Să începem cu prezentarea faptului, pentru ăia 25% dintre cititori care suferă de diferite grade de autism și habar nu au ce se întâmplă prin jur.

Niște numipasăcine s-au apucat de construit acum destui ani un ditamai turn de birouri prin centrul Bucureștiului, fix lângă catedrala aia catolică șmecheră unde se înmormântează toți moșii catolici care se respectă.

Construcția a fost declarată destul de ilegală. Acuma na, bănuiesc că n-au dat ăia șpăgile la timp cât și cui trebuie, nu le-a virat în cont popilor cât le-au promis, găinării de-astea tipic românești. Sunt sigur că dacă afaceristul dubios cotiza cât trebuie la niște corupți pentru conturile lor de pe insule calde, toată construcția ar fi fost complet legală. În fine, aș putea să verific, dar nu o să fac asta, că sunt INFLUENCER nu verificator.

Ete clădirea.

Acu niște ani instanța a hotărât definitiv că trebuie dărâmată. Pentru că deranjează prin prezența ei liniștea enoriașilor din această catedrală care dacă se afla într-un sat din Germania, era a treia cea mai frumoasă biserică din acel sat dar fiind în România și aici standardele fiind mai românești, e cea mai importantă biserică catolică din București. Și e deranjată dom’le.

Cred că de prin 2011 e hotărârea definitivă. Repet, nu verific pentru că sunt INFLUENCER nu verificator. Dar evident că nu s-a dărâmat până acuma, pentru că România.

Nu, n-am studii de arhitectură, urbanism, legi sau chestii. Am altceva mai important decât atât care să îmi justifice faptul că îmi dau cu părerea despre o chestie pe care pur și simplu nu o cunosc destul: sunt INFLUENCER
IAR PĂREREA MEA DE INFLUENCER ESTE CĂ E O IDEE PROASTĂ SĂ FIE DĂRÂMATĂ.

Pur pragmatic vorbind. E deja acolo. Să o confiște și să o vândă. Ar lua statul o sacoșă de bani. Să le dea din ei și plângăcioșilor din jur care urlă că o să facă umbră/zgomot/aglomerație și s-a rezolvat. Că e România. Orice cetățean recalcitrant și hotărât pe o cauză poate fi dezhotărât pe 500 de euro. Cam atât costă principiile oricărui individ din țară.

De ce să dăm bani (tot noi) ca să o dărâmăm în loc să facem bani cu ea? E deja acolo! Doar n-o să pornim trendul periculos al oamenilor care construiesc clădiri ilegale ca să fie confiscate și vândute. Și dacă-l pornim, foarte bine! O să avem toți un oraș urât și chiloți de mătase! Excelent! O clădire de genul e foarte scumpă. Pragmatic. Dacă unu’ crește ilegal porumb ce facem, îi dăm foc la recoltă? Nu! O confiscăm și o mâncăm. Sau dacă plantează cocaină, spre exemplu. Și mai bine!  Așa și aici. Hai să pedepsim oamenii responsabili, nu clădirea și banul public.

Acuma evident că există extrem de mulți factori de luat în considerare.

Cum ar fi faptul că urlă toată biserica catolică că e turn al corupției și vor să pornească cruciadă împotriva ei.

Că e construită de nașa lu’ Firea care Firea vrea consultare publică dacă să se dărâme sau nu chit că instanța a dat o hotărâre definitivă.

Și evident multe argumente legate de urbanism, arhitectură și legi și căcaturi (că de, e hotărâre definitivă) și na, trebuie să le iei pe toate în considerare ca să ai o părere informată.

Dar dragi prieteni, cine are timp de o părere informată? Sunt INFLUENCER nu informator. Important e să am o părere ușor de înțeles, frumos scrisă și la timp. Și lumea o să o ia de bună.

Sau ce. Ce o să faceți? O să vă duceți să citiți părerea informată a unui arhitect urbanist? Unde dracu’ găsiți voi un arhitect urbanist care să scrie frumos și ușor de înțeles, ba cu substrat postironic? Și chiar dacă ați găsi, ați avea voi timp să citiți 14 pagini de analiză în detaliu a cazului? Ar avea ăla timp să scrie? Vă spun eu că n-are, că e arhitect peisagist urbanist nu INFLUENCER.

NU AVEȚI LUCRURI MAI BUNE DE FĂCUT?

NORMAL CĂ AVEȚI

Așa că luați de aici părere de INFLUENCER. Caldă și armonios articulată.

Urbanism? Aia nu e când îți întorci șapca invers și desenezi graffitti pe pereți?

Sincer acuma. Hai să n-o gândim prea mult. E ca atunci când agăți o gagică mișto pe Tinder și vine la tine acasă da e grasă și îi supurează un ochi. Exact așa e cu clădirea asta. E o minciună și o ilegalitate. Da’ acuma pragmatic vorbind, decât să ne supărăm și să o dăm afară și să facem petiție la Tinder că femeile n-arată ca în poze și să pierdem atâta timp, nu mai bine dăm și noi o muie și asta a fost? PRAGMATIC VORBIND. Când ai o pierdere în față, n-are rost să te agăți de legi, principii și hotărâri irevocabile. Trebuie să te gândești cum să faci să nu pierzi în continuare în contul pierderii anterioare. Respectiv folosind clădirea construită ilegal și dând o muie urâtei cu ochiul care supurează.

Asta e părerea mea de INFLUENCER , fără să o gândesc prea mult.

Și bine am făcut. Că dacă o gândeam mai  mult, apucau alți INFLUENCERI să-și dea cu părerea pe subiect înaintea mea. Important ca INFLUENCER e să fii coerent și pe subiect la timp, nu pertinent. Cum a apărut o chestie cum BAAAAAM, ai o opinie. Dacă când apare o chestie n-ai direct o opinie, pare rău, n-ai stofă de INFLUENCER.

Sunt sigur că majoritatea dintre voi o să fie de acord cu mine.

Și ăia care nu sunt, o să simtă nevoia să comenteze. Să îmi explice ei din ce unghiuri n-am văzut eu problema și că sunt prost, spre diferență de ei care au văzut unghiurile alea.  O să argumenteze și o să clefăie satisfăcuți, apăsând pe „post comment” sau ce dracu apare acolo la comentarii că nu știu. Și o să își imagineze că eu o să le citesc opinia și o să îmi dau seama cât de mai deștepți sunt ei decât mine și o să mă taie rușinea. Că o să fiu gen.

GRRR! MI-A ZIS-O ȘI M-A PUS LA COLȚ.

Oamenii care mă cunosc mai bine o să creadă că o să fiu gen

Pentru că sunt un tip culeanu pe care-l doare la bascone de parerile diferite de a mea.

Dar ăia care mă cunosc și mai bine știu că nici măcar nu o să citesc comentariile. PENTRU CĂ SUNT INFLUENCER NU CITITOR DE COMENTARII.

Imaginează-ți o situație

Ești baron-șef într-o țară de proști pe care-i jefuiești sistematic de vreo 30 de ani. N-ai mai construit o autostradă din secolul trecut. Și plânge lumea că poate ar trebui să mai faci una, sau măcar să le repari pe alea vechi. Tu n-ai de unde, că banii ăia deja sunt furați și puși bine.

După care apar niște idioți. Antiasfaltiștii. Un cult de redușicare țipă că mersul cu o viteză mai mare de 30 km/h cauzează autism. Și că oamenii trăiau mai bine când mergeau cu căruțele pe drum de țară. O situație la care oricum tu știi că o să se ajungă în câțiva ani lol.

Și brusc vezi că toată lumea începe să țipe la ăia și ăia înapoi. Antiasfaltiștii nu sunt atât de mulți, dar sunt atât de proști, aroganți și vehemenți încât sunt ca un magnet pentru toți păreriștii din țară. Pentru că părerea lor e atât de absurdă încât poate fi demontată de orice om care a făcut 4 clase și a fost din când în când atent la tablă.

Și descoperi că ai fost lăsat în pace. Nimeni nu mai scrie despre cum ești tu corupt și ai îngropat infrastructura țării. Toți scriu despre antiasfaltiști. Așa că îți desfaci o șampanie liniștit. Ai găsit țap ispășitor. După jumătate de sticlă te taie aroganța, ieși până pe balcon și zici pulimii „Băi, nu știu, pe vremea căruțelor nu erau cazuri documentate de alpinism. Așa. Autism. Eu ce-am zis? Nu contează. Și bitumul ăla, pula mea, e chimic.”. După care te întorci râzând la șampania ta. Iar i-ai făcut pe fraieri.

Exact așa e și cu vaccinurile

Avem epidemie de rujeolă în țară și toată lumea s-a repezit ca găina la muci să o muște de cur pe Olivia Steer și pe antivacciniști. Momentan există pe internet mai multe articole despre cât de proști sunt antivacciniștii decât antivacciniști în țară.

Sunt un paratrăznet bun. Ăștia-s anti și uite. Epidemie! Recunosc, nici eu în înțelepciunea-mi inefabilă nu am putut să mă abțin și am dat niște mui în direcția aia.

Ar fi frumos să fie așa. Sincer. Să avem epidemie din cauză că avem atât de mulți hipsteri new age prăjiți de la iarbă și dietă vegană încât să nu mai creadă în vaccinuri. Existența lor e doar o coincidență. Adevărul e mult mai trist. Avem epidemie de rujeolă pentru că suntem în evul mediu.

Epidemia de rujeolă a apărut din două motive:

Hai întâi să-ți dau niște indicii.

Deși au fost sute de cazuri și 20 de decese deja, nu au apărut nicăieri poze cu victimele, părinții îndurerați, clasică dramă lacrimogenă gen post-colectiv.

În toate știrile despre victime se spune doar județul de proveniență.

Ciudat, nu? Dacă te uiți mai bine, te lămurești de ce. Găsești bucățele de informație. Nu s-a dus presa să vorbească cu rudele victimelor ori de frica lor, ori de frica faptului că materialul o să degenereze în rasism sinistru.

1. Pentru că marea majoritate a cazurilor au fost la țigani. Și nu genul de țigani de oraș, cu fiare vechi și chestii. Țigani clasici. Șatre mobile. Nu e scrisă localitatea de proveniență pentru că n-au. N-au nici acte, nici nimic. Sunt comunități întregi care nici nu prea au vrut să se integreze și nici nu a vrut nimeni să le integreze. Trăiesc în continuare în evul mediu. Nu au stat ei să discute despre mercurul din vaccinuri. Nici măcar nu știu că vaccinurile există.

Dacă i-ar arăta la știri ar ieși un circ sinistru.

2. Pentru că sistemul medical e la pământ și suntem în criză de vaccinuri.

Hei, ghici ce. Toate șmenurile ălea cu administratori de spital care-și duc amantele in excursii din banii statului și colegiile de medici cu conturi de milioane de euro chiar au reușit să ducă sistemul medical din România la pământ. Suntem ultimii din Europa. Sub Albania. Așa că e normal că suntem în criză de vaccinuri de ani buni.

Românul obișnuit nu e chiar în așa hal de tâmpit. Are încredere în medic. Dar dacă se duce la medic cu copilul la vaccinat și ăla îi zice „n-avem pe stoc momentan, vino peste o lună”, și vine peste o lună și aude aceeași poveste. Dar doctorul îi spune că poate să-și comande de pe un site dubios vaccinul, costă un milion, și nu e chiar ca ăla care trebuie dar aproximativ, dar ar putea să mai vină peste o lună, poate are pe stoc și tot așa, la un moment dat uită, se satură, vede că copilul e încă viu și zice „dă-l în mă-sa că n-are nimic. n-are nevoie de ăla. dacă chiar era esențial, apăi avea doctoru, nu trebuia să stau la coadă. E clar că dacă vaccinurile sunt doar pentru ăia care insistă sau dau bani, sunt un moft, nu?”

Și așa am ajuns la epidemie. SEMNELE ERAU ÎNTOTDEAUNA ACOLO. Uite, un articol din 2013 despre cum scade dramatic rata de vaccinare anti rujeolă. Era doar 79%. Și de atunci tot scade în continuare. Și nu din cauza Oliviei Steer ci din cauza dușmanului clasic: statul.

Care ignoră șatre mobile de sute de țigani. Că ar costa resurse și bani să-i integrezi. Mai bine îi lași să se plimbe cu corturile pe la marginile de județ, cum făceau și acum 200 de ani.

Și care a distrus medicina în așa hal încât, chit că natalitatea e la un minim istoric, nu avem destule vaccinuri nici pentru bruma de copii care se mai nasc pe aici. Trebuie să insiști, să te zbați și să aștepți ca să-ți vaccinezi copilul.

Da, sigur. Olivia Steer e în continuare foarte proastă, dar nu prea are nici o vină. I se dă mai multă atenție decât ar trebui. Niște foști miniștri ai sănătății ar trebui linșați puțin în schimb.

Iar au ieșit taximetriștii la protestat împotriva UBER și aplicații de genul. Și iar au ieșit timizii de București la aplaudat. Se bucură când o duc taximetriștii nașpa. Că sunt niște cocalari abuzivi. Merită. Uberiștii sunt băieți de gașcă. Hai UBER!

E ușor să îți formezi o părere despre subiect când ești foarte prost și vezi problema doar din unghiul tău mic, de om timid căruia taximetristul nu i-a dat rest 2 lei la o cursă de 8 lei și ți-a fost rușine să-i ceri. Pizda mamii lui de cocalar. De ce trebuie să-i cer eu restul și bonul? ÎN LEGE SCRIE CĂ TREBUIE SĂ MI LE DEA EL! COCALARU DRACU. Bine, ăstea-s doar gânduri, că timidul nu zice nimic. Ba chiar așteaptă să coboare din taxi ca să înjure în gând.

Bun. Mulți șoferi de taxi sunt cocalari antipatici care îți strică relaxarea. Nici chiar mulți, să zicem 10%. Dar pe ăia îi ții minte mai tare decât pe ăia de gașcă. Așa că chiar sunt o problemă. Hai să înțelegem totuși de ce există problema asta.

Problema cu taxiurile

Motivul pentru care există taximetriști nașpa e destul de complicat. L-am explicat în detaliu acum vreo 2 ani, dar am să încerc pe scurt.

Taximetria e istoric demonstrată că e genul de industrie unde liberalizarea pieței nu funcționează. Dacă nu ai un număr limitat de taxiuri, piața devine prea competitivă pentru ca oamenii cinstiți să poată facă meseria corect. Scad prețurile și sunt prea puțini clienți comparativ cu numărul de taxiuri. Ceea ce favorizează băieții interlopi care se bagă în față și intimidează alți șoferi, gherțoii care fac slalom pe contrasens ca să ajungă mai rapid la destinație și să nu piardă prea mult timp cu clientul și evident țeparii care stau toată ziua în același loc și așteaptă fraierul pe care să-l taxeze de 10 ori cât face cursa și să-și facă treaba pe ziua aia.

Adică exact cum e în București. Unde cartelul  a reușit prin influență politică acum mulți ani să bată limitările orașului pe număr de taxiuri (absolut normale) prin băgatul pe piață a jdemii de mașini de Ilfov. Rezultatul e ăsta pe care îl vedeți: prețul mizer de 1,39 lei/km care îi împinge spre meserie doar pe ăia disperați și fără opțiuni în alte domenii ( gen infractori ieșiți din pușcărie)

Marele câștigător al ecuației e, evident, cartelul firmelor de taxi. Ei tehnic închiriază mașina și licența șoferulului contra cost (planul zilnic) și îi doare la bască ce face ăla, atât timp cât dă planul zilnic. Treaba lui cum face banul. Dacă nu se descurcă, există oricând alți disperați gata să încerce meseria.

Contrar părerii timizilor, taximetriștii problematici chiar sunt foarte puțini. 9/10 taximetriști sunt foarte ok, corecți, cinstiți și oameni. Dacă  ai constant experiențe neplăcute cu ei, nu e de la ei. E de la tine și de la faptul că ești groazinc de timid și prost. Probabil atât de timid încât deja îți tremură anusul când vezi mașini galbene.

Oamenii de la dispecerat sunt foarte deschiși la plângeri. Și chiar le dau ore de suspendare cocalarilor care sar calul. Că ei tot își iau planul. Și cocalarul chiar suferă. Îl rezolvi pe unul cu o jumătate de zi de penalizare și crede-mă că i-ai stricat ziua mai mult decât ți-a stricat-o el ție. Dar na, timizilor le e rușine să sune la dispecerat și să reclame. Ar vrea să se rezolve problema fără intervenția lor, că sunt mimoze și se sperie ușor.

Problema cu UBER

Ai mers cu UBER? Mult mai civilizați dom’le. Cât de CIVILIZAȚI. E important să fie civilizați! Nu ai orgasm de cât de civilizați sunt?

Păi sunt așa civilizați pentru că au în spate o corporație agresivă și foarte bine finațată care reușește prin lobby și avocați solizi să fenteze tot sistemul taximetriei cu o butaforie legală. Au inventat ei termenul de rideshare, care deși arată și miroase a taximetrie, legal nu e taximetrie și nu se supune legilor ei. E ca și cum ai încerca să devii prostituată legal spunând că ce faci tu nu e prostituție ci vaginashare. Complet altceva.

Șmecherie, nu? Foarte tari băieții. I-au făcut pe fraierii cu cartelul lor și pe fraierii cu legi.

Doar că prin fentatul ăla fentează și niște chestii care pe tine ca client te-ar interesa să nu le fenteze. Gen o grămadă de taxe. (știu, românia, corupție, banii ajunși la stat se fură, dar în teorie, ca cetățean ar trebui să te intereseze ca afacerile din jurul tău să plătească taxe).

Pe deasupra, șoferul de taxi e obligat să aibă atestat – o mini școală care (teoretic) atestă că ăla nu e doar un șofer oarecare, ci e un șofer cât de cât competent, în mâna căruia poți lăsa viața a 4 necunoscuți. Repet. E românia și chestiile se aplică românește, dar în teorie, șoferul de taxi e

– apt medical si psihologic;
– are permis categoria B de minim 2 ani;
– fara evenimente rutiere majore in ultimele 12 luni (permis suspendat pentru conducerea autovehiculului sub influenta alcoolului sau a substantelor stupefiante, ori implicare in accidente rutiere soldate cu victime);
– minim 21 de ani impliniti;
– e obligat să facă revizii periodice la mașină. (deci e mai mică șansa să-l lase plăcuțele de frână într-o situație critică decât pe un șofer de uber)
– are asigurare ( să zicem că ai în portbagaj colecția de penisuri de porțelan a bunicii. Și e un accident. Dacă ești în taxi, totul e asigurat. Dacă ești în Uber, ghinion.)

Astea sunt lucruri de care te lovești mai rar decât de șoferi nepoliticoși, dar genul de chestii de care când te lovești prost iese mult mai nasol decât dacă te-a înjurat un șofer și ți-a rănit emoția.

Problema cu clienții

Până la urmă problema vine de la clienți. Taximetriștii cocalari există doar din cauza clienților fără șira spinării, care se lasă dominați și acceptă căcaturi pe care nu ar trebui să le accepte. Și au impresia că rezolvarea nu e în mâinile lor. Că ar trebui să existe CINEVA mai sus care să-i oblige pe șoferi să fie politicoși și corecți. Nu e responsabilitatea lui ca client să aibă grijă de unde cumpără.

E foarte simplu să interacționezi taximetriștii, dacă știi câteva reguli simple.

1. Evită firmele fantomă și stațiile de taxi unde tradițional stau țepari
2. Fii mereu politicos cu șoferul, ca să nu aibă scuze la dispecerat când suni să-l scoată pe bară câteva ore.
3. Încearcă să iei prin comandă. Nu lua direct de pe stradă decât dacă te grăbești.
4. Nu îi spune unde mergi până nu te-ai suit și a dat drumul la taximetru. Dacă te refuză îi faci frumos reclamație. Nu are voie să te refuze dacă e staționat și cu becul verde pornit. Nu are voie să te întrebe unde mergi pănă nu dă drumul la aparat. Își ia ore de penalizare și tot el plânge.
5. Dacă face orice chestie neplăcută, nu plătești la final. Nu te lăsa intimidat ca o mimoză rușinoasă. Nu are ce să îți facă. Dacă e șmecher o să încerce să te întărâte să-l insulți și chestii, punct în care devine mai complicat. Nu pica în capcană. Refuză să-i dai bani cu zâmbetul pe buze. Dacă mârâie, suni la dispecerat și explici ce s-a întâmplat. Dacă tot mârâie, suni la poliție.

În toate „pățaniile” cu taximetriști, dacă îți păstrezi calmul și refuzi să te lași intimidat, el o pățește mai tare decât tine.

Bine, dar nu e mai simplu să mergi cu Uber și să eviți problema, dacă ai pățit chestii nașpa?

Dacă ai sta în altă țară, aș zice că da. Evită cocalarii și oamenii care te iau de fraier, și viața ta o să fie mai faină. Dar în românia, dacă eviți un om care vrea să-ți dea țeapă nu tratezi problema. Tratezi doar simptoma. În țara asta toată lumea vrea să-ți dea țeapă. Nu rezolvi nimic evitând un mediu cu țepari. Toate mediile sunt cu țepari. Absolut toate. Dacă iei țepe problema nu e de la ăia că sunt țepari ci de la tine, că ai față de fraier. Taximetria e un mediu în care poți să te antrenezi să nu mai fii fraier. Țepele sunt mici, conflictele sunt mici. Înveți ușor-ușor cum să le menajezi, cum să miroși țeparul și cum să-i dai peste nas. Și nu îți mai iei țepe.

Sau poți să fugi de ei, să nu înveți nimic și să îți iei țeapă în alte domenii. Pentru că în România dacă ai față de fraier nu scapi orice ai face. Nu ai unde să te ascunzi.

Să îți iei țepe de la taxi și să fugi la Uber e ca și cum ai avea în clasă un coleg fix în spate care îți lipește gumă în păr oră de oră și soluția ta e să te muți în altă bancă. Poate merge temporar, dar dacă ăla are chef să vină după tine, vine. N-ai rezolvat nimic. Ai fugit ca o târfuliță timidă și atât. Aici dacă ești târfuliță, o să fii toată viața târfulița cuiva, chiar dacă dispar toți taximetriștii cocalari din lume. Taximetriștii sunt nivelul de antrenament. Dacă vezi că te ia de fraier nu e semn că trebuie să fugi. E  semn că trebuie să-ți dai seama ce, mai exact, la tine, l-a făcut să te considere că ești fraier și cum poți să i-o întorci. Pe deasupra, Uber e o soluție foarte temporară.

Ce o să se întâmple pe viitor și care trebuie să fie poziția ta de om normal în conflictul UBER – Taxi

Când două entități diferite se bat pentru o piață, cel care are de câștigat e clientul. Cel mai bine pentru tine e ca uber și taxi să existe și să fie la cuțite în continuare.

Trebuie să ții minte că Uber acum e într-o fază de expansiune și afirmare pe piață. Nu într-o fază de profit. De-aia își permit să plătească oameni OK și să impună standarde. Dar dacă își consolidează poziția pe piață, șoferii lor o să fie exact aceiași ca ăia de pe taxi. Ce crezi că o să se întâmple cu toți șoferii ăia cocalari de taxi dacă oamenii o să prefere uber? O să se reprofileze pe muncile câmpului? Nu. O să se facă șoferi de Uber. Pentru că profiturile o să fie prea mici să atragă alți oameni.

Sigur. O să fie obligat să fie mai politicos. Dar șansa să știe să conducă decent o să fie mai mică decât în cazul unui taximetrist. Și șansa să fie un violator vesel o să fie fix egală.

Problema este și va fi tot timpul de la client. Dacă e dispus să înghită căcat, va înghiți căcat oriunde s-ar duce. Vrei să nu te mai servească lumea cu căcat? Atunci nu-l mai înghiți când îți este pus în față.

Iar în tot conflictul ăsta, ideal ar fi ca presiunea pusă de Uber să fie atât de mare încât taximetria să se reformeze. Să devină mai faină. Moment în care renunți la Uber. Pentru că ăia tot timpul o să fie o corporație infectă care fentează legi și nu plătește taxe. O chestie fundamental nocivă pentru societate și economie. Uber nu e soluția care înlocuiește taximetria. Uber e târfa aia cu care flirtezi ca să faci taximetria geloasă și să o obligi să se aranjeze.

Și înainte de a te căca pe tine, gândește-te și la ăia 9/10 taximetriști cinstiți, care după ce că au de-a face cu cartelul care a omorât prețurile, cu ăia 1/10 cocalari care le sperie clienții, cu taximetria pirată și traficul din bucurești, acum s-au trezit și cu câteva mii de șmecheri care nu joacă după regulile după care sunt ei forțați să joace.

Salut, generație tânără! Dacă te apropii de vârsta la care oamenii se apucă de muncă, ghidul ăsta e perfect pentru tine. Munca e un subiect serios, care trebuie abordat de la început cu mare precauție. Altfel riști să ajungi sclav. E un pericol real. O mare parte dintre oameni ajung sclavi și e super trist. Însă, cu ajutorul acestui ghid, poți evita această situație dramatică în care se află mulți dintre semenii tăi.

Prima întrebare pe care trebuie să ți-o pui e

CHIAR TREBUIE SĂ MUNCEȘTI?

Există foarte multe moduri de a-ți asigura lejer existența fără a munci. Dacă dibuiești unul, ține-te de el. Munca nu e obligatorie condiției umane și dacă poți să o eviți că ai părinți bogați sau te pricepi la spart bancomate, spre exemplu, fă-o fără jenă! Știu că mulți oameni zic că munca te înnobilează. Dar toți care zic asta nu au avut niciodată opțiunea să nu muncească. Există foarte multe alte chestii pe care le poți face cu viața ta. Să dormi, să vizitezi chestii, să te vezi cu oameni, să citești, să te uiți la filme și seriale, să asculți muzică, să te ții de hobby-uri. Te fac și astea să te simți împlinit. Nu pierzi nimic. Serios.

Dar nu suntem toți așa norocoși. E foarte posibil să ai nevoie de un venit stabil. Atunci

GĂSEȘTE CEVA CARE ÎȚI PLACE ȘI LA CARE EȘTI BUN ȘI VEZI CUM SĂ FACI BANI DIN ASTA

Dacă te pricepi la o chestie, e foarte probabil să ajungi să scoți bani din chestia aia, orice ar fi. E o stare spre care te scurgi natural. Spre exemplu eu nu mi-am planificat să trăiesc din scris. Pur și simplu m-am trezit în situația asta excelentă. Așa că ocupă-te mai mult de ce-ți place și mai puțin de ce zic oamenii din jur că ar trebui să te ocupi și poți și tu ajunge să faci ceva ce îți place pe bani.  Dacă ești în situația asta, poți deja să te oprești din citit. Că dacă ai genul ăsta de muncă, muncești fix cât ai chef și cum ai chef. Că banii sunt doar o parte din ecuație, rar cea mai importantă.

Din păcate, doar vreo 10% dintre oameni chiar au un talent spre ceva și ar putea să facă asta. Cu toate astea, foarte mulți investesc timp în muncile lor și se declară mulțumiți. Îți spun satisfăcuți că le place ce fac. Că nu muncesc doar pentru bani. Ei sunt dronele care au picat în capcană.

CUM SĂ EVIȚI CAPCANA

Orice loc de muncă anost încearcă să te păcălească să investești emoțional în el. De-aia există departamentul de resurse umane și toate activitățile alea cretine care vor să te transforme într-o comunitate.

Să te încurajeze să te împrietenești cu colegii de muncă.

Colegii de muncă nu sunt prietenii tăi. Sunt doar niște oameni despre care corporația a decis că au skill-uri complementare cu ale tale și că ar fi eficient să vă desfășurați în același spațiu. Nu îți alegi colegii de muncă și de-aia trebuie să fii cretin să ajungi cu ei mai sus de gradul de cunoștință amiabilă. Nu ieși la bericică cu colegii după muncă să socializezi și nici nu te duci în teambuilding să faci jocuri de societate și să vă povestiți viețile personale unul altuia. Aia e parte din capcană. Corporația încurajează rahaturile astea special ca să vă pese unul de altul și să vă înțelegeți mai bine ca să facă ei bani mai mulți. Ei câștigă bani și tu câștigi prietenii artificiale și forțate. Super afacere, fraiere. În timpul ăla pierdut puteai să stai cu prietenii tăi reali.

O dată investit emoțional în grup, te gâdilă validarea lor

A doua parte a capcanei de prins sclavi. Validarea de grup. E normal când faci ceva să fii apreciat de către client. E o chestie absolut normală și reală atunci când e relația directă producător-client. Consumatorul a ce faci tu ia produsul direct de la tine, știe că l-ai făcut tu și te apreciază pe tine pentru asta.

Sistemul corporatist de îndobitocire însă vrea să recreeze artificial satisfacția asta. Natural nu are cum. Că clientul e satisfăcut de firmă. Habar nu are el cine a făcut ce. Așa că aprecierea angajatului nu poate să vină de la client. Vine tot de la cercul social de firmă. Se aplaudă ei unul pe altul că au făcut o treabă bună și că șeful e satisfăcut. Au primit recunoaștere unul în fața altuia și toți în fața șefului. Cu toate că nimeni din exterior nu știe cine sunt ei și îi vede doar ca pe ”firmă”. Ei între ei s-au apreciat sănătos în cercul lor mic de rotițe mici și complet înlocuibile dintr-un angrenaj mare și impersonal.

E mai satisfăcător să pui faianță la oameni în casă și să îți mulțumească ăia direct și să te recomande decât să completezi formulare la corporație.

Asta e capcana. Să te facă să te simți parte dintr-o comunitate și validat într-un mediu artificial complet rupt de satisfacție profesională autentică. În care ești dresat să îți pese și să fii motivat. Nu vin din tine și din nevoile tale reale. Să uiți că ai ajuns acolo pentru bani și să simți că locul ăla face parte din viața ta reală și din planurile tale de viitor. Ca să îți plătească o parte din efort cu satisfacție emoțională în loc de bani. Că satisfacția emoțională e aproape gratis. Nu fac chestiile alea ca să te simți tu bine, fraiere. O fac ca să economisească bani.

Da, știu. Nasol. Așa sunt marea parte a locurilor de muncă. Dar asta nu e chiar așa rău. Nu înseamnă că dacă te duci acolo ești automat sclav. Poți fi și altceva.

CUM SĂ FII MERCENAR

O dată ce ți-ai dat seama că locul de muncă în care vrei să te angajezi e genul cu capcana de mai sus, trebuie să îți impui niște reguli din start.

Nu stai niciodată o secundă peste program neplătit. Locul de muncă nu e viața ta. E un loc în care ți-ai concesionat 8 ore pe zi contracost. Ăla e contractul și nu există nici o scuză în a da timpul tău prețios fără să primești mai mulți bani.

Când ai ieșit pe ușă, nu te mai gândești nici o secundă la muncă. Fără mailuri fără planuri, telefoane și chestii de luat pe care să te uiți acasă. Fără gândit la cum să abordezi următoarele probleme. Astea nu sunt gânduri pentru tine. Sunt gânduri pentru corporație. Și atât timp cât nu ești în orele plătite să te gândești la ele, trebuie să fii foarte prost să o faci.

Sigur, nu spune nimeni că nu trebuie să îți pese de ce faci. E foarte bine să îți pese realist, în măsura în care îți dai seama cât de distant de viața ta reală e ce se întâmplă acolo. Îți faci munca cât mai bine în alea 8 ore în care ești plătit pentru asta și când ai ieșit pe ușă devii altă persoană. E bine să ai ambiții profesionale. Care apar când intri pe ușă și dispar când ieși.

Nu ieși le bere cu colegii, nu te duci în teambuildinguri, nu participi la secret santa și la cheta de cadou pentru ziua colegului.  Astea sunt chestii care îți distrag atenția de la viața ta reală și nu ești plătit pentru ele. Boicotează toți speakerii aia motivaționali și seminarele de „dezvoltare personală” plătite cu bani buni de proastele de la HR ca să te îndobitocească. Explică șefului tău că banii pe care îi investește în spălare pe creier sunt irosiți aiurea și că mai mult te deranjează decât te ajută și că ai fi mult mai satisfăcut dacă ar investi direct în tine la salariu.

Fă o treabă bună dar nu munci o secundă mai mult decât ești plătit să muncești și fă o ruptură clară între viața ta de om și viața ta de mercenar. Nu e o situație ideală, să fii doar vreo 15 ore pe zi om, dar e mai bine decât să fii sclav toată viața. Ai 15 ore în care faci ce vrei. Hobby-uri, familie, prieteni reali. Ce ai tu chef. Profesional, scopul tau principal ca mercenar e să ajungi să faci fix câți bani ai nevoie și de acolo să scazi din orele de muncă, pentru că în momentul ăla timpul devine o resursă mai prețioasă decât banii.

Acum o să zici

„Da, dar Radu, eu deja lucrez de câțiva ani și nu se poate să fac așa. Că suntem o comunitate, toată lumea stă peste program, mergem la munte în timbilding, nu pot eu acuma să fac notă discordantă și să fiu altfel”

Pai da. De-aia am zis că e ghid pentru tineri. Poate generația următoare nu-și ia țeapa corporatistă. Oamenii ăștia ca tipul complet imaginar din citatul imaginar de mai sus sunt deja cauze pierdute. Viața lor de muncitor și viața lor de om deja sunt prea profund interconectate să mai poată fi salvați. Sunt și o să fie toată viața sclavi.  Dar lasă, că-s buni și ei. Fără sclavi n-am fi avut piramidele.

Există oameni care îl consideră pe Liviu Mihaiu jurnalist. Nu mulți. Mai puțini decât ăia care îl consideră un lindic cu bască. Sau un gnom angajat de Sorin Ovidiu Vântu să îi scuture mătreața de pe coaie, din săritură. E greu să îi zici jurnalist. Nu e ca și cum a făcut vreun reportaj sau vreo anchetă la viața lui. Păreristică teribilistă și periat mogulul, cam asta a fost toată cariera lui. A, și a salvat Delta și Vama Veche, să nu uităm. Le-a salvat de le-a umplut de căcat.

Ca să înțelegem totuși în ce hal de impostor penibil e de data asta acest om exagerat de scund în statură și în minte, trebuie să înțelegem puțin despre războiul din Siria. Mai exact, trebuie să înțelegem ce nu înțelegem.

Războiul din Siria e un subiect complicat. Mai ales pentru oameni fără nici o gară cu politica externă, istoria Orientului Mijlociu, experiență de război sau Siria. Adică pentru 99,999999% din populația globului. Eu, tu, Liviu Mihaiu. Ca să fii sigur pe tine că știi ce se întâmplă acolo, ori trebuie să fii expert la fața locului, ori complet imbecil.

De-aia cel mai de bun simț lucru pe care poți să-l spui despre Siria e că e nasol ce se întâmplă acolo, dar că mai departe de atât habar n-ai. Dar dacă insiști să ai o părere mai complicată de atât, nu ai cum să o faci decât pe baza părerilor altor oameni. Problema e că, om normal fiind, nu prea ai de unde să știi ce e sursă credibilă și ce e nu. Ce e manipulare și propagandă și ce e adevăr.

Dar repet. Vrei tare să ai o părere. Atunci ai de ales între două mari și late.

Presa mainstream – Assad e un dictator sinistru prins între interesele iranului și cele ale rusiei, care dă cu arme chimice în civilii propriei țări. Gen ce zice orice site de știri cu mai mult de 3 angajați.

Adevărul alternativ – Americanii au înscenat atacul cu gaz sarin ca să aibă o scuză să intre peste el în ochii lumii. Tot ce știm despre Asad e de fapt manipularea mașinăriei mainstream de media. Asta zice Russia Today prin goarnele ei, site-urile de postadevăr propagandistic și orice conspiraționist  cu tichie de aluminiu.

Din punctul de vedere al omului normal, ambele variante sunt la fel de neverificabile. Crezi una dintre ele pentru că alegi să crezi. Nu ai cum să verifici nici o sursă. Dar chiar și așa, neverificabile cum sunt, tot una pare chiar mai puțin plauzibilă decât ailaltă. E destul de simplu: surse îndoielnice  sau surse și mai îndoielnice.

De ce ar alege cineva să creadă adevărul alternativ când e chiar și mai îndoielnic decât adevărul mainstream? Foarte simplu. Te face să te simți deștept. Nu ești ca oile ălea 90% care au înghițit fără să mestece și fără să verifice opinia presei mainstream. Ești ca ăia deștepți. 10%. Care au înghițit fără să mestece și fără să verifice opinia presei alternative. Nu faci parte din mase. Ești dintr-un club select al oamenilor sceptici și deștepți. Un edgelord care nu a picat la manipulare ieftină pop. A picat la manipulare ieftină alt. Cam din același motiv pentru care ascultătorul de Guerilla se crede nejustificat mai deștept decât ascultătorul de Zu. La fel de artificial se simte și edgelordul alt-truth mai deștept decât oaia mainstream.

De-aia o să vezi că cei mai făloși adepți ai adevărului alternativ sunt puștani cordiți de până în 20 de ani. Că na, când ești adolescent VREI să te simți special. Și dacă nici credința că 90% din oameni sunt manipulați și tu știi de fapt care e adevărul nu te face să te simți special, apăi ce?

Iar cel mai mare puțoi teribilist adolescentin care defilează zilele ăstea cu adevărul alternativ e chiar lindicul cu bască menționat anterior. Liviu Mihaiu. Plin de el, păcăliciul compilează fără aport propriu delirul adevărului alternativ într-un articol jenant la finalul căruia probabil s-a frecat pe sfârcuri mulțuimit de deștept ce e. Vedeți băi, fraierilor? Chit că piticul are la fel de multe cunoștințe în domeniu ca și tanti Geta de la aprozar, el n-a picat în capcana presei mainstream, ca tanti Geta. E un pitic isteț cu o părere neverificabilă, dar mult mai edgy. Adevărul lui e mult mai șmecheros decât adevărul altor oameni.

Cum o fi, bă, să ajungi la 50 de ani și încă să fii contra doar așa, din teribilism adolescentin. Nu că ai tu surse sau ceva. Pur și simplu să alegi dintre două variante ale unei chestii pe aia care sună mai cool. Oare asculta Linkin Park în timp ce scria articolul? Se încuiase la el în cameră pentru că nu îl înțeleg părinții?  E trist să nu mai crești în înălțime de la 14 ani. Dar e și mai trist să rămâi acolo cu maturizarea emoțională.