Bai, serios acuma, voi nu v-ati săturat de tot anti-PSD-ismul ăsta?

Sunt în aceeași bulă de aproape 20j de ani.

Nu se poate domle așa ceva!
Ia uite domle ce au mai făcut ășta!
Gata, de data asta nu se mai poate!
Mergem și ne încruntăm la clădirile alea, ia uite domle ce face PSD-ul.
Gata, pana aici! Cred ei că le merge chiar așa, dar o să le arătăm noi că NU LE MERGE AȘA! ĂSTA E MOMENTUL ZERO.

Și totuși le merge, nimic semnificativ nu se schimbă. Încearcă același soi de măgării, aceeași bulă mică de oameni care dețin conștiința necesară și gradul de înțelegere necesar să vadă sunt indignați. Tot ce se schimbă e numele pesedeilor. Nu mai e Mitrea, Mischie și Năstase. E Dragnea, Iordache, Ponta și cine dracu a mai fost și vine.

Dacă te uiți istoric la bula asta a noastră, o poți urmări chiar până în 90, când 600 000 de oameni l-au votat pe Rațiu președinte. Știu, nu erați pe atunci, dar erau niște oameni cam ca voi, echivalentul vostru social al timpurilor.

Și ăla a fost maximul bulei. 600 000 de oameni. 5% din populație. Ăla a fost vârful suprem atins de mișcarea „hei, vedem corupția și nu suntem de acord cu ea”.

Cred că e maximul posibil. Sunt unii lipsiți de logică care au impresia că dacă țipă tare, ne strângem mai mulți. Da n-ai de unde. Nu așa funcționează realitatea. Nu se materializează oameni din nimic că țipi tu, nici nu dezvoltă unu incapabil de înțelegere brusc înțelegere și nici nu începe să-i pese brusc unuia care nu-i păsa. Că are motive să nu-i pese care n-au legătură cu argumentele tale.

Dar ei țipă încontinuu. Că au văzut că dacă au țipat puțin s-au adunat 200 000 de oameni și au tras concluzia că dacă țipă de 10 ori mai tare, o să se adune de 10 ori mai mulți.

O concluzie care sfidează logica.

E ca și cum ai face curat în hainele vechi jumătate de oră, ai găsi 10 lei prin buzunare și ai concluziona că dacă muncești 8 ore pe zi la căutat prin hainele tale vechi, ai face 3200 de lei pe luna.

Și cu toate astea, bula continuă să creadă în puterile ei proprii de a crește. Deși istoria și logica ne arată că e imposibil.

Așa că țipă. Țipă încontinuu și se dau indignați de aceleași lucruri la care țipau echivalentul lor de acum 20 de ani și la care o să țipe și peste 20 de ani același maxim 5% din populație.

Ia uite ce face FSN! Jos PDSR! Nu se mai poate cu PSD-ul!

Pacientul e în comă de 20 de ani, și a venit un tip care se crede doctor pentru că are halat și îi tot masează un picior și țipă „deschide ochii, bă, deschide ochii!”. Și nu știi ce dracu să faci sau să zici. N-ai cum să te iei de nebun, că e totuși entuziast și cu intenții bune. Și măcar face ceva, chit că acel ceva e medical demonstrat că nu funcționează.

Obiectiv tot ce face e să te obosească pe tine cu toată agitația lui. N-ai cum să-l ajuți nici pe pacient nici pe nebun. N-ai motive să-l încurci.

Aici mi se pare că am ajuns. Într-o cameră cu unu în comă și un agitat care se crede doctor deși nu e și chiar dacă ar fi, tot n-ar avea ce să facă. Teatru absurd în care starea nu se schimbă și personajele nu învață nimic.

În afară de gradul meu de oboseală socială, care crește constant, an de an.

Da’ e ok. Că o să obosim cu toții. O să obosească și ei, și o să fim înlocuiți cu unii mai tineri și mai neobosiți care o să facă exact aceleași lucruri. Pentru că deși ca indivizi mai învățăm unele chestii, ca grupuri sociale cu scop și înțelegere comună, suntem exact unde eram în 1990 și unde o să fim și în 2200.

E un proces natural. Pentru fiecare boșorog care își dă seama că e prea obosit pentru rahatul ăsta și se retrage, un mucea descoperă realitatea înconjurătoare și intră în bulă. Când iese unul din bulă, bulă îl privește ca pe un trădător care a renunțat la idealul general uman de „să fie bine la toată lumea”. Și se îndârjește mai tare. Capătă energie egală cu aia pierdută prin ieșirea fostului membru. Nimic nu se schimbă, totul se transformă.

Moartea: cea mai mare obsesie a omului.

Cu toții suntem oarecum îngroziți de ea și cu toții încercăm oarecum să ne ferim de ea prin diferite metode.

Te lași de fumat. Te apuci de sport. Dormi 8 ore pe zi.  Îți tratezi adecvat bolile. Belești ochii în ambele direcții înainte de a trece strada. Nu te apuci să bagi toasterul în priză când faci baie cu el.

Ăstea-s metodele reale și concrete. Există și metode mai abstracte de a te feri de moarte.

Spre exemplu, cel mai simplu mod de a te feri de moarte, adoptat de o mare parte dintre oameni, e acela de a găsi o narațiune spirituală care să te convingă că moartea nu e o chestie așa groaznică. Că e o chestie oarecum cool și ok pentru oameni ca tine și zvonurile unei oribile dezintegrări ale eu-lui au fost profund exagerate. E mai simplu decât să te trezești zilnic bântuit de incertitudinea morții și de bănuibil de groaznicele ei implicații fără să clachezi.

O altă modalitate populară e aia de a încerca să găsești valoare în moartea cuiva ca să te păcălești singur că există valoare în moarte și cumva e posibil să fie valoare și în a ta, când ți-o veni vremea, făcând-o mai suportabilă. Am murit, dar măcar am făcut chestii atât de valoroase încât la înmormântarea mea au venit oamenii în uniforme ciudate.

Și totuși, de ce mor oamenii?

Există două motive mari.

1. Adunătura de defecte pe care le-ai tras la loteria genetică și de boli pe care le-ai acumulat destul de natural și inevitabil pur și simplu s-au dovedit o povară prea mare pentru carcasa ta din ce în ce mai fragilă cu vârsta și a cedat.

Nu e o chestie de discutat. E doar o chestie de împăcat.

2. Te aflai la locul nepotrivit în momentul nepotrivit.

a) de idiot . Genul.ăsta de morți nu pot fi considerate tragedii ci doar exemple amuzante de selecție naturală.

b) ghinion 

c) din cauză că a fost altcineva idiot

Știre de azi. Așa e societatea. Are avantaje și dezavantaje. Avantajele sunt că ai cu cine vorbi și cu cine face schimb de bunuri și servicii, dezavantajul e că e formată în mare parte din idioți și poți muri din cauza lor.

d) din cauza nevoilor unui sociopat

Și aici iarăși trebuie să facem o mică distincție. Dacă sociopatul e rațional,  vorbim de un fenomen social groaznic, dar banal și extrem de uman. Spre exemplu, în secolul 20, cam 1/5 oameni a murit din cauză că se aflau în locul nepotrivit la momentul nepotrivit, mai exact într-un război pornit de sociopați raționali. Specie socială dar, în același timp agresivă, care-și omoară 20% din membri pentru stabilirea ierarhiei.

Și ajungem UNDE VOIAM SĂ AJUNG DE LA ÎNCEPUT. 

La cazul în care te omoară un sociopat irațional pe care  nu-l cunoști. 

Ăsta e cel mai fascinant tip de moarte pentru om. Deși cel mai statistic improbabil, (sub 1 la 1 000 000 de oameni moare așa) e cel mai discutat. Pentru că gospodarul de rând are nevoie de o narațiune ușor de înghițit legată de moarte. Așa că cască gura la mort. Instinctiv. Încearcă să găsească sens. Pune întrebări.

Cum a murit?

De ce?

Ce fel de om era?

Există vreo corelație între ce fel de om era și cum/când a murit?

Cum ar fi putut evita, mai exact moartea?

Ce pot eu să învăț din moartea asta ca să mă poziționez mai avantajos în relație cu inevitabila moarte?

Să stabilească o explicație de forma: A murit din cauza x. Eu nu am cum să pățesc așa pentru că y. Genul ăsta de moarte, fără explicație  simplă, îl neliniștește. Nu are sens. Nu are valoare. Nu are lecție de învățat. Nu ajută la stabilirea unui tipar care să prevină alte morți.

Sau poate are, dar nu vedem noi? Poate ne ajută presa.

Sigur din toate articolele de presă găsim un sens, o concluzie, o chestie care să fie în concordanță cu narațiunea noastră personală despre moarte. Ceva care să ne facă să simțim că e în controlul nostru. Sau daca nu al nostru, al cuiva. Al oricui. N-are cum să nu fie nimeni la butoane și chiar să n-aibă nimic sens, nu ?

Aș putea să fac ca ăștia. Mă uit la situație ca un film . Victima e într-un film, eu sunt spectator. Regulile din film nu se aplică la spectatori. E doar un film.

Rahat. Sunt prea rațional să meargă.

O femeie a povestit că se afla la faţa locului când a avut loc tragedia, iar fiul său a rămas marcat de ceea a văzut.  ”Din păcate, fiul meu a rămas marcat. Nu am ştiut ce se întâmplase la Dristor 1, nimeni nu ne-a avertizat. Nu este în regulă să laşi o persoană decedată în văzul tuturor!!! Erau doi gardieni de-o parte şi de cealaltă a victimei, când am intrat noi. Nici un poliţist la intrare, la metrou, să avertizeze acest eveniment nefericit”, a scris femeia pe facebook-ul Poliţiei Române.

Ce nesimțire! Cum au avut nesimțirea să lase acea finalitate prematură  și absurdă a unei conștiințe evoluate într-un loc în care să fie văzut de un copil și să îi provoace emoții? Dacă acum copilul începe să-și pună întrebări existențiale? Dacă își dă seama că de fapt cu toții ne forțăm să evităm să ne gândim la moarte pentru că e o chestie atât de nașpa încât dacă te gândești la ea îți vine să urli și oricum nu prea te ajută cu nimic să o faci? E prea tânăr să își dea seama că totul din jur e făcut să ne distragă atenția de la moarte!

Poate dacă fac moartea cuiva DESPRE MINE ȘI DESPRE CUM MA AFECTEAZĂ PE MINE, ca maimuța asta sinistră, reușesc cu puterea narcisismului să mă conving că sunt atât de important încât tot ce poate să facă moartea e să-mi șocheze un copil.

Nu. Nu merge. Încercăm altceva.

Uite.  Tatăl victimei știe. Ne trebuie vinovat. Nu nebuna. Trebuie să găsim un vinovat clar, concret și RAȚIONAL. Pentru că dacă vinovatul e RAȚIONAL, el poate fi PEDEPSIT și chestiile de genul de pe viitor EVITATE! Vina trebuie să o aibă cineva rațional care ar fi putut să facă ceva și nu a făcut! Autoritățile sunt de vină!

Trebuiau să facă patrule care să strângă oamenii incoerenți de pe stradă.

Și gărduleț la metrou.

Și cumva dacă ar fi putut să facă metrourile dintr-un material mai moale la impact.

Și să monteze pe frunte tuturor oamenilor oglinzi retrovizoare, să vadă dacă vine să-i împingă cineva de la spate.

TOT NU MERGE. next.

Poate ne ajută să aflăm mai multe despre ea. Poate aflăm ceva detaliu personal care să ne facă să ne gândim că în situația ei am fi putut să ne ferim. Poate era surdă de o ureche și n-a auzit-o pe aia. Poate din cauză că e membru PSD și nebuna avea boală pe partid. Nu? Nimic util? Doar voyeourism în viața unui mort pe care nu-l cunoaștem. Of.

Da! Asta sigur ajută! Poate după ce mă împinge unul în fața metroului, în ălea ultimele 2 secunde ale existenței mele pot să mă întorc, să mă uit în ochii lui și să caut semnele. Să îmi dau seama dacă e bolnav psihic sau doar un tip care are ceva cu mine. Poate i-am futut nevasta sau ceva.

Asta e bine. Asta e bine. Poate păcălesc moartea cu căcaturile astea. Uite ce sănătos arată. Sigur trăiesc cu o lună mai mult doar dacă absorb informația promisă de articolele astea trei.

Căcat căcat căcat! Eu mă încadrez la oricare! Păi nu e bine!

Mai multă moarte. N-ai unde să te uiți fără să vezi morți, bă, băiatule. Măcar ăsta a murit la 189 de ani. E mai bine decât să mori la 25, nu ? Dacă eram fata aia eram mort de 7 ani băgamiaș.

Poate, totuși a existat un moment în care se putea salva și a fost fraieră. Poate ar fi putut să se urce înapoi pe pe

Rahat.

Totuși, trebuie o concluzie. O morală. O povață. Adică ați citit până aici. Am scris până aici. N-avem cum să plecăm de aici așa, aiurea și absurd. Ca și cum moartea ar fi ceva aiurea și absurd. Trebuie ceva concret.

Ok. Hai că vine.

Ca să eviți să mori aiurea, cel mai important e să nu te afli niciodată în locul nepotrivit în momentul nepotrivit.

În rest e simplu.

Salut.

N-am cum sa fiu în așa hal de narcisist încât să cred că ați observat că am fost puțin dispărut, dar am fost.

Am suferit o serie de banuri de la facebook. Pentru că atunci când te urăsc destui oameni, se găsesc destui ratați plângăcioși care să dea report la toate chestiile, printre lacrimi.

Iar Pajeet, pakistanezul de la customer support Facebook care se șterge la cur cu mâna în timpul liber,  decide ce e împotriva Terms of Service și ce nu e, după un google translate. Iar dacă sunt destule reporturi și îi apar lui acolo NIȘTE CUVINTE care ar putea fi, jeap. ai luat-o.

Să vă dau exemple de chestii pe care am luat ban anul ăsta câte 30 de zile de la zucc:

Această poză cu un campion mondial la ascunselea pusă pe un grup privat de memeuri jilave.

Această poezie postmodernistă.

Această glumă aristocrată pe care am pus-o pe facebook acu 6-7 ani:

:

Această afirmație atât de veche încât nici nu mai țin minte cine e Condurățeanu. Ceva băiat de la TV de acu 10 ani. Mai țineți minte când avea lumea televizoare? Cum era, frate!

Această analiză socială plină de tact în care sugerez că dacă am accepta femeile care fac sex contra beneficii ca ceva fără dezavantaje sociale, am crea un dezavantaj pentru femeile care nu vor să i-o sugă șefului contra promovare.

Acest blazon real al unui orasel american, care tocmai a fost schimbat pentru că era discriminatoriu. Mi s-a părut amuzant. N-am zis nimic de el, l-am pus pe Facebook exact cum l-am găsit pe huffington post si alte site-uri banale de știri.

Da. Postarea acestei poze pe facebook a rezultat în 30 de zile de ban.

Mi-am luat numai banuri pe chestii preistorice. Tehnicalități, chichițe și vrăjeli.

Cum sunt mega recidivist, Pajeet de la Facebook s-a sesizat că folosesc alte conturi când sunt banat și s-a decis să mi le șteargă frumos pe restul și să mă treacă pe lista de oameni observabili. Dacă faci un cont nou de facebook de la mine de acasă, în jumătate de oră îți cer poză cu buletinul în mână ca să ți-l deblocheze.

S-a ajuns în punctul ăla în care dacă deranjezi, găsesc ei un motiv să te zboare.

Mi-e foarte greu să povestesc ce mi s-a întâmplat. Mi-a fost mereu frică că o să fiu judecat. Că o să se spună că e vina mea. Că am cerut-o. Sunt conștient că o să se râdă de mine. Dar nu mai pot să ascund povestea.

E rușinos ce am pățit.

Dar sper că citind povestea mea mai mulți oameni abuzați vor prinde curaj să facă ceva în legătură cu asta.

Prima oară când am fost abuzat a fost acum vreo 10 ani.

Eram tânar. 22 de ani. Tocmai îmi luasem primul salariu și mă îndreptam spre casă. Testam jocuri pe telefon la Electronic Arts. Era un salariu mic dar eram mândru de el. Lucram în tura de seară/noapte, așa că era vreo 3-4 dimineața. Nimeni pe stradă.

Și cum mergeam eu așa văd că se iau după mine niște cetățeni de vreo 50+ ani, cu mecle agresiv comuniste.

Am început să merg mai repede.

Au mărit și ei viteza.

Inima îmi bătea din ce în ce mai tare. Am cotit pe un gang și am început să fug. M-am uitat în spate și nu i-am văzut. Deodată am simțit o mână păroasă cum mă apucă de gură și mă trage spre întuneric.

”Unde te grăbești așa, păpușel?” Zice unul.

”Ia să vedem ce avem noi aici” zice ălălalt și îmi bagă mâna pe sub haine direct la fluturașul de salariu.

Îi simțeam degetele slinoase pe el, cum îl mângâie și freamătă de bucurie. Mă zbăteam dar mă țineau prea tare.

”Frumușel salariu ai tu aici” zice unul.

”Cam micuț”, ălălalt.

”Așa îmi plac mie, micuțe. Încă mirosind a lapte” zise primul râzând.

„Ajutor! Lăsați-mă în pace! Cine sunteți?!” am țipat eu în zadar.

”Noi suntem statul” a spus unul dintre ei desfăcându-mi ușor fluturașul de salariu care deja era plin de lacrimi. Lacrimile mele. ”Ia să luăm noi direct jumate din ce e aici” băli unul libidinos.

”Și 25% din restul prin TVA” rânji celălalt.

”Nu! Sunt banii mei munciți!” am plâns eu încercând în zadar să îmi acopăr fluturașul de salariu.

”E vina ta că ne-ai provocat. Te-ai angajat provocator. Și dup-aia credeai că mergi așa, pe stradă, cum vrei tu, cu banii tăi” îmi zice unul. ”Acum taci si lasa-ne să îi luăm, curviștino”

Și i-au luat. Și i-au tot luat până nu îmi mai simțeam corpul.

”Măcar să faceți ceva util din ei!” am suspinat eu, prăbușit pe asfalt.

„Hah! Ce glumeț e ăsta micu’ „ a râs unul.

„De-aia îmi plac mie ăștia proaspeți” pufni celălalt. ”Păi o să facem. De vreo 10-20% din ei. Restul o să se piardă pe corupție și incompetență. O să îi împărțim între noi și apropiații noștri după care în principal o să îi pierdem de proști ce suntem”.

„Nu e cinstit O să spun la toată lumea! Nu se poate așa ceva!” Am țipat eu cu ultimele puteri.

„Poți să țipi cât vrei. Nu îi pasă nimănui. O cereai. O meritai. Nu vezi cum arăți? Cum ești îmbrăcat? Cum muncești 5 zile pe săptămână ca o curviștină care o cere?”

”O să votez!” Am țipat eu. Simțeam că recapăt puteri. M-am ridicat tremurând de jos. ”O să votez să nu mai fiți voi!”.

Unul își aprinse o țigară. Se distrau.

”Da, păpușel? Tu și ce armată? Nu îi pasă nimănui de ce îți facem noi ție. Le pasă mai tare dacă le pune unu’ mâna pe cur în scara blocului mai tare decât că le fură cineva jumătate din bani lună de lună. Majoritatea nu votează. Și din ăia care votează, majoritatea ne votează pe noi și pe alții ca noi. Că sunt de-ai noștri. Așa a fost mereu.”

Celălalt îl bătu pe umăr. ”Las-o că măcăne. În principal voi din politică împărțiți banul după cum cântăm noi, ăștia din sistem, și pe noi nici măcar nu ne alege nimeni. N-au cum să scape de noi nici dacă toată lumea ar vota fix cum vrea curviștina asta mică.”

Mi-am mușcat limba de ciudă, ca să mă opresc din plâns.

”Atunci o să plec! O să mă duc în altă țară unde sunt respectat, nu victimă!”

A fost o mișcare proastă din partea mea. Reușisem să îi enervez. Ăla cu țigara a aruncat-o pe jos și m-a apucat de gât.

”Da, curviștino? O să pleci? Să faci ce? Te crezi amuzant, a? Crezi că ești la fel de amuzant în altă limbă? Crezi tu că știi tu să aranjezi cuvinte la fel de glumeț în engleză? Că poți să faci observații postironice despre societăți pe care nu le cunoști, pe care apoi să le transformi în proză derutantă? N-ai sânge în coaie să încerci. Să pornești de la zero în altă parte și să muncești triplu în următorii 10 ani doar ca să ajungi la poziția socială în care ești acum!”

M-au lăsat acolo și au plecat.

Aș vrea să pot să zic că nu aveau dreptate. Dar aveau.

Aș vrea să pot să zic că aia a fost ultima oară când am fost abuzat, dar nu pot.

Am fost abuzat constant de atunci până acum. De 10 ani îndur acest abuz și nu spun nimănui. De frică. De rușine. După ani de zile chiar am reușit să mă conving că poate o merit. Poate sunt o curviștină care și-o cere și merită tot ce i se intâmplă. Uneori reușesc chiar să mă păcălesc singur că e normal.

De fiecare dată când am făcut bani statul a venit și m-a abuzat. Mi-a luat mai mult de jumătate și m-a forțat să mă uit cum se pișă pe ei. N-am putut să fug, n-am putut să mă zbat, n-am putut să fac nimic.

Dar sper că poate dacă alți oameni care trăiesc ce trăiesc eu mă aud, o să își dea seama că nu sunt singuri. Că suntem mai mulți în situația asta. Poate într-o zi o să reușim să facem ceva în legătură cu ea.

#metoo

Nu toți bugetarii violează cetățeni. Dar mulți o fac și ceilalți sunt complici prin tăcerea lor.

#metoo  #sieu #ampatit

Dragi victime asemenea mie, nu sunteți singuri. Vă știu suferința. Suntem mulți. Trebuie să oprim abuzul ăsta, prin orice mijloace. Pur și simplu nu se mai poate.

1. Hărțuirea sexuală la vedete

Au început toate actrițele scârbos de bogate să suspine și să povestească cum le-a hărțuit Harvey Weinstein, un producător de filme.

N-a fost ușor pentru ele. Ani de zile au tăcut. Au luat bani de la băiat și s-au abținut să zică ce golan e, de frică să nu le afecteze cariera. Că ăla era genul de om care când zicea „nu o să te creadă nimeni și nu o să mai lucrezi în orașul ăsta”, chiar era pe bune.

Super curajos din partea lor că au prins curaj după ce au ajuns în poziții sigure și cu sacoșa de bani sub pat.

Sunt sigur că au fost câteva care au făcut gât din prima, nu le-a crezut nimeni, n-au mai lucrat în orașul ăla și li s-a distrus cariera.

DAR HAI SĂ LE APLAUDĂM PE ĂSTEA CARE AU REUȘIT SĂ FIE ȘI CU PULA-N CUR ȘI CU SUFLETU-N RAI, TOATĂ LUMEA! super curaj!

Nu știu, cumva problemele oamenilor mai bogați decât mine nu mă ating. N-are cum să îmi fie milă de un om care deține minim 1000 de ori mai mult decât mine. Poate sunt eu câine.

Și să fim serioși, când arăți așa, nu e ca și cum o să te invite vreo femeie între cracii ei vreodată. Sari și tu pe ele și vezi care nu zice stop.

2. Hărțuirea sexuală de la memă la problemă general-umană

Așa a ajuns hartuirea sexuală memă. își pun femeile #metoo daca cred ele că au fost hărțuite sexual la viața lor. Toată lumea a fost hărțuită sexual măcar o dată în viață, indiferent de sex. E o chestie general umană.

Hărțuirea sexuală e doar un rezultat al unei ecuații simple: ritualuri umane normale de împerechere + procent de idioți care le interpretează greșit.

Idioții o să existe tot timpul. Ce-o să facem, o să schimbăm ritualurile de împerechere ca să nu mai poată idioții interpreta greșit? O să cerem permisiune verbală de la partener să îi punem mâna pe bucă deși strică tot romantismul momentului doar pentru că un procent de oameni sunt atât de proști încât cred că e momentul când nu e momentul?

Femeile hărțuiesc la fel de mult, doar că mai mult pe modul jalnic decât pe ăla amenințător. Gen îți vine să o duci în pădure și să îi sucești gâtul ca să nu se mai chinuie. Și asta doar pentru că-s prea nesemnificative fizic să facă ceva. Dar intenția e acolo la fel de tare ca și la bărbați. Dacă e să judecăm problema de la rădăcină, e o problemă de gândire general umană. Doar că pe femei nu le duce și corpul.

Iar dacă e o problemă de gândire general umană, înseamnă o să existe atât timp cât unele ființe umane vor fi atrase de alte ființe umane cu 20j de kile mai pișpirii, indiferent de sex.

POSTULEZ că dacă bărbații ar avea în medie 50 de kile și femeile 100, problema ar fi exact invers. 

3. Hărțuirea sexuală ca instigare feministă

Ce le mai place femeilor să ia o problemă general umană și să o facă despre ele. ”domle pe noi ne afectează mai tare deci trebuie să vorbim despre cum ne afectează pe noi”

grea, bă, viața pentru femei.

și cumva tot reușesc să trăiască cu 7 ani mai mult decât bărbații in medie, cu toate că ȘTIM CU TOȚII că viața de femeie e MAI GREA decât cea de bărbat.

Pur și simplu media aia de viață care îți spune bunul simț matematic că e direct proporțională cu greutatea vieții e falsă pentru că matematica e o chestie masculină. Jos patriarhia și chestii.

4. Teoria găurii

În Londra cred că și-a prins un idiot piciorul între metrou și platformă într-o zi și din cauza acelui idiot, nu poți să mergi 3 stații fără să auzi ”mind the gap” de 10 ori. Deși 99,99% dintre oamenii care-l aud știu cum să calce peste o gaură, că nu-s complet reduși.

Trebuie să fim futuți la cap toți pentru că unii nu știu să menajeze o gaură. Să tratăm și sexualitatea așa, nu?

E absurd și enervant. De 2 săptămâni tot internetul e doar ”mind the harassment” pentru că un prost n-a știut să navigheze o gaură.

Eu știu să navighez o gaură. De ce să fiu eu în așa hal de agresiv spamat, pentru că un prost n-a știut să navigheze o gaură și, ghinion, are coaie ca și mine? Sigur e de la coaie, nu?

Și acuma na, dacă calci aiurea și îți secționează metroul un picior, trebuie să faci din asta o problemă globală? Simți că trebuie să audă de cazul tău și ăia care n-au văzut metrou în viața lor?

5. Contramișcare postironică fără scop

Dar dacă tot facem hashtaguri despre experiențe sexuale general umane, hai să fac și eu una.

Dacă ai pățit să vină una la tine și să dea 100% semne că vrea să se fută dar când să se ajungă acolo să te refuze inexplicabil și tu i-ai respectat schimbarea fără sens a direcției pentru că încercai să fii animal civilizat așa că ai lăsat-o să plece cu toate că te-a lăsat cu coaiele albastre, dar de atunci mereu când îți aduci aminte de faptă e o voce în capul tău care zice că trebuia să îi pui mâna în gât și să o iei cu japca că complet o merita, dar nu ai făcut-o că ești un bărbat de bun simț dar parcă totuși ar fi trebuit.

puneți hashtagu #ampatit

#ampatit