Da. Ştiu. A trecut ceva timp de miercuri da’ dacă dădeam io chestiile la timp, mă făceam Andreea Esca. Aşa că lăsaţi comentatu’ că mă pun pe povestit. O să fie lung, aşa că partea a doua mai când o fi soarele pe cer de trei suliţe şi doua puli, să nu faceţi supradoză de citit, că cică la voi ăştia cu ADHD care populaţi netu’ va trebuie scurt şi des.

Moşeală (de la moshing, En) : Cea mai masculină ocupaţie de la un concert. E acţiunea de a sări, relativ în ritmul muzicii, spre oamenii din jur,  într-o veselie violentă, cu intenţia de a le îndoi puţin oasele. Aceasta se face în două moduri. Ori pe faţă, sărind mai mult cu umerii în ei sau împingându-i cu palmele deschise, sau, mai meschin, pe neve, dacă nu te gineşte nimeni, dându-le coate, genunchi şi pumni în locuri moi.  Nu contează tipul de concert, sau locul. Dacă ai destui nebuni în jur, poţi face moşeală şi pe Direcţia 5. Vă spun din experienţă.  Unii spun că moşeala e acelaşi lucru cu pogo-ul. Unii sunt cretini. Aceiaşi unii. Pogo e un termen de căcat şi propagat de nu-metalişti, pokemonaşi şi alţi pârţărei. Există multe diferenţe. În primul rând, “pogo” sună imbecil, ca nume. Cine spune pogo cu voce tare merită un genunchi în mandibulă. În al doilea rând, scopul pogo-ului este mai mult de a sări ca o găină fără cap pe acolo, şi mai puţin în a îndoi oamenii din jur. E varianta pentru fătălăi a moşelii.

Trecând de noţiunile introductive, ne băgăm în naraţiune.

Eram io la concertu’ Gogol Bordello, suspect de treaz, că organizatorii, lua-le-aş mumele-n ştangă, au socotit berea cum socotesc femeile cu câţi s-au futut la viaţa lor. Le-a dat muuuult mai puţin decât cerea realitate. Deci eram suspect de treaz, încep ăştia şi mă pogorăsc în faţă cu un amic cât malu’ să o punem de o moşeală fără chef. Că totul e fără chef dacă n-ai alcool la bord. Şi ginesc io trei hipstăraşi de-aia cu fulare, futu-i şi pe ei în gură de trendsettări, care săreau aşa cam în doru pulii, râzând. Din prima mi-am dat seama că-s cretini. Nu numai după fulăraşe sau stilul homoerotic de a se îmbrăţişa în săritură. Da’ râdeau cu gura deschisă, ca nişte începători. Un umăr bine plasat şi îşi secţioneau limba-n semilună cu propriii dinţi. Şi îi fac semn lu’ ăsta cât malu’ să ne băgăm în ei.

Şi aici au decurs nişte probleme de fizică. Sau de fizic. Ăsta cât malu’ putea să îndoaie la ei ca la fasole, da’ e mai milos aşa şi îi menaja dezamăgitor. Io aveam probleme cu Newton. Mai exact, locul era foarte mic şi strâmt şi înghesuit. Ca o pizdă de 11 ani. Şi forţa e cam masa ori acceleraţia, ori io cum n-am masă şi acolo n-aveam nici loc să mă accelerez, deci forţă pula. Era nevoie de un erou.

Şi, din stânga mea, un ero….

Da. M-am întrerupt în mijlocul cuvântului. Restu’ mai încolo. Restu’ are şi poze. Relativ…

Probabil aţi auzit că nenea Nati Meir candidează la preşedinţie. Probabil vă întrebaţi cine pula mea e Nati Meir. Exact. E ăla care o are pe Monica Columbeanu purtător de cuvânt. Nu prea îl ştie nimeni, şi totuşi, de unde şi până unde crede el că are şanse să câştige?

Ei, în timp ce mă câcam, am elucidat misterul!

Logic, populaţia care se duce la vot sunt babele proaste. Toţi cu IQ-ul peste 80 şi vârsta sub 50 se pişă pe el de sistem politic şi îl ocolesc ca pe rudele ălea care iau bani cu împrumut.

Ce ar vota babele proaste? ILIESCU!
Evident, Iliescu4ever. Iliescul, eternul şi nemuritorul şobolan comunist.
Din păcate, nu mai poate candida. Şi-a făcut norma. Da’ cum se uita aşa în oglindă Nati, a ginit el o asemănare clară între el şi Ilici şi probabil a tras concluzia că babele proaste o să pună ştampila din confuzie…

Io zic că are şanse.

Mda. Probabil la ora asta deja sunt în drum spre concertul Gogol Bordello, unde o să-mi dau  coate cu ghiorţanii şi o să arunc beri sub nas. Când am fost acu’ 2 ani, fu mişto. Acum sigur n-o să mai fie că au auzit toţi hipstării corporatişti de ăştia şi că sunt “cool” deci probabil o să mă iau la bătaie cu cineva.

Dar iar deviez de la subiect. O să-mi port chiloţii mov, de ocazii speciale. Îs epici şi coaiele mele vor rezida în ei. Observaţi că au căpătat o formă pronunţată de la presiunea masivă la care sunt supuşi în zona pulii.

Se întreabă lumea de ce metaliştii sunt luaţi la mişto. De fapt, nu se întreabă nimeni. E evident că 99% din ei sunt megapenibili. Avem aici un exemplu clar şi dureros, luat de pe hai faiv dă metalişti autohtoni. Nu am înţeles clar ce cântă, sau ce cântau, sau de unde sunt că eram prea ocupat să-mi ţin mandibula să nu se fisureze de atâta râs.

Avem de la stânga la dreapta:

Omul excepţie, pe care poţi să-l fuţi din greşală la beţie.  Bine, la beţie cruntă. Are tricou cu Megadeth, probabil din cauza că-i place cuvântul, şi cămeşuţă de grunge gay. Nu ştiu acuma dacă există grunge gay, probabil Stone Temple Pilots se aprope cel mai tare de acest gen pentru că este o futere în cur de formaţie, dar deja am deviat. Ce cămăşuţă mişto are!

Al doilea a optat pentru ceva mai clasic, Metallica. Nu poţi greşi cu Metallica. În caz că cineva spune “Coaie, Metallica îs de căcat!”, poţi să o salvezi cu un  “Da, coae, acuma de la St Wanker încoa, da la Ride the Lightning erau parul coiului!”. Ceea ce e destul de just. Din păcate a găsit doar mărimea de fete la tricou. Da’ n-are probleme, că oricum arata ca şi cum nu i-a dat testosteronu’ prin organism

Al treilea s-a pus strategic în mijloc, că la gabaritul lui de mamut s-ar fi înclinat poza dacă ar fi stat la margini. Încearcă să pară fioros el acolo, strâmbând din mestecătoare, dar arată mai mult supărici de parcă le-a mâncat pachetul următorilor doi sfrijiţi şi îl doare burtica, ceea ce a şi făcut probabil. Totuşi, tricou cu Slayer. Asta chiar e o formaţie de care n-ai ce să zici. Deşi na, la cât stomac are, încăpea o enciclopedie de formaţii de metale.

Mai ţineţi minte puletele ăla pe care l-a avut toată lumea în clasă, cu mustaţă de-aia moale şi rară ca părul de pe cur, care nu şi-o dădea jos că nu-l lăsa mă-sa că îi zicea că dacă o rade o să crească mai deasă, şi arăta ca un mexican împuţit şi când îţi explica teoria imbecilă a lu’ mă-sa cum că dacă te razi creşte mai des te enervai şi îi futeai un bocanc în gură, de i se bălăngăneau dinţii, urlând “CE PROASTĂ-I MĂ-TA!”. Nu ştiu de ce, da’ tipu’ ăsta al patrulea îmi aduce aminte de el. S-a umplut de brăţărele, ca toţi hipstării handicapabili. Măcar, aici o mişcare inteligentă, şi-a luat tricou cu KalapacS. Singurul lucru pe care pot să-l zic de formaţia KalapacS eu, sau oricine nu e ÎN formaţia KalapacS este “CINE PULA MEA E KALAPACS?”. Strategie bună.  Nu pot să zic că e de căcat, că de, habar n-am cine îs ăia. Probabil îs de căcat.

Şi ultimu’ na, să facă notă discordantă e tuns scurt. Probabil s-a băgat într-o trupă de metale ca să nu-l mai bată băieţii la şcoală, dar a aflat abia mai târziu că nu îi aduce nici un “street cred” mişcarea asta, şi tot şi-o ia. Lănţucu’ frumos, peste tricou, să vadă lumea că se asortează cu cerceii. Nu pot să nu observ şi tricoul. Să-l fut în gură pe Rob Halford. De fapt, nu, că i-ar plăcea lu’ găozarul ăla chel şi piţigăiat.

Am ajuns la două pachete pe zi. E chiar naşpa. Nu că mi-ar păsa de sănătate, îs tânăr, organismul suporta. Cine dracu’ vrea să moară la 80 de ani, dupa 30 de ani de boli cronice? E mai mult de bani. Pula mea, 60-70 de mii pachetul, mă aduce la sapă de lemn.  Habar n-am ce să fac. Nici nu-mi vine să mă las. Am încercat cu de-ălea mai ieftine, da-s jenante. Mai bine stau fără decât să mai cumpăr porcării.

Ţin minte prima dată că am luat de la un prieten, a râs de mine. Mult mai târziu am cumpărat un pachet singur. Mi-era rusine să îl cer, să nu mă întrebe vânzătorul câţi ani am, dacă ştie maică-mea şi alte chestii. Acuma, ma duc si le cumpar de parca ar fi ceva banal. După atâţia ani mi se pare complet aiurea să mă las. Dar totuşi… doua pachete de prezervative pe zi… deja nu mai am bani de chirie