Alaltăieri i s-a închis pagina de facebook celui mai mare servitor de truisme și platitudini pozitive din ultimul an, Tony Poptămaș. Solist, gânditor și semidoct notoriu. Mulți se bucură. S-a dezinfectat un loc unde se adunau proștii. Alții se întreabă ce o să se întâmple cu acei proști. Unde o să se adune ei să se bucure în grup de idei simple și motivaționale?
Dar de fapt ar trebui să ne întrebăm de ce au nevoie niște mediocri adulți de atâta periere motivațională a stimei de sine. De ce sunt ei dependenți de suflat în propriul fund?
Păi simplu.
Societatea de azi insistă să ne spună de mici că suntem cu toții speciali. Niște fulgi de nea cu destin unic și fabulos. Toți suntem personaje principale într-un film fumos. Soarta are grijă să ajungem unde trebuie. Ne așteaptă fericirea și dragostea sinceră și neprețuită a unui suflet pereche. Tot Universul e făcut ca noi, în final, să reușim. Critica e descurajată. Defectele nu sunt defecte. Sunt de fapt chestiile alea care ne fac unici și speciali. Nu trebuie corectate. Trebuie doar să nu ne fie rușine de el.
Și totul e bine și frumos pentru omul care crește așa. E cu gura până la urechi de fericire că lumea e făcută pentru el și că Universului îi pasă de existența lui. După care încet-încet se lovește de realitate. Și vede că realitatea nu e chiar așa. Că universului nu-i pasă. Că totul e aleator și fără sens. Că nu e pe merit și că lucurile nu se întâmplă după cum ți se pare ție că ar fi corect să se întâmple. Că toți suntem banali și irelevanți și cu nimic mai speciali, pentru natura obiectivă decât ultimul vierme. Nu e nici o putere supraomenească care are grijă de noi, nu e nici un destin, nici un happy end garantat. Că fericirea constă în împăcarea cu niște compromisuri. Că nu există merit. Nu e un contor de fapte bune pe care să le faci și în funcție de care soarta să-ți zâmbească.
Și apare o diferență foarte mare între cum a învățat prostul că e lumea, de la societatea care l-a gâdilat la stima de sine constant de mic și realitate. Încep să apară dubii.
Cum ar fi să nu aibă nimic sens?
Cum ar fi să nu mă aștepte un final fericit?
Cum ar fi de fapt să nu contez atât de mult cât cred eu că contez?
Cum ar fi să nu am nici un destin care mă așteaptă? Nici un suflet pereche construit special pentru mine?
Cum ar ca totul din jur să fie complet neutru și neimpresionat de nevoile, visele și speranțele mele? Cum ar fi ca toate astea să fie doar în capul meu și să nu aibă absolut nici un impact?
Cum ar fi ca faptul că vreau ceva să nu aducă cu absolut nimic acel lucru mai aproape de mine?
Și e crunt. Să nu îți dai seama de mic că ești nesemnificativ și să îți pui prima dată întrebările astea ca adult. Pentru că fericirea constă în acceptarea realității așa cum e. Nepăsătoare.
Și cu cât avansezi în vârstă, cu atât dubiile astea te bâzâie mai tare. Te trage realitatea de mânecă și îți spune ”coaie, nu ești special. Nu ești un fulg unic de zăpadă. Ești o creatură banală și nesemnificativă fără destin înalt. O să mori, o să fii uitat și nimic din ce ai făcut tu nu o să conteze cu adevărat”.
Iar idiotul crescut pe valul de afirmații pozitive nu poate accepta așa ceva. Așa că are nevoie de doza lui zilnică de citate motivaționale. De minciuni mici care să contrabalanseze realitatea pe care nu o pot accepta.
Zeci de mii de secretare de 35 de ani citesc texte despre dragostea adevărată și sufletul pereche cu care o să se întâlnească. Ceva din ele le spune că asta e o tâmpenie de filme proaste, dar dacă citesc destul despre asta, pot alunga gândurile alea negative care le șoptesc că nu o să îl întâlnească niciodată pe Domnul Perfecțiune și chiar dacă l-ar întâlni, n-ar avea ce să-i ofere, pentru că sunt prea banale.
Sute de mii de oameni care n-au nici un drum în viață și s-au scurs în traseul care s-a nimerit citesc despre destin ca să alunge gândul că toată viața lor nu are sens și scop.
Nu e o pantă pe care alunec spre nimicul inevitabil al morții. E un deal pe care-l urc pe propriile puteri. În vârful lui este destinul meu!
Motivaționalul e un drog pentru omul prost care nu a înțeles viața. Incapabil să accepte tristețea realității, idiotul alege veselia unui citat peste o poză cu natura.
Și asta nu a apărut cu Tony Poptămaș și nu o să moară o dată cu pagina lui.
Societatea a spus și va spune tot timpul idiotului că e special. Ca să continue să spele pantofi superiorilor lui, în timp ce-și așteaptă destinul măreț. Și moare uimit, neînțelegând de ce destinul măreț nu a venit niciodată.
Comentarii (75)
Destul de corect, ne-a cam intoxicat poptamas asta. Insa e cam trasa de par ideile tale pesimiste. Nu sunt nici habotnic dar nici ateu, cu certitudine exista o forta superioara, pe care unii o numesc Dumnezeu, altii Allah, altii zeul soare etc. Ca sa fac o analogie, multi ignoranti spun ca nu exista extraterestri. Avand in vedere ca universul e infinit, cum s-ar putea sa nu existe?
cu certitudine. lel. analogia nu are sens. doar pentru ca universul e infinit nu inseamna ca in el exista si lucruri fara sens. nu asta inseamna infinit. nu e o discutie in care vreau sa intru, dar pe scurt esti prost. in principal ca esti sigur de ceva a carui singura dovada e ca mai sunt si altii la fel de prosti ca tine si la fel de siguri.
Da sper ca iti dai seama ca ateii sunt la fel de idioti in siguranta cu care postuleaza non-existenta, ca au la fel de multe dovezi despre parerea lor ca si babele care pupa microfoane. Agnosticism for the win.
da, dar ca agnostic eu nu ma revolt impotriva posibilitatii unei chestii mai complexe decat o putem noi intelege, am si eu teoriile mele pe acolo, dar ma revolt impotriva sigurantei cu care cineva afirma ca ceva e adevar, fara absolut nici o dovadă macar logica, daca nu palpabila. dispretuiesc oamenii religiosi la modul speranta de mai bine automotivationala si oamenii religiosi la modul indoctrinare si rigiditate la fel de mult pentru motive diferite. urasc oamenii religiosi pentru ca o folosesc ca pe o carja. asta nu are nici o legatura cu existenta sau inexistenta unei chestii superioare. are legatura doar cu handicapul vizibil al omului simplu, ca are nevoie de o carja idealista in care sa-si sprijine existenta.
urasc oamenii care sunt siguri ca detin un adevar in lumea asta in care bunul simt iti spune ca nu poti fi sigur de nimic.
Totusi el are dreptate (fara sa-si dea seama) cu ceva. Eu ca ateu-agnostic nu am nevoie direct de credinta. Dar am nevoie de ea indirect, adica am nevoie ca fata de la casa de marcat de la alimentara sa fie credincioasa, pt. ca altfel ar intelege cit de cacat e sa calculezi restul o viata intreaga fara sa aiba vreun sens. Si asa eu n-as mai putea sa cumpar bere si shaworma. Deci indirect am nevoie de credinta, e o chestie mai mult practica si matematica decit altceva.
Sunt la fel de idioti ca si tine, Basi draga, cand postulezi non-existenta Unicornilor/zanelor/trolilor/Harry Potter in absenta dovezilor inexistentei lor.
Ateismul este un raspuns la o intrebare, „Exista dumnezeu?” si nu o viziune existentiala. Este pozitia de-facto la orice propunere pana cand acea propunere este dovedita ca adevarata. „Exista Big-Foot?” raspuns de-facto „Nu!” pana in momentul in care cel ce pretinde ca Big-Foot exista vine cu argumente si dovezi concludente ca de fapt exista.
Din nevoia de control si de importanta de sine apare nevoia unui dumnezeu personal, fiinta omniscienta/potenta ce ne iubeste individual si neabatut, scotandu-ne astfel din anonimatul simplei existente biologice de primata cu gandire abstracta.
În principiu, cine nu e de acord cu tine, e prost. Mi se pare logic. Și foarte matur.
Universul a fost definit infinit de OAMENI, ăia care nu au ajuns peste tot și care nu au de unde să știe dacă mai există ceva sau nu ceva. Extraterestru nu înseamna ceva mic și verde cu capul mare, înseamnă orice există in afara TERREI.
N-ai inteles nimic. Esti prost.
Așa este, dar sunt un prost cu argumente. Tu ești doar un prost care îi confirmă unui prost că e prost fiindcă nu crede că ești prost.
Pt ce sa argumentez? Desteptii oricum vad ca esti prost (din ambele tale comentarii), iar prostii nu vor deveni mai destepti daca le explici de ce sunt prosti. Ramane cum am stabilit.
Nu stiu unde vezi tu pesimism in articol. Eu cred ca centauru a atins nirvana sau ceva. Articolul asta e o oaza de liniste sa mor io!
Uau, cât ești de prost, săracul de tine!…
Plin de prosti pe aici, mai bine beau o bere
A nu se confunda axl ăsta cu mine, el e alt axl. Ce căcat, n-ai găsit alt nume?
ho de ca nu ai zis tu vreodata ceva atat de interesat incat sa-ti citeasca cineva numele
Clar există. În fiecare galaxie este un pământ pe care există oameni, aşa ca noi. Şi unul aşa ca tine care este sigur că mai există altul ca el.
Da pisic, e posibil, ideea era ca nu e o certitudine, sa zici ca restu sunt ignoranti ca nu acepta realitatea ta e o ipocrizie. Da’ pula mea, drone cat cuprinde, nu ratati ocazia sa radeti de altu.
Cit de prost esti, am incheiat citatul. Dpdv strict matematic e absolut posibil sa nu existe extraterestri, asa infinit cum e Universul (si sa stii ca teoriile astea despre infinitatea lui nu-s chiar la nivelul de intelegere al oricarui meltean, nu exista nici o certitudine ca e infinit, plus ca notiunea de infinit inseamna multe). Stii ce-i un numar irational, nu? A, scuze, eram si eu optimist da’ ai Wikipedia. Are o infinitate de zecimale dar asta nu garanteaza ca o sa gasesti orice succesiune de numere in ele, doar ca vrea muschiul tau. Exista o probabilitate, da’ poate sa nu fie asa si sau sa se raceasca (literalmente) Soarele pina o gaseste cineva. Ia si mesteca ideea asta si spor la cautat extraterestri.
In desteptaciunea ta, ar trebui sa stii ca exista o ecuatie matematica ce demonstreaza ca in Univers mai sunt minim 5 milioane de planete identice cu amantul. Da’ lasa ca altii-s prosti.
Sa iti dea Dumnezeu sanatate !!!! Esti mare….
Mie imi pare rau. Era o modalitate buna de filtrare a „prietenilor”.
Da ba, asa e, dar ai lasat la sfarsit motivul pentru care societatea iti spune toate treburile astea prin reviste glossy, blockbustere si un googol de bloguri motivationale, si ai rezumat totu’ intr-un singur rand. Stiu ca o arzi ca si Carlin, tu doar privesti freak showul de pe margine, dar prost gramada nu esti si cu toate astea lasi tot potentialul subversiv sa se inece printre dume. De ce sa nu agiti un pic freak showul, zi-mi ca nu ai vrea sa ii vezi pe aia de li se lustruiesc pantofii spanzurati de degetele de la picioare si facuti piñata, fie si just for the lolz. Si mai postulezi niste pareri d-ale tale ca si adevaruri absolute despre realitatea obiectiva de zici ca ai consensul absolut al comunitatii stiintifice in spate, dar trecem peste ca oricine cu mai mult de 3 neuroni legati intre ei ar trebui sa distinga nuanta asta si asta nu ii jurnal stiintific.
acu’, nu stiu in ce tara ai trait tu, de pe mine nu m a invatat nimeni, de mic, ca sunt special. de fiecare data se gaseau unii sa ne spuna cat de cretini si neinsemnati suntem:) poate ai preluat ideea mai de prin vest si o asociezi noua. la noi mai degraba se intampla asta cu specialu la varsta adulta ca sa compenseze trecutul, fiindca n au inteles nimic atunci cand li se explica pe jgheab ca nu s speciali.
Da, ne-a intoxicat tot felul de oameni cu multe mesaje de multe feluri, însă şi cel ce a scris articolul a cam „chelit ideia” la cât a tras-o de păr. Nu e bine să visezi ponei roz pe pereţi (nu a putut folosi căi verzi ca trebuia să plătesc drepturi) E adevarat că sunt persoane aeriene care distribuie şi traiest intr-un locusor perfect şi pufos şi sunt vesele, dar nu mi se pare rău, E OK SA FII OPTIMIST altfel toţi o să ne spanzuram cu ecusonu la servici şi o să vrem moarte şefilor.
Am văzut oameni care suferă „pă net” dar dacă nu era Toni era probabil un „link de şmecher” şi tot postau, totuşi nu poţi nega că oameni că Jhon Maxwell, Jim Ron,Robert Kyosaky, Napoleon Hill, Dale Carnegie, şi alţi nu au citate din care să te inspiri şi care să te ajute să treci peste, e adevarat alea trebuie să le ai intr-o agenda, pe un stiker lipit de perete, monitor, nu pe Fb dar contează :)
E adevarat ca ideea la noi e mai noua. Cum spui tu probabil a fost preluata din vest. Dar prostii si-au insusit-o foarte repede.
„Motivaționalul e un drog pentru omul prost care nu a înțeles viața.”
Corecție: omul prost și cu bășini în cap.
Prea serios, centaure! Voiam sa ma rad mai mult :(
Nimic nu e mai eliberator decat internalizarea faptului ca viata este lipsita de sens si ca totul este supus pieirii. E ca si cum ai intra pe easy-mode. Nu vei fi fericit dar vei ajunge indeajuns de impacat si lucid cat sa functionezi relativ bine. Dar nah, asa ceva necesita un oarecare travaliu psihic. E mai simplu sa iti umpli capul cu citate motivationale – junk food pentru spirit.
Pe cand am aflat si eu de existenta acestui individ, a si dispărut. Si am mai aflat ceva. Am mai aflat ca e din Tg.-Mures :)))) Deci oraselul nostru sters are totusi doua lucruri: Studenta care te stalcuieste si Tony Poptamas :)
unu scrie idei simple incurajatoare, unu scrie idei simple descurajatoare, si la ambele aplauda pleaba.
nu stiu de voi astia mediocrii, banali si neimpliniti, da’ viata mea-i buna si frumoasa
Probabil esti tu special.
Se vor muta pe blogul lui Otrava si pe al lui Radu Constantinescu.
P.S. to nenea centaurul Radu: de ce mi-ai sters comentariile despre smarphon ? nu-ti place ideea mea, de ziceam sa-ti folosesti vechiul telefon mare si butucanos ca vibrator, sa ti-l infigi in cur si aopi sa te suni de pe smartgon, ca sa-ti vibreze bucile la comanda ? sau ai pus deja ideea in practica ?
Hmmm…..
E prima data cand aud de tipu asta, dar tot ma bucur ca iau inchis pagina:))
imi vine sa ma cac
Simt ca trebuie pus un disclaimer, macar in comentarii.
Se aplica aici tiparul ‘human centipede’ pe care l-ai observat in umorul mainstream de la noi ( 4chan -> reddit -> 9gag -> facebook -> doza de has & co ).
Vreau sa spun ca exista motivationale de calitate dar trebuie sa stii unde sa cauti. Problema e ca consumatorul de motivational super-rumegat nu are gandirea critica necesara sa distinga intre cacat si un discurs motivational care nu-ti vinde platitudini ci te scoate pentru o perioada scurta de timp dintr-o mentalitate FUD ( frica, incertitudine, indoiala ) si te ajuta sa-ti indrepti cursul vietii.
Totusi, pot sa zic ca lumea mi se pare putin mai frumosa de cand i-au inchis astuia pagina. :))
Dupa cum vad eu lucrurile nu stau chiar atat de tragic.
La „Cum ar fi să nu aibă nimic sens?” ai 4 variante: cauti un sens, faci un sens, te impusti in cap sau te intrebi „ce e ala sens?”. Daca n-ai pretentia sa gasesti adevarul, e destul de simplu. Orice are la fel de mult sens ca orice altceva. Reorganizezi realitatea o data la o saptamana, cam in acelasi fel in care a procedat individul ala care timp de un an a muncit cate o saptamana intr-un loc, dupa care a facut un documentar. Incearca sa reorganizezi realitatea in functie de borcan, mouse, canapea, apa, zane, linii drepte. Cate lucruri iti trec prin cap atatea lanturi cauzale. Nu e timp sa le incerci pe toate, dar la sfarsit poti zice linistit „sense was my bitch”. Dezavantajul e ca poti sa ajungi la 9.
La ” Cum ar fi să nu mă aștepte un final fericit?” Aici n-am inteles care final? Moartea? Implinirea?
„Cum ar fi de fapt să nu contez atât de mult cât cred eu că contez?” Asta nu se poate daca nu asumi un sens. Inseamna ca tu crezi ca contezi mai putin decat crezi tu ca contezi. Nu merge. Si apoi, tu esti ala care organizeaza realitatea cum sa se intample asa ceva.
La intrebarile de mai jos de astea n-am chef sa raspund.
Toate astea au fost scrise pentru amuzament, care e si el un sens. Iata ce usor este sa dai sens. Motivational, nu?
da, dar e un sens artificial si personal. nu e un sens general. prostul refuza sa inteleaga ca ce are sens pentru el, are sens doar pentru el si altii ca el, nu pentru tot universul
Da si nu…
Nu m-as hazarda sa-i numesc pe toti prosti. Exista o zona de confort in credinta ca „your way is the way”. Cred ca problema ta cu oamenii astia nu e in asumarea unui sens cu titlul de universal. Pentru ca in momentul in care asumi un ceva dupa care organizezi, dupa aia acest ceva functioneaza ca un universal.
Cred ca are mai degraba problema ta cu oameni astia are legatura cu doua chestii: prima, ca nu e o asumare constienta de pozitie. Nu e o alegere facuta in urma unei minime reflectii cu privire la viata si ce cacat cauti tu in lumea asta.
Iar cea de-a doua are legatura cu faptul ca uiti modul arbitrar (desi nu e asa arbitrar ca tine de fraieri din jurul tau in mare masura) in care ai ales ce sa iei cu titlu de adevar. Uiti ca ai ales arbitrar si te prostesti in a crede in adevarul spuselor tale.
Dar cred ca pozitia ta e cam dura pentru ca pana la urma toti facem asta.
Imi cer scuze pentru felul mizerabil in care am scris. Sper sa nu te sinchisesti de niste virgule.
Oh, the desire to enter into a debate with Radu only to show him, in a delicate way, that he’s not quite right, but also not quite wrong is so superfluous. Laura, vrei sa discuti filozofie un pic prea mult, zic eu.
1. N-ai inteles.
2. Interventia ta e inutila.
3. Ceea ce ziceam nu e ca are sau n-are dreptate partial. Ziceam ca are dreptate, dar ca la o adica putem fi acuzati cu totii de asa ceva. Simplu…
Laura, termina cu tampeniile.
Ideea mesajului tau este ca pozitia lui Radu este cam dura.
Asta este adevarul tau.
Nu ne pasa.
Cum arati?
Ba, ce pula mea, sunt singuru’ care a trebuíe sa foloseasca goglero ca sa afle cine e ala? restu’ toti il stiati?
tu nici nu te uiti la TV si nu ai smartphone, nu?
Frate, dar din citatele motivationale ale astora, o dai intr-un nihilism enervant pe care il aplici peste tot, si toti aia care nu sunt de acord cu tine in resmenarea asta:”Ce proasta e mata!”
Parca te dadeai zen si impacat cu toate, dar la cate articole d-astea bagi de ceva timp, ai ajuns verisorul scriitor de articole al emoului care scrie versuri despre cum viata e un borcan de muraturi nergre si societatea proasta de „sheeple” nu ii intelege angoasele existentiale, cum pomeneai acum niste ani.
nah, esti prost. sunt foarte zen si impacat cu chestiile pe care le zic. sunt angoase doar din punctul de vedere al unui om neimpacat cu ele. pe mine nu ma deranjeaza absolut nimic din cum am mentionat ca e lumea.
Te cred. E pentru plebe.
E ca si cum ti-ar muri o ruda, si ai zice ca na, e ok, a avut o viata implinita, cu totii ne-am simitit bine alaturi de el.
Dupa care iti mai suni rudele(care nu se tanguiau de ceasul mortii nici atunci) o data la 2 luni timp de 2 ani, ca „bai vere, vroiam doar sa iti spun ca nu e asa mare tragedie, a avut o viata implinita, cu totii ne-am simitit bine alaturi de el.”
Ok, am inteles ca ai trecut mai departe, ca e natural, a fost interesat si filmuletul pe tema asta de la nimic nou, misto, toate cele, dar cand repeti atat de mult, zici ca ti-e dor de unchiu’ la un nivel subconstient(chiar daca nu iti e).
excelent articol, de aia citesc eu blogu asta. ok, articolul e cealalata extrema la poptamas, dar parca se simtea nevoia. smecheria e ca de obicei pe undeva pe la mijlocul celor doua extreme.
ce nu inteleg eu la comentarii e mai ales vehementa impotriva celor care nu sint in curentul lor de gindire. de ce nu au in mintea lor toti loc sub soare?
Ba, chiar functioneaza la cretini. Prostii au noroc de cele mai bune lucruri in viata, sunt singurii oameni care pot fi convinsi ca sunt extraordinari in timp ce, in realitate, sunt de cacat. De asemenea sunt singurele entitati care pot fi convinse ca sunt fericite atunci cand nu sunt, fara sa le oferi droguri. Intr-adevar, semi-prostii au un soc cand incep sa perceapa realitatea si se cam duc pe carici dar e un sacrificiu asumat. Pierdem cativa semi-prosti ca sa mentinem majoritatea sub control. Nu mai stiu pe ce site am comentat ca mesajele motivationale nu au efect la oamenii inteligenti si m-au facut posta vreo 30 de insi cum ca empatie, ca-s jegos, arogant, prost, etc. Zici ca eram Sasha Grey, nici nu mai stiam din ce directie vin pulile, atat de multe erau.
Asta cu motivationalele face parte din acelasi curent cretinoid ca si treaba cu politically correct. E sfarsitul lumii daca auzim „tigan”, „grasa” sau daca aflam despre nu stiu ce pizda care si-a luat doua palme peste mecla, in timp ce in anumite tari copii sunt eviscerati si le sunt vandute organele. Dar e mult mai lejer sa ai impresia ca faci un bine, prefacandu-te ca respecti sentimentele anumitor categorii sociale, decat chiar sa faci ceva in legatura cu adevarate probleme cu care se confrunta umanitatea.
Ce voiam sa spun este, traiasca mama ta, sa postezi si tu mai rasfirat. Intru 4 zile la rand si nimic. Fac pauza doua zile si, pac-pac, doua articole. Daca postai si tu, facand o pauza, puteam obtine dublul injuraturilor pe care le pot strange la un singur articol si nici nu mai scriam carnatul asta de comentariu!
…nu neaparat mesaje motivationale, da’ ceva sa stranga cam 10.000 de like-uri. :|
Intoxicata am fost si eu de „iarba e verde si cerul albastu”-rile lui Tony P…LM. Pe facebook, de exemplu, nici nu mai conta ca eu nu am dat Like paginii lui, fiindca oricum aveam pe timeline postarile lui, Share-uite de 90% din „prieteni”. Ma bucur ca s-a inchis pagina, fiindca asa nu mai disper putin cate putin cand vad zeci de mii de prosti si agranati adunati la un loc si aclamand un…nimic. Dar nu ma bucur ca i s-a inchis pagina, fiindca nu prea inteleg de ce. Sunt ultra-curioasa si va rog pe voi, daca aveti informatiile necesare, sa ma lamuriti. Fiindca altfel nu poate decat sa mi se pare un abuz, o cenzura care incalca drepturi de exprimare si alte chestii… Inainte sa primesc apelative, repet: NU STIU de ce a fost inchisa pagina lui Poptamas si, pentru mine, una, cel putin, este extrem de relevant. Am mai intrebat si am primit, in mare parte, raspunsul: „au dat suficient de multi user-i Report paginii”. Hmm…
Cat despre articol…este, intr-adevar, un pic exagerat, dar exagerarea este inevitabila in momentul in care iti trec pe sub ochi cantitati terifiante de prostie alimentata de optimism-prin-incultura. Orice om istet stie si poate face diferenta intre un optimist-inteligent („E ok, gasesc eu o solutie, n-o sa mor din asta, pot mai mult”) si un optimist-prost. Iar internetul este, in mare parte, cucerit de optimistii-prosti, gen asa: http://www.youtube.com/watch?v=tQhQy4xQbpU . :)
90 % din prietenii tai sunt RETARDATI. Gandeste-te ce spune asta despre tine, draga fata.
Hmm… De ce ai simtit nevoia sa spui asta?!
Sunt curioasa… :D
https://www.facebook.com/pages/Tony-Poptamas-/233975443467515?fref=photo se pare ca are pagina noua. eu am postat-o pe facebook si i-am rugat pe cei care au un minim de moralitate intelectuala sa dea raport acestei mizerii care aduna tot mai multi adepti. sa de-a dracu, parca-s aia din misa lu’ bivolaru :))))
Cine cacat e Poptamas si de ce cacat ar trebui sa imi pese de numele lui de cacat.
m-am cacat
:)) Ma gandesc la momentul in care m-a lovit realizarea ca ceea ce sunt in momentul asta, este tot ceea ce voi fii vreodata…ca un dus rece. Am realizat ca nimic major nu are sa se intample in mod spontan, ca viata mea sa se schimbe dramatic…cum speram/credeam ca are sa se intample. Realizarea asta m-a silit sa iau decizii constiente privitor la „destinul” meu, sa-mi asum responsabilitatea pentru propria viata…Zi de zi ingrop cate o iluzie si sarbatoresc, dar acum ma gandesc ca prin natura lor, iluziile raman chiar daca esti constient de prezenta lor . Cine stie, poate nevoia asta de idealizare a fiintei umane tine de instinctul de supravietuire, un specific evolutionist.
In mare, mi-a placut articolul si comentariile.
daca vrei pot sa te lovesc si eu ca un dus rece, daca intelegi ce vreau sa insinuez.
anca, pot sa-ti dau iluzia mea sa te joci cu ea? poti s-o rozi, s-o pupi, s-o molfai, sa te joci cu ea, si de fiecare data sa te iluzionezi ca e prima data.
De cand m-a pus dracu’ sa-mi fac cont de facebook sunt asaltat in fiecare zi de idioatele si idiotii din lista mea de facebook – rude, prieteni – cu mesajele motivationale ale lui scuipa pula asta. In sfarsit o veste buna pe ziua de azi.
Tre’ sa fii tare prost sa iei de bune toate ineptiile dobitocului ala si din pacate, nu e singurul.
Bai nene, ce zici tu mie mi se pare foarte trist.
In plus, nu cred ca Poptamas exista. Si despre Shakespeare zic astia ca n-ar fi existat.
si ce spartphone ti-ai luat?
Cred ca ii supraestimezi pe majoritatea oamenilor. Cel putin a romanilor, a femeilor, etc… Majoritatea nici macar la varsta adulta nu realizeaza ce ai scris tu. Simplu, fiindca sunt prosti.
Din pacate insa, cum spunea cineva mai sus, Romania e tara in care prostii au tot ce vor de la viata. Cred ca vedem cu totii asta, in fiecare zi. In jurul meu vad numai prosti cu bani, iar altii de-abia supravietuiesc cu IQ de 150. Asta-i Romania…
Facem un site… Gen poptamas-revived.ro… Și o pagina de Facebook cu același nume. Postam niște cacaturi acolo ca și cum ar fi pagina lui pe bune. Răspândim zvonul ca el în România. De preferat într-un depozit abandonat din Cuca Macaii… Îi strângem pe fani acolo, încuiem ușile și le dam foc. Ne ducem la 50 de metri, tragem și niște scaune, o măsuță cu niște beri și ne delectam.
Un material foarte bun despre cei mai putin dotati la minte. Ppt fi folositori daca ei isi doresc asta, evident.
http://drezina.wordpress.com/2011/01/10/%E2%80%9Estie-ma-ta-ca-esti-prost%E2%80%9D/
Pe mine una ma enerveaza spasirea asta cu care se accepta faptul ca la prima intrebare pe care ai pus-o in articol nu exista realmente un raspuns. (restul sunt secundare si derivate pe baza primei). Vezi comentariile de mai sus.
E un rahat sa crezi ca daca iti pui intrebari esti mai cu mot decat cel care nu-si pune. Ala in felul lui, neintrebator e mai fericit decat tine. Mergi din punctul A in punctul B al Bucurestiului la ora de varf sau prin pasajul de la Unirii 1/2, si te intrebi „de ce rahat ma grabesc?”, „unde se grabesc oamenii astia si mai ales de ce”. Si porma iti dai seama ca tocmai ai pus sub chestiune un intreg sistem de organizare si n-ai ce sa faci decat sa te intorci in el si sa treci prin pasaj mai repede.
N-ai cum sa nu fi angoasat in lumea asta decat daca nu iti pui intrebari. Ca nu te impusti in cap e alta poveste. Ca poti sa gasesti moduri de a te impaca cu chestia asta e iarasi altceva.
Dar faptul ca habar n-ai ce e cu tine in lumea asta ramane un lucru oribil.
si ti se pare ca fericirea e scopul in viata? e prea simpla pentru mine sa ma concentrez pe ea
Nu, nu mi se pare nici mie. Dar daca m-as intoarce in timp mi-as da doua palme si as zice…cretino, nu te opri in mijlocul pasajului indiferent de ce „revelatie” ai… scurtele momente de luciditate pe care le ai cu privire la ce e in jur, ajung sa te faca alt om. Zic ca poate e mai fain sa te scalzi in suficienta.
Dar in fine, asta nu-i un raspuns multumitor si nici n-am cum sa-ti dau unul. Dar ma gandesc ca daca n-ar exista atat spasire in acceptare lipsei de sens si atatia care sa faca chestii pentru ca „se face”, ar iesi ceva mai mult intr-o viata de om. Ma rog, nu stiu..
Auzi mai…”luciditate”.
E invers: intai nu-ti ies lucrurile in viata cum ai sperat tu si dupa aia te ingropi in „revelatii” pe care le lustruiesti pana ti se pare ca lucesc.
Fericirea si tristetea sunt doua extreme. Ar trebui ceva de mijloc. Un echilibru. Echilibrul nu prea mai exista pentru ca a fost distrus de oameni. De oameni ca Laura. Laura scrie cum scrie o femeie o carte scrisa de o femeie care a scris o carte plictisitoare.
1. „E un rahat sa crezi ca daca iti pui intrebari esti mai cu mot decat cel care nu-si pune”. – fals. Esti cel mai cu mot barbat posibil daca iti pui intrebari. Femeie cu mot nu ai cum sa fii.
2. „In felul lui, neintrebator e mai fericit decat tine” – fals. Tu nu auzi ca fericirea e o extrema care dauneaza grav sanatatii?
@ Alex
Ahahaha, cat de tare! Am distrus „echilibrul”!
Intrebare: cum exact am distrus eu si oamenii ca mine acest echilibru? Si la ce se refera mai exact acest echilibru?
„Fericirea si tristetea sunt doua extreme”. Extreme a ce?
„Ar trebui ceva de mijloc.” Care e mijlocul asta la care cele de mai sus sunt extreme?
„Esti cel mai cu mot barbat posibil daca iti pui intrebari. Femeie cu mot nu ai cum sa fii.”
Iti raspund in acelasi registru cu tine: eu cred ca barbatul tre sa stie sa repare chestii prin casa. Nu intereseaza pe nimeni ce intrebari isi pune el. Mai ales, daca isi raspunde la ele ca tine. Femeile desigur, nu-si pun intrebari pt. ca ele au deja moate, ca si barbatii cu parul lung. Bine, excluzandu-le pe cele tunse scurt, alea nu-si pun intreabari.
Asa e, scriu plictisitor si „femeiesc” (ca sa vezi ce coincidenta, chiar sunt femeie, nu ca ar avea vreo legatura). Chestia e ca oricum eu macar incerc sa zic ceva…incerc sa specific la ce cacat ma refer atunci cand folosesc cuvinte. Ceea ce e intr-adevar plictisitor, pentru ca nu te mai las pe tine sa „intelegi” ce vrei. Desi eu una ma indoiesc sincer ca pentru tine in contextul asta, „echilibru” si „extreme” au vreun sens specific.
Nu fi imbecil si nu lua chestia asta ca pe un atac. Pentru ca nu m-as fi obosit sa scriu atat daca te atacam. As fi preluat acel fabulos ” ce prosta-i ma-ta”.
Laura, stai linistita nu m-ai atacat. Si nu o lua personal, nu ai distrus tu echilibrul fereasca D-zeu. Imi cer scuze ca am zis de tine.
Doar ca ma enerveaza unii (nu tu) asa cateodata ca dau lectii motivationale ca sa iasa in evidenta sau ca sa iasa in evidenta. Si o dau asa in lectii motivationale pierzandu-se in cuvinte evlavioase cum si ce trebuie sa faca Gigel ca sa fie fericit. Ca si cum i-ar spune pomului ce sa faca sa nu-i mai cada frunzele. In loc sa gandeasca simplu la starea de echilibru si calm care se afla intre fericire si tristete, intre exaltare si angoasa. Starea aia de echilibru, de impacare cu faptul ca nu vei fi fericit sau trist niciodata dar vei fi calm. Calm dar disperat. Ce e mai frumos de atat? Ma rog, nu stiu.. A, ba stiu.. Stiu ce sa fac. Citesc chestii motivationale. Poptamas. Chestii pe Facebook. Avem nevoie de ele. De citatele alea. Poate ca au dreptate. Altfel pornesc televizorul si chiar nu mai inteleg nimic.
Radule, tu vrei s-o futi pe Laura. Prea ii raspunzi desi e incoerenta ca o caramida fumata.
Omule, esti genial. Azi am dat de piticii tai si am tot intrat pe parcursul zilei sa mai citesc ceva. TU esti motivational :))