Asta e ultima memă care supără lumea. NPC-urile. Omul gri și inexpresiv care gândește pe baza unui script simplu și vomită în masă aceleași fraze prefabricate. Mase de chatboți organici programați să răspundă cu aceleași fraze standard la absolut orice.
După cum știe toată lumea în afară de taică-miu și alți maxim 10 trecuți de 50 de ani care nu au apucat să se joace la calculator la viața lor că deja erau suri când au apărut jocurile mișto dar cumva au nimerit pe aici, NPC (Non Playable Character) sunt personajele din jocuri (de obicei multiplayer) neagresive care nu sunt controlate de alt om. Sunt acolo să vândă căcaturi în joc sau să trimită jucătorul în questuri. Progrămele simple și implacabile. Decor cu scopul de a lăsa impresia de lume populată unei lumi goale.
Mema asta nu e ceva nou decât pentru generația care n-a împlinit 5 ani de când a descoperit laba. Milenialiștii care se uimesc la orice ca curca-n lemne. Pentru noi, restul, e o variație tehnologică la clasicul „sheeple”. Oamenii oaie, care rumegă în turmă și sunt ușor de mânat. Reformulare a unui concept vechi de 50 de ani.
Nici măcar asemănarea omului cu un bot nu e ceva nou. Jucam Counter-Strike acum 20 de ani, joc în care existau boți downloadabili. AI-uri făcute să emuleze vag un jucător uman, ca să ai cu cine să te antrenezi sau ce să pui în echipă la un meci cu jucători impari. Evident că majoritatea erau mai proști ca un cartof și mureau pe acelaeași două maxim trei trasee pe care le încercau la infinit. De pe atunci jucătorii umani cu comportament retard, pe care la prima vedere nu îi puteai distinge de un bot erau numiți boți. Zeci de ani dacă erai prea prost într-un joc și nu se vedea diferența dintre tine și un personaj controlat de calculator erai numit bot. Dezumanizarea e ceva normal la gameri (gamers rise up lol). Obiectiv unii jucători sunt mai proști decât un script scris de un adolescent rus într-o noapte.
/ban NeamProst t=360 „date in mortii tai de bot care sta dupa aceeasi cutie mereu”
De ce nu același lucru și în alte interacțiuni de pe internet. Sau în viața reală?
Mai ales că majoritatea oamenilor chiar se comportă ca niște boți. Au reacții și replici previzibile și parcă luate dintr-o librărie de maxim 10 variante posibile. Știai că există oameni care nu au limbaj intern? Care nu își argumentează nici măcar propriei persoane ce cred pentru că le ajunge să creadă chestii, fără a avea nevoia să își justifice propriile credințe?
Sunt cei mai mulți dintre oameni mai simpli și mai ignorabili decât un NPC și ești tu prostul dacă vorbești cu ei ca cu un om?
Absolut. Dar și cei care nu-s, pot părea a fi așa de multe ori. Din anumite unghiuri și tu ești un NPC. și eu.
CU TOȚII SUNTEM NPC-URI
Chiar dacă ești cine știe ce eminență, tot ești un NPC la majoritatea chestiilor din viață. Pentru că nu ai timp să ai o părere complexă despre toate lucrurile. Să aduni experiența necesară. Opinia noastră despre cele mai multe lucruri e doar luata copy-paste de la oamenii din jur. Ești afon și asculți doar muzică de radio (dar fără manele că alea sunt pentru cocalari)? Nu contează că ești nuștiucefizician. Muzical ești un NPC. Pleșu se uită la cele mai banale și pop seriale din istoria serialelor și se bucură de ele ca un copil mic și naiv fără să înțeleagă tipare și structură. Pe seriale e un NPC.
Eu sunt NPC vizual. În afară de capacitatea mea de a recunoaște și de a fi scârbit de lucruri stridente, habar n-am tablouri, poze, haine. Sunt un NPC și mă iau după ce se zice și se face în jurul meu în acest domeniu spre care nu am pasiuni și interese reacționând contrarian, ca la toate chestiile pe care nu le înțeleg și nici nu-s curios să le înțeleg.
Când te contrazici cu un om căruia nu îi cunoști convingerile de bază, e un NPC pentru tine și tu ești un NPC pentru el. Sunteți doar doi oameni ajunși în două puncte diferite care habar nu au cum a ajuns celălalt acolo și care i-a fost drumul. Poți doar compara rezultatul tău final cu rezultatul lui final. Iar concluzia fiecăruia, cel mai probabil, e că celălalt e un NPC. Un bot spawnat în acel punct din care țipă aceleași fraze previzibile. Așa se vede.
Indiferent de traseul pe care un om a ajuns la o reacție, numărul de reacții la un anume stimul este limitat. E foarte ușor să pui toți oamenii care au reacționat în același fel în aceeași cateorie și să te prefaci că toți sunt la fel, niște NPC-uri care au gândit-o colectiv, în turmă, la fel. Fiecare a ajuns acolo în felul lui, în funcție de convingerile lui de bază, informația la care a avut acees și gradul de autoritate a celui care a livrat-o.
Evident că s-a basculat căcatul în toți luptătorii justiției sociale și se simt atacați de această memă care DESUMANIZEAZĂ!!!! E periculos să dezumanizăm oameni! Uitați cum extrema alt-right ne dezumanizează folosind această memă!
Evident că doar un NPC ar putea să gândească așa.
În primul rând, nu știu alții cum sunt și de când sunt, dar dacă vedeai ceilalți bipezi din jurul tău ca fiind în mare parte oameni egali în gândire și drepturi cu tine era doar din cauză că erai un bot printre boți. Pentru orice om (și folosesc om în sensul restrictiv al cuvântului) descoperirea că e înconjurat de animale care arată ca el dar în realitate sunt mai aproape cognitiv de un câine decât de el e un șoc în adolescență și o stare de fapt banală la vârsta adultă. Nu schimbă nimic memuța asta.
Și în al doilea rând, scriptul de victimizare e standard la NPC-urile justiției sociale. Mema cu NPC-uri e neutră. Tipare la fel de simple de gândire găsești și la Alt-Right-eri. Ei îți arată grupul cu degetul că sunteți NPC-uri, și tu la rândul tău poți arăta spre ei că sunt NPC-uri la fel de bine.
Dar așa sunt SJW-iștii. Plâng că aruncă ăilalți cu meme în ei și că memele sunt naziste. Așa au făcut și cu Pepe și cu multe alte idei neutre care au fost declarate a fi naziste și provocatoare de lacrimi, când de fapt erau la liber.
Dar este dezumanizarea celorlalți o practică nocivă și periculoasă?
Răspunsul pe scurt e NU.
Răspunsul pe lung e NU în pula mea!
Răspunsul pe și mai lung e NU în pula mea, ba din contra, e ceva bun, util și sănătos, și ca să înțelegem de ce, trebuie să înțelegem
DE CE SE CEARTĂ OAMENII ȘI CUM
Oamenii se ceartă de obicei din cauza opiniilor diferite legate evenimente curente iar opiniile alea diferite de obicei pornesc din CONVINGERI DE BAZĂ DESPRE VIAȚĂ care nici măcar nu ajung a fi discutate. Ca să înțelegem ce-s astea, vă dau un exemplu ipotetic.
Un magazin este jefuit. Singurul suspect e un imigrant musulman care a fost văzut în zonă, cu un sac în spate. Nu există nici o dovadă că el a spart magazinul în afară de asta. Apare știrea. În comentarii 100 de oameni urlă că e nevinovat până la proba contrarie și 100 că a fost văzut cu sacul în spate, ce alte dovezi mai trebuie, să fie deportat, tâmpiților.
Țipă unii la alții două zile fără a ajunge la un consens și pleacă supărați, convinși toți că cealaltă tabără e formată din NPC-uri care rulează aceleași script-uri simple.
Și în felul lor au toți dreptate, pentru că au țipat doar verdicte și opinii, fără a exprima de unde au pornit acele verdicte și opinii și care sunt convingerile de bază despre viață care le justifică.
Convingerile de bază despre viață sunt setul de credințe puternice pe care le are fiecare om. Se formează din copilărie, pe bază de experiențe formatoare și asimilare de la persoane în poziții autoritare (părinți, profesori), au un caracter puternic emoțional și de obicei nu sunt dezbătute pentru că fiecare om crede atât de puternic în ale lui încât i se pare aberant și insultător chiar să și le exprime în public.
De-aia e complet inutil să te contrazici cu un străin când își apără convingerile de bază. Doar o să îl provoci să te urască.
Mulți oameni (idioți) nici măcar nu sunt conștienți de propriile concepții de bază. Trag concluzii pe baza lor fără a-și da seama și fără a se întreba de unde a pornit concluzia. Exemple de convingeri de bază din cazul de mai sus.
Grupul A
E mai mult periculos decât benefic să ai încredere în străini
Unii oameni se nasc ratați și nimic nu poate schimba asta.
Un grup înapoiat de oameni nu poate fi civilizat cu forța și se va întoarce la obiceiurile lui înapoiate imediat ce nu-l mai supraveghezi.
Grupul B
E mai mult benefic decât periculos să ai încredere în străini.
Oamenii se nasc cu potențial aproximativ egal.
Un grup înapoiat de oameni e înapoiat pentru că nu a avut oportunități și poate deveni egal cu un grup superior dacă i se dă șansa, educația și resursele.
În ceartă nici grupul A nici grupul B nu menționează setul de convingeri de bază de la care pornește. Țipă unii la alții concluziile derivate din aceste convingeri de bază, încercând să i le impună cu forța celuilalt.
Lucru destul de imposibil ținând cont de faptul că aceste convingeri de bază sunt foarte puternice, formate de foarte mult timp, cu un caracter puternic emoțional și nu pot fi schimbate decât de cineva aflat într-o poziție de încredere și respect.
Așa că cearta între cele două grupuri nu duce la nici un consens, la nici o schimbare de opinie, la nici un compromis și la nici o înțelegere.
Duce doar la înrăirea și îndârjirea unui grup împotriva celuilalt. Rezultatul final e că fiecare grup e mai convins decât la început că ceilalți sunt iraționali, NPC-uri și periculoși. Și ambele grupuri au dreptate. Pentru că toată lumea doar a scuipat verdicte la modul vehement. Fraze parcă scoase din scriptul unui bot. Bineînțeles că au făcut asta cu toții. Să vorbești despre concepțiile tale de bază e un moment foarte vulnerabil. Nu îți poți permite să fii vulnerabil în fața unor străini care răcnesc la tine.
Din exterior, pe cele mai multe chestii, cei mai mulți dintre noi suntem niște boți.
Nu e nimic greșit cu asta.
Așa a fost omenirea tot timpul. Unii boți tot timpul, alții boți doar pe 99% dintre chestii, ălea de care nu le pasă.
Însă în ultimul timp internetul facilitează discuția superficială între străini. Oricine își poate da o opinie și oricine poate contraargumenta cu oricine.
Limitat, evident.
Nu îl privești pe celălalt în ochi. Respectul necesar reciproc pentru a stabili un schimb decent de opinii nu există.
Nu ai timp să îți explici în detaliu opiniile și de unde pornești și nici ăla să te asculte.
Așa că suntem blocați în a țipa unii la alții fraze prefabricate, nervoși că ăilalți chiar NU ÎNȚELEG când mediul nu permite să înțeleagă. Impersonalitatea interacțiunii. Lipsa de respect reciproc și legătură emoțională.
Chiar suntem NPC-uri unii pentru alții.
Și „dezbaterile” dintre noi și ei, dintre ăștia și ăilalți sunt profund viciate de asta și nocive.
Nu ajung la nimic.
Sunt doar o pierdere de timp și cuvinte la sfârșitul căreia ambele tabere sunt mai radicale, mai convinse de propriile păreri și mai speriate de cât de iraționali, robotici și previzibili sunt ceilalți.
Nu e mai bine să ne acuzăm direct unii pe alții de a fi NPC-uri și să evităm dezbaterile nocive care nu pot decât să mărească diviziunea dintre grupuri?
Nu mai bine ne dezumanizăm unii pe alții și ne considerăm NPC-uri cu care nu are rost să discuți decât să picăm în aceleași tipare circulare de răcnit unii la alții până la dezamăgire și convingere că suntem înconjurați de nebuni nocivi și ticăloși?
Nu e mai bine să fii privit ca robot decât ca dușman al omenirii?
Nu e mai bine să nu dezbați nimic cu străini, știind că cel mai probabil rezultatul dezbaterii va fi doar radicalizarea și înverșunarea unora împotriva celorlalți?
Că mediul de dezbatere în sine este profund viciat și că schimbul de idei va produce mai mult rău decât bine?
Nu mai bine ne abținem toți din a vorbi cu NPC-uri și ne păstrăm opiniile și energia de a le exprima cu cercul nostru de oameni, cu care avem legături, înțelegere reciprocă și respect?
Cea mai mare greșeală a justițiarilor sociali în secolul ăsta e convingerea că trebuie să dezbată și să argumenteze cu oponenții lor. Că lăsați în pace doar se vor radicaliza mai tare.
Fals. Dezbaterea superficială într-un mediu superficial îi va radicaliza mai tare și te va radicaliza și pe tine ca reacție la ei. Cu toții suntem NPC-uri și cu toții urâm NPC-urile. Și o să fie așa până când o să ne oprim din a țipa verdicte unii spre alții într-un joc, ca niște NPC-uri.
Demonstrând irevocabil că modelul actual de dezbatere interumană e profund viciat, am produs o abordare mult mai simplă și eficientă:
Dezbatere interumană 2.0
De fiecare dată când apare un subiect controversat, stabilim taberele și în loc să ne certăm între noi ca chiorii, desemnăm noi un lider de opinie, ei altul, îi trimitem pe amândoi un an pe o insulă pustie și la întoarcere îi punem să ne explice în ce constă situația. Sigur au ajuns ei acolo pe insulă, în lumina roșiatică a apusului romantic, la un consens despre viață, avort, imigrațe, sexualitate, religie, terorism, încălzire globală, forma pământului, drepturile omului, univers și restul chestiilor. Oricare ar fi concluzia, o luăm de bună. Dacă au putut ăia, putem și noi.
Nu, nu o să se omoare între ei. Dacă rămâi singur pe insulă n-are cine să te păzească de leoparzi când dormi. E sinucidere curată.
