Salut, sunt Radu și nu vreau să mă cac pe mine dar am mai multe ore de seriale văzute la viața mea decât ore de muncă. Așa că, în calitate de autoritate supremă în seriale, sunt capabil să spun ce suge și ce nu suge în domeniul ăsta.
Așa că vom vorbi despre seriale la care se uită toată lumea, cu toate că sug. Astăzi, ”Walking Dead”
Walking dead este o telenovelă care se ascunde sub un serial cu zombie. Ca o tipă care îți bate la ușă și încearcă să te convingă să-l primești pe domnul nostru Iisus Hristos în inimă, și când vede că începi să închizi ușa, îți arată oleacă de bulan. Tu, ca prostul, vezi oleacă de bulan și deschizi ușa iar. Moment în care maimuța începe iar să vorbească de mântuire și Iisus Hristos. Și tot așa. Exact așa e Walking Dead.
1. Walking Dead e prost pentru că are între 4 și 11 minute de acțiune pe episod, cu zombie, mize și împușcături și restul până la 42, de oameni care merg și vorbesc căcaturi.
Căcaturi atât de irelevante și anoste încât trebuie să dai cu skip altfel simți cum îți scade inteligența, cum ar fi:
Discuții interminabile despre ce simt fiecare în legătură cu ce s-a întâmplat în cele 4-11 minute în care a fost acțiune. Și ce simt ei în legătură cu ce simt alții în legătură cu minutele alea.
Discuții interminabile despre condiția omului în lumea asta nouă, în care îți pierzi umanitatea ca să supraviețuiești. Ceea ce ar fi aproape OK dacă ar spune ceva nou, dar e același căcat de 5 sezoane.
”-Hurr durr, decizii grele!
-Hurr durr dar daca decizii grele, noi măcar oameni ?
-Hurr durr balans între decizii grele și noi oameni!
– Ok gen. Carl, nu te mai scobi în nas cu pistolu, în pula mea de handicapat mintal!”
E o regulă de bază în seriale bune ”show, don’t tell”. Vrei să arăți că e o lume grea cu decizii morale complicate? Arată-i pe oameni cum le fac, nu cum vorbesc despre ele, în pula mea. Trăirile și credințele personajelor, într-un serial bun, se văd din acțiunile lor. Nu le povestesc în timp ce merg prin pădure cu pușca în mână timp de 30 de minute.

2. Walking Dead e prost pentru că încearcă să fie realist și suge la asta. E greu și fără sens să faci ceva realist cu zombie. Zombie, cum i-au făcut Romero și alții, nu au fost niciodată un concept de luat în serios. În filmele cu zombie originale, de la care a pornit toată treaba, dialogul era ridicol, actoriceala ieftină, acțiunea bazată mai mult pe mațe sărind decât pe chestii complicate, și zombie o parodie a presiunii sociale. Care te obligă să faci parte din grupul de ”supraviețuitori” ca să nu fii mâncat de viu. A faptului că societatea, și la nivel micro, funcționează pe compromis. Cine nu face compromis, ajunge halit de zombie.
Dar nu, Walking Dead ia zombie în serios. N-au înțeles valoarea lor de metaforă a unei capcane ușoare, în care oamenii cad doar din cauza inadaptăriii sociale. Vor să îi prezinte ca pe un pericol real. Mulți oameni care se mișcă foarte lent. De câte ori poate să apară un zombie de după un copac și să facă ”bau” și tu să-l iei în serios?
Un alt lucru pe care încearcă să-l facă serios și nu le iese, sunt personajele negative.
”Salut, eram niște băieți de gașcă dar ne-au supărat unii așa că ne-am decis să mâncăm oameni. Nu contează că tehnic lumea e destul de vie și verde încât sa nu avem nici un motiv obiectiv pentru a mânca oameni. Știu că e ridicol și absurd, dar voi trebuie să vă prefaceți că ne luați în serios. Am să vorbesc jumătate de oră despre motivația mea, ca și cum nu e ridicolă și chiar s-ar putea întâmpla oamenii să o ardă așa. DECIZII MORALE GRELE!”
”Salut, am o gașcă de supraviețutori și m-am gândit că e important să existe disciplină, așa că pocnesc pizde sfrijite peste muian fără motiv, după care vorbesc jumătate de oră despre modul meu de a organiza lucrurile ca și cum ar avea sens. DECIZII MORALE GRELE!”
Și de-asta Waking Dead suge la realism. Pentru că încearcă să se ia în serios. Să facă niște oameni complecși, care au ajuns să facă decizii grele ca să supraviețuiască. Doar că deciziile grele nu au sens, și personajele negative sunt niște caricaturi pe care cu cât încearcă să le justifice mai tare, cu atât ies mai ridicole.
E ok să ai canibali nebuni într-un serial. Dar când canibalii nebuni încearcă să se justifice și să ți se prezinte ca ceva ce s-ar putea întâmpla, și cu cât vorbesc mai mult, cu atât îți dai seama că nu au nici un sens ca oameni și sunt băgați acolo doar ca să aibă băieții buni niște dușmani originali, se fute buha. Repet, nu am nimic împotriva canibalilor, dar nu ai cum să îi faci ridicoli și să te aștepți să îi ia spectatorul în serios.

3. Walking Dead are cea mai mare pondere de episoade de umplutură din istoria serialelor.
Un băiat care știe mai multe despre seriale decât mine mi-a făcut acu câțiva ani o observație foarte bună despre genul ăsta de seriale. Era pe la sezonul 2 atunci, când nici măcar nu mergeau în timp ce vorbeau. Doar stăteau la o fermă și vorbeau.
Fiecare sezon are doar 4 episoade în care se întâmplă ceva: Primul, ăla de dinainte de pauza de iarnă (jumătatea sezonului), ăla de după pauza de iarnă și ultimul episod. Dacă vezi doar astea 4 episoade și atât din fiecare sezon din Walking Dead, nu pierzi nimic. Restul sunt zdrobitor de proaste. Au în medie doar vreo 5-6 minute în care se întâmplă ceva (de obicei moare un negru sau e pe moarte și vorbește despre asta). În rest, mers și vorbit despre cum viața e greu din partea unor personaje lipsite de profunzime și personalitate, care-s aduse artificial în situații în care să se certe.
Dar, cu toate astea, Waking Dead e un serial distractiv pe alocuri. Alea 4 episoade pe sezon chiar sunt ok de văzut. La restul, dacă nu te uiți cu skip, să intuiești cele 9/10 scene în care oamenii vorbesc despre ce simt în legătură cu ce s-a întâmplat, deși se subînțelegea deja, și să sari peste ele, ești prost. Nu există nici un motiv pentru care ai pierde mai mult de 20j de minute din viață pe episoadele de umplutură. Trebuie doar să te prinzi când gagica îți arată alea 2 minute de bulan și să-i închizi ușa în nas în cele 40 de vorbit despre Iisus.
Și acum să vă dau și trei alternative mult mai bune, cu zombie, pentru că voi sunteți proști și vă uitați la Walking Dead.
1. Z Nation

E un serial nou, la sezonul 1. Dar este un serial autentic cu zombie, care respectă genul. Nu încearcă să se ia în serios. Nu încearcă să fie dramă. Nu încearcă să aibă personaje complicate care vorbesc despre dilemele lor morale interne. Are acțiune, zombie, o misiune și oameni care mor. E jucat prost. Are dialog cretin. Efecte speciale ieftine. Ca filmele cu zombie old school. Respectă genul, nu încearcă să te păcălească cu niște zombie să te uiți la o telenovelă. Are o tornadă de zombie și un zombie care se sparge cu iarbă. Ce să vrei mai mult?
2. Dead Set

Dacă n-ai văzut nimic făcut de Charlie Brooker (weekly wipe, black mirror) înseamnă că mă-ta te-a făcut prost. E un tip foarte amuzant, foarte cinic și extrem de bun la scris. Spre exemplu acest sketch în care explică tot ce e greșit în televiziune.
Și în 2008 a făcut o mini-serie cu zombie genială. Se cheamă ”Dead Set” și e despre apocalipsa zombie, simțită din casa big brother, de niște cârnați antipatici de reality TV pe care abia aștepți să-i vezi cum mor. Are dramă, are umor negru, are finalitate, ce să ne mai căcăm pe noi, e cea mai bună chestie făcută cu zombie vreodată.
3. Walking Dead jocul

E mai mult poveste interactivă decât joc. Dar m-a făcut să simt chestii. Și a făcut personaje de care mi-a păsat. Spre diferență de alea din serial.