Știu. Vă uitați la titlul ăla și vă gândiți „n-are cum să scrie ăsta un text din care la final să rezulte că titlul ăsta e o afirmație logică, dacă reușește asta chiar realitatea nu mai are sens”
Dar am să o fac.
probabil asa ar arata creatura violenta
Problema de care se împiedică omenirea, explicată:
În orice acțiune de cooperare umană o să observi că grija principală a individului e ca munca și beneficiile să se împartă într-un mod minim cinstit pentru el. Preferabil mai mult decât cinstit, dar minim cinstit.
„măcar să-mi scot io pârleala și să n-am impresia că profită cineva neechitabil față de mine”
De-aia cea mai importantă caracteristică a unui lider nu e competența ci să știe să împartă beneficiile și responsabilitățile într-un mod în care nimeni să nu se simtă țepuit. Ca specie ne-am dovedit super capabili de a profita unul de altul la orice ocazie. Competiția asta între indivizi ne e atât de adânc întipărită in programare încât depășește chestii gen „binele speciei”
Să vă dau un exemplu clar.
Poluarea, schimbările climatice și toate chestiile din cauza cărora vom muri în următorii 50 de ani:
Sigur, am putea muri cu toții, dar măsurile de combatere a chestiilor astea costă.
Dacă noi cheltuim pe ele și alte țări nu? Nu au ele un avantaj?
Dacă noi consumăm energie în problema asta și alții doar se prefac? Nu au ei un avantaj?
Dacă de fapt problema nici nu există și suntem mințiți de unii care vor ca noi să ne consumăm cu ea ca să aibă ei un avantaj?
Oricât de mică sau de mare ar fi problema, genul ăsta de căcaturi ne vor măcina timpul, creierul și resursele mult mai tare decât rezolvarea problemei în sine, și ăsta e cel mai mare dezavantaj al nostru ca specie. Cel mai bine vedem asta din
Dihotomia căcare-mâncare
Toți mâncăm și ne căcăm. Două funcții absolut similare, aflate la captele sistemului digestiv. Modul în care le-am integrat în societate este însă foarte diferit.
Mâncatul e activitate de grup.
Pentru că trebuie să vedem cât și cum mănâncă alții. Nu e de ajuns să ne îndestulăm. Trebuie să vedem dacă a fost echitabil. Dacă s-a săturat cineva mai tare decât noi. Dacă a mâncat cineva mai mult sau mai puțin decât merită.
Căcarea în schimb e tot timpul o activitate solitară.
Pentru că atunci când te caci ești foarte vulnerabil. Stai pe vine cu curul în briză. Nu poți să te bați, nu poți să alergi, nu poți să faci nimic. Te-ai aștepta la o specie socială să se cace în grup. De ce nu o facem? Pentru că până și în cele mai vulnerabile momente, căcările, cel mai mare pericol al omului e alt om. Nu avem cum să ajungem la potențialul nostru maxim ca specie așa.
Aici intră bestia violentă care te atacă când te caci.
Dar dacă am bioingineri genetic niște animale super violente care atacă și omoară oameni când se cacă, totul s-ar rezolva.
Imaginează-ți un animal subțire și cu dinți ascuțiți care cum te apleci să te caci te mușcă de interiorul anusului la modul letal. Și te simte când te pui pe vine, poate apărea de nicăieri. Te-a prins, n-ai nici o șansă. Însă dacă nu te caci îi e frică de tine. Și dacă sare la atac, ai 99,99% șansa să îl bați în ultimul hal.
Așa că nu ai putea să te mai caci decât dacă cineva în care ai încredere 100% stă lângă tine și te păzește. Nu știi când te taie căcarea așa că singura soluție e să ai încredere 100% în oameni și ei 100% în tine. N-am mai putea minți pe nimeni de frică cu nimic. Dacă se prinde, e răzbunător și ne taie căcarea pe lângă el și se gândește că nu merităm riscul de 0.01% să ne păzească curul?
Tot ce trebuie e să facem animalul ăsta, să-l lăsăm liber și să lăsăm selecția naturală să-și facă treaba.
În câteva generații toți oamenii care sapă, care profită sau cărora le e frică de oameni care sapă și profită vor fi deja scoși din genom de evoluție prin mușcături anale. Vom deveni o nouă specie. Mai bună. Mai prietenoasă. Care se cacă în grup, frățește. Știe cineva un bioinginer bun?
