Cum să pupi cur ca în epoca de aur

Am găsit pe Facebook acest băiat, care are meseria de, vedeți pe carton, plm

 

11738015_962231207161790_8189505783790898645_n

Un tânăr cu perspective și viitor. Pe care nu m-aș mira să-l văd peste câțiva ani într-o poziție de consilier bugetar pe undeva și mai comod, cu salariu de viluță, și de ce nu, doctorand la o facultate de-a securiștilor sau chiar membru al Academiei de Științe ale Securității Naționale (o instituție care nu face nimic, dar în care, dacă ești pe listă „academician”, primești un salariu moca pe viață. e pentru băieți deștepți, nu voi). Dar uitați cu ce aplomb, cu ce vână, cu ce zel se prăbușește acest brav tânăr între bucile securistului corupt Onțanu, de l-ar lua și pe Ceaușescu cu transpirații de invidie dacă ar vedea asemenea performanță în sugărnicie. GHILIMELE.

 

Stimate Domnule Primar NECULAI ONTANU, vă stimăm și vă iubim din tot sufletul și vă asigurăm că suntem convinși de nevinovăția dumneavoastră. Credem în justiția română și suntem siguri că va face lumină si dreptate și în cazul dumneavoastră.

„Nimeni nu te poate face să te simți inferior fără consimțământul tău” spunea Eleanor Roosevelt

Așa cum vă cunoaștem noi tinerii de care v-ați ocupat de-a lungul anilor cu atâta dragoste, devotament, pasiune și încredere, am încercat să vă întâlnim în citatele unor personalități ale culturii mondiale. Și nu ne-a luat mult timp să vă regăsim,.

Ne-a atras atenția în mod deosebit cuvântul ONOARE, care este trăsătura dominantă a personalității dumneavoastră.

· Onoarea este un amestec natural de respect pentru oameni şi pentru sine – spunea Voltaire făcând definiția cuvântului ONOARE

· Onoarea este răsplata virtuţii spunea Cicero la vremea sa

· Onoarea este poezia datoriei spunea Alfred de Vigny în Jurnalul unui poet

· Onoarea este pur şi simplu moralitatea oamenilor superiori – H.L. Mencken

Stimate Domnule Primar NECULAI ONTANU, în ultimele zile încearcă unii oameni fără scrupule, lipsiți de demnitate, ascunși în spatele unui ecran, să arunce cuvinte denigratoare la adresa Dumneavoastră. Dar o fac cu timiditate și cu teamă. Știți de ce ? Pentru că sunt niște oameni de nimic, oameni lipsiți de demnitate.

Și ca să nu aruncăm noi cuvinte simple prin care să le facem caracterizarea, am căutat alte citate spuse de mari personalități.

· Unii oameni au demnitatea ambiției lor, alții a situației lor, cei mai putini demnitatea persoanei lor, spunea Nicolae Iorga,

· Demnitatea constă nu din a poseda onoruri, ci din conștiința că le merităm spunea Manhattan Gandhi, care a prezentat omenirii 7 rele în lume

· Conștiința fără caracter

· Bogăție fără muncă

· Plăcere fără conștiință

· Negoț fără moralitate

· Știință fără omenie

· Politică fără principii

· Închinare fără predare

Și tot Manhattan Gandhi mai spunea :

· Ei nu ne pot lua demnitatea noastră daca nu le-o dăm noi

Și pentru că dumneavoastră sunteți și veți rămâne mereu SUPERIOR acestor oameni lipsiți de demnitate și de caracter, le transmitem ce spuneau alte celebrități ale culturii mondiale:

· Charlie Chaplin – Nu vei zări nicicând un curcubeu dacă te uiţi în jos.”

· Benjamin Franklin – Un sac gol se menține cu greu în picioare.”

Stimate Domnule Primar NECULAI ONTANU – ați fost, sunteți și veți rămâne PRIMARUL nostru. Vă asigurăm de respectul nostru, de încrederea noastră în dumneavoastră și așteptăm ca justiția dreaptă din România să facă lumină în cazul dumneavoastră.

Avem încredere în dumneavoastră.

Avem încredere în justiția din România.

Semnează : TINERII din Sectorul 2 pe care îi iubiți atât de mult.

 

12615133_1062504970467746_1133986169204206631_o

 

***

Haiduci Daci Vârcolaci: Misterul bazei stelare Decebal, partea a 3-a (și ultima): Resuscitarea

aici s-a terminat aventura interactiva haiducidacivarcolaci

partea 1 aici

partea a 2 a aici

dar sunt optionale. pentru că în ziua în care legăturile dintre episoade din haiduci daci varcolaci o sa fie atat de importante incat sa nu poata fi citite oriunde, oricand, in ziua aia, n-o sa mai fie haiduci daci varcolaci.

–––––––––

 

Gelu plutea prin spațiu, rece, dezbrăcat și mov. Un lasou i se strânse în jurul unui picior umflat și întărit.

Bujor trăgea de funie, încercând să-și manevreze propulsoarele costumului lui de cosmonaut înapoi, spre trapa navei. Ce naiba fusese în capul fratelui lui? Probabil nimic, ca de obicei. Cum naiba să plănuiești să ieși să înoți dezbrăcat prin spațiu, până la o navă extraterestră și să-ți ții respirația? Erau câteva zeci de kilometri de vid până acolo. Și în vid nu prea merge să te deplasezi dând din mâini old school ca în epoca de bronz. Încercase să îi spună asta, dar în spațiu nimeni nu te aude când dai sfaturi. Gelu fusese atât de sigur pe planul lui, încât la un moment dat se întorsese în plutire, să le zică celor doi frați rămași pe navă un călduros „muie, bă!”. Evident, că nu se auzise nimic, mai mult se citise pe buze, dar era clar că acolo își cam risipise o mare parte din aerul din plămâni.

Își propti fratele congelat de podeaua metalică a holului frigatei Funar. Clămpănea pe metal ca o cutie de conserve într-o mașină de spălat, atât de sloi era. Dar haiducii daci vârcolaci erau destul de rezistenți. Ca broaștele. Își reveneau după înghețat, sufocat și alte lucruri de-astea mici, dacă erau resuscitați cum trebuie. Bujor crescu temperatura în cameră din telecomanda de la centrală și își propti fratele pe un radiator. Ce bine că navele spațiale aveau radiatoare. Răcni spre punte:

– Bubule, hai să mă ajuți cu frac’tu, că iar are nevoie de masaj cardiac!

Vocea veni însă din difuzorul aparatului de comunicare.

– Frate, am o problemă mai mare. Trebuie să mă băs în gura unui orfan!

Gelu începea să se dezghețe. Nu respira, dar se simțea un puls slab și rar. Bujor rămase însă blocat.

– Stai, ce?

– Cât te-ai dus tu să-l pescuiești pe prost, mi-am pus costumul și m-am dus spre nava extraterestră, să-i dau o gaură cu laserul și să văd despre ce-i vorba, cum aveam în plan. N-aveam timp să mai stăm la discuții, începu Bubu să explice, alarmat.

Gelu se înmuia. Bujor îl propti pe podea din nou, îi lăsă capul pe spate și își propti mâinile pe sternul lui. Compresii. Unu, doi, trei și un suflu puternic, pe gură, direct în plămâni. De la capăt.

– Tot nu înțeleg.

– Se pare că e o navă-orfelinat. Am depresurizat din greșeală dormitorul unui orfan când am dat gaură și ușile s-au blocat, ca nava să nu se compromită. Și acum micuțul se sufocă lent în fața mea.

Pulsul lui Gelu începu să duduie ritmic dar încă nu își schimbase culoarea. Încă se încăpățâna să nu respire.

– În continuare nu înțeleg, și tu stai și te uiți la el?

– Da… e o specie care se sufocă foarte lent. Respiră metan. Echipajul, blocat pe partea cealaltă a ușii și insistă să îi trag o bășină în gură, ca să nu se sufoce până reușesc să dea o gaură prin ușă… Bujor, nu știu ce să fac!

Gelu începu să horcăie puțin. Respira ușor, dar sigur. Nu era încă conștient. Frigul spațial provoacă niște leziuni cerebrale destul de puternice. Avea să rămână în comă, câteva zile. Bujor oftă.

– Ești sigur că nu e o capcană?

Spera să fie o capcană. Părea ceva prea cretin să nu fie. Bubu răspunse și mai panicat.

– Nu e. Mi-au zis că erau în apropiere și au primit un semnal de SOS de la baza spațială și, cu toate că nu datorează nimic imperiului Dac și nava lor e lentă și echipată doar pentru misiuni umanitare galactice, au decis să vină, poate pot ajuta cu ceva. Și extraterestrul ăsta mic, chit că e urât și cu tentacule, arată super trist. Și nu doar din cauză că se sufocă. Sigur e orfan!

O lacrimă se scurse pe obrazul lui Bujor. Știa bine ce înseamnă să fii orfan. Frații lui mai mici nici nu o mai țineau minte pe mama lor. Bubu era prunc când murise. Dar el o ținea minte. În fiecare zi.

– Frate, ascultă-mă bine. Trebuie să te bășești în gura acelui orfan orice ar fi. Fă-o pentru pentru haiduci. Fă-o pentru daci. Fă-o pentru vârcolaci. Fă-o pentru mama!

– Nu pot! Nu pot să mă bășesc în gura unui orfan! E prea mult! E o chestie pe care dacă o faci, nu mai e cale de întoarcere. O să fiu toată viața ăla care s-a bășit în gura unui orfan!

Bujor dădu un pumn vârtos într-un perete, îndoindu-l.

– La naiba, frate! O să fii ăla care a salvat un orfan. Poate nu o să aflăm niciodată ce s-a întâmplat cu Baza Stelară Decebal. Poate nu a fost o misiune reușită. Dar noi suntem haiduci daci vârcolaci! Noi salvăm orfani! Chiar dacă asta înseamnă să să te bășești în gura lor!

Bubu oftă și întrerupse comunicarea. Bujor se prăbuși ușor pe perete, deznădăjduit. Știa că fratele lui va face lucrul corect. Erau zile crâncene.

 

 

 

***

Cheloo e un redus mintal

Ascultam paraziții în clasa a 6-a și mi se păreau super cool și dacă ești clasa a 6-a sau apropiat ca vârstă mintală ți-i recomand în continuare. Chiar sunt cool. Dacă nu ești, îți dai seama că meh, ca negativ sunt ceva derivat wu-tang simpluț și ca versuri, una din două chestii:

1. Caterincă vulgară destul de distractivă dar care, la fel ca orice banc, nu mai prezintă interes după prima ascultare decât dacă suferi de un retard.

2. platitudini cu „mesaj social” care spun doar căcaturi de bază, pe care le poate observa singur și un copil de 10 ani, gen „politicienii fură”, „oamenii sunt proști”, „viața e complexă și plină de aspecte”, care nici măcar valoarea de amuzament a ălora de la punctul 1 nu o au. E doar căcat în versuri.

De-aia îs mai OK ăștia din gașca Doc, Deliric, Vlad Dobrescu și alții de genul. Ca nu se iau in serios. Gen coaie, fii atent ca aici spun un mesaj de maxima importanta. Fac vers de dragul versului.

Dar să ne întoarcem la Cheloo. Care e un băiat care poartă șapcă și pantaloni scurți de camuflaj, o arde cu gașca de băjeți cu simboluri naziste și muie poponarilor și cântă despre cum se bate, bagă droguri, fute, înjură haterii și muie garda.

Ceea ce ar fi total normal dacă ar avea 20j de ani, dar are 40. La 40 ar trebui să nu te mai frece grija de ce fac alții și pe tine nu te afectează, și să te fi obișnuit cu drogurile și cu femeile destul încît să nu ți se mai pară subiect de laudă. Dacă era cu un an mai imatur, cînta despre cum e el cel mai tare la v-ați ascunselea și are cărți de joc porno.

E clar rămas în urmă cu sfecla. Are o casă în suburbie, o fostă nevastă, copii, credit la bancă. Ăstea-s probelemele reale pe care le are, sau ar trebui să le aibă la vârsta lui. Controlul la prostată, creditul ipotecar, dusul copiilor la grădiniță. Îți dai seama ce prost trebuie să fii ca om, să fi ajuns la problemele de 40j de ani și să nu fi trecut încă peste problemele de 20j de ani?

cheloo

Iar faptul că l-a săltat DIICOT-ul pentru iarbă e dovadă clară că e un redus mintal

Să vă explic cum vine cu traficul ăsta de iarbă. Iarba nu e cocaină. Nu e un drog scump si ușor de ascuns.

Fiind un drog ieftin și voluminos, ca realmente să faci bani serioși din trafic de iarbă, trebuie să fii ori ăla care crește în sere, ori ăla care distribuie de la crescători spre dealeri cantități serioase. Tipul ăla care dă direct gramele la gușteri în cartier nu o să-și construiască niciodată vilă din asta. E genul de chestie pe care o fac puștanii de 20j de ani, pentru câteva milioane în plus, să aibă bani de buzunar.

Ori în poziția lui de persoană publică de 40 de ani, cu destule oportunități de a face o chestie sau alta, să te riști pentru o ciupeală, pentru o găinărie, pentru câteva milioane pe lună (că nu l-a prins cu sacul de iarbă), e chiar dovadă de imbecilitate cruntă.

Să analizăm mai clar afacerea. Să zicem că face un profit de 20 de lei la gram, și clientul obisnuit ia 2 grame o dată. Trebuie să faci vreo 50 de întâlniri pe lună cu oameni care ar putea fi polițiști sub acoperire pentru a face 2000 de lei. O sumă care, pentru unul ca Cheloo ar trebui să fie un căcat și să nu merite riscul. Uite că unul dintre ăia cu care s-a întâlnit chiar era polițist sub acoperire. Mamă, ce prost e.

Sau hai să presupunem că băiatul doar a venit cu niște cuie și le-a fumat cu niște prieteni și niște prieteni de-ai prietenilor lui, și unul dintre ăia era polițist. Nu faci asta, ca persoană publică. Nu aduci drog și consumi drog cu necunoscuți. E un risc pe care nu ți-l permiți.

De-aia trebuie să fii atent când o arzi cu „muie garda”, că nu știi la ce capăt al pulii nimerești la sfârșit.

***

Frica de teroriști

Țineți minte povestea aia „prostia omenească”, cu proastele alea două care plângeau că o să cadă drobul de sare peste copil și o să-l omoare? Normal că nu. Că nu lecturați voi snoave esențiale. Lecturați expunere.com, ca trepanații.

 

chartoftheday_4093_people_killed_by_terrorist_attacks_in_western_europe_since_1970_n

Nu a crescut numărul de atacuri teroriste în ultimii ani, ci doar numărul de isterici care se dau cu curul de pământ de frica lor. Și acum există internetul, unde orice idiot alarmist își poate urla fricile iraționale spre cetățenii lipsiți de discenământ, care abia așteaptă să afle un motiv nou și ilogic pentru care să le fie frică de chestii. Să-i fie frică de chestii pe care nu le înțelege e hobby-ul preferat al idiotului.

VIN TERORISTII, EUROPA E LA PICIOARELE LOR, O NU!

Vrei să oprești regimul de teroare? Vrei să trăiești într-o Europă care nu tremură de frica terorismului? Să nu te mai simți asediat? Soluția e simplă: Data viitoare când vezi un cetățean că urlă rahaturi alarmiste, te duci la el și-i freci un dos de palmă.

Și atât. Doar din cauză că acum se plâng de 1000 de ori mai mulți oameni de terorism decât acum 20 de ani nu înseamnă că problema e de 1000 de ori mai mare. Înseamnă doar că sunt de 1000 de ori mai mulți plângăcioși printre noi.

0aelecrtromshjoi9

Dar iarăși, dovezile nu o să convingă pe nimeni. Că genul de prost care e sigur că musulmanii vor să-i fure țara nu prea înțelege bastonașele și biluțele ăstea colorate și ce vor să spună. Că el deja știe ce vor să spună! Ce vrea Soros! BILUȚELE COLORATE VOR SĂ ÎI SCADĂ LUI VIGILENȚA, CREDEȚI CĂ NU ȘTIE EL?

***