Ok stați jos, că ar putea fi o teorie puțin absurdă.

Ce-ar fi dacă de fapt în legătură cu prăbușirea avionului eu simt că mă doare complet în pulă despre?

Serios. Nu o luați ca nihilism miserupism. E fix invers. Nu cunosc pe băieții din avion și n-am nici un interes în conflictul ăla. Dacă e să pornească un război e relativ ok, că nimeni nu vrea nimic de la mine, că n-am nimic. Și dacă vor resursele de sub curu meu, mă dau la o parte. Nu e ca și cum le folosesc.

Și habar n-am de politică globală și aviație și conflicte militare. Mi se pare că ar fi arogant din partea mea să am o părere pentru că părerea mea nu contează. Și nici nu ar fi una informată. Până aș citi destul cât să am o părere informată, subiectul ar expira. Și chiar și atunci părerea mea informată nu ar conta pentru că-s pielea pulii nimeni.

Deci mă doare în pulă de avion. Las păreriștii profesioniști să se agite pe retelele de socializare ca și cum contează ce au înțeles ei și ce cred despre Putin. Ca și cum dacă observă drobul de sare care pică ar avea cum să se miște de sub el.

E vară. Gândește-te la avionul ăla. Închide ochii și vezi-l cum se prăbușește. Acum spune „mă doare în pulă”. Acum imaginează-ți țâțe cum se bălăngăne în soare. Avionul ăla nu există. La fel cum nici tu nu exiști pentru oamenii care vor decide ce înseamnă avionul ăla pentru politica mondială. Cineva tocmai a vărsat o cuba libre între țâțele alea transpirate și se evaporă. Aproape sfârâie în aercul cald de vară. Parcă te invită să muști din ele. Te doare in pulă. Nu ești egoist. Doar ți-ai dat seama cât de nesemnificativ ești și cât de irelevant e pentru restul universului dacă ai sau nu o părere. Și ești fericit pentru că te doare-n pulă și țâțele alea au gust de rom, cola și transpirație. Aproape sunt reale. Sigur sunt mai reale decât avionul ăla. Cum ce avion? Ăla despre care te doare în pulă.

Orice părere te-ar împinge vreodată mâncărimea de cur să expui în public, vor exista niște idioți care se vor ridica în picioare să combată. Fiind idioți, nu vor face chestia asta cu niște argumente. Ci cu niște fraze prestabile la consiliul idioților că pot fi folosite ca contraargument la absolut orice.  Na, e greu să argumentezi legat de obiectul disctutat în sine. Ca să poți să faci asta trebuie să înțelegi cât de cât obiectul. Acțiune care îl depășește grav pe idiot. Din fericire, are cârjele astea cu care se sprijină și combate când simte nevoia să contrazică.

9. Ar trebui să vii cu critică constructivă, nu să insulți!

Critica constructivă e bună doar când ai de a face cu ceva ce e parțial greșit. Vezi că un băiat tot șutează la juma de metru peste poartă, îi spui „coițe, bagă șiretu mai tandru în ea că omori porumbeii”. E critică constructivă. Dar când vezi că unu’ șutează spre poarta lui, e clar imbecil. Face prea multe lucruri greșite ca să aibă vreun sens să îi explici. E pierdere de timp. Nu vrei să îl înveți să o facă corect. Vrei să îl faci să se oprească. Și îi zici „Ieși acas’!”. Și se aplică în orice. Nimeni nu vrea ca Măruță să facă o emisiune mai bună. Nu are nici un rost să îi explici ce face greșit și cum scade asta IQ-ul țării. Probabil știe și el. Tot ce poți să faci e să îl înjuri, să te descarci și să speri că dă basculanta peste el când iese să cumpere pâine.

8.Critici da’ tu nu ești in stare sa faci ce face el!

Ce nu înțelege idiotul e că faptul că critici și faptul că nu poți să faci ce face ăla de cele mai multe ori nu au nici o legătură. Nu pot să iau trei puli în cur în același timp, ca Sandra Romain. Sigur nu pot. Și nici să ridic 14 octave ca Mihai Trăistariu. Dar chiar nu e nici un motiv pentru care chestiile astea m-ar împiedica să spun că ambele sunt niște coarde penale.

7. Dacă nu ar fi bun nu ar fi popular.

Complet fals. Majoritatea căcaturilor enervante sunt populare. Că de-aia sunt enervante. Pentru că, pe lângă faptul că sunt căcaturi, faptul că sunt populare le face mai greu de evitat. Gen Alex Velea la radiourile pentru taximetriști. Pe deasupra, faptul că sunt populare te face să îți dai seama că omenirea, în majoritate, e formată din imbecili. Și e un lucru trist de care nu vrei să-ți aduci aminte constant.

6. Trebuie să respecți oameni care au făcut chestii (chiar dacă chestiile alea nu înseamnă nimic pentru tine) și oameni bătrâni!

Nu e așa. Nu există valoare obiectivă, că dacă ar exista valoare obiectivă ar aplauda universul mereu când ies din casă. Iar dacă valoarea e subiectivă, înseamnă că trebuie să respect doar lucrurile ce înseamnă ceva în sistemul meu de valori. Cutărică a descoperit insulina. Foarte fain, că în sistemul meu de valori e fain să știi anatomie și să descoperi chestii. Gabriela Szabo a alergat foarte repede. Pentru mine, să alergi foarte repede nu înseamnă nimic. Și nici disciplina de a te concentra foarte tare pe ceva ce nu înseamnă nimic. Asta nu înseamnă că capacitatea ei de a da din craci rapid o scade în ochii mei. Doar nu o urcă. Pe planul datului din craci mi-e 0 și dacă e cea mai bună la asta, și dacă aleargă puțin sub media globală. E important pentru mine ca oamenii să aibă cât de cât condiție fizică, dar de la un punct încolo e o pierdere retardată de timp.

Iar bătrânii niciodată nu trebuie respectați implicit. Bătrânețea te face ceva mai calm, din cauza experienței de viață, și ceva mai senil, din cauză că creierul uman nu prea a fost proiectat să funcționeze în parametri ideali mai mult e 50-60 de ani. Da, în general un om de 50 la ani a înțeles mai multe decât unul la 20, dar un idiot nu o să ajungă niciodată un bătrân înțelept. Doar un idiot mai împăcat. Și majoritatea oamenilor sunt idioți. Că de-aia e Alex Velea la radiourile pentru taximetriști.

Dacă vrei să fii respectat, fă ceva respectabil. Respectul nu e ceva implicit. Nu te naști respectabil. Respectul se câștigă. Și nu, faptul că ai existat 60 de ani și n-ai crăpat nu e o realizare demnă de respect.

5. Gusturile nu se discută!

Un preferat al proștilor de pretutindeni și în același timp cel mai direct fals argument din istorie. Fix gusturile se discută. Ce vrei să discuți. Matematica? Hai să dezbatem teorema lui Pitagora. Hmm părerea mea e că cine pula mea are nevoie de triunghiuri dreptunghice? Fix gusturile se discută. Și nu în sensul ăla de bază, „Hurr durr Alex Velea îmi place pentru că mă face să mă simt bine!”. Ce, mai exact te face să te simți bine? Vocea de lache flaușat? Fața lui? Negativul care nu-i făcut de el? Versurile care ar putea fi făcute de el sau de o maimuță dresată? Mai exact, ce defecte mintale te-au determinat să asculți Alex Velea? Care părți ale creierului tău sunt netede și moarte? Și de ce? Trebuie să te concentrezi să respiri? Vedeți? Fix gusturile ridică cele mai multe întrebări. Pentru că nu sunt lucruri obiective, din care putem cu toții să înțelegem același lucru. Sunt subiective. Înțelegem cum înțelege altcineva lumea. De obicei, ca un idiot.

4. Nu îți place X? Atunci du-te și pupă-l în cur pe opusul lui X!

Clasicul argument alba-neagra. Nu îți place Iron Maiden? Atunci întoarce-te la Guță! Nu îți place Ponta? Atunci întoarce-te la pupat curul lui Băsescu. Pentru că idiotul are o gândire simplă, în baza 2. Dacă nu e 0, atunci e clar 1. Dacă nu îți plac munții atunci clar îți plac gropile imense. Dacă nu îți place la etajul 60 clar vrei să trăiești sub pământ. Și dacă nu vrei să cumperi cămașa aia albă e din cauză că în secret iubești doar cămășile negre. Vedeți des zilele astea argumentul alba-neagra la Antena 3, unde orice om care spune că Voiculescu e un securist împuțit care a subminat economia națională e clar omul lui Băsescu. Pentru că nu poți să urăști securiști decât dacă iubești oamenii cu care se urăsc ei. Poate, doar poate, lumea nu funcționează așa, idioți. Să vă explic. Vrei să te fuți în cur? Nu? Ha! Înseamnă că vrei să sugi pula, că e gaura opusă! Te-am prins! Dacă nici aici logica internă nu s-a hotărât să aprindă beculețul de eroare, felicitări, ești un imbecil notoriu.

3. Ești frustrat!

Idioților le place să arunce cuvântul frustrat în conversații mai tare decât le place să arunce coji de semințe în parc. De-aia e și interzis la mine pe site cuvântul ăsta. Că 95% dintre oamenii care-l folosesc habar n-au ce înseamnă. Că e pornirea oricărui proces motivațional. Îți vine să te piși. Aia e o frustrare. Senzația aia enervantă, care se accentuează până când te determină să te miști la baie și să te piși. E bună și naturală frustrarea. Dacă nu ar fi ea, ți-ar exploda vezica,  te-ai pișa pe tine după care ai muri de foame, că frustrarea nu ți-a sesizat că trebuie să faci ceva în legătură cu foamea aia.

Pentru idioți frustrat înseamnă nefutut. Aparent, în mintea idiotului, dacă ești futut nu ar trebui să te mai deranjeze lucururi. Politicienii fură, drumul din  fața blocului e în continuare neasfaltat, maidanezii schelălăie unii la alții și un idiot la televizor încearcă să mă convingă că dacă bag un praf cu urme de ginseng slăbesc 10 kile pe săptămână. Dar e ok, n-are rost să mă enervez pentru că tocmai am dat o muie. Cum să mă enerveze viața când tocmai am futut? Sunt un animal simplu și fututul e esența bucuriei! Totul e roz dacă fut!

Frustrat, mai e folosit de idioți cu sensul de invide. Cel mai borât țigan care pute, dacă-i spui că pute, în mintea lui crede că ești invidios că n-ai palat cu turnulețe. Cea mai penală curvă, dacă-i spui că e curvă penală, o să creadă că de fapt tu ești invidios pe câtă atenție primește ea de la labagii, că ai vrea și tu. E un mecanism fain de apărare, transmis de la curvă la curvă și de la păcălici monden la păcălici monden. Toți criticii sunt invidioși că lumea se uită la mine și că apar la televizor. Ar vrea ei să fie în locul meu, la cireașa de pe tort, să schimbe plezanterii cu Pamela de România și Serghei Mizil pe 200 de euro. Mor de invidie! De-aia îmi spun că-s penibil!

Dacă spun că Alex Velea face muzică mai proastă decât cea mai proastă manea și nu există melodie de-alu Sorinel Puștiu mai agramată decât vreo melodie de-alu Alex Velea e doar din cauză că în secret vreau să fiu un țigan pitic plin de tatuaje și tras de fiare cu voce de fătălău. Și plâng în fiecare seară că nu o să ajung niciodată unul.

2. Ești hater!

Adică atunci când judec ceva, pornesc de la premiza că e nonvaloric sau dăunător, și depun efort încercând să-mi dau seama ce e cu adevărat chestia aia, cine a făcut-o, cât a muncit la ea și ce vrea de la mine cu ea, în loc să pornesc de la premiza că toate lucrurile sunt mișto până la proba contrarie și ar trebui să mă bucur de ele? Mulțumesc atunci. O să o iau ca pe un compliment. Sunt hater. Apropo, vezi tufișul ăla cu biluțe roșii în el? Du-te și mănâncă-le. Cum să pornești de la premiza că sunt otrăvitoare? Ești hater? Bucură-te de ele și de viață!

1.  Zici tu că X e nașpa, da’ e mult mai bun decât Y!

Acesta, dragi copii, este argumentul cancer. Pe care prostul îl folosește ca să estimeze valoarea unui lucru, comparând-o cu ceva mult mai jos decât el. Aa, nu îți place Tudor Chirilă? Păi mai bine asculți Chirilă decât Alex Velea și ce mai e pe radioul de taximetriști (ZU)!.  Ce nu îți place să asculți Alex Velea? Păi e mai bine să asculți Alex Velea decât să ai cancer!

Vedeți copiii, orice lucru din Univers are lucruri mai nașpa decât el. Oricând există o variantă mai nasoală. Și oricând există o variantă mai nasoală decât varianta nasoală. Și aproape orice lucru din univers e mai bun în comparație cu cancerul, spre exemplu. Ok, România e o țară de câcat, dar mai bine trăiești în România decât în Zimbabwe, nu ? Și mai bine trăiești în Zimbabwe decât să ai cancer! E ca la numere reale. Orice număr alegi, există un număr mai mic decât ăla. Dar faptul că există un număr mai mic, nu îl face pe ăla mai mare să aibă vreo valoare la nivel absolut. Numărul mai mic nu e un sistem de referință. Faptul că acum  nu ai cancer nu face brusc ca viața ta să fie mai faină și nici faptul că există Alex Velea nu îi dă vreo valoare lui Tudor chirilă.

Am un concept de reality show excelent. Ar putea sa mi-l fure oricine, nu ma supar.

Deci, iei 10 celebritati de categoria B. Stiti voi, de-astea care se plimba la reality show-uri pe 300 de euro. Gen Viorel Lis, Simona Trasca, Serghei Mizil, Adrian Enache, CRBL, fosta mama natură, de-astia. 10 bucati.

Si ii inchizi intr-o casa unde e doar apa. Apa si multe camere de filmat prin care ne uitam noi. Atat

Si asteptam. Cine va fi mancat primul? Care noua se vor coaliza si vor cadea de acord ca trebuie sa-l manance pe unul dintre ei? Cine va da lovitura? Nu ne uitam cat mananca, ca e scarbos. Inainte si dupa. Starea aia de foame cum se agraveaza si ajunge sa-i convinga sa manance din om. Si dup-aia greata de ce-au facut.

Si ne uitam si asteptam sa se termine cadavrul. Si asteptam iar. Care 8 se vor decide ca numarul 9 trebuie mancat? Cum va reactiona acesta? Cine va da lovitura? Iarasi, nu ne uitam cum mananca, ca nu suntem bolnavi. Inainte si dupa.

Si tot asa pana raman doi. Si atunci devine interesant. Finala. Cine mananca pe cine? Se bat sau se asteapta sa adoarma unul pe altul ca sa-si dea cu piciorul de la scaun in cap ?  Eu cred ca la asta se rezuma. La doi oameni, in colturi diferite ale camerei, cu cate un cutit in mana, asteptand ca celalalt sa adoarma. Dar s-ar putea sa fie altfel. Cine stie? Abia astept sa aflam.

Si castigatorul primeste 100 000 de euro sau ceva.

La un reality show de-asta m-as uita. M-am plictisit de acelasi cacat. De maimutoi prea lenesi sa munceasca, care ies la tv sa vorbeasca ca si cum parerea lor conteaza pentru ei, cand de fapt n-au nici o parere. Doar primesc bani sa tipe ceva stupid, orice le trece prin cap si sa se prefaca vehementi. Niste nimeni care vorbesc despre nimic ca si cum viata lor ar depinde de asta. Aici ar fi pe bune, ar depinde. Ar fi in sfarsit relevant. Si util. Ca oricine e mancat, noi ne bucuram. Un idiot cu gura mare in minus.

Am si un nume pentru el. E vechi si s-a tot folosit. Dar merge. Cireasa de pe mort.

Momentan îs în vacanță prin Frankfurt. Și mă uit pe aici prin parcuri și imi dau seama că toți oamenii ăia care apără maidanezi cu furie, plâng și se zbat că să nu fie omorâte bietele animale nu au ieșit niciodată din țară. Aici toate colțurile de iarbă sunt pline de rațe și iepuri. Și nu e caz unic. Cam peste tot pe unde am fost, prin Europa civilizată, rațe, iepuri și alte animale mici de filme Disney.

La noi nu au cum să fie, că le mănâncă maidanezii.

Serios, câinefili, chiar nu vreau să țip la voi că sunteți idioți. Am mai făcut-o. Înțeleg. Există o treaptă naivă a înțelegerii lumii în care, din nevoia de a da importanță propriei vieți neseminificative, ai impresia că viața are valoare la nivel de individ, și nu doar ca sistem complex, în care lucruri apar și dispar și atât timp cât e un echilibru, totul e ok. Înțeleg, eram și eu acolo la 12 ani. Unii oameni nu se maturizează emoțional. E ok. Nu ar trebui să aveți drept de vot, dar e ok.

A trecut aproape un an de când copilul ăla de 6 ani a fost omorât de maidanezi într-un parc din capitală. Numărul de câini maidanezi din București e cam la fel. Pentru că politicienii slinoși s-au folosit de opoziția vehementă a femeilor de peste 35 de ani fără copii la eutanasiere în masă ca să nu o facă. Și au rânjit mulțumiți și au plimbat niște câini până la niște cuști și înapoi pe banii statului. Că de, firmele de hingheri sunt ale unui apropiat de-al fiului lui Oprescu. Interesul lor nu e să facă ceva cu câinii, ci să justifice niște cheltuieli de la stat și din fonduri europene.

Știu, câinefili. Vă întristează gândul că am putea omorî sute de mii de maidanezi. Dar haideți totuși să o facem. Să găsim o metodă ieftină, rapidă și cât mai umană și să scăpăm de ei. Să îi gazăm în masă, spre exemplu. Și facem niște legi stricte de castrat și inregistrat orice animal proprietate privată.  Știu. O să fiți triști după. Dar e ok. Dacă sunteți oameni normali, o să plângeți o zi-două și o să vă treacă. Dacă sunteți anormal de sensibili, o să vă duceți la psiholog și o să vă treacă. Iar dacă e ceva permanent, aveți o deviere de personalitate și maidanezii nu sunt problema voastră principală.

Dar după ce terminați de plâns, putem să umplem parcurile cu rațe și iepuri și să ne bucurăm de ei. Știu, pe unii dintre voi, ăia mai sensibili, v-ar tăia tristețea și nostalgia regulat, din când în când. Dar gândiți-vă la copiii voștri. Ăia nu o să fie triști. Pentru că nu o să vadă maidanezi nicăieri. Pentru ei, masacrul maidanezilor o să fie doar o legendă urbană de spus seara în parc, când se uită la iepurași cum și-o trag. La fel ca și cazul copilului de 6 ani sfâșiat de maidanezi.

Am plecat de la nebunia cu mircea băsescu și bercea mondialu în vacanță și de o săptămână n-am mai deschis nici măcar o știre cu vag conținut politic. Doar cu pisici. Însă azi am văzut filmulețul ăsta de acum 2 ani, cu rudele lui Bercea Mondialu.

În continuare mă întreb de ce ne căcăm pe noi cu Mircea Băsescu, Varanul și combinațiile politice când în țară sunt sute de mii de țigani analfabeți cu palate și mașini de lux. Cine pula mea e responsabil cu controlatul acestor țigani și nu își face treaba? Pentru că e clar că nu-și face. Că dacă i-ar controla, ar confisca tot. Mi-e greu să-mi imaginez ce meserie au prestat aceste ciori analfabete borâte și grase, de au strâns bani de mașina aia în care se urcă. Sunt curios ce scrie pe cartea lor de muncă. Și din ce bani declară ei la fisc că și-au luat mașina aia.

Între timp, luați un link la un text din Cațavencii. Pentru că sunt în vacanță.