Urăsc smartphone-urile.

Am fost prin Constanta de 1 mai și pe malul mării 2 tineri din 3 își făceau selfie-uri cu apa în fundal. O oră m-am plimbat pe acolo și asta era ocupația principală. Pâlcuri de oameni care-și fac poze. Pentru că a devenit normă ca orice acțiune să fie validată pe internet. ”Uite o poză cu ce mănânc! Apreciați faptul că consum nutrienți!” ”Sunt la mare, drept dovadă am o poză cu mine și marea. În caz de voia cineva să mă vadă pe mine și pe mare în același cadru!”

N-am 12 ani să am nevoie de părerea oamenilor din jur ca să fiu mulțumit cu ce fac. Să mă duc într-un bar și să dau check-in ca să aflu și părerea amicilor mei virtuali despre acel bar. Să spună ei ”mamă ce tare! s-a dus în bar! probabil se distreză! ce tip mișto pentru că știe să se distreze! Mi-e brusc mai simpatic că s-a dus în bar!”

Și nici nu-s genu care să butoneze o chestie încontinuu ca să nu se plictisească. Eu chiar nu mă plictisesc singur. Se întâmplă destule lucruri interesante în capul meu. Am la ce să mă gândesc. Nu îmi trebuie o activitate repetitivă care să-mi țină creierul ocupat, să nu se gândească la inutilitatea existenței. Sunt împăcat cu aia.

Și îmi place să îmi încarc telefonul o dată pe săptămână.

Dar o să îmi iau smartphone.

Pentru că munca mea e tangențială cu sistemul corporatrist. Că orice chestie care se vrea amuzantă are în spate un sistem de corporatriști anoști care vor să transforme ideea aia într-o formă cât mai eficientă de a ține niște proști uitându-se într-un ecran. Și genul ăsta de oameni funcționează cu mail la purtător și fișiere în cloud și se așteaptă ca toată lumea să fie la fel și behăie la mine că mi-au trimis un mail și nu le-am răspuns la el de pe veceu. Pentru că un om responsabil își verifică mailul când se cacă. Nu se poate DOAR CĂCA.

Dar nu de asta îmi iau smartphone.

Îmi iau pentru că, atunci când am ajuns la Academia Cațavencu, acu vreo 7 ani, erau niște cetățeni bătrâni pe acolo care nu știau să scrie la un calculator. În continuare habar n-au cum funcționează unul. Când am ajuns eu încercau să păcălească un băiat să vină să le scrie bulele la tastatură pentru că nu erau în stare. Am zis pas, da’ l-au recrutat pe Manțog. Și în momentul în care s-a integrat în grupul lor a îmbătrânit instantaneu cu 20 de ani. Dar asta e altă poveste.

Și cu toții refuzau cu stoicism să învețe ceva așa de simplu ca scrisul la tastatură. Ditamai scriitorii, scriau cu pixul pe hârtie și puneau pe câte unu să piardă timp doar ca să transcrie în word. Unul chiar spunea că se oprise cu tehnologia la fax. L-a văzut, n-a fost curios.

Și îi înțeleg. Chiar îi înțeleg. Ajungi la un punct în viață în care ești în echilibru cu ce ai în jur și ce știi. Nu mai ești curios să descoperi moduri noi de a interacționa cu lumea. Nu ai nevoie de ele. Ai în coconul tău de autosuficiență tot ce îți trebuie.

Doar că lumea se deplasează încet încet ca mod de funcționare spre chestiile noi și te lasă în urmă. Și o dată lăsat în urmă, e complicat să recuperezi. Și rămâi singur, ascultând muzică la patefon. Că te-ai oprit la patefon.

Așa e smartphone-ul pentru mine. Ca faxul omului de mai sus. Nu îmi oferă nimic din ce am nevoie. Dar dacă nu îl iau, rămân acolo. Întâi băiatul ăla care o face pe interesantul că n-are smartphone, dup-aia ciudatul ăla, și mă trezesc în 2087 că îmi sun nepoții să îi întreb cum să mă loghez pe spațiogând, că toată lumea e pe spațiogând și vreau să văd și eu care-i șmecheria și mucoșii o să râdă de mine și o să-mi spună că pe spațiogând nu te loghezi, că ești acolo tot timpul, trebuie doar să accesezi ideea proiectând voința.

Și eu o să întreb unde e butonul de start.

De-aia îmi iau smartphone. Să nu ajung un scriitor bătrân care insistă să scrie în microsoft word, și un băiat de 24 de ani să mă înjure că trebuie să graveze holografic idei de pe un ecran, ca pe vremuri, și să piardă timp că un moșulică a refuzat să învețe să facă asta direct.

Nu, nu știu ce îmi iau și nici nu vreau sugestii, că nu-s omu care vorbește despre telefoane. Un orice.

Stiu ca a durat mult, dar a fost complicat. E mult mai greu decat pare sa pastrezi o poveste lunga coerenta. Am intrat in primele 8 subcapitole din nou, ca sa rezolv ce mi se parea ca nu prea se pupa. Deja ma sperie gandul ca o sa trebuiasca sa mai fac asta o data cand termin toata cartea (vo 10 capitole cred)

Oricum. E tot capitolul aici . Inclusiv subcapitolul 9, pe care tocmai l-am terminat. E cea mai lunga chestie pe care am scris-o vreodata, si e abia inceputul.

O sa ma apuc in curand de capitolul doi. Asta nu o sa mai fie la liber, pentru ca vreau sa public candva, si nimeni nu-ti publica o carte care e deja gratis pe internet. DAR capitolele urmatoare ( 2-3 minim)  vor fi vizibile alora cu cont. Stiti voi chestia aia, ca v-am promis ca daca imi dati 15 euroi sau cat era (vedeti si voi pa pagina de donatii) o sa primiti continut doar pentru aia speciali si platitori. Am fost muist si nu m-am tinut de cuvant.  De acum ma tin. Neplatitorii 10% din carte moca. Platitorii pana la jumate. Restul, na, cand o sa apara pe hartie.

Daca va intereseaza, linkul e si in dreapta. Il gasiti voi ca e cu poza. Daca nu va intereseaza, sugeti pula. Ce dracu cautati pe site-ul unde scriu eu daca nu va intereseaza ce scriu eu ? Ar trebui sa va intereseze. Muistilor!

In rest, sper ca am dat copy pasta cum trebuie, ca am scris toata noaptea si-s mai lent cu functia cerebrala.  Greseli sigur sunt. Discutii, intrebari, nelamuriri, sugestii si semnalari de greseli, direct pe articolul cu textul.

P.S. daca se ofera cineva sa faca o ilustratie cu ce vrea el legata de subcapitolul 8 sau 9, dati un semn intr-un comentariu. Pozele rup textul frumos.  Ma pun la relax, ca merit. Salut.

În ultimele zile s-a dezbătut grav care e cea mai bună acțiune pe care ar putea să o facă un om responsabil social. Să boicoteze voturile? Nu, că așa lasă doar masele de retarzi să voteze. Să voteze un independent sau să anuleze votul? Nu, că prezentându-te la vot dai consimțământul tău modului de funcționare al unui sistem defect.

Dacă citești site-ul ăsta, sau articole pe internet fără poze colorate, cel mai probabil ești un cetățean de clasă mijlocie. Nici bogat, dar nici care se împrumută de la prieteni să ia mâncare la sfârșitul lunii. Ca să știi ce să faci, trebuie întâi să înțelegi poziția ta în sistemul electoral.

Dacă scădem copiii, pensionarii, șomerii, muncitorii la negru și oamenii care trăiesc din ajutoare sociale, rămân cam vreo 4 000 000 de români muncitori cu drept de vot. Puteți verifica. Sunt mai puțini decât pensionarii. Din ăștia îi scădem pe cei 1 300 000 de bugetari, pentru că de, ăștia au interese proprii. În principal să nu fie dați afară din slujbele lor. Pentru că jumătate dintre ei au o slujbă inutilă, inventată doar ca să ia cineva salariu. Ăia o să voteze cu cine promite cele mai puține restructurări la stat și atât. 1 000 000 sunt la limita sărăciei, deci votează le fel ca și șomerii și paraziții sociali. Pentru un kilogram de ulei.

Rămân 2 000 000 de oameni. Tăiem jumătate, pentru că e România, și unu din doi oameni nu se duce la vot și avem așa, la o aproximare după ureche 1 000 000 de oameni cu interese vag comune cu ale noastre.

Deci, în cea mai fericită situație poți strânge maxim un milion de oameni rezonabili, care înțeleg politica măcar la nivel elementar și nu vor ca statul să le dea mură în gură ca să nu moară de foame, ci vor ca statul să realizeze lucruri cu banii pe care ei îi dau la stat.

Ăsta e electoratul clasei de mijloc la noi. Un milion de oameni. Dacă i-ai uni pe toți, idealist vorbind și le-ai da un candidat pe placul lor la prezidențiale, acesta nu s-ar clasa nici măcar în primii trei. Îți trebuie măcar trei milioane de votanți ca să ai șanse la turul doi.

Votul este un bun într-o economie de piață. Politicianul are nevoie să strângă o cantitate de voturi ca să câștige. Voturile sunt egale ca valoare, dar se vând la preț diferit. Ca să cumperi un vot de la ăștia 1 000 000 care reprezintă clasa mijlocie, trebuie să le promiți ceva coerent, sustenabil. Să nu ai o reputație de om corupt, să nu fii complet analfabet. E greu. Din fericire, ca politician, există soluții mai simple. De ce să te chinui cu ăștia când ai 9 000 000 de țărani și țărani de periferie, pensionari, șomeri, handicapați, și asistați social prea proști și prea săraci să înțeleagă sistemul, care te votează pentru un litru de ulei? E același vot doar că mult, mult mai ieftin!

De ce să te chinui pentru 10% din electorat, fițoșii, când ai turma de oi ușor de manipulat către care să te orientezi?

Vezi tu, cititor de clasă mijlocie, ce să faci la vot e o nonproblemă. Pentru că tu, din punct de vedere electoral, ești irelevant. Alegerile sunt un sport între politicieni cu bani și 9 000 000 de plebei care nu văd mai departe de stomacul lor și știu doar că dacă îl votează pe X o să mărească pensiile, ajutorul de șomaj și alocația și o să scadă ratele la bancă. Pentru că am uitat să vă spun, toți ăștia 9 000 000 de plebei au rată la bancă pentru că și-au luat smartphone.

Știu că v-ați prins prea tare în idealismul vostru încât să vă dați seama realmente cât de mulți săraci proști sunt în țara asta. Sunt mult mai mulți decât credeți. Nu vă intersectați cu ei că stați în bula voastră socială de clasă mijlocie. Dar ei sunt zece ori mai mulți.  Clasa mijlocie nu are nici un cuvânt de spus pe partea politică. Clasa mijlocie doar produce banii în țară. Pe care politicienii îi iau ca să cumpere voturi de la plebe. Mandate cu care fac noi legi de luat bani de la clasa mijlocie. Cercul vieții.

Deci să facem o analogie la situația ta în fața votului.

Ești în fața unei piscine și ai vrea să o umpli cu apă, dar tot ce ai e scuipat. Poți să

a) Ridici din umeri și să te duci acasă, încercând să te împaci cu ideea că nu o să înoți niciodată în piscină și că ar trebui să te concentrezi pe alte lucruri care îți provoacă bunăstare. Nu piscine. Sau cel puțin, nu aia.

b) Să simți responsabilitate socială, optimism, idealism și să te pui pe scuipat în piscină. Pentru că dacă mai vin un milion de oameni ca tine să scuipe în piscină, faceți ceva. Nu o umpleți, dar o udați așa pe fund. Cât să vi se vadă reflexia în băltoacă. Și e mai bine decât deloc.

c) să te duci să protestezi la ăia care au montat piscina că nu e corect și ți-e inutilă. Dar ăia o să-ți zică deja că scrie în contract că banii pe piscină nu se returnează în nici o situație. Și ai semnat contractul prin nașterea ta aici.

Pe scurt.
Dacă ești cinic, nu vota, pentru că votul tău nu contează.
Dacă ești idealist, du-te și votează. Bucură-te că ai făcut partea ta. Că ai încercat. Că ești un om bun. Că vrei ca țara asta să meargă pe un drum bun. Dar ține minte că importanța actului și valoarea lui pozitivă e doar în capul tău. Pentru că votul tău, obiectiv, nu contează.
Dacă ești indignat, du-te și protestează. Nu o să te asculte nimeni. Dacă votul tău ar fi contat, te-ar fi ascultat. Dar votul tău nu contează.

Au fost așa de multe știri cu idioți în ultimul timp încât aș fi putut scrie 3 articole, dar sunt leneș. Să urmărim aceste întâmplări și să ne minunăm de oamenii care respiră pe gură, herpuie și derpuie.

1. Un orb a murit înecat cu biscuiți la un concurs de mâncat biscuiți pentru orbi.

Acuma știm că e tragic, dar obiectiv vorbind, ar fi un film foarte amuzant. Cu un orb care se îneacă și dă din mâini și se învinețește și nimeni nu vede pentru că toți sunt orbi. Cu o muzică de Benny Hill în fundal, comedie perfectă.

Dar serios vorbind. Am mai scris aici despre un român care a murit anul trecut la un concurs de mâncat cârnaț. N-are rost să mă repet.

Și a mai fost unul recent, la un concurs de mâncat plăcinte.

Acum e clar că românul nu e făcut să învețe manevra Heimlich. Că e o tehnologie care-l depășește cu mult. Deci singura soluție e să interzicem concursurile de mâncat. Altfel în 4-5 ani rămânem fără populație rurală și de oraș mic.

2. PNL sunt reduși mintal și în clasicul stil ”țara arde babele se piaptănă” au făcut campanie dintr-o nonproblemă.

Aparent nu suntem destul de europeni că nu avem ora pe CET (adică cu o oră în minus). Și au făcut un filmuleț în care îți prezintă avantajele schimbatului orei. În principal că nu ar trebui să mai faci super-complicatul calcul de a scadea o oră ca să îți dai seama cât e ceasul în restul Europei. Chiar e necesar, în pula mea.

Vă dați seama, moare un băiat înecat la un concurs de mâncat mâncare. Trebuie să îi suni rudele din Germania să le spui că a crăpat. E ora 13 aici. Nu știi cât e acolo. Ți-e să nu-i deranjezi. Și ești nevoit să stai ore în șir să faci 13-1 și să deslușești enigma orei germane.

Cică așa am fi mai apropiați de Europa.

Ar vorbi doi nemți:
– Știi bă țara aia cu cel mai mic consum de săpun și pastă de dinți pe cap de locuitor din Europa?
– Care, bă, aia cu 60% din populație care se cacă încă în gropi în curte și 60% analfabetism funcțional în cadrul populației adulte?
– Da bă, aia în care nu poți să-ți faci o afacere pentru că nu găsești angajat care să nu te fure.
– Aia în care jumătate din bugetul statului se scurge prin corupție la diferiți șmecherași care rămân la putere mituind șomeri și paraziți sociali să-i voteze contra unui litru de ulei?
– Exact! Acuma sunt pe aceeași oră cu noi!
– E! Așa mai merge!

Și o observație practică. Dacă dai ora cu o oră în urmă, iarna o să apună soarele la 16.30 în loc de 17.30 și vara o să răsară pe la 4.30 în loc de 5.30. Vom avea o oră în plus de beznă în timpul zilei și o oră în plus de lumină de pe la 5 dimineața încolo. Fix cum trebuie. Pentru că absolut toți avem nevoie de lumină pân-n 7 dimineața. Atunci trebuie soare, când 90% din populație încă doarme. Dup-amiaza n-are nevoie nimeni de lumină, ce pizda mă-sii.

AM O PROPUNERE GENIALĂ PNL. HAI SĂ NE SCHIMBĂM TOȚI NUMELE ÎN VASILE CA SĂ NU MAI TREBUIASCĂ SĂ ȚINEM MINTE NUMELE OAMENILOR! Vă dați seama câtă economie de putere de calcul și memorie am face la creier dacă am fi toți Vasile?

3. Maimuța lu’ Badea a fătat.

Pentru că oricât de sugarnic prost ești, dacă o arzi cu încredere în tine maxim, tot găsești o vacă care să aibă impresia că ai gene de învingător.

Aș vrea să fac o glumă cu copilul lui Badea dar mă abțin. Să nu le iau pâinea de la gură băieților de la TNR. O lună o să trăiască din glume răsuflate cum bebelușul lui Badea a făcut șpagata în pătuț și a început să mănânce din scutec pentru că seamănă cu taică-su.  Rahat, acuma le-am stricat două glume. Și n-o să le mai facă. Că-s genu care când fac o glumă mediocră și ușoară, verifică tot internetul să nu-i mai vină nimănui vreo idee similară. Genul de băieți care se scobesc în nas, după care îl patentează, convinși că toți oamenii care se scobesc în nas îi copiază pe ei.