Când eram mai tânăr, uram Catedrala Mântuirii Neamului.
Mi se părea un monument al parazitismului BOR: cum au reușit să-i strângă cu ușa și să-i ducă cu zăhărelul pe politicienii locali, promițându-le procente electorale în schimbul banilor noștri. Mă uitam la ea an de an, cum crește ca un cancer, în timp ce noi, organismul parazitat, ne ofilim, ne sugem la față și ni se înfundă ochii în orbite.
N-am fost niciodată destul de prost încât să cred propaganda mediocrilor fandosiți cu „hei, uitați câte școli și spitale s-ar fi construit din banii ăștia”.
Nu. Nu sunt și n-am fost niciodată atât de naiv încât să cred că există un univers paralel în care, din banii ăia, s-au construit chestii utile cetățeanului.
O vedeam doar ca pe o risipă de bani.
Acum, mai bătrân, îmi dau seama că, odată plecați din buzunar prin taxe, banii sunt deja risipiți, orice ai face. Sunt strânși de lipitorile nației, în aplauzele troglodiților care visează să ajungă și ei lipitori, și împărțiți la firme de casă, șoferi, amante, nepoți.
Din banii ăia s-ar mai fi plantat niște panseluțe în parcuri pe la țară în care nu intră nimeni, s-ar mai fi schimbat niște borduri, s-ar mai fi măturat niște străzi deja măturate (nu alea jegoase, să fim serioși) și cam atât.
Banii ar fi fost sifonați de grupuri de interese și, în loc de Catedrală, am fi avut o odaie în plus la 10.000 de vile ale 10.000 de corupți. Aia ar fi fost alternativa realistă. Niște mii de jacuzziuri și săli de biliard „budite” de gospodari din consilii locale.
Infrastructură n-a construit nimeni în țara asta de bunăvoie. Doar în silă, din bani europeni păziți prea bine ca să poți planta panseluțe din ei. Niște kilometri de autostradă trântiți în scârbă, cu lene și viteza ochiului de mort. Că, dacă nu poți să furi din ei, de ce să te chinui?
Catedrala aia e singura chestie vizibilă și concretă, construită de români din bani publici, în timpul vieții mele. Și probabil așa o să rămână până mor.
E urâtă ca o sobă de teracotă.
E un simbol al înapoierii. Suntem singurii europeni care mai produc monumente religioase megalomane în mileniul ăsta. Restul națiilor au evoluat mai departe, au trecut peste apucăturile medievale.
Dar e tot ce avem.
Singura dovadă că, în perioada de tranziție de la comunism la securism, s-a construit ceva.
Peste 100 de ani, Catedrala o să fie singurul semn că am existat și noi. Că, în generația mea, s-a construit ceva din bani publici. Altceva n-avem.
E piatra noastră de mormânt. Fără ea, am fi doar o masă de cadavre ambulante, aruncați într-o groapă comună, uitați de istorie.
Catedrala Mântuirii Neamului e singura dovadă că am fost și noi pe aici.
Comentarii (3)
Am 3 generatii de muncitori in oras minier de subteran, de metale neferoase. Minereul ala e la baza societatii de pe urma caruia s-a construit catedrala aia si sunt cel mai in masura sa comentez.
Ce pot sa zic e ca imi pare bine de banii si resursele irosite. Asa va trebuie.
Am 3 generatii de muncitori in oras minier de subteran, de metale neferoase. Minereul ala e la baza societatii de pe urma caruia s-a construit catedrala aia si sunt cel mai in masura sa comentez.
Ce pot sa zic e ca imi pare bine de banii si resursele irosite. Asa va trebuie.
Kwaie, m-ai întristat… „E piatra noastră de mormânt.”… Sumbru. Real, dar sumbru. Zici că ți-a hăcuit cineva pagina și a scris un articol în locul tău.