pic de instinct ar fi simţit damnarea inevitabilă şi ar fi gândit “ Cîcat!” . Dar noi, bărbaţii nu prea avem instinct. 

Deci am stabilit că gândirea feminină nu are logică, sens şi structură. Nu poate fi analizată ca un tot unitar. Ca un sistem. E o încâlcitură din care putem doar vedea crâmpeie de truisme general valabile, absurde şi exploatabile. Aşa că nici acest text nu o să aibă o structură. Doar o să arunc idei aleator şi o să le explic.

Femeilor le e frică de ce simt că au nevoie. O să mă întrebaţi: “Omniradule, cum vine asta?”. Sincer. Habar n-am. E ca şi cum mi-ar fi frică mie de bere. Dar e adevărat. O femeie când o să simtă că ceva ar putea să îi provoace plăcere, o să fugă în direcţia opusă, sperând ca acel lucru să o urmărească şi să o convingă. Ok. E prăjitura bună, dar EA merită să o mănânc? Nu vreau ca prăjitura să se simtă cumva avantajată de glorioasa oportunitate de a fi digerată de mine. 

Absolut orice propui unei femei, va răspunde cu “NU”. Iniţial. Ele au impresia că dă bine. Mie îmi vine să le dau un cap în gură. Lor li se pare că, chit că ideea e tentantă, dacă nu munceşti destul cu puterea de convingere, NU MERITĂ PRĂJITURA să fie mâncată. De aceea e o mare tâmpenie să negociezi cu ele. Ele nu au nevoie de o democraţie. Ci de o dictatură luminată. Gen, să le spui ce trebuie să facă şi de ce au nevoie, autoritar, frumos şi calm. Dacă ai coaiele destul de mari şi limba destul de ascuţită, vor face cum zici tu. Problema vine la partea cu “luminată”. Atâta timp cât deciziile tale unilaterale dau rezultate bune, nu o va deranja că o controlezi, dar dacă o dai în bară, ai pus-o de o revoluţie.

La orice decizie, femeile vor avea nevoie de “timp să se gândească”. Ceea ce e un lucru FOARTE rău. Nu trebuie lăsate. Normal, voi o să ziceţi “Radiantule, dar eu cand mă gândesc încep să analizez logic şi să lalalal…. “NU, NU E AŞA! E femeie! Nu va analiza nimic logic, ci doar va sări din decizie în decizie, fără noimă si sens, până o va durea capul şi va asocia acea durere de cap cu ăla care a pus-o pe gânduri şi va lua decizia cea mai naşpa pentru ăla. Aşa că repetaţi după mine: “ De ce să te gândeşti? Fă ce îţi spune instinctul!”. Dacă o laşi să se gândească ţi-o iei în freză. Gânditul e un lucru RĂU! Toate deciziile şi ideile proaste pe care o femeie poate să le aiba încep cu: “Ştii, mă gândeam şi…” Aici e punctul în care legi un prelungitor de grindă, faci un laţ în jurul gâtului, şi îi zici. “Desigur femeie, continuă”. Niciodată nu vine o idee bună din gândit. Dacă te aştepţi să zică “ Ştii, mă gândeam şi … te iubesc/ ai dreptate/ e prea devreme să ne mutăm împreună/ mama mea chiar e o curvă/ fostul prieten e chiar un cretin şi tu eşti de 10 ori mai bun decât el/ etc” atunci, amice, eşti idiot. 

Mai e, mai e căcălău. Continuăm cât mai curând.