E deja clar că dacă moare cineva interesant sau cineva într-un mod interesant, lumea o să câştige bani din asta. O să scrie despre, o să facă filme, o să-şi dea cu părerea. O să dezgroape un unchi obscur care să spună că mortul când era mic se căca în palmă şi o clarvăzătoare care o să prezică că fantoma ne urează bucurie.

Problema e că înainte se păstra un timp respectabil de ani de la crăpăciunea decesatului, până la folosirea hoitului ca strategie de marketing. Dar acum timpul ăsta e din ce în ce mai scurt. Spre exemplu, de la unşpe septembrie au trecut doar vreo 5 ani până s-au încumetat unii să facă film. De la Michael Jackson au trecut doar câteva luni şi acuma ţopăie prin cinematografe, făcând bani pentru oameni care mai trăiesc. Băieţii de la Antena 3 au reuşit un record şi l-au dat mort pe Gheorghe Dinică deşi omul încă mai mişcă.

Aşa că m-am gândit eu, ca posibil viitor faimos, dacă tot e să profite cineva de moartea mea, DE CE N-AŞ FI EU ĂLA? Nu ? Dacă tot se scrie preventiv, din timp de moarte, de ce să nu scriu eu despre propria mea moarte şi să scot bani din ea cu mult înainte de a muri? Cine e mai în măsură să profite de hoitul meu, decît proprietarul hoitului meu, adicătelea eu? Aşa că am scris de pe acuma un articol scurt despre moartea mea:

Astăzi, 25 Decembrie 2184 s-a stins din viaţă… cîcat cu metaforele ăstea… o crăpat cel ce a fost Radu, la frageda vârstă de 199 de ani. Moartea a survenit, se pare, accidental, luîndu-l prin surprindere pe omul încă în putere. Cu o sticlă de vin într-o mînă, o sticlă de vin în altă mână şi o sticlă de vin între dinţi, Radu a ordonat unui pluton de 87 de prostituate să facă o piramidă de prostituate peste el. Se pare că a subestimat greutatea unei piramide de 87 de prostituate şi a fost stâlcit de viu. Împreună cu primul rând de prostituate şi al doilea care doar şi-a rupt coastele. Ultimele lui cuvinte au fost „sfinte cîcat!” după care a fost stâlcit de viu, câcatul ţâşnind din el ca pasta de dinţi din tubul de pastă de dinţi. Singurul lucru solid care a rămas din el a fost impresionanta pulă care, încă sculată, a rezistat greutăţii celor 87 de prostituate neîndoindu-se, ba din contra, perforând un plămîn prostituatei Gina de fix deasupra.

Stră-stră-stră-stră nepotul lui Radu, Radu Radu Jr. V-lea a spus pentru presă:

-Dă-l în pula mea de hodorog odios. Bine că a murit! A futut-o pe nevastă-mea! Ăla micu al meu s-ar putea să nu fie fii-mio ci de fapt stră-stră-stră-unchiul meu. Îţi dai seama ce de căcat e să-ţi creşti stră-stră-stră-unchiul în loc de copil?! Şi nici nu mi-a lăsat nimica. Din toţi banii şi-a făcut o rachetă de aur în formă de cruce cu care să fie trimis spre soare! Moşu’ dracu’!

Nu înţeleg de ce la baie în Silver Church la masculi scrie „gentlemen”. Ca să mă facă să mă simt prost când mă piş în chiuvetă, sau ce?

Dar cel mai tare nu înţeleg cum de a avut Ştefan Bănică ŞAPTE concerte de crăciun sold out la sala palatului anul trecut. Cine sunt aceşti oameni ? Cui îi place Ştefan Bănică? Unde trăiesc aceşti oameni? Cum arată? Sunt umani? Ce om întreg la minte ar asculta Ştefan Bănică junior? Oare cunosc pe cineva care ascultă Ştefan Bănică în secret şi nu ştiu? Oare când asculţi Ştefan Bănică în secret, te şi fuţi în cur în secret? Sunt secrete combinate? Oare când te fuţi în cur în secret, ţi se face poftă de Ştefan Bănică?

Oare Ştefan Bănică, când se fute în cur în secret, cântă?

Nu înţeleg de ce când o prietenă vorbeşte de o prietenă de-a ei şi o întrebi cum arată acea personajă necunoscută începe „păi are ochii căprui, şatenă, e berbec”. Ce scrotu’ meu relevanţă au ăstea? Cu ce mă ajută să îmi dau seama dacă vreau să o fut sau nu culoarea ochilor? Până şi mărimea labiilor contează mai mult decât culoarea ochilor. Dacă-s mari ca nişte draperii pe pulă mă inhibă şi termin greu de zice aia că-s expert dar de fapt mă scârbeşte pizda ei şi de-aia nu termin. Am observat empiric că cu cât o tipă este mai albă la ten cu atât are labiile mai mari. Zic de ăstea albe albe. Cu pistrui gen.

Dar nu înţeleg ce muzică e aia a lu ŞtâbâJâr ăsta. Adică eu ştiu patru genuri muzicale. E rockereală şi alte chestii faine, e manele gen Celelalte Cuvinte, Iris şi Bere Gratis, e hause, la hause intră minimale, trance, techno, dubstep şi alte chestii de pastilaţi pe care nu le înţeleg că nu mă pastilez. Şi muzica pe care o ascult io, care e coiul pizdei.  Da’ Elvisucă ăsta, ce cântă? Nu înţeleg ce e laba aia muzicală pe care o vomită în microfon.  

Nu înţeleg dacă ar trebui sau nu să-mi spăl halatul de baie. Nu l-am spălat de 2 ani dar îl port numa când sunt curat, adicătelea după baie. Daca porţi un lucru doar curat, poate deveni murdar? De unde murdărire? Şi totuşi am învăţat de la teve că murdărirea este bună.

Dar cel mai tare nu înţeleg procesul creativ al lui ŞtB, la versuri. Ia un nume de femeie şi dup-aia o acţiune care rimează. Hmm… veta…. a înfundat chiuveta! Rodica…. ce pula mea face rodica… Rodica nu ştia nimica! Geta a îndoit chiureta, Suzana şi Roxana au furat banana şi Mihaela mi-a dat sculament. Ce uşor poate să fie să scrii versuri!

Nu înţeleg cum Ştefan Bănică Junior poate fi un asemenea căcat de om.

Dead Elvis & His One Man Grave – R.I.P baby

1. Scriu ce vreau cand vreau. Oamenii care dau comentarii cu „scrie ceva” „scrie despre” – ban pe ip

2.  Ala cu comentariul „primul”  – ban pe ip

3. Nu am niciun interes sa va fac pe plac. Ma doare in cur de preferintele voastre. In asa hal incat daca citesc chestii de genu „mie nu-mi place asta”, „cand scriai despre y era mai hazliu” pur si simplu ma scarbeste in asa hal ca sunt niste persoane care cred ca stiu mai bine decat mine ce trebuie sa fie aici incat ma simt obligat sa le dau ban pe ip.

4. Comentariile care nu spun nimic – sterse

5. Comentarii cu linkuri cate blogurile voastre de cacat si alte cacanarii de cacat – banip + o muie

Nu intelegeti niste chestii simple. Scriu ce vreau cand vreau. Comentariile voastre negative si pretentiile nu ma influenteaza si nici nu ma deranjeaza. Pur si simplu va vad ca pe niste oameni care n-au platit bilet da’ au venit cu pretentii si ma simt dator sa va tai macaroana pentru tupeul afisat. Atat. Calm si cu detasare.

Asa ca ori stati cuminti in bancile voastre si asteptati pana cand o sa am eu chef sa fac ceva (ce vreau eu, nu ce vreti voi), ori va ridicati frumos si plecati in liniste. Astea sunt singurele doua optiuni. Orice alta actiune rezulta in ban pe ip, mail, si orice altceva. Mi se pare putin jenant sa trebuiasca sa va amintesc din cand in cand ca nu aveti niciun drept/contributie pe aici.

Stiu ca nu toti cititorii mei sunt cretini. Si am si cum sa va demonstrez.  Din 3500 de unici zilnic sunt cam 50 maxim care comenteaza. Din astia, vreo 35 sunt oligofreni. Asta inseamna 1% din cititori.  Din pacate astia 1% sunt mai zgomotosi decat restul si se vad mai bine, cu toate ca la scara mare sunt nesemnificativi. De aceea ma voi stradui sa fie la fel de nesemnificativi si in comentarii. Pe cuvantul meu ca pana la craciun toata smegma asta de prosti care trolleaza comentariile o sa dispara.

Acuma capu’ la cutie. Am sa scriu cand am sa am chef. Nu trebuie sa justific nimic nimanui.

Satira politică e ceva uşor de făcut. Se ia ceva ce e deja hazliu şi se pun personaje politice pe deasupra.

E atât de uşor încât şi Divertis ar reuşi să o facă, doar că, din păcate, sunt lipsiţi de orice urmă de umor.

Deci se ia  ceva deja hazliu, cum ar fi GĂOZAURII şi se transformă.

Perfect, nu ? Doar e campanie electorală. Trebuia să fac şi eu ceva în temă