Când nu e ocupată cu mâncat mici la popas, cumpărat parizer, făcut poze cu babe, croșetat și alte acțiuni de-astea regizate special ca să pară din popor, Elena Udrea face gargară cu coaie. Și când se satură de gargară cu coaie, se întoarce la campania ei electorală atât de retardată încât nici măcar nu-ți dai seama dacă femeia asta trolează sau chiar în așa hal de proști ne crede.

Spre exemplu, a luat domeniul romaniafrumoasa.ro

Și pe acest site și-a pus muianul antipatic pe care l-ar căca orice român cu asemenea patos încât ar face prolaps. Am modificat puțin poza pentru că nu suportam să mă uit la ea așa, normală cum e.

Trebuie să explic pula din desen. Nu e pula mea. Pula mea e mult mai dreaptă și mai estetică. Nu aș fute-o pe udrea nici cu pula celui mai mare dușman al meu. Udrea suge puli găsite pe jos. Sunt singurele puli pe care le merită. Puli de-alea, acoperite de frunze și paianjeni, pe care le găsești în grădina din spatele blocului.

Auziți la maimuță, românia frumoasă. Și muianul ei. Ce vrea să sugereze? Că ea face românia frumoasă? Sictir, fă! Că ea e frumoasă? Sictir, fă. Photoshop de-ăla grav, de handicapat care nu știe să se oprească din editat până nu face pielea să arate ca linoleul. Genul ăla de photoshop de disperare, de curvă de 40 de ani care-și dă poza la matrimoniale și zice că are 29.

belește fasolea la mine de parcă vrea să-mi bage un  deget in cur. cu mandibula aia a ei de bărbat pe steroizi care mănâncă prea multe semințe. Vă dați seama câte coaie au balansat între mandibula aia puternică și cerul gurii? Vă dați seama ce loc periculos pentru niște coaie să stea? Dar n-au mușcat coaie dinții ăia. Au fost finuți cu coaiele care au trecut pe acolo, că altfel nu mai candida la președinție.

Să te fut în inimă cu o pulă găsită pe jos, fă! Nu ești și nu ai fost niciodată frumoasă. Doar o curvă bine amplasată. Și românia nu e frumoasă, oricât ai încerca tu să o lauzi. Nu e frumoasă pentru că există oameni ca tine.

Dar spune-ne în continuare ce țară frumoasă avem. Ce oameni fini printre care îți place să te amesteci. Să sugi mici unde sug mici tiriștii și curvele, să te pozezi cu babe care n-au metri de grădină câți metri de pula bagi tu la grumaz zilnic. Cu cât încerci tu să pari mai din popor, cu atât reușești să arăți că ești doar o curvă ipocrită.

Pentru că se vede pe fața ta că pentru cariera ta politică, mai degrabă ai suge o pulă nespălată decât parizer din alimentară . Și dacă ai ajuns la parizer, înseamnă că clar nu mai există puli nesupte care ar putea să te ajute cu ceva.

De când mă știu, sufăr de o boală gravă pe care medicina modernă încă nu a recunoscut-o. E psihologică, pe aceeași ramură cu popularul deficit de atenție, însă mult mai perversă. Se cheamă ”Deficit de interes” și se manifestă printr-o nepăsare constantă față de lucrurile care nu țin de propria persoană.

Să nu înțelegeți greșit. Nu am o problemă cu Universul. Nu îl urăsc. Mi se pare ok. Chiar simpatic uneori. Doar că nu îmi pasă despre el. Nu e un lucru care să mă facă prea curios. Boala s-a manifestat de mic. Mi-au povestit recent părinții mei că mă plimbau cu căruciorul până pe la 4 ani. Nu că aș fi avut ceva. Pur și simplu sufeream de un deficit de interes față de mers. Nu mă făcea curios, atât timp cât existau persoane dispuse să mă împingă.

Cel mai des boala mă lovește în conversații cu alți oameni. Brusc nu mai sunt atent. Și nu că îmi distrage ceva atenția. Pur și simplu sfinte căcat nu poate să îmi pese mai puțin de omul ăla și ce dă din gură și încep să nu îl mai aud, de cât de tare mi se fâlfâie de ce experiențe trăiește el.

Un alt exemplu, acest text ar fi putut fi un filmuleț frumos. Aș fi putut să fac rost de o cameră și să vă povestesc din gură despre drama și suferința mea. Să mi-o citiți în ochi. Nu-s atât de netelegenic încât să nu fi ieșit decent. Doar că am suferit un atac de lipsă de interes și am zis că e mai lejer să scriu.

E o boală care mă urmărește zi de zi. Mă uit la televizor. Război în Siria. Putin zice că are nucleare. Eu trag o bășină. Afară un cerșetor zice nenea nenea îmi mor copii de foame dă-mi și mie zece lei. Clipesc spre el. Un fan aleator pe stradă mă oprește să îmi zică ”hei hei hurr durr mie îmi place cum scrii dar am un punct la care nu sunt de acord. hai să îți explic în detaliu părerea mea”. Trag o bășină și clipesc spre el.

Gagică îmi povestește despre cum s-a despărțit de prietenul ei de lungă durată și i se pare greu să aibă încredere în cineva și mai ales să ajungă iarăși la un grad confortabil de intimitate. Eu o întreb dacă se fute. Tip pe internet spune vezi că ai mâncat multe virgule în text și un douăpuncte chiar în propoziția asta. Da, omule, dar pe de altă parte nu îmi pasă

Aș putea să las frecatul de mentă și să mă apuc de scris serios la florin salam călător prin timp, varvara și daci haiduci vârcolaci, dar e greu când suferi de deficit de interes.

Și știu că nu sunt singurul. Mii, dacă nu biliarde de oameni, chiar dintre voi, suferă de diferite grade de deficit de interes. Așa că am de gând să fac o campanie de ăwarnăs. Dacă suferiți și voi de deficit de interes, vă rog să mă ajutați. E exact ca ice bucket challenge, dar fără să filmezi. Și fără găleată. Pe scurt, tot ce trebuie să faci este, în timpul conversației cu un prieten, să-l întrerupi din ce spune spunându-i: ”scuze, prietene, dar îmi pasă foarte puțin de ce vorbești tu acuma pentru că sufăr de deficit de interes”.

Atât.

Și pentru mine, ca om, nu puteți face multe. Am să mă lupt cu boala toată viața. Puteți însă să aruncați cu bani înspre mine. Uneori mă scot din starea de dezinteres. Aveți butonu’ de aruncat cu banu în dreapta. Am pus și un cont, în caz de vă e lene. Deși pula mea, leneșii chiar sunt oameni de căcat.

Puține lucruri sunt mai inutile pe lume decât campaniile de awareness. Poate candidatura lui Cristian Diaconescu e marginal mai inutilă, dar pe acolo.

Toți papagalii fără personalitate folosesc campaniile de awareness ca să păcălească lumea că sunt oameni interesanți. Mai țineți minte când toate proastele de pe Facebook își puneau status cu ”imi place pe dulap”? Pentru că era o campanie de conștientizare asupra a nuștiu ce chestie pe care nu o mai ține minte nimeni prin punerea unui mesaj criptic despre unde le place lor să își lase poșeta. Ca să se mire lumea. Nici ele nu știau clar ce vor să conștientizeze acolo. Important era că le băga lumea în seamă.

Sau toate bărățările și fundele colorate pe care le mai pune lumea pentru că cancer/sida/coșuri.

Sau marșul pizdelor proaste pe tocuri pentru că nuștiuce drepturile femeii.

Sau când toți hipsterii și-au lăsat barbă în noiembrie ca să nuștiuce.

Mii de campanii de awareness din care ținem minte doar un comportament ridicol și că voiau să atragă atenția asupra ceva fără să ofere cunoștințe despre acel ceva și făcând ceva complet fără legătură.

Mă rog, ei știau clar asupra ce voiau să atragă atenția. Asupra lor. Să zică lumea: Uitați-vă ce om bun și cu personalitate. Cum face el maraton pe tocuri cu trei brățări colorate ca să awareness ceva cu feministe cu cancer la rotulă!

Campaniile de awareness sunt în general inutile. Legătura cu o cauză e atât de marginală încât e irelevantă. Vai, porți o fundiță și răspunzi oamenilor că e pentru cancer orfan când te întreabă. Cu ce rahat ajută puii orfani de cancer fundița ta? Vai, alergi la maraton ca să doneze cineva bani pentru nuștiuce ursuleți loviți de depresie. Păi dacă ăla vrea să doneze bani, o să doneze oricum. Hai să facem procesul de donație inutil de complicat ca să avem o scuză să o facem pe sfinții.

Uitați-vă la mine cum fac un căcat irelevant ca să ies în evidență și folosesc o boală sau o tragedie ca scuză să fiu un cârnat strident. Dar stați așa! Știu că par un cârnat strident dar de fapt sunt un martir! Sufăr și depun efort ca să fac cât mai mulți oameni să audă de inundațiile din Guatemala! Asta nu ajută cu nimic sinistrații din Guatemala dar îmi dă un subiect de conversație fără de care aș fi un cârnat anost și fără nimic interesant de spus!

Până și numele pute a cârnat care vrea să se bage aiurea în seamă. A corporatist heirupist care s-a bucurat atât de tare că au inventat străinezii un mod de a te băga în seamă aiurea pe care îl poate încerca și el încât a uitat să-l traducă. Ăuernăs. Să facem niște ăuernăs.

Ultima campanie acum e cu semicelebrități care își toarnă gheață în cap ca să ăuernăs o boală pe care cu siguranță nu v-ați adus-o aminte acum. Deși ați văzut filmulețele cu Bill Gates care-și toarnă gheață în cap, cârnatul de la Facebook, Ashton Kutcher și mulți alții. Oameni care ar putea să doneze bani și să se provoace în privat să doneze, fără să fie cârnați. Dar au ales să fie cârnați și să o facă în public. De parcă ajută cu ceva că Maricica de la Afumați citește pe ecran cum se cheamă o boală și uită în secunda doi.

Ce campanie anostă. O găleată de gheață. Genul de chestie pe care doar cel mai anost om din lume ar considera-o aventuroasă. OAU CE EXTREM APA RECE, CE O SĂ FACEM IN CONTINUARE? DAM O TURA DE SOPRON IN CHILOTI IN TOIUL IERNII? NU, E PREA FRIG. HAI IN TOIUL TOAMNEI! Aparent are legătură cu un simptom al sclerozei, dar na. Nu se mentioneaza asta prea tare. Că chiar are legătură cu subiectul si campaniile de awareness trebuie sa spună cât mai puțin despre rostul campaniei și cât mai mult despre cât de interesant e participantul.

Dar na, într-un fel funcționează la bogătași. Pun presiune publică unul pe altul să dea bani. Au strâns ceva milioane pentru boală. Mărunțiș pentru niște bogătași dubioși ca Zuckerberg, care își mai spală așa puțin imaginea de satane sinistre care manipulează oameni. Cum să țipi la el că adună date cu caracter personal despre tot mapamondul pentru scopuri dubioase când, uite, a donat bani. Echivalentul unui leu donat de tine, daca s-ar pastra proportiile.

Însă bag mâna în foc că absolut toți păcălicii fomiști de pe internet, toți vloggării de 16 ani cu muci la cur de ultima oară când și-au mirosit bășinile o să își toarne zilele astea găleți de apă cu gheață în cap, ca să se dea interesanți. Și când o să le spui să sugă niște pulă, o să țipe la tine că o fac pentru boala lu’ Calache aia, scleroză în floci, ce dracu o fi că îți ia mai mult să citești despre decât să umpli o găleată cu gheață și să o faci pe sufletistul la cameră.

O campanie care in prinicipal a oferit prilejul multor cârnați bogați să o facă pe simpaticii și multor cârnați comuni să cerșească atenție. Și  a strâns niște bani acolo. In principal de la bogatași anonimi și bogătași care vor să își spele imaginea. 99% dintre ”participanți” doar și-au turnat apă în cap ca să atragă atenția asupra propriei persoane.

De aceea pregătesc o campanie de awareness.

O campanie de awarness asupra faptului că campaniile de awareness nu au nici o utilitate practică și sunt doar o formă prin care niște cârnați cerșesc atenție.

În octombrie toți ne lăsăm cioc, ca să ăuernăsuim faptul că ăuernăsul e narcisism nu altruism. Că dacă vrei să ajuți ceva pui osul la muncă, nu te filmezi ca un papagal făcând chestii complet inutile.

O să se cheme CIOCTOMBRIE o campanie de awareness asupra inutilității campaniilor de awareness. Ne lăsăm cioc și proclamăm că faptul ăsta e egal de nonvaloric cu toate campaniile de awareness din istoria omenirii.

V-am zis din timp, ca să vă pregătiți fața de pilozitate.