Monica Macovei e un nonsubiect

miercuri, 8 octombrie 2014

Văd în ultimele zile oameni care scriu articole stufoase la modul serios despre candidatura Monicăi Macovei. Îi analizează trecutul, prezentul, campania, platforma. Stau să explice unde greșește și unde o zice corect.

E ca și cum aș anunța eu că vreau să mă propulsez până pe Lună, dând din mâini și trăgând bășini, ca să construiesc acolo o statuie de aur a lui Mihai Eminescu și oamenii ar începe să ridice următoarele probleme:

De ce Lună și nu Marte? Nu e Marte un corp spațial mai important?
Totuși, Eminescu? Adică na, e poetul nepereche, dar mai e el relevant în secolul 21?
Am motive sincere să zbor bășindu-mă până pe Lună ca să construiesc o statuie a lui Eminescu sau o fac doar așa, pentru imagine?
Nu mai bine aș face o statuie a lui Nicolae Labiș? Că Eminescu are destule. Chiar mai e nevoie de o statuie a lui Eminescu?

Sunteți tâmpiți. Nu contează ce planuri am după ce ajung pe Lună, nu așa funcționează gravitația.

80% dintre oamenii care o să se prezinte la vot habar nu au că Macovei există. Am eu mai multe șanse să câștig  la LOTO decât are ea să ajungă în turul 2. Și nici măcar nu joc la LOTO. E complet irelevant dacă Monica Macovei vrea să dea unicorni gratis la toată lumea sau să îl angajeze pe căpitanul Burcea să dea cu pula peste față la copii orfani.

Platforma ei e irelevantă.

Promisiunile ei sunt irelevante

Pozele ei cu pisici sunt irelevante.

Șitu că dacă ești hipster rupt de realitate și vezi pe facebook-ul tău că alți hipsteri rupți de realitate sunt super excitați de Monica, ai așa, impresia că are o șansă. Că un procent semnificativ din oamenii pe care îi cunoști se duc să voteze cu Monica. Așa funcționează naivitatea. Ai impresia că lumea e exact ca cercul tău social, doar că mai mare.

Nu  e așa. Tu și cu ăia 200 de prieteni care dau share la statusurile Monicăi Macovei sunteți toți oamenii care au auzit de ea. Nu există o masă de oameni la fel ca tine în afara cercului tău social care a auzit de Monica dar nu știe sigur care-i faza, și e datoria ta să îi convingi. Ăia sunteți toți.

Monica Macovei e doar o activitate pentru oameni rupți de realitate. Hipsteri heirupiști cu intenții bune dar lipsiți de înțelegerea lumii înconjurătoare.

Ca un copchil tâmpit care desenează o oligofrenie și vine cu ea mândru la tine, să o lipești de frigider. Ce drăguț. Se crede artist. Și te doare inima să-i zici că a desenat o oligofrenie. Că are ochii mari și e bucuros. Și oricum nu deranjează pe nimeni. Așa că il mângâi pe cap și îi lipești porcăria pe frigider.

Așa și votanții lui Macovei. Îi vezi cum se bucură la ea, cu ochii lor mari și tot ce poți să zici e „awww, ce drăgu’. Bebe se joacă de-a politica” Și îi mângâi pe creștet și să îi lași să se joace cu ștampila.  Că până la urmă ei vor să fie bine ca să nu fie rău. Nu știu destule să înțeleagă că au ales un candidat pe motive superficiale, și că alegerea lor e irelevantă. De ce să le strici plăcerea? Lasă-i să se bucure și ei că au încercat să salveze lumea.

Că au făcut tot ce le stă în putință și nu necesită prea mare efort de înțelegere.

Dar să iei în serios candidatura ei și să o analizezi pe bune e ca și cum  un critic de artă ar sta să analizeze desenul oligofren al copilului pe care l-ai lipit de frigider.

 

Monica Macovei e un nonsubiect.

Monica Macovei e soluția unei minorități extraordinar de mici de oameni naivi dar cu intenții bune, care până la urmă, la sfârșitul zilei vor doar să simtă că au încercat să facă un bine. Nu au pretenția ca efortul lor să aibă realmente vreo utilitate.

Și subiect de analiză pentru oamenii atât de plictisiți încât se prefac că iau în serios o absurditate doar ca să aibă despre ce să discute.

Și prilej pentru mine, Metaomul, să mă pogorăsc printre muritori și să sesizez inutilitatea discuțiilor despre ea. Pentru că sunt mai presus de analiști amatori. Sunt analistul de analiști amatori.

***

Niște revoltă electorală

vineri, 3 octombrie 2014

Am ieșit adineaori până afară să îmi iau un baton de unt și, în intersecție, am găsit un băiat cu glugă care tocmai vopsea niște obscenități peste un cort electoral. Băiat curios fiind, îl întreb ce face acolo. Rânjește la mine și îmi zice:

”Sunt doar un cetățean simplu, care s-a săturat de politicieni și nu vrea să le vadă meclele la el pe stradă. După ce că își bat joc de banii noștri, și-au făcut și postere cu ei. Să ne oblige să-i vedem cum rânjesc. Veseli.

Le stric pe toate pe care le prind. Indiferent de partid. Tot sistemul ăsta în care ei se prefac că e democrație, că părerea noastră contează, în timp ce mituiesc analfabeți cu o sticlă de ulei să-i voteze și deturnează fonduri spre primăriile locale, ca să numere niște băieți cum trebuie voturile, e un circ jenant. Nu ai cum să îl schimbi, da’ măcar poți să le pui bețe în roate. Să îi deranjezi puțin.”

Și nu e ilegal? îl întreb eu.

”Normal că e ilegal. Penal chiar. Ți se pare că poți să te bați cu ei legal? Păi ei fac legile, bă. Le fac să se protejeze de noi. Ca să faci treburile legal îți trebuie o masă mare de oameni conștienți. Știi ce s-a întâmplat ultimele dăți când s-a adunat o masă mare de oameni conștienți? Au chemat minerii. Și votanții lor care se bucură la o sticlă de ulei i-au aplaudat.”

Pai mare chestie. Strici niște afișe. O să pună altele, tot din banii noștri. Că doar de la buget au luat bani de campanie, nu din buzunarul lor, zic eu.

”Care banii noștri, bă? Ești prost? O dată ce au ieșit din buzunarul tău prin taxe și impozite, deja banii tăi au fost furați. Ce, crezi că dacă nu o să îi dea pe afișe, o să-i cheltuiască pe ceva util? Măcar îi fac să depună un efort în plus.”

Și ce crezi tu că rezolvi, un om răzvrătit care strică afișe? îl întreb.

”Și ce rezolvi tu, un om răzvrătit care nu strică afișe? Ia dracu un cuțit, un spray cu vopsea și treci la treabă. Nu suntem mulți, dar suntem mai mulți decât ei. Dacă am ieși toți să facem asta, cât e campania, s-ar sesiza. Ar fi un semnal, că chit că nu putem schimba rahatul ăsta, măcar îl vedem. Ar ști și alți oameni că nu sunt singuri. Că mai sunt și oameni nervoși și sătui de faptul că nu pot face nimic productiv în legătură cu asta.

Sigur. Nu rezolvă nimic să le desenezi un penis pe față. Dar te simți bine. Ți-a furat banul să-și pună fața pe stâlp, dar măcar i-ai stricat-o. Până la urmă e din banii tăi. Dacă ei nu pot face ceva util ție din banii tăi, de ce să îi lași să facă ceva util lor?

Sunt super serios. Dacă ai niște sânge în instalație, ieși afară și strică afișe. O să te simți bine. O să îi incurci și dacă o să fim destui, o să fie chiar vizibil. Mult mai vizibil decât ce faci acum, adică să discuți supărat despre politică cu prietenii tăi care sunt de acord cu tine. Suntem peste tot. Suntem mulți. Fă ceva.

Ceva la fel de inutil ca votul, pentru binele țării, dar ceva mai distractiv. Și deranjant pentru dușmanii de pe afișe.

Ia un spray și ieși afară. Curăță-ți strada de fețele lor mârșave.

Și dacă ai ghinionul să te salte pentru chestia asta, stai liniștit. Ești doar un cetățean simplu, care s-a săturat de fețele lor. E un sentiment comun tuturor românilor. Dacă intri la belele pentru asta, o țară întreagă o să țină cu tine.

Nu mai fi un cârnat care se plânge pe internet. Ieși afară și opune-te. Simte bucuria de a desena peniși pe fețele lor. Suntem mulți. Avem mai mult spray decât au ei fețe.”

M-a uimit ce mi-a zis omul ăla cu glugă. Acum nu pot fi de acord cu el. Nu aș putea să vă instig la așa ceva, pentru că e ilegal.  Așa că în caz că decideți să faceți niște ură și anarhie pe afișele oamenilor pe care îi disprețuim cu toții, să știți că eu nu sunt de acord. În nici un caz să faceți așa ceva.

La plecare l-am întrebat pe cetățeanul iresponsabil cum îl cheamă. Mi-a zis atât:

”Mă cheamă căpitanul Burcea. Am o pulă de un metru și am să-i cam fut pe toți”.

***

Greenpeace și restul idioților care au probleme cu organismele modificate genetic o sug prost

miercuri, 1 octombrie 2014

ȘOC ȘI GROAZĂ LA BOTOȘANI! BRAVII ACTIVIȘTI GREENPEACE AU GĂSIT NIȘTE ȚĂRANI PERVERȘI CARE CULTIVĂ SOIA MODIFICATĂ GENETIC.

 

Uite. S-au tras și în poză cu periculoasa soia modificată genetic care mai are puțin și scoate tentaculele la ei. Curajoși hipsteri activiști.

 

10367552_10152676757794194_2524531982253242925_n

2014 și inculții încă mai au o problemă cu organismele modificate genetic. Pentru că prostul nu știe ce e aia. Și prostul, dacă nu știe ce e o chestie, se sperie de ea. Ce e animalul ăsta, girafă? Sigur vrea să mă omoare pentru că e nou pentru mine!

Mi-e silă să explic de ce nu există nimic greșit sau periculos în organismele modificate genetic pentru consumator. ( Faptul că Monsanto are încet încet monopol pe semințe de plante modificate genetic și au destulă putere încât să controleze piața e altă discuție. Acolo e o problemă de business, nu cu GMO-urile în sine)

Dar vă puteți uita la negrișorul preferat al științei pop cum vorbește despre subiect. Vorbește bine și dacă nu ești de acord cu el, ești oligofren.

Da. Există legi împotriva GMO-urilor pentru că există foarte multe pizde proaste în lume care au impresia că dacă pe o cutie de mălai scrie ECO BIO NATURAL e sănătate pură și dacă e modificat genetic o să faci cancer la cur. N-ai ce să faci. Așa-s pizdele proaste. Se sperie de lucruri pe care nu le înțeleg. Și fiind pizde proaste, înțeleg foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte puține lucruri.

Să lăsăm respectatul legilor idioate doar de dragul sensibilității ignoranților pentru țările care-și permit chestii de genul. Aici se moare de foame. Nu avem timp să luăm fiecare proastă de mânuță și să îi explicăm că singurul motiv pentru care ea crede că organismele modificate genetic fac rău la sănătate e că mă-sa e proastă.

Ia, luați niște pulă ăștia cu Greenpeace și susținătorii lor pe cât de vehemenți pe atât de ignoranți. E eco, bio și nemodificată genetic. O să vă placă. Free range pulă.

***

Haiduci Daci Vârcolaci: Goana

luni, 22 septembrie 2014

Ziua se ridica încet, de nicăieri. Copitele cailor se scufundau în praful înmuiat de rouă. Un corp atârna moale, scuturându-se în ritmul calului. Bujor se scurgea spre pământ, așa că Bubu îl apucă de guler și-l propti mai bine pe șa. Fratele lui mai mare era mai mult mort decât viu. Se agăța de gâtul calului, moale, și pica înapoi în leșin. Nu era în stare nici să vorbească, darmite să conducă propriul cal. Adică nu era gay sau ceva că erau doi băieți pe același cal. Plus, erau frați, deci era ok. Calul gâfâia și transpira șiroaie. Bulbuca din ochi de parcă încerca să fugă cu ei mai tare decât cu restul corpului. Și romanii erau din ce în ce mai aproape.
Celălalt frate mai mare, Gelu, cu barba lui neagră și calul lui și mai negru trecu în galop pe lângă calul lui, apucându-l pe Bujor ca pe un sac de cartofi și punându-l la el pe cal. Trebuiau să-l care cu schimbul, să nu-și istovească caii. Deși romanii aveau cai mult mai proști, care nu crescuseră cu iarba înbelșugată și mult mai hrănitoare decât în orice altă parte din Dacia, nu aveau greutăți în plus de cărat. Se apropiau.
Fusese o recuperare perfectă. Îl salvaseră pe fratele lor de la ștreang în ultimul moment, foarte isteț, cu un foc de diversiune, niște peruci și o săgeată bine țintită în funia de la gât. Și cu cai. Dacă ar fi fost un plan, ar fi fost un plan foarte bun. Doar că nu a fost plan, ci doar a ieșit așa, la fața locului. Pentru că haiducii daci vârcolaci nu fac planuri. Haiducii daci vârcolaci o ard spontan. Și nici nu fusese nevoie să se transforme. Oricum nu era momentul.
– Eu tot nu înțeleg cum de l-au prins romanii singur pe ăsta, țipă Bubu spre fratele lui, încercând să facă niște dialog.
– A? Complet vina lui! Începu Gelu, încrâncenat, încruntând din sprâncene. S-a dus neînarmat, să negocieze o pace cu ei. Și eu

am venit tiptil după el, și când i-am văzut pe romani am aruncat cu securea după ei. I-a zburat lu’ unu o mână, și ceilalți s-au supărat și i-au dat omor. Complet vina lui. Trebuia să știe că eu nu joc după reguli.
Așa era, confirmă Bubu mental. Toată lumea știa că fratele lui mijlociu, Gelu, era un tip foarte neînțeles și intens, care nu juca după reguli. Fix acum se apleca cu curul peste partea stângă a calului și începea să se cace.
– Te caci? Se uimi Bubu la el.
– Ne ajung din urmă. Trebuie să ușurăm caii, țipă Gelu foarte afectat. Și avea dreptate, dar Bubu se căcase recent și chiar nu avea cum.
Așa că aruncă șaua de pe cal și începu să se dezbrace. Gelu înțelese planul spontan și începu să râdă ca un om imprevizibil. Aruncă și el hainele de pe el. Îl dezbrăcă chiar și pe Bujor, pe care în continuare îl pasau de la unul la altul, peste cai, ca să împartă greutatea. Și toți trei aveau pătrățele și nu era nimic gay sau ceva că erau frați.
Dar romanii în continuare se apropiau și, Bubu constată cu uimire, că erau la fel de dezbrăcați. Înțeleseseră și ei cum stă treaba. În fața lor, Victor Alupigus, cu un rânjet sadic pe față și o suliță în mână. Un munte de om cu un munte de pătrățele. Ceilalți romani în schimb nu aveau pătrățele.
– Mai au sulițe da scuturi pula, se bucură Gelu. E șansa ta, piticule! Gelu știa că fratele lui mai mic avea mână rece și perversă când era vorba de tras cu arcul.
Bubu se ridică în picioare pe cal, folosindu-se de echilibrul lui supraomenesc de haiduc dac vârcolac. Era în pula goală dar avea un arc. Și ochiul lui de șoim se alinia perfect cu vârful săgeții și gâtul lui Victor.
– Dă-i cep la gât, golane! chiui Gelu, uitându-se cu coada ochiuli.

Săgeata zbârnâi prin aer, înfigându-se într-un roman secundar care se rostogoli de pe cal horcăind.

– Nu pot! țipă Bubu, cu o lacrimă în colțul ochiului.

– Ce-ai bă, ești prost? L-a bătut pe frate-tu de s-a căcat pe el! Merită!

– E fratele ei! Nu m-ar ierta niciodată!

Și Gelu înțelese. Era el un om imprevizibil și iute la mânie, dar înțelegea dragostea.

– Cui, bă? A lu’ pizda aia romană la care te guduri?

Bubu propti o săgeată în arc și o ținti spre capul fratelui lui,

– Ai grijă cum vorbești de ea! E viitoarea mamă a copiilor mei!

Gelu începu să râdă copios.

– Ce-ai bă, te-ai tâmpit? Tu ești dac, ea e romană! Ce neam de copii bastarzi vrei tu să faci acolo?

Și ochiul lui Bubu luci a mândrie.

– Și ce dacă eu sunt dac și ea romană? O să iasă niște copiii pe care îi iubim. Un neam nobil cum nu s-a mai văzut. Care are toate caracteristicile frumoase ale poporului dac, cât și cele ale poporului roman! O temelie de cultură, civilizație și spirit frumos care va lumina Europa în cele mai grele momente!

– Ești tâmpit, concluzionă Gelu. Temeliile nu luminează.
Apoi oftă.

– Dacă nu vrei să-l omori pe cumnat, mai e o soluție. Trebuie să facem caii mai ușori.
– Cum? Am aruncat tot de pe ei, răspunse Bubu, aruncând arcul în afara calului.
Gelu rânji la el, scoțând două cuțite de la cingătoare și pasându-i unul.
– Dă în răspăr!

Și Bubu înțelesese. Trebuia să bărbierească calul. Ca să fie mai ușor și mai aerodinamic.

Soarele se ridica de după deal timid, spre cerul încă plin de stele al dimineții, îmbibând norii în lumină roșie. Pe deal, doi cai goneau, depărtându-se încet de un grup mai mare de călăreți. Și praful se lipea de trupurile lor transpirate și chele, roz în bătaia soarelui.

***

Cum să mănânci pișcoturi pe banii prietenilor cu social media

duminică, 14 septembrie 2014

O ard autist pe internetul românesc. Nu mă duc la întâlniri cu băieți de pe net ca să discutăm despre cum să facem mai mulți bani pe internet pentru că nu fac bani de pe internet. În afară de butonul ăla de donații din care îmi mai ajunge de-un elicopter abia. În rest n-am treabă. Totuși îi cunosc pe câțiva. M-au mai chemat niște piariști sinucigași pe la evenimente. Nu mi-am scos pula pe acolo da’ e mereu o eventualitate așa că nu mă cheamă nimeni.
Și am băut o bere cu alde Zoso sau Victor Kapra așa că îi am în lista de prieteni pe facebook. Pun linkuri la chestii interesante uneori. Însă au un obicei scârbos. Spamează cu reclame la campaniile în care-s implicați (acuma chestia aia cu magenta care nu e roz) de pe conturile personale. Înțeleg. Social media. Bagi reclame pe gât la oameni când ei vor să se distreze pe internet. Asta e social media. Însă ar trebui să fie o distanță între entitatea de muncă, vânzătorul de reclame și omul care e om în tipul liber. Ei nu. Ei sunt amândoua în același timp.
Ca tipele alea care te cheama la ele la o cafea, ca între fete, și când ajungi acolo vezi că ea nu vrea să stea la o discuție ca oamenii. De fapt vrea să-ți arate ultimul catalog avon. Toată lumea le urăște, nu-i așa, fetelor? Cum dracu’ să fii prieten cu cineva care când vine în vizită îți umple cutia poștală de pliante? Adică înțeleg că din asta trăiești, dar fă-o cu publicul, nu cu oamenii din cercul tău social.
Am explicat asta ca un domn și omul a zis că și eu pun linkuri la nimic nou și alte chestii. E o diferență. Eu arăt un produs pe care l-am făcut eu. Vin cu rodu muncii și spun ”uitați chestia asta distractivă gratis* (*ar putea conține publicitate, dar dacă nu vrei să o vezi, nu te uiți)”. E o chestie pe care aș face-o și în realitate, la prieteni. Sau o fac de pe pagina de facebook de la piticigratis, separată de a mea.
Ei nu. Ei vin să vândă telefonie magenta la amici, profitând de faptul că ăștia nu o să îi dea afară pe ușă ca pe mormoni pentru că o să le fie jenă, că sunt amici. Nici măcar nu îți dau link la ceva ce are reclame. Ți le bagă direct în feed-ul de facebook. Ca statusuri personale. Să pară că chiar zic ceva ca oameni, nu vând lucruri. Să nu îi omoare ad-blocker-ul. Și la fel se comportă pe net toți experții ”social media”. Gen Alexandru Negrea și alții de gen. Băieți de-ăștia cu un site cu 200 de unici pe zi care aparent sunt experți în făcut trafic. Vorbitori despre social media.
Și că tot se face acuma master de social media, să vă învăț cum se fac bani din asta rapid. Vă scutesc de doi ani de cursuri.

1. Îți faci un site în care scrii lucruri de bine despre alte lucruri.
2. Te împrietenești cu oameni care vând publicitate online la clienți.
3. Iei și tu niște bannere și scrii un articol elogios și le împarți la toți amicii tăi online cărora le e jenă să îți zică ”sictir, bă, de aici, cu reclamele tale” pentru că te cunosc.
4. Primești o lingură de ciorbă drept plată.
5. Scrii pe site-ul tău de căcat cât de mulți bani faci din social media și cum trebuie să dai linkuri și buzzworduri și căcaturi ca să faci bani din social media.
6. Proștii pun botul și te cheamă să îi înveți și pe ei cum să facă bani din social media, și chiar îți dau bani buni pentru asta.
7. Citești o carte de social media și le povestești gargară banală care sună interesant live la 10 corporatiști bătrâni care nu înțeleg internetul.
8. PROFIT

Așa că dacă aveți oameni în listă care trăiesc din asta și îi suportați pentru că aveți bun simț, vă spun eu, mai bine coaie decât bun simț. Nu sunt prietenii voștri. Sunt doar niște băieți care o ard prietenos cu toată lumea ca să le pună pliante în cutia poștală. Și cel mai urât, nu văd nimic în neregulă cu asta. Apăsați unfriend.

Și fără legătură, un băiat de pe Autobază a luat domeniul Româniafutacioasa.com  ca reactie la site-ul dumneaei, romaniafrumoasa.ro Să o ajutăm pe doamna Udrea cu campania. Glorie Autobazei.

***