Pentru început, doresc să repet sistemul de votare de duminica, sa va intre in cap.

Se ia o tuşieră.
Se intră cu tuşiera în buzunar la vot.
Se lasă ştampila din mână.
Se scoate pula, se dă prin tuş şi se pune pe băsescu, antonescu, geoană şi oprescu.
Restul sunt prea nesemnificativi să îţi întinezi pula cu ei.
Dacă eşti femeie desenezi o pulă cu pixul, altă soluţie n-am.

dar pana atunci

Fiind un guru al modelelor în viaţă, mă tot întreabă cetăţeanul neinspirat cu cine să voteze. Aşa că mă simt obligat să o ard serios vag, pe acest subiect, ca să ştiţi şi voi ce să faceţi cu ştampila.

Să analizăm opţiunile.

1.Băsescu. Băsescu nu mă atinge cu nimic. Mă lasă complet rece. Nu îl urăsc nici nu-l simpatizez. Nu l-aş vota dar nici nu aş vota pe cineva doar ca să nu iasă Băsescu. Votul negativ mi se pare cel mai scârbos compromis. E ca şi cum ai ajunge la pârnaie şi i-ai suge pula colegului imens de celulă ca să te scutească de futat în lorgean. Cea mai cruntă specie de cretini e cea care votează cu X ca să nu iasă Y. Nu o să votez Băsescu şi nici nu o să votez împotriva lui Băsescu. Prefer un vot nul decât să votez Băsescu.

2. Antonescu. Sincer, chiar aveam de gând să-l votez pe ăsta. Pletos arogant de la Tulcea, ca şi mine. Dar are două fraze mici care m-au deranjat. Sloganul „scoatem România din criză” îmi insultă inteligenţa. Nu poate preşedintele să scoată ţara din criză cum nu poate să o scoată din sistemul solar. Nu e de competenţa lui. Criza nu este o criză naţională. E una mondială. Nu avem cum să ieşim din ea decât o dată cu restul lumii. Şi chiar dacă am avea, NU E DE COMPETENŢA LUI. Trebuie să fii un cretin care nu ştie care-i rolul preşedintelui să crezi o asemenea prostie. Şi să îl votez pe ăsta e ca şi cum aş crede prostia. A doua chestie fabuloasă e sloganul lui „revoluţia bunului simţ”. El. El. Un arogant chiulangiu care nu făcut nimic în parlament decât să ia oamenii la pulă. El are „bun simţ”. Cel mai nesimţit om din politică (dacă excluzi retarzii gen Vadim, becali etc) vrea „bun simţ”. Nu mă deranjează că e nesimţit. Îmi plac nesimţiţii. Şi eu sunt. Mă deranjează ipocriţii.

3. Geoană. E o regulă de aur: Niciodată PSD. Poate să vină şi Iisus a doua oară, dacă vine din partea PSD-ului nu o să-l votez.

4. Oprescu. Oprescu e o glumă. Ca primar al Bucureştiului tot ce ţin minte să fi făcut el e să fi spus SF-uri cu autostrăzi suspendate, cel mai mare cârnat din lume şi cea mai mare adunare de moş crăciuni. Cred că dacă ar ajunge preşedinte ar aduna şi mai mulţi moş crăciuni şi ar face un cârnat şi mai mare. Nu am nevoie de aşa ceva.

Deci toţi 4 sunt de căcat. Să stai acasă nu protestezi nimic, doar demonstrezi că eşti leneş. Soluţia este mai jos.

Se ia o tuşieră.
Se intră cu tuşiera în buzunar la vot.
Se lasă ştampila din mână.
Se scoate pula, se dă prin tuş şi se pune pe băsescu, antonescu, geoană şi oprescu.
Restul sunt prea nesemnificativi să îţi întinezi pula cu ei.
Dacă eşti femeie desenezi o pulă cu pixul, altă soluţie n-am.

Nu e nicio glumă. Eu o să pun pula pe toţi 4. Super serios. Vă recomand să faceţi la fel. Ăsta e protest faţă de clasa politică, nu statul acasă. Duminica vin cu poze cu faptul. Va astept si pe voi cu poze.

Era o noapte de vară. Ţin minte clar anul că era ăla cu eclipsa, 1999. Abia îmi luasem carnetul. Nu vreau să îmi justific teribilismul. Nu e nimic justificabil. Eram beat, arogant şi prea plin de mine să îmi pese.

A sărit din nimicul drumului întunecat de ţară, prea repede să pot să pun frână. S-a învolburat pe capotă, frângându-se târât pe şoseaua din spatele meu. Am întors şi am coborât. Inima mi se crăpa de coaste. Era încă vie. Abia. Ţigancă bătrână, uitându-se cu ură şi speranţă în acelaşi timp la mine. Se vedea clar că nu va supravieţui. Abia mai respira, o dâră de sânge scurgându-i-se din gura zdrobită. Gândul odios, concluzia inumană mi s-a strecurat rapid în minte. Eram tânăr şi prost. Dar eram tânăr. Nu se merita să îmi stric toată viaţa pentru o greşeală. O singură greşeală. Un căcat de greşeală. Răul era deja făcut. Nu aveam cum să o ajut cu nimic, chiar dacă aş fi sunat pe cineva. Nu o ajuta cu nimic să îmi stric eu viaţa.

Nu mă văzuse nimeni. Am luat-o de mâini şi târât-o în lanul de păpuşoi. Horcăia a moarte. M-am întors şi am plecat.

-Mă laşi aici? scuipă o întrebare, printre dinţii rupţi ţiganca bătrână.

Nu am zis nimic. Am mers în continuare spre maşină. Şi atunci un foşnet undui din frunzele de porumb. Un vânt tânguit se ridică din pământ şi îmi ţiui în urechi. Şi vocea ei cârâi puternic, cu ecou:

– Blestemat să fii! Târâtură fără suflet! Te blestem ca peste zece ani, în orice bar ai ajunge, oricând la orice oră să cânte Michael Jackson! Poate să fie de rockeri, poate să fie de manelişti. Dimineaţa, seara, weekend, nu o să conteze! În orice cârciumă, bodegă, bar, bombă, dugheană, restaurant, cămin cultural sau autobuz cu casetofon vei intra, inevitabil va cânta Michael Jackson! Nu o să poţi să bei o bere fără să-l auzi pe Michael! Blestemat să fii!

M-am întors spre ea, furibund. Ochii îii luceau roşiatic, ca jarul când se stinge. Am răcnit râzând.

-Babă proastă! Nu îmi imaginez un context socio-cultural în care să fie plauzibil blestemul ăsta al tău peste fix zece ani! Taci! Taci şi mori!

M-am suit în maşină şi am condus până s-a terminat benzina. Deja eram convins că a trecut şi că am scăpat. Şi de ea şi de blestemul idiot.

Crunt m-am înşelat.

Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie îmi place să mă uit la rahaturi.  Uneori când sunt beat sau plictisit sau o combinaţie de cele două dau drumul la televizor şi încep să caut rahaturi retardate la care să mă uit şi să râd. Dar nu orice tip de rahat retardat, gen Ciutacu sau OTV la care se uită şi râd neofiţii. Nuu, fiind un profesionist, caut rahaturi obscure. Şi care să mă uimească prin retardarea lor din prima. Şi aşa am dat accidental, de câteva ori în decursul vieţii mele absurd de lungi de „Stăpânul Fiarelor”(naţional tv momentan). Zis „BeastMaster” pe limba lui oficială adică canadiano-australiana, care e ca engleza doar că vorbită de oameni mai penibili.

A nu se confunda cu „BreastMaster” care sunt eu pentru că pot face orice sfârc de duduie să se întărească doar uitându-mă concentrat spre direcţia lui generală. BeastMaster e un serial despre un domn pe nume Dar, care este Stăpânul Fiarelor. Fiarele lui sunt doi dihori şi un tigru. Şi un vultur. El e stăpânul lor şi vorbeşte cu ele, deşi ele nu vorbesc înapoi. Dar ce îl face pe Dar hazliu neintenţionat este că 90% din serial (zic din cele 25 de minute în total cât m-am uitat în toată viaţa mea) nu face nimic decât să meargă printr-o pădure care seamănă izbitor cu aia de la Hanu Conachi îmbrăcat doar cu o piele peste peleu. Aş putea să fac şi eu serialul ăsta, filmat cu telefonul doar că n-am dihori, pectorali masivi şi chiloţi de piele.

Dar avea dihori mult înaintea lui Cătălin Botezatu, deci el e adevăratul trendsetter. Şi Dar mai are şi o măciucă sau gen. Un putregai alb cu care se bate. Sau molestează dihorii cu el. Dracu ştie. Ca să înţelegeţi mai clar, vă prezint această poză:

Şi pentru că un tip tăcut, pectoralos care aleargă prin pădure cu doi dihori şi un dildoi ce ar umple orice cur din lume nu era destul de ghei, producătorii s-au gândit să îi dea şi un prieten de tras la lorgean, pe Tao. Prima întrebare pe care ţi-o pui când îl vezi pe Tao e „unde pula mea au găsit ăştia un asiatic la Hanu Conachi?”. Că deja e evident că e filmat în pădurea de la Hanu Conachi, chit că scrie acolo Canada-Australia sau gen. Acest gheu (un gheu doi ghei) Tao nu face absolut nimic decât să vorbească prostii şi să nu aibă pectorali. Adică exact opusul lui Dar. Şi e atât de vizibil agasant încât chiar îţi vine să TE UIŢI la serial în speranţa că Beastmasteru o să îi fută o stalagmită în gură ca să tacă din faţă. E Atât de enervant de zici că e francez.

Deja în acest punct, sincer, am pierdut mai mult timp din viaţa mea scriind despre acest serial decât am pierdut uitându-mă la el. Pur şi simplu este atât de fascinant şi îndestulător în acelaşi timp.

Şi mai e şi Curupira. Care are un nume hazliu. E bună gagica ea aşa, da mie mi-ar fi ruşine să urlu după ea într-un bar „Fă Curupiro, când te întorci de la căcăştoare adă şi mia decât o bere!”. Deşi la un sex i-aş zice „Fă Curupiro, cre-că-ţi rup curu în tine, fă! O să facă căcatu-n tine ca limba-n clopot!”. Curupira face împachetări cu nămol.  Dacă vreţi să o vedeţi fără nămol, e aia Claire din LOST. Personal îmi place mai tare cu nămol însă. Ridin’ dirty.

Şi mai e şi regele Zad. El are o lingură cu ţepi.

Dar cel mai şi cel mai hazliu personaj şi motivul pentru care m-a, rîe… eh.. vă zic data viitoare. Când ne dăm pe Youtube prin analele televiziunii australiene. Dar hai că vă dau un indiciu. E ăsta.

Pe biroul meu de la muncă se află această minunăţie primită acu’ câteva luni de la o fană.

Nu. Nu e photoshop.

Zaptacular!