V-am zis eu ca Romeo Fantastick e doar inceputul.

Acum hipsterii organizeaza serata acustica cu Fuego. Hipstereala indie folk sau ceva. Pula mea, nu mai inteleg nimic.  Toti tampitii au impresia ca daca e ciudat e automat interesant.

Si loc mai de cacat decat Brutaria chiar n-am vazut. Decorul ala de cacat de la Grolsch si toate bicicletele alea si esarfele de pe pereti.  Si n-au si ei o bere normala, de oameni. Numa import si cacaturi de pizde. Pe care le beau baietii, evident. Ca pizdele beau vin la cutie pe sub breton.

Dar plm.

Eu ma duc pentru Trubadurii din Moinesti. Sincer mi s-a parut cea mai mare revelatie etno alternativ a ultimilor ani. Si nici nu au cacaturi pe youtube sa asculte toata plebea. Totusi, e de rahat ca formatia aia buna canta in deschidere. Meltenii vin pentru Fuego. Ca nu vin pentru muzica. Vin sa o faca pe interesantii. N-ai ce sa le ceri la hipsteri.

E abia martie si deja avem indiscutabil prostul anului.

Hurr durr sar din tren. Daca poate James Bond de ce nu si eu ? Oricum, bravii medici romani au infrant din nou selectia naturala, care voia sa ia dintre noi pe acest pretios baiat care a inteles de la viata ca e ok sa sari din tren, ce pula mea poti sa patesti?

Halucinațiile erau intense și lungi. În ele, Vasile călătorea prin toate colțurile universului, pe culoare și dimensiuni nebănuite. Toate simțurile erau interconectate. Culorile aveau gust și mirosurile se auzeau. Oriunde s-ar fi dus însă, construcția cristalină din mijlocul peșterii era tot timpul cu el, radiind pace, iubire și înțelegere. Vedea și reinterpeta toate fricile și dezamăgirile din viața lui. Erau mici și nesemnificatve, comparativ cu spiralele luminoase ce-l îmbrățișau în culori dulci ca niște clopoței.

Când vedeniile se terminau, se trezea transpirat și epuizat. Se târa până la micuțul lac de la marginea peșterii și bea cu nesaț. Luciditatea nu dura mult, pentru că foamea începea să roadă. După golul din stomac de la sfârșit, era clar că durau aproape jumătate de zi. Și culesul de panseluțe era mai dificil decât vânatul de oameni ciupercă. Uneori de vânătoare se ocupa Dorin. Când se trezea, îl găsea tăvălindu-se în vis, cu o jumătate de om ciupercă lângă el. Atunci mânca din el, să nu facă risipă. Dacă se termina, Vasile se ocupa la rândul lui de vânătoare, mâncând și lăsând leșul undeva, la vedere, între ei. Arareori erau lucizi în același timp. Dialogul se repeta. Doar bărbile creșteau. Prima dată când îl văzuse pe Dorin rotofei și păros, Vasile se amuză. Apoi își văzu reflexia în apa clară a lacului. Era la fel de bărbos și rotofei. Trecuseră luni de zile, probabil. Oare de câte ori descoperise cu uimire că trecuseră luni de zile?

– Trebuie să plecăm de aici. Ciupercile astea, nimic nu e real, mormăi Dorin într-unul dintre rarele momente de luciditate simultană.
– Cine ești tu, să zici ce e real sau nu? Aroganță de animal simplu, să ai impresia că realitatea e definită de organele tale de simț, bâigui Vasile, picând în delir.

Și Dorin se încruntă peste barbă. Spre diferență de Vasile, Dorin primea halucinațiile cu încrâncenare. Se vedea din cum se zbătea, sub infulență. Ca și cum s-ar fi opus curentului. Ca și cum ar fi încercat să înoate împotriva Universului care voia să-i arate sensuri. Vasile se lăsa purtat de val, și era cel mai frumos drum pe care mintea lui putea să-l conceapă. Pentru prima oară în ani de zile se simțea liniștit. Viața avea sens. Și nu mai avusese de la accident.

Avea 23 de ani când ajunsese la Monaco, împreună cu o gașcă de tineri găinari visători. Planul fusese făcut chiar de el. Să închirieze garsoniere, să defecteze rețeaua electrică și să se curenteze intenționat, beneficiind de foarte mulți bani din asigurare. Planul a funcționat perfect. Aproape prea perfect. Din fericire, în Monaco, ambulanțele se mișcă repede și l-au scos din moarte clinică în câteva minute. Destul însă să vadă frigul negru și gol de la sfârșitul existenței. Nu era nimic acolo. Nimic nu avea rost. Irelevanța lumii întregi îl lovi surprinzător și brutal ca un dulap noaptea, într-o casă străină. Și se apucă de băut. Dar acum nimicul era cald și plin de înțelepciune. Tot ce știa despre viață era greșit și, în perspectivă, accidentul care-i marcase toată tinerețea și-l făcuse un alcoolic leneș părea irelevant.

– Mai ales că jalea existențială te-a tăiat mai mult de când te-a lăsat gagica aia, în anul trei de facultate, completă Dorin.
– De unde știi? Îmi citești mințile? se panică Vasile. Toboganele de cristal îl învăluiră cu căldură liniștitoare.
– Pentru că îți narezi amintirile cu voce tare, ca Ion Creangă. Ieri ziceai de o tipă.
– Nici o tipă. A fost de la accident.
– Dacă repeți asta de multe ori poate o să crezi și tu că a fost de la faptul că te-ai curentat, nu că te-a lăsat o gagică și 15 ani n-ai mai găsit motiv să trăiești, ca un labagiu trist și leneș care ești. Oricum. E irelevant. Trebuie să plecăm de aici.

Aici, acolo. Totul era peste tot. Dorin chiar nu înțelegea nimic? Universul era o singură particulă suprapusă peste sine. Erau deja în altă parte. În toate părțile.
– Ți-ai prăjit mințile, Vasile. Peștera asta nu-i un loc bun.
– Nu e ca și cum putem pleca undeva. Tunelul prin care am venit e astupat de Varvara, și nu mai are baterie.
– Prin lac, mormăi Dorin printre dinți. Am găsit un tunel pe sub apă. Am rămas fără aer și m-am întors. Dar mi-am făcut asta.

Avea în mână un fel de bășică, făcută din pielițe de pălărie de oameni ciupercă. Vasile se uită lung și înțelese.
– Și dacă nu duce nicăieri? Dacă e doar apă și ți se termină aerul?
– Asta e. Atunci mă înec. Eu nu mai stau aici.
-Hai să mai stăm puțin.
– Deja am stat minim două luni, după cât îmi dau eu seama. Și din oamenii ciupercă n-a rămas nici un sfert.

Pe Vasile îl trecu un frig. Se scărpină cu unghii lungi și jegoase în părul năclăit. În peșteră era fericit. Un uter mare care-i dădea hrană, protecție și înțelegere.
– Du-te tu. Eu nu-s încă gata să mă nasc. Poate vin mai încolo.

Dorin mormăi dezaprobator, dar se vedea că o parte din el înțelese. Îi dădu mâna ca un frate și plecă pe cărarea lui, în acest drum ciudat în care îi aruncase pe amândoi. Dorin avea nevoie să-și găsească locul și cu siguranță nu era aici, în peșteră. Probabil nu era nicăieri. Merse cu el până la apă și-l văzu cum sare în ea, fără ezitare. Îl așteptă pe mal zile, poate săptămâni, fără nici un semn. Așa că se întoarse înapoi la construcția cristalină și cei câțiva oameni ciupercă rămași, ce-și continuau viața nestingheriți de decimarea constantă a speciei lor.

Vasile era singur dar nu simțea nici măcar o clipă singurătatea.

Specia umană are capacitatea de a crede orbește în lucruri complet nedemonstrabile atât timp cât acele lucruri fac individul să se simtă special și mai bun decât alții. Nu contează că sunt miliarde de oameni de altă religie. A noastră e aia adevărată și specială. Nu contează că există mii de alte nații. A noastră e mai deșteaptă, mai frumoasă, mai nobilă și mai mândră.

Naționalismul este a doua cea mai mare minciună inventată de conducători pentru a controla plebea, după religie. Înainte de 1800, nici măcar nu exista. Nimeni nu considera ”noi suntem români și trebuie să luptăm împreună să ne apărăm pământul de turci”. Pentru că, chit că ne nășteam pe el, nu era pământul nostru. Era al principelui/boierului/orice alt șmecheraș din ăia 1% clasa conducătoare. Pentru plebeul de rând era complet irelevant dacă băiatul căruia trebuia să-i plătească tribut îl chema Ștefan, Gyuri sau Hassan. Pentru că toți trei voiau același lucru: să îi ia agoniseala plebeului. Noi contra ei nu ținea cont de granițe. Ținea cont de capătul biciului la care te aflai.

După care niște băieți deștepți de la conducere și-au dat seama că plebeul e destul de prost încît dacă-l convingi că pământul pe care stă e chiar al lui, chit că tu îi iei tot în afară de strictul necesar, o să fie în stare și să moară pentru tine. Adică pentru el. Pentru pământ. Futu-i în gură de unguri și turci și ruși care vin să ne fure pământul! Păi e pământul nostru! Doar alți români au voie să-l fure!

Și chestia asta a funcționat pe la 1848. Plebei au murit în procesul de formare a țări și țărișoare mici și autonome. Mândre de ele și de poporul lor. Toate aveau miturile lor și justificările lor pentru care sunt mai buni decât vecinii din jur. Viața pentru plebeul de rând nu s-a îmbunătățit mult. Doar că a devenit mândru că face parte dintr-o nație. Aia mai deșteaptă, mai frumoasă, mai nobilă și mai mândră decât restul.

Prin naționalism se ajunge la patriotism. Faza ideală pentru clasa conducătoare, în care plebeul de rând e atât de mândru că face parte dintr-o nație încât are încredere în aceasta să facă decizii pentru el. Dacă plebeul devine patriot, deja nu mai trebuie să pui biciul pe el. O să îți dea bunurile și viața și va fi mândru de asta.

Dar ca să ajungă acolo, naționalismul are nevoie de o bază. Așa apar eroii populari. Povești din evul mediu cu conducători ale căror fapte sunt prezentate mult mai glorios decât în realitate. Dacă citești cărțile de istorie, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Vlad Țepeș și restul nu au fost doar niște băieți care urmăreau să le fie lor și apropiaților lor bine. Nu. Ei voiau binele poporului. S-au jertfit pentru țară și neam. Nu pentru că au vrut ceva mai multă avere, s-au întins prea tare și și-au luat-o în freză.

Din păcate însă pentru spiritul naționalist, tot evul mediu românii prășeau în pula goală în timp ce conducătorii se omorau între ei pentru un gram de aur și lingeau cur ba rus, ba polonez, ba turc, ba austro-ungar pentru posibilitatea de a se uzurpa unul pe altul și a-și fura gramul de aur. Și iarăși, din păcate, cam toate cronicile arată că asta era realitatea. Așa că românul a avut nevoie de eroi noi. Unii pe care să nu-i strice chestii mici, ca realitatea istorică. Și s-a dus mai departe de evul mediu, în Dacia veche și lipsită chestii verificabile.

Așa a apărut protocronismul. Credința stupidă că dacii erau un popor mistic și avansat, care a făcut foarte foarte multe chestii mișto, doar că istoria a fost crudă cu ei și i-a uitat. Civilizația a pornit în Dacia. Romanii se trag din daci. Dacii aveau tehnologie avansată. Chit că nu prea există dovezi că ar fi făcut nici măcar cele mai simple lucruri: gen scris.

Comuniștii au îmbrățișat protocronismul. A dat plebei o ocupație, în timp ce murea de foame. Iluzii de grandoare cu trecutul strălucit al țării. Oameni care s-au jertfit pentru ei. O istorie față de care sunt datori. Măcar cu niște răbdat de foame.

Ce e anormal însă e că protocronismul supraviețuiește. Din ce în ce mai multe fabulații din minți de demenți apar pe internet. Daci gigantici. Daci care au construit piramide. Limbi care se trag din limba dacilor. Statui de daci aflate pe tot globul. Și aceste inepții fără nici o bază reală pe care orice istoric de bun simț le poate demonta in două minute sunt din ce în ce mai populare la tineri proști și gata să creadă orbește în ceva. Chit că nu se bazează pe nici o dovadă demonstrabilă. Asta nu contează. Contează că îi face să se simtă bine cu ei înșiși.

Și s-a umplut internetul de oligofreni care se bat cu cărămida în piept că sunt daci. Fac schimb între ei de teorii cretine, se aprobă reciproc, se adună să vorbească despre cât de daci sunt ei și cât de trist este că istoria a fost nedreaptă. Tocmai cu noi. Dacii. Care am inventat focul, roata, piramida, limbajul scris și laserele. Din ciudă și din invidie restul națiilor ne-au dat în cap. Noi suntem Abel și restul națiilor sunt Cain.

E mai ușor să nu ai nimic când te simți nedreptățit. Măcar ai ceva. Indignarea. Indignarea că ești nedreptățit te motivează. Adevărul n-ar avea de ce.

Iar adevărul e trist. Nici măcar nu suntem o nație. Suntem o adunătură de înapoiați care au avut norocul să se nască într-un loc cu resurse naturale din belșug dar ghinionul să se nască prea proști pentru a le folosi. Așa că mereu au venit alții mai deștepți, mai motivați și mai bine organizați să ni le ia și să ne pună la muncă. Istoria a trecut peste noi și ne-a împins în ce direcție a vrut. Nu pentru că a fost nedreaptă, ci pentru că suntem nesemnificativi. Ca o flegmă într-un val. Țepeș nu era mai frate cu Ștefan decât cu vecinul bulgar. Doar puteau conversa mai bine că vorbeau cam la fel. Granițele s-au făcut și s-au desfăcut fără prea mare aport din partea noastră. Pentru că românul e un oportunist care tot încearcă să facă să-i fie bine dar e prea prost să-i iasă. Turcii rar au venit să omoare ”români”. De obicei plăteau opoziția să uzurpe principele și să se omoare între ei. O nație de plebei care prășesc în pula goală, condusă de niște băieți ambițioși și proști care s-au înjunghiat unii pe alții pentru munca plebeilor. Ca și acum.

Dar asta nu e ceva special. Așa am fost toți. Doar că altora le-a ieșit. Asta e natura umană. Să împartă lumea în ”noi” și ”ei” și să îi omoare pe ”ei” pentru că sunt dușmani. Niciodată nu a contat dacă împărțirea asta are vreo justificare sau vreo bază reală.

Și oamenii ăștia care imprăștie mitul dacului avansat sunt dublu proști.

Pentru că chiar dacă ar fi real, ar fi irelevant. Să presupunem că dacii erau un popor iluminat și avansat. Nu contează. Înțelegerea lumii nu se moștenește genetic. Faptul că te tragi din ființe luminoase sau prostituate fără dinți nu schimbă cu nimic cine ești, pentru că deja ești, și trebuie să fii foarte prost să fii mândru de strămoșii tăi. Nu ai contribuit cu nimic la succesele lor. Nu ai nici un merit.

Dar nici măcar nu e real. Nu există nici o dovadă reală că dacii ar fi fost altfel decât oricare alt popor înapoiat cucerit de romani. Și trebuie să fii foarte prost să crezi în niște povești care, chit că-s frumoase, au la fel de multă bază istorică ca și Greuceanu.

Greuceanu era dac, apropo.

Prima oară când am văzut un clip de la die antwoord m-am amuzat. Adica na, au și sud-africanii un fel de Fernando de la Caransebeș. N-am rezistat mai mult de 30 de secunde, că până și Trăistariu are o meclă și o voce mai simpatică decât ăștia, dar a fost amuzant pentru 30 de secunde. Nu sunt genul care să râdă prea mult de oameni handicapați. Nu găsesc amuzant că niște oameni s-au născut cu un retard funcțional, nu au simțul penibilului și îi putem pune pe o scenă.

După care am aflat că există oameni care ascultă pe bune așa ceva și m-am întristat.

După care am aflat că există oameni care cred că maimuța asta e sexy. Și m-am întristat și mai tare.

Adică pe bune. Există oameni care zic că chestia asta e sexy.

Fernando de la Caransebeș e o gagică mai sexy decat asta și cu o voce mai faină.

Arată ca un băiat de 11 ani de la școala ajutătoare de țigani albinoși.

Arată ca un cimpanzeu care a făcut leucemie și i-a căzut tot părul de la chimoterapie.

Uitați-vă la bretonul ăla sinistru. După ce că arată ca o pulă cu nas, și-a făcut și cea mai hidoasă frizură din istoria foarfecii. Aș zice clasicul muie sub breton, dar nu i-aș da muie nici cu pula celui mai mare dușman al meu. Nu i-aș da muie nici dacă m-aș trezi mâine să aflu că absolut toate găurile din univers s-au astupat magic, în afară de gura ei.

Cum pula mea să zici de asta că e sexy? Se vede pe mecla ei că nu are numărul de cromozomi pe care ar trebui să-l aibă oamenii. Dacă serios și sincer ai fute-o pe asta există două posibilități: ori ai fute orice. Dar chiar orice, ori ai un fetiș bizar pentru tipe care arată ca niște terminate. În acest caz, îți recomand ceva mai aproape. Du-te dimineața pe străzi. Tipele care mătură arată cam la fel. Sau pe sub canale pe la Gara de nord. Arată exact la fel doar că-s puțin mai negricioase.

Dacă vrei albe, nu prea știu. Adică în sat la bunică-mea era o handicapată șoldită fără bărbat care făcuse vreo 5 copii, toți handicapați și toți arătând ca asta. Doi dintre ei erau chiar de sex feminin în acte. Chestia e că nu pot să bag mâna în foc că n-au murit deja. Eram mic și respirau mult pe gură și din cauza oligofreniei cam cădeau în șanțuri în timp ce mergeau. Dacă au asfaltat ăștia șanțurile sigur și-au crăpat muianul.

În concluzie, muzical și fizic, die antwoord sunt un căcat oribil. Analfabeți afoni și stridenți, muzical și vizual mai respingători decât Fernando de la Caransebeș, Mihai Trăistariu și copilul lor ipotetic născut pe cur.

Nu are cum să îți placă așa ceva pe bune. Dacă cunoașteți un om care se gudură la die antwoord există două posiblități.

1. E un hipster de căcat care nu are discernământ și gusturi și își alege preferințele în funcție de cât de ciudată o chestie. Pentru că cu cât e mai ciudat ceva și te declari fan al acelui ceva, cu atât te simți mai special. În acest caz părerea ăluia e irelevantă. Mâine o să asculte un remix de canari bășindu-se pe un acordeon cântat sub apă de o tipă născută cu genunchii invers. Vă dați seama ce tare?

2. E o pizdă proastă și hidoasă care tot spune că Yolandi e sexi pentru că în raționamentul ei de pizdă hidoasă și proastă are impresia că dacă boschetara aia rahitică a convins-o pe ea că e sexy cu toate că arată ca și cum a scăpat de la aushwitzu pentru albinoși cu nevoi speciale, și ea poate convinge pe cineva că e sexy. Hai să spunem de pizdele ciudate că au o ”frumuțe atipică”. Și că ”atitudinea sexy” e destul cât să fii sexy. După care poate crede cineva și pe același principiu îi dă și ei niște pulă.

Nu. Die Antwoord e un căcat, tu ești un căcat. Doar din cauză că ceva e diferit, nu-l face interesant.

Nu sunt reprezentanți pentru cultura sud africană cum nu sunt Nicușor de la Brăila, Nelson Mondialu și Mihăiță din Berceni reprezentanți pentru cultura românească. E doar un circ penibil și colorat cu handicapați. Dacă folosești argumentul ăla cu ”nu intelegi cultura sud-africană”, să știi că același argument il poti folosi pentru a justifica fernando de la caransebes.

Stați jos și nu mai poluați internetul cu linkuri la căcatul ăsta. Nu vă crede nimeni nici sexy nici speciali prin asociere.

P.S. pentru toti tampitii care vor sa ma futa la cap cu argumentul „bla bla, de fapt ce fac ei e o parodie, ca ei sunt ironici si critica nujce cacat bla bla”. asa zice si lady gaga.

P.P.S pentru toti tampitii care vor sa ma futa la cap cu argumentul „e vorba de o subcultura si stilul lor de viata bla bla”. asa zice si fernando de la caransebes.

P.P.P.S pentru toti tampitii care vor sa ma futa la cap cu argumentul „bla bla antwoord nu se iau in serios”. Nici Romeo Fantastick nu se ia in serios. faptul ca faci un cacat la misto nu il face mai putin cacat.