De mic ai observat că nu te bagă lumea în seamă. Că atunci când vorbești, lumea se face că nu te aude. E probabil din cauză că ești urât ca partea întunecată a pulii. Sau îți pute gura. Sau ambele. Sau vorbești prea încet. Sau, cel mai probabil, chiar nu ai nimic interesant de zis. Cu toate acestea, ești om. Simți nevoia de a interacționa cu alți oameni. Să te simți ascultat, ca și cum ai conta. Ei bine, din fericire pentru voi, există mai multe metode de a simula o viață socială direct pe net, fără să fie necesar să îți scoți mecla de ratat la lumina soarelui.

Twitter: Twitterul e un loc în care trântești un fel de semeseuri fără destinatar. Le pui acolo, în disperare, sperînd că există cineva, undeva căruia îi pasă de ce îți trece ție scurt și des prin cap.  „am găsit pe net un video cu un câine care îşi suge singur pula!” „ma duc sa ma plimb în parc!”. Cine dă un rahat zburător pe aşa ceva? E la fel de socializare cum e să răcneşti într-un bar de unul singur şi să ai impresia că te conversezi cu toată lumea. Dacă îţi răspunde cineva nu e din cauză că îl interesează ce ai de zis. Speră că dacă te bagă în seamă puţin îl bagi şi tu pe el în seamă. Twitter, locul unde s-au adunat toţi neinteresanţii să-şi facă labă reciproc.

Experienţa personală: Am fost deschis. Am încercat să-l înţeleg. Am intrat la vreo 7-10 de-ăştia cu mii de followeri să văd ce scriu. Absolut nimic interesant. Nimic ce m-ar face să mă uit a doua oară. Am zis că fac eu unul, la mişto despre cum mă cac. Chit că vreo 100 de oameni aflau în timp real când terminam eu de căcat, pur şi simplu nu era destul de hazliu pentru mine ca să continui. Am zis să-l schimb. Poate dacă îl fac hazliu pentru toată lumea, nu numai pentru mine, ar fi mai satisfăcător. Până la urmă mi-am dat seama că nu sunt atât de lipsit de atenţie din partea celorlalţi membri ai speciei mele încât să necesit o doză superficială de băgare în seamă cu străini ca să mă simt om. Aşa că l-am abandonat. Să se păcălească histrionii asociali că răcnitul în eter la străini se pune ca interacţiune umană. N-am nevoie.

Hi5: HI5 e un fel de matrimoniale la care nu te fuţi. Dacă eşti destul de nesigur pe valoarea ta ca persoană, tragi acolo un cont, cu multe poze, scrii formaţiile preferate şi filozofia de viaţă în 3 fraze, şi aştepţi să intre nişte străini, să îţi spună lucruri frumoase, ca să te simţi validat ca om. Evident că o să spună lucruri frumoase, că sunt la fel de goi pe dinăuntru ca şi tine şi aşteaptă să îi lingi şi tu în cur la rîndul tău. „vai ce scumpi eşti în poza asta, te poop dulce!”. Sictir. Părerea unor străini despre tine e irelevantă. Dacă o ceri eşti o gaură de cur. Şi dacă ai Hi5, eşti o gaură de cur. A, mai sunt şi cocleţii care agaţă pe HI5. Pateu.

Experienţă personală: Acu vreo 5 ani primesc mail cu hi5. Eram cam nub pe atunci, habar n-aveam că e spam. Intru să văd ce pula mea e. Încep să fac cont, îmi dau seama că e un fel de insectar de umflat guşa cu păreri pozitive pentru pizde proaste, nefutute şi nesigure pe aspectul lor aşa că am făcut un pas calm în spate şi am dat delete.

Facebook: Facebook e Hi5 pentru dichisiţi. Numai ţăranii mai folosesc Hi5. Lumea bună s-a spart pe Facebook, că e mai la modă. E pă val, frate. Are şi cuvântul Book în titlu, deci e cult. Îi găseşti acolo pe toţi, de la Bote la Oana Roman. Are şi un fel de twitter incorporat, şi tot ce vrea muşchiu tău. Diferenţa între el şi Hi5 e cam aia dintre Fratelli şi un club din regie. Aceiaşi ţărani dar cu mai multe aere într-o parte.

Experienţă personală: Prefer să mă împuşc în genunchi.

Blog: Dar vaai, dar am atât de multe idei bune şi nu mă ascultă nimeni pentu că îs naşpa. Trebuie să existe un loc în care să îmi pun ideile, fără să-mi vadă lumea mecla de guşter şi să aştept să mă bage lumea în seamă. Poate îmi fac şi e-prieteni! Pe dracu. Toţi lătrăii încep să se ia în serios după ce sar de 5 comentarii la articol şi să se creadă formatori de opinie. Şi-au găsit nişa în care să se creadă băgaţi în seamă. Sunt cam 200 de blogări cu cam 200 de unici pe zi. Dacă le zici că ei sunt acolo un cerc strâmt şi se citesc doar unu pe altul, iar din exterior nu îi vede nimeni cum se joacă cu pula-n ţărână, se supără. 200 de formatori de opinie, fiecare pentru 199 de oameni. Nu înţeleg totuşi publicitarii cum de-i plătesc. E aceeaşi reclamă la chiloţi pe blogul tuturor. Nu intră nimeni nou să o vadă, tot ei între ei. Nu mai simplu o puneţi numai la unu ? Evident mai e şi fenomenul Zoso. Care funcţionează cam aşa: Gigi vorbeşte despre Zoso, îl aude Ion, care vorbeşte şi el despre Zoso, Vasile îl aude pe Ion şi Gigi, ăla iniţial îl aude pe Vasile şi începe iar să vorbească despre Zoso. Teoretic Zoso ăsta nu face nimic dar practic a reuşit să facă un telefonul fără fir în cerc. Toată lumea vorbeşte despre el DIN CAUZĂ că toată lumea vorbeşte despre el! Atât. Şi etern. Felicitari. Habar n-am cum ţi-a ieşit, dar e fain.

Experienţă personală: Mă distrez, se mai distrează şi alţii cu mine, se mai oftică unii, mă distrez mai tare. Atât. Dacă vine ziua când o să mă iau în serios şi o să o fac pe formatorul de opinii vă rog să-mi daţi un şut în cap. Şi nu. Nu mi-am făcut blog ca să-mi fac e-prieteni. Am destui reali. Mă doare în continuare în pulă le voi.

Mă uitam azi la teve, la papa Darth Benedict, ăla de seamănă cu împăratu’ din Star Wars leit cap tăiat cu lightsaberu’ şi era în aşa hal de fericit că făcea acolo slujba de înviere, încât mi-am dat seama că e cel mai mişto lucru de pe lume să fii papă

da’ nu acuma. la bătrâneţe. când dai în mintea copiilor.

Mă uitam la el, cu ochii copilului intern şi mi-am dat seama că moşu’ e căcat pe el de senil. De-aia e bucuros. A dat complet în mintea plozilor şi ce poate să fie mai fain decât să fii papă pentru un copil? Ai costumul ăla mişto auriu. Baston auriu. COIF! Stai pe tron! Faci semne cu mâna la lume şi se bucură! Cântă lumea pentru tine! E super! Te plimbi pe acolo şi te bucuri de toată aberaţia.

Şi dovada supremă a fost că a văzut un copil şi s-a dus repede zâmbind la el să-l atingă. Nu bă, nu vroia să-l binecuvânteze. Vroia un partener de joacă! Să arunce cu cădelniţa de la unu la altu.

Oricum toată idioţenia nu poate fi luată în serios. Mă întreb dacă cardinalii şi ce pula-n cur mai sunt ei pe acolo, ăia care n-au ramolit încă, chiar se gândesc serios: “O da! Prietenului nostru imaginar atotputernic îi plac costumaşele noastre ciudate şi colorate! Există un omniscient omniprezent acolo, infinit mai atotcuprinzător în gândire decât noi, care se bucură la bâlci penal în aşa hal de o să trimită îngerii să ne feleze!”

Hai să fim serioşi. Dar nu vreau să discut despre religie la modul ăsta. E de ajuns. Hai să disecăm obiceiurile de căcat de la noi, fără a dezbate dacă au sau nu un sens. Să le privim pragmatic. Irelevant dacă amicu’ de pe norul pufos există sau nu.

Azi ardeam matinal o ciorbă de burtă la cantină, pe la 3 aşa, cum şade bine mahmuritorului de rând fix lângă o biserică. Ce de câcat e obiceiul ăsta nou de a scoate boxele pe geam la biserică să audă trecătorul nevinovat de rând liturghia! Coae. Vrei nu vrei, tre să îl auzi pe MC Paftenie cum o arde miorlăit cu preasfânta. Păi bă bărbosule, pe mine m-ai întrebat dacă vreau sau nu să fiu miluit? Poate mie mila mi se pare demnă de milă!

N-ar suna mai bine “preasfântă născătoare de d-zeu, respectează-ne pe noi, ca de la o fiinţă elevată la alta” ?

Şi dacă tot dăm petrecere cu boxele pe geam, de ce la tine să fie legal şi la mine nu ? Adică io dacă scot tunu’ de bas pe geamu’ de la baie, să fac un karaoke când mă cac, vin alde cap-de cretă, bascaţii, să mă amendeze! Păi cum mama lu’ Rumburak vine asta?

Ok, hai, facem excepţie pentru voi, da’ puteţi să cântaţi mai puţin prost? Ceva ritm, instrumentaţie, un synth acolo! Nu vă cer coregrafie gen Blaxy Girls, da măcar un ritm simplu acolo de denebe, un îîîîî tsssss îîîîîî tsssss. Şi vocea, vocea e de căcat rău. M-am prins de mesaj, e ok. Iisus e tha rizzle fo’ tha sizzle, da’ mai cu viaţă că mi se ofileşte ciorba de burtă de la behăiciunea aia! Dacă tot te-ai hotărât să fii tu Microphone Commander acolo, cu staţie şi chestii, bagă talent.

Să audă şi urechea mea stilată cum zici de Maricica un  “her humps, her humps, her virgin lady lumps” acolo.

Şi după ceva show de lumini, Fum ai de la cadelniţa aia care oricum nu are nici un scop clar şi precis, doar că arată fain. Doar că e puţin cam rămasă în urmă. Investiţi şi voi într-o maşină serioasă de fum. Poate şi una de aruncă cu confetti.

Şi vinu’ nu e pe gustu’ meu. Da deloc. Ştiu că e sângele lu’ fi-su lu’ tac-su, da’ o variantă pentru băutorii de bere, gen urina lu’ iisus, gen, nu e?

Şi nu merge post cu pauze? Adică io azi de la 3 când am mâncat ciorbă de burtă şi o friptană, am ţinut post negru chiar până la micii de la 8 seara. Nu se pun 5 ore de post? Şi ălea 11 când dorm ?

Şi băgaţi şi voi scaune, să nu se mai bese babele când fac mătănii ca explodăm dracu’ de la lumânările ălea. Catolicii deja au bănci. Noi suntem mai proşti?

Şi nu vreau să pup icoane ca fac herpes. Nu pot doar să duc arătătoru şi inelaru’ la pept şi să mă bat peste corazon de două ori în semn de respect ?

Şi ţineţi-vă mai sănătos de reguli. Femeia la ciclu n-are voie în biserică. La pariu că de paşte o să vină şi de-ăstea de vor să vopsească şi pula roşie, nu numa ouăle? Băgaţi un control la chiloţi şi care e prinsă, scoasă în curte şi bătută cu pietre.

Sau cu cruci. Bătută cu cruci de lemn smulse din cimitir. Ridicate deasupra capului şi dat cu sete până nu se mai ridică.

Sau cu cădelniţele ălea. Să vină un călugăr mai shaonlin aşa, mai yu-gi-oh, să rotească două deasupra capului ca pe buzdugane şi să o lovească nunceagheşte peste figură până o dă borşu din locuri mai sfinte.

Şi dacă se tot îmbulzeşte lumea la sărbători. Ieşi mă MC Paftenie în prag şi răcneşte un “ARE YOU READY TO ROCK!? Fo jesus!” Să se lase cu moshala. Oricum se lasă cu moshală, că se calcă babele pe figură pentru o lingură de aghiazmă cum nu vezi nici la concert la Six Feet Under, da’  să fie organizat!

Dumnezeu are cele mai multe groupies.

Dacă stai să analizezi la rece, nu e mare filozofie la sex. Toată treaba e pula-n pizdă; sau pula-n substitut de pizdă; sau substitut de pulă-n pizdăac sau, cel mai ciudat, substitut de pulă în substitut de pizdă. Variaţii pe aceeaşi temă care deşi la prima vedere par finite, nu sunt, drept dovadă faptul că, cu toate că nu s-a mai găsit nici o gaură nouă în ultimii 5000 de ani, în fiecare an mai apare câte un expert nou, care ne explică cum vine cu stimularea prostatei prin vagin şi alte agerimi.

Aţi observat că bărbaţii şi femeile au moduri diferite de a măsura anumite chestii legate de sex?

1. Partenerii:
Dacă întrebi un tip câte gagici a futut în viaţa lui cam aşa gândeşte:

Geta se pune, că i-am băgat un deget în pizdă, şi e tot penetrare.
Mariana de două ori, că ne-am despărţit şi ne-am împăcat dupa 3 luni şi se vopsise în cap şi se tunsese altfel deci tehnic era altă femeie.
Mirela, vecina se pune, chit că aveam 6 ani şi ne-am jucat de-a doctoru’ în boscheţi.
Lori.. o Lori, am făcut cybersex pe mirc. Ea îmi spunea că e udă şi io făceam labă. S-ar putea să fi fost un bărbat, da’ plm, se pune.
Olga.. of Olga, la cele 120 de kile ale tale e clar că faci cât două femei.
12!

La femei e exact invers în minte:
Andei nu se pune că a băgat numa capu’
Lu’ Vasile i-am făcut numa labă.
Cu Gigi eram beată, el zice că m-a futut da nu ţin minte deci tehnic nu s-a întâmplat pentru mine.
Cu Cristi nici n-aveam buletin, ce dracu’ nu se pune!
Mihai a terminat in 4 minute, pula mea, şi ăla e sex…
Luca mi-a tras-o doar în cur.
3!

2. Pula
Femeile iarăşi, nu ştiu să măsoare o pulă. În primul rând toate au fost păcălite în aşa hal de mult că aia de 14 are 18, încât chiar au impresia că 14 e 18. Şi motivul e simplu. Nu multe femei s-au dus să se convingă cu rigla în mână că 18 ăla chiar e 18. Primul i-a zis că e 18, al doilea că e tot de 18 şi era aceeaşi mărime, la al treilea deja are ochiul format. Se uită la ea şi spune “bă, e 18 nu?” la care el răspunde “exact asta vroiam şi eu să sugerez!”, că doar n-o să spună că e mai mică decât crede aia că e. Dacă au convins-o alţii înainte că aia e 18, bea în cinstea lor şi râde pe sub mustaţă. Şi aşa trăieşte săraca cu o concepţie greşită despre centimetraj toată viaţa.

Dacă, totuşi, se ajunge la faza cu măsurătoarea, oricum femeia nu ştie să o măsoare decent, din partea laterala a bazei, să înfigă capătul riglei în carne sănătos, să mai scoată 0.4 milimetri, şi să mai adauge la sfârşit 0.4 mm că nu e gradată de la început aia şi să aibă grijă să măsoare până-n creştetu’ pulii. Şi mereu îi dă cu un centimetru mai puţin. Şi când îi explici frumos că e 18, nu e 17, ea spune calmă:

Ce mi-e 17, ce mi-e 18? Un centimetru acolo!

Femeie. Îţi spun eu ce înseamnă un centimetru acolo. Totul. TOTUL! E ca şi cum te-ai uita la o mână şi ai spune “Ce mi-s 4 degete, ce mi-s 5?” Ce mă, io-s de la Yakuza?

Şi atâta timp cât voi vă cântăriţi nemâncate, după ce v-aţi epilat, pişat şi scobit în nas ca să scoateţi două kile în minus, avem şi noi dreptu’ să tragem de pulă până mai iese un centimetru în plus. Noi ne facem că nu ne prindem cum vă cântăriţi voi şi vă credem pe cuvânt şi voi ne credeţi că o avem cât zicem noi că o avem. Merge?

3. Calitatea sexului.
La femei calitatea se măsoară complex: Durată, intensitate, variatiuni, scheme, orgasme, pasiune, preludiu, atmosferă, romantism şi multe alte chestii. E ceva greu de cuantificat. Poezie

La bărbaţi e mult mai simplu. Trebuie să sune bine a doua zi când se laudă la prieteni. Aşa că contează doar 3 chestii.
a) Durata. E irelevant că o femeie poate să se simtă bine şi-n 10 minute. Nu ai cum să rişti să spună la cineva că te-a ţinut 10 minute, oricât de mişto au fost ălea zece! Minim 40 de minute ca să fii centaur. Nu contează că ai băut 5 beri înainte ca să nu simţi nimic, te-ai gândit numa’ la bunica şi căţeluşi morţi şi ai dat din cur o dată la 5 secunde. Per total a fost un sex de căcat, dar pe ceas eşti învingător. Poţi să zâmbeşti mulţumit la ea, chit că s-a prins de trucurile tale penibile şi au fost cele mai plictisitoare 40j de minute din viaţa ei. Te-a ţinut 40j de minute! Eşti epic!  
b) Cât mai multe găuri. Trebuie să zici “i-am dat-o peste tot” a doua zi la prieteni. Nu contează că ţi-a băgat dinţii în ea şi că ai dat de comoara maro când ai intrat în peştera piraţilor. Le-ai bifat.
c) Cât mai multe numere. Aici e irelevant câte ai dat în realitate, oricum spui 3+ dacă te întreabă cineva. Sau dacă nu te întreabă. Dacă doar se aşează lângă tine în metrou.

Salut, dragi prieteni! Probabil mulţi dintre voi v-aţi întrebat cine este mai exact acest Radu care scrie aici. Ei bine, a venit momentul să îmi împărtăşesc identitatea secretă cu voi, mai ales că mi-am anunţat candidatura la preşedinţie ieri. Decizia de a candida, sincer, a venit de aici. De la poll-ul pe care l-am pus acu’ ceva timp cu candidatul. Sprijinul vostru m-a convins că trebuie să o fac! Vă mulţumesc că existaţi şi sunteţi alături de mine! Eu sunt Radu Duda, Prinţ de Hohenzollern-Veringen, sau The Dude pentru amici. Dudemeister la beţie. Dar voi sunteţi prietenii mei, de fapt acest blog a fost unul de împrietenire cu publicul votant. Am vrut să arăt lumii faţa lui The Dude, omul, nu The Dude, Alteţa. Puteţi verifica şi blogul meu oficial, de persoană publică aici.

Dar, dacă tot v-am spus cine sunt şi ce vreau, haideţi să vă spun şi de ce să mă votaţi, într-un interviu scurt eu cu mine, pentru că sunt actor şi pot să o fac şi pe reporterul.

Eu reporterul: Dudemeister, ce pregătire ai să ajungi preşedinte?
Radu “The Dude” Duda: Păi simplu, dragă reporter. Un om ca Băsescu, spre exemplu, nu poate să joace decât un singur rol. Cel de politician. Nu are pregătirea necesară să fie altceva decât un politican. Maxim şi marinar. Eu, spre exemplu, ca actor de meserie, pot fi orice, chiar şi un politician! Am capacitatea de a interpreta acest rol în numele poporului, cu demnitate şi profesionalism. Dacă mă lasă să trag duble la conferinţe.

Eu: Dar mai există cazuri de actori care au ajuns preşedinţi?
The Dude: Evident! Jack Nixon ăla, de a jucat în “Shining”, a fost preşedinte al americii, chiar unul dintre cei mai buni! Şi el era actor!

Eu: Ţi se spune Alteţă Regală. Eşti de descendenţă regală?
The Dude: Dragule, hai să-ţi spun eu cum faci să ajungi de descendenţă regală, chiar dacă nu eşti! Bangheşti o prinţesă, zâmbeşti frumos la ea până se udă, o iei de nevastă şi JAP, eşti în familia regală! Simplu, nu ? Ei bine, nu e aşa de simplu cum pare. E simplu pentru un actor plăcut estetic, aşa ca mine!

Eu: Deci Mărimea Dumneavoastră nu are deloc sânge regal ?
The Dude: Hehe, uneori am sânge regal pe membru, când fac dulce dragoste cu nevastă-mea şi e la period. Nu, glumeam. Sunt glumeţ eu. De fapt nevastă-mea e la menopauză de mult. Nici sub nas nu o mai mârlesc.

Eu: Se spune că aţi fost informator al securităţii, este adevărat?
The Dude: Este irelevant! Chiar dacă aş fi fost, şi nu zic că am fost dar nici că nu am fost, dar chiar dacă aş fi fost, ce înseamnă asta mai exact? Că ŞTIU SĂ INFORMEZ! În calitate de preşedinte, aş şti să informez poporul român perfect. Vă simţiţi informaţi ? Vă spun eu, nu vă simţiţi. Eu v-aş face să vă simţiţi informaţi!  Pentru că sunt actor.

Eu: Ce şanse credeţi că aveţi la preşedinţie?
The Dude: Depinde. Chiar depinde. Poate un cataclism natural omoară, doamne fereşte, cei minim 10 candidaţi care o să fie mai bine cotaţi decât mine şi câştig. Eu sper totuşi să iau pragul de 4% şi să intru în parlament. Sau gen. Nu prea înţeleg politica, sincer să fiu!

Atât. V-am pupat dulce, dragi prieteni, persoane şi compatrioţi. Şi nu uitaţi: Eu, Dudemeister, am nevoie de voturile voastre! Ne mai auzim pe aici!

Cu stimă, Radu “The Dude” Duda

Jugaru Shukaru.
Cred că e prima dată în viaţa mea când folosesc cuvântul shukar. Mi-e jenă cu mine.  Nu există context acceptabil pentru a folosi acest cuvânt. În schimb, în toate contextele în care auzi acest cuvânt este social acceptat, ba chiar încurajat să-i spargi muia celui care l-a pronunţat.

Totuşi, Jugaru Shukaru este un grăsun tuciuriu care face farse la proteve noaptea, dar, oare este el de fapt o colonie de bacterii de-ălea de cresc pe capul pulii când nu-l speli? Haideţi să urmărim raţionamentul!

Nici el şi nici bacteriile nu sunt hazlii.
Ambele sunt văzute doar de oameni nespălaţi.
Cu toate că sunt enervante, atât bacteriile cât şi Jugaru nu prezintă un pericol serios asupra sănătăţii.
Dacă ai bacterii sau Jugaru pe pulă ţi-e ruşine să le zici prietenilor.
Singura cauză pentru care ai face bacterii pe pulă sau te-ai uita la Jugaru este că ai fost educat prost.
Nici bacteriile de pe pulă, nici Jugaru nu au făcut vreodată ceva inteligent.

Concluzia o trageţi singuri. Haideţi totuşi să explicăm cum de este hazliu, cu diagramă!

1. Se uită bulbucat şi năstruşnic!

2. Face un gest năstruşnic cu mâna!

3. Se îmbracă năstruşnic!

4. Face din buze ca şi cum ar suge o pulă invizibilă şi năstruşnică!

Ştiţi adidaşii ăia cu arici ? Adică care au în loc de şireturi o parte scămoasă şi o parte scaioasă care se lipesc una de alta? Ei bine, prefer să FUT partea aia scaioasă decât să-l aud pe Păunescu vorbind. Mai bine îmi frec genitalele de cârligele ălea mici de plastic decât să îmi borăsc urechile cu vocea lui de porc comunist. După ce că a fost un porc comunist care îi dădea limbi în cur lu’ Ceauşescu atât de adânc că îi şi detartra dinţii pe interior, e şi de o aroganţă inimaginabilă. Aseară, la radio, el, porcul comunist guiţa solidar cu studenţii moldoveni, împotriva comuniştilor de acolo. Câtă ipocrizie pe şoriciul lui. E ca şi cum eu peste 20j de ani

1. Aş fi complet împotriva înjuratului oamenilor fără motiv clar.
2. M-aş indigna să aflu că există tipi care caută femei intr-un punct sensibil-emoţional al vieţii lor ca să le fută în cur.
3. Aş milita împotriva furatului de hârtie igienică de la muncă.
4. Aş da bani la cerşetori.
5. Aş râde la bancurile şucare ale lui Jugaru

Ogică are 10 clase, dar are şcoala vieţii. Ogică a avut 3 femei pe zi. Ogică a avut bani de îi întorcea cu lopata. Ogică mănâncă căcat cu tiripliciul. Cine îl crede? Cine îl bagă în seamă? De ce? Chiar nu văd milioanele de cretini care se uită la el că e doar un mârlan coclit, un şmecheraş de cartier submediocru şi depăşit de timpuri? Depăşit clar, uitaţi-vă ce muie de veriga lipsă are pe el. Are fruntea aşa de mică încât nu a încăput să scriu PULA pe ea. Doar PUL. Atât de imbecil e omu’. Nu are loc pe diblă de un cuvânt obscen. În schimb are fălci, mandibulă, gât şi mestecătoare de două ori cât restul capului. Mă taie o curiozitate medicală totuşi: ce e mai mare în capul lui Ogică, glandele salivare sau creierul? Are cineva un topor?

Ogică se laudă că la LOTO, câţi bani a băgat, atâtia a scos. Ce coincidenţă! Eu la femei câtă pulă am băgat, atâta am scos. Dar Ogică este de un biliard de ori mai centaur decât mine. Ia fiţi atenţi ce strategie mişto de agăţat are:

“Toate femeile confirma ca am un stil personal: daca vedeam o femeie draguta pe strada, opream masina in fata ei, coboram, imi luam un ziar si nu-i dadeam nici o atentie. Cu coada ochiului ma uitam, vedeam gesturile ei. Dupa aia ma urcam in masina si plecam fara sa-i dau vreo atentie. Mai mergeam cincizeci de metri cu masina si cautam un motiv sa opresc, sa cobor, iar a doua oara cand ma urcam in masina intorceam capul si atunci dadeam impresia ca o cunosc de undeva. Si ii lasam zece-douazeci de metri de mers sa se gandeasca, daca accepta sau nu! Chestia asta nu o mai fac acum, dar mergea foarte bine acum opt – zece ani.”

SFINTE CĂCAT! Gagicile, nu umblaţi pe lângă chioşcurile de ziare că riscaţi să vă îndrăgostiţi iremediabil de cercopitecu’ ăsta! Băieţi, băgaţi la cap, tehnică garantată! Chioşcari, împrăştiaţi-vă şi voi din 50 în 50 de metri, să fie acoperire, poate vedem şi noi ceva de futut. Oare cu bicicleta merge?

Ceea ce mă duce la concluzia serii: Am zis în repetate rânduri că aş vrea să mă fut intr-un copac, că n-am apucat încă. Trec pe listă şi “pe bicicletă”