Se uită la trupul lui gol în oglindă. Arăta ca un bebeluș opărit. Un bebeluș de 1.60 căruia îi lipsește orice urmă de drăgălășenie specifică bebelușilor.

Sunt un lup, sunt un dac!

Își spuse micuțul om, care arăta ca un Adonis sculptat în ceară și lăsat la soare până s-a topit într-o formă gâlmoasă ce aduce, pe alocuri, a om. Își privi mâinile transpirate și se strofocă să facă semnul ăla, ca niște coarne, de-l tot fac rockerii, cu niște degete scurte, groase și moi, ca niște cremwurști pentru oameni care nu vor să se sature. Nu păreau cine știe ce, degețelele alea, dar nu a fost gogoașă care să alunece printre ele. Erau ca o plasă pentru gogoașe.

Sunt un animal de pradă!

Răcni spre oglindă grăsunul incapabil să alerge 100 de metri fără să pocnească o arteră. Avea de gând să facă ceva măreț. Ceva grandios. Pentru țara asta pentru care și-au dat viața generații de strămoși, mii de ani, cu toate că ea există ca concept doar de 150 de ani.

O lacrimă bărbătească îi brăzdă fondul de ten alb sclipicios, ca slobozul de unicorn, descoperind pielea rozalie și fină de dedesubt, căreia testosteronul și alți hormoni masculini nu au apucat să-i răpească finețea.

Am să o fac pentru voi, dacilor!

Șopti el, cutremurat, gândindu-se la nobilul regat dac, care a existat doar în manualele comuniste de propagandă școlară, pentru a prosti o populație înghesuită într-un fals sentiment de mândrie națională și în delirurile istoricilor autodeclarați cu imaginație bogată și rețetă de la psihiatru. Se gândi la acel popor nobil și fictiv și își imagină că sunt străbunii lui. Că acei oameni din urma cărora a rămas o singură inscripție, niște pietre ascuțite, două ruine mici și relatările contextuale a câtorva istorici de categorie B, dar care cu siguranță aveau o structură statală, identitate națională și limbaj scris și nu erau doar niște sate de barbari, sunt mândri de el. Că s-a ridicat la înălțimea așteptărilor lor, chit că are doar 1.60.

O să câștige nobilul concurs Eurovision în numele bravilor daci și a trecutului lor, foarte posibil fictiv, dar cu siguranță glorios și o să le reamintească conaționalilor lui de unde se trag, pentru că așa spun niște povești bazate pe mai puține surse istorice decât Greuceanu.

Noi suntem lupi, noi suntem daci!

Își puse hainele ridicole, cu umeri de carton, peste corpul dizgrațios. În 5 minute trebuia să fie pe scenă. Toți dacii contau pe el. Simțea binecuvântarea lui Zamolxe.

(context. fiind 2016, sunt sigur că habar n-aveți despre ce plm vorbesc aici. Ei bine, există un concurs internațional de labă-n cerc și de muzică proastă numit Eurovision. Aparent fosilele de la tvr încă mai cred că se uită cineva la el. Ei bine, câștigătorul la faza pe țară anul ăsta a fost Biluță Băiat ăsta, care la sfârșitul șlagărului a urlat că suntem lupi și daci. Nu, nu godaci. Șoricosul se crede dac. Și e amuzant nu numai din cauză că dacii la forma în care crede el nu au existat niciodată, sau că eurovisionul nu mai e o chestie de când erau ABBA tineri. E amuzant că un pitic gras are delir de vitejie deși e prea rotund ca să se rostogolească)

Puneți-vă tichia de aluminiu care protejează psihotronic, oameni buni, pentru că astăzi vorbim de O CONSPIRAȚIE NASOALĂ.

Tragic și din motive încă neidentificate (cel mai probabil igiena alimentară prost înțeleasă și și mai prost controlată la noi în țară) niște bebeluși s-au cam îmbolnăvit ba chiar unii au și cam răposat de E Coli.

Ei bine, nu știm noi, muritorii de rând, de unde au luat-o. Dar oamenii mai isteți decât noi știu, după cum vedem în acest articol de pe România Liberă

Textul era prea lung să-l pun, dar vă fac rezumatul: „blablapseudostiință, blabladoarstudii și opinii care ne susțin pseudoștiința, VACCINURILE SUNT DE VINĂ”

Adevărul! El e! Doar că articolul a fost dat jos brusc. Conspirație! Oculta farmacist reptiliană! Nu vor ca NOI să știm! Din fericire, oameni remarcabili și isteți au luat atitudine.

Iar publicul și-a dat seama. Că e format din oameni ageri la minte.

UNIȚI PUTEM FI O FORȚĂ! O FORȚĂ A IMBECILIZĂRII.

Nu trebuie să fii științolog cu doctorat în creiere să vezi ce e advertorial (am subliniat)  și că ăia și-au dat seama că au urcat propagandă sinistră pe site în loc de reclamă și au dat-o repede jos. Și în capătul celălalt al articolului scrie mare ADVERTORIAL. Adică cineva din grupul antivaccin s-a gândit să plătească o absurditate care face legătura dintre o tragedie și agenda lor, și proștii au pus botul.

Mulți încearcă să le explice proștilor de ce tot curentul ăsta antivaccin e o prostie. Nu ai cum. Obosești degeaba. Pentru că ochiul prostului nu poate face diferența dintre tehnovrăjeală și un articol credibil științific. Ca să poți face diferența trebuie să înțelegi niște fizică, niște chimie, niște anatomie, măcar la nivel elementar. Să înțelegi ce-i aia o marjă de eroare, ce înseamnă un eșantion, un grup de control,  o eroare statistică. Diferența dintre un răspuns imunitar și o boală propriu zisă. Ce e ăla virus, ce e aia bacterie.  Au o înțelegere a lumii la nivel naiv. Ei cred că sistemul imunitar e ca o aură așa, și dacă ai toxine în organism, care sunt o chestie reală care se acumulează cică, aura aia scade. Dar iei colonhelp și se aprinde iar.

Pentru ei, diferența între știință și bullshit e insesizabilă. E exact ca și cum i-ai arăta două ecuații de-alea cu integrale și funcții complexe unuia care abia buchisește tabla înmulțirii. N-o să-și dea seama niciodată care e corectă și care e greșită. Așa că alege emoțional. Și are de ales între două tabere.

Ăia ca mine care zic:

A) Ești prost, nu înțelegi cum funcționează lucrurile, așa e viața. Fă cum ți se zice și taci.

Și ăia ca Olivia Steer care zic:

B) Ceilalți vor să te mintă. Adevărul e pentru un grup select de oameni și tu ești din acel grup select. Adevărul e pe înțelesul tău și te va proteja de oamenii care îți vor răul. TU ești prea isteț să pici în plasa LOR!

EVIDENT că vor alege B. Te simți bine cu tine când alegi B.

Îi doare pe ei fix în cur că marea mare mare mare majoritate a comunității științifice a căzut de acord că vaccinurile sunt foare bune. (dacă sunt făcute corect).

Îi doare în cur și că o conspirație la nivel global, cum ar fi asta cu vaccinurile, e științific imposibilă.

DA RADU, DAR MULȚI DINTRE EI SUNT DOCTORI!

Ei bine, în medicină, ca și în orice alt domeniu, se strecoară și nebuni și idioți. În absolut orice meserie există un procent de nebuni și idioți. Să ridice mâna cineva și să spună „în meseria mea nu am dat niciodată de nebuni și idioți” și eu îmi mănânc tastatura chiar acum.

Toți oamenii de știință care promovează  agenda antivaccin ba sunt șarlatani de-ăștia cu medicină alternativă, care vor să atragă banul pacienților spre șărlătăniile lor, ba nebuni, ba naivi conviși de șarlatani și nebuni. Și normal că internetul e mai plin de articole anti decât pro. Pentru că nu stă nici un doctor real să demonstreze ce deja e demonstrat. Au lucruri mai reale de făcut.

Dar pe ei îi doare fix în cur.

Și de-aia eu zic să-i lăsăm. Ca să tacă. Să fie toate opționale și să facă borș.

DA RADU DAR COPIII LOR ȘI OAMENII IMUNODEFICIENȚI CARE DEPIND DE IMUNITATEA DE TURMĂ ȘI ALTE CHESTII?

Dă-i în mă-sa. Oricum suntem prea mulți. Lasă-i să nu se vaccineze și să readucă boli dispărute. Să vedem ce se întâmplă. E democrație. Dacă poporul vrea poliomielită, să le dăm poliomielită, zic!

Și o să fie anul 2050 și eu o să fumez o țigară în parc și pe lângă mine o să treacă un cârd de sprințari de-ăștia:

Și eu o să le zic.

„Ce vă prăvăliți așa, patronilor, suferiți de șmecherie? A, boală? Păi cum dracu’. Nu v-au hrănit părinții vegan, cu lapte de migdale? Ba da? V-ați dus și la Theta Healing? Suplimente homeopate? Alinierea chakrelor? Băi, ce chestie! Adică sigur nu e de la faptul că nu v-ați vaccinat și ați făcut poliomielită. Poate n-ați luat destulă echinaceea, pulamea”

Nu înțeleg cum de stau românașii să se uite live la oscaruri. Să pierzi noaptea să te uiți la niște bogătași dintr-o industrie de bogătași cum se aplaudă între ei. De ce dracu’ să te intereseze așa ceva? Ca să vezi dacă filmele care ți-au plăcut ție au plăcut și la alții, și să clefăi mulțumit că ai gusturi fine?

Și nu înțeleg fetișul ăsta pentru actori ca oameni. Adică da, e o meserie artistică și mulți sunt foarte buni la imitat personaje, că asta e meseria lor. Dar asta nu înseamnă deloc că ei, ca oameni, sunt interesanți. Da, da, știu, arată super frumos toți și expresiv. Dar asta fac și în filme. De ce să îi aud vorbind în viața reală? Nu e ca și cum sunt eminenți și plini de înțelepciune sau ceva. Actorul, ca inteligență, e un om complet mediu. Da, o replică isteață sună mai bine din gura lu’ Leonardo decât din a mea. Dar asta nu înseamnă că-l duce capul la cine știe ce replici istețe. Sunt doar oameni normali, ca toți oamenii normali. Și de-aia e complet aiurea să îi urmărești neprofesional, doar că îți plac profesional. Să te frece grija ce gândesc, ce mănâncă, ce fut și ce le place. Ce, dacă mănânci o pizza excelentă, o să fii curios cu cine se fute bucătarul? Și atunci de ce ai fi curios cu cine se fute actorul dintr-un film excelent?

Tot fetișul ăsta cu viața personală a artistului e o futere de grijă complet nejustificată. Din păcate e încurajată de actori. Pentru că actorul, prin definiție, e un cerșetor de atenție. Asta au în comun toți actorii din toate timpurile. Unii sunt deștepți, alții proști. Unii nebuni, alții foarte nebuni. Dar ce au toți în comun e că au un ego imens și fragil, și dacă nu se uită nimeni la ei într-un moment, se simt de căcat.

Și nu, toată isteria cu oscarul nu prea are legătură cu cinefilia. Pentru că orice om care știe cum funcționează un film, știe că valoarea produsului finit e determinată cam așa:

25% regia
25% scenariul
25% actoria
25% armata aia de oameni care se ocupă de sunet, efecte, lumini, montaj și multe multe alte chestii din spatele oricărei filmări și care, dacă sug, îți iese un film de căcat oricât de buni ar fi scenariștii, regizorul și actorii.

Ei bine, dacă o luăm așa, logic, după importanță, premiile ar trebui să fie cam așa

1. Regizorul, că face singur un sfert din treabă.

2. Scenaristul ( scenariștii). Ăștia sunt de obicei vreo trei.
E primul, ăla care vine cu ideea originală dar e prea prost să o scrie ca scenariu valid, că nu are experiență.
Apoi producătorul îl dă pe mână lu al doilea, care vede partea faină a ideii și o șlefuiește spre ceva cu structură și stil.
După care producătorul ia scenariul și-l dă pe mână lu al treilea, care taie tot ce nu pare super comercial și înlocuiește cu clișee pentru public trepanat, ca să asigure blockbustereala.

Ei bine, dacă băieții ăștia trei se coordonează în așa hal încât să iasă ceva bun, mai ales că de obicei nu se întâlnesc niciodată, e un miracol. Și de-aia scenariul e al doilea cel mai important rahat din toată ciorba.

3. Abia aici vine actoriceala. Care e un sfert din treabă. Și dacă ar fi într-un singur actor ca-n Locke, sau aproape un singur actor ca în Revenant, s-ar apropia de relevanță cu treaba regizorului. Dar într-un film ca Star Wars, spre exemplu, unde sunt 5 actori principali și 15 secundari, 25% ăla se împarte grav. Într-un film normal, un actor e la fel de important ca ăla care face muzica.

Spre exemplu, dacă l-ai înlocui pe stormtrooperul negru din ultimul Star Wars cu o șosetă tot filmul, calitatea întregului film ar scădea cu maxim 5%. Însă dacă l-ai înlocui pe băiatul de la sunet cu mine, ar ieși un căcat complet la care nu poți să te uiți.

Dar plebea e simplă. Plebea aplaudă ce vede. Și de-aia oscarul pentru actor/actriță principală e mereu privit a fi cel mai important. E ca și cum ai crede că monitorul e cea mai importantă parte a calculatorului. Sigur, fără el nu vezi nimic, dar toată partea de gândire e făcută mai jos. El e doar un display. Așa cum e și actorul. Un display pe care oamenii vor să-l audă vorbind, chit că uneori e un om prost. Gen Oana Pellea.

Iar categoriile nu au sens. De ce e cel mai bun actor și cea mai bună actriță? Ce, la master chef e pe sexe? La munca de actor contează cât de multă carne pune pe personaj. Și aici e nevoie de un personaj bun, pus în situații complex de actoricit, care să-i scoată în evidență valoarea de actor. Nu văd de ce ar fi diferență pe sexe. O împărțire a unei distincții pe sexe, fără justificare clară. E sexist în cel mai pur sens al cuvântului.

Dacă tot categorisim lumea, să mai băgăm, zic. Cel mai bun actor copil. Cel mai bun actor boșorg. Cel mai bun actor gay. Cel mai bun actor negru. Cel mai bun actor care e de fapt doi pitici într-un parpalac.

Poate așa n-ar mai plânge negrii că nu au fost negri nominalizați. Păi poate n-a fost nici un film cu actori negri destul de fain încât să merite nominalizat. N-au avut personaje și situații pe care să iasă vreun actor negru în evidență. Lipsa nominalizărilor e simptom, nu cauză. E ca și cum n-ai avea picioare și te-ai plânge că nu fac ăștia încălțări pentru tine.

Da, Leonardo DiCaprio e un actor bun. Așa, și? În toate filmele în care a fost, a fost doar o rotiță într-un angrenaj imens. O rotiță bună, dar de ce se comportă toată lumea ca și cum e cea mai importantă rotiță din toată scula? Chiar nu e.

Ca orice om căruia nu-i curge scuipat din gură, urăsc dumele când se iau în serios. Le urăsc de mic. Eram clasa a 7-a când am făcut un concurs de chimie cu clasa ailaltă. Pe echipe. Nu mai țin minte cum se chema echipa noastră, ceva stupid și amuzant oricum. Echipa lor se chema Oxigenii. V-AȚI PRINS? Deci oxigen și genii! CE JOC DE CUVINTE FASCINANT. I-am bătut de s-au căcat pe ei și după ore i-am bătut pe bune. Pentru că n-ai cum să îți spui „oxigenii” fără să îți iei bătaie. Adică cum te poți aștepta să spui asemenea dumă în public la modul serios, să fii încântat de ea, și dup-aia să te mai vadă alți oameni ca pe un om? A fost acum mult timp, dar uneori mai am coșmaruri. Mă trezesc transpirat și trist, că mă aflu într-o lume în care unii oameni consideră că un joc de cuvinte de categoria „oxigenii” poate fi isteț. Însă coșmarul e real.

Există o specie aparte de căcați care își iau dumele în serios. Li se pare lor că sunt artistice și creative, nu doar bășini pe care le mai trage creierul din când în când. Spre exemplu acest căcat jenant care a apărut azi și pe care voiam să vi-l arăt.

Ai vomitat puțin în gură? Dacă nici asta nu e dovada că jocul de cuvinte e smegma creativității, chiar sub epigrame, nimic nu e. I s-a părut autorului că gândul ăsta mai banal decât scobitul în nas e demn de prezentat oamenilor.  Și nu oricum. Scris cu pixul și făcut poză.

HIS WORK WILL ECO IN PULA MEA, V-ATI PRINS? V-ATI PRINS CE A FACUT EL ACOLO? HIS WORK WILL ECO IN PULA MEA DECI ECO GJHFDGHDFAGA. A DESCOPERIT EL CA ECO SI ECHO SUNA OARECUM LA FEL, CE CARAMBUL FIN MARS IN PULA MEA SIMT CA AM FACUT CANCER LA OCHI.

Intenționat n-am scris numele autorului care dă dume pestilențiale și e atât de mândru de el încât le desenează și le fotografiază. Asta pentru că vreau să jucăm un joc scurt. Jocul se cheamă:

AVEȚI ÎNCREDERE ÎN IDEILE VOASTRE PRECONCEPUTE ȘI ETICHETATUL OAMENILOR FĂRĂ A-I CUNOAȘTE.

1. Știind doar că dă asemenea dume de căcat, cum credeți că îl cheamă pe autor? Ce nume credeți că are fătătorul de calambururi de căcat? Ce alăturare de silabe pretențioasă face acest scremător de jocuri de cuvinte aburinde să se identifice cu el însuși?

George Albu

Mircea Văduva

Julien Britnic

Bogdan Popa

Costel Adamescu

A? Care dintre numele de mai sus vă inspiră cel mai tare „prost pretențios care clocește dume”?. E exact ăla la care vă gândiți. 

2. Știind la fel de multe ca la 1, care credeți că e muianul acestui inhalator de bășini proprii. Ce meclă de mai jos asociază cel mai ușor creierul vostru cu personalitatea de cârnat cu pretenții creative, care stă noaptea și se masturbează la omonime?

AȚI GHICIT CU TOȚII!

Da tipul al treilea e Julien Britnic, și are exact numele și muianul unui traficant de dume răsuflate. E absolut incredibil cum arată și se numește exact cum e. Ca un căcat pretențios și prețios fascinat de propria mediocritate.

Puțele care se cred inteligente și tot behăie peste tot că sunt sapiosexuale și că caută bărbați care să le stimuleze intelectual, ca să pară deștepte sunt fix targetul la dume proaste avortate de un hipster autist. Proastele se gândesc: Ce fin a jonglat el cu sensurile cuvântului.  Artă, frate. Și ce deșteaptă sunt eu că am deslușit ambele sensuri ale cuvântului! Sigur doar intelectualii înțeleg sensurile duble ale cuvântului. Apoi dau share pe facebook, să vadă și celelalte proaste cu care se asociaza cât de fine sunt ele în deslușirea dumelor de căcat.

E atât de proastă duma încât orice handicapat căruia îi curge scuipat din gură ar putea gândi o labă similară. Hei, tuturor ne vin dume bășite în cap. Jocuri de cuvinte de tot rahatul. Calambururi jenante. Dar știi ce facem noi cu dumele de rahat care ne vin? Le păstrăm pentru noi, sau le zicem la mișto, ca să vadă și alții ce dume proaste ne vin uneori și să râdă cu noi de noi. Nu ai cum să dai o dumă belită decât cu autoironie. Când dai o dumă într-un fel recunoști în public cât de prost ești, și de-aia e ok. Scuipatul lui Procust gen.

Sunt și alte fabrici de ilustrat dume, calambururi și jocuri de cuvinte  la fel de canceroase, facute cu, de și pentru pizde proaste care au impresia că-s creative doar pentru ca lucrează în advertising, de parcă mai e cineva care să nu știe că fix advertisingu e cea mai mare pepinieră de pulifrici fără idei, dar cu pretenții, la fel de utili societății cum e o unghieră unui lepros.

GEN, ALMANAHE.MIC

V-AȚI PRINS? E O B.O.R. MAȘINĂ. BORMAȘINĂ. V-AȚI PRINS? SUPER SELECT. PROASTELE ĂSTEA CHIAR AU ILUSTRAT CONCEPTUL. CHIAR S-AU BUCURAT ATÂT DE TARE DE GÂNDUL ĂSTA SIMPLU ÎNCÂT AU SIMȚIT NEVOIA SĂ-L DESENEZE.

Sau DUME DE MESTECAT. Ăștia sunt atât de cancer încât direct de la numele lor îmi vine să borăsc sânge acid pe craniul primului om care trece pe lângă mine. Dume sună ca gume. gume de mestecat, dume de mestecat V-AȚI PRINS? V-AȚI PRINS? MARȘ IN PULA MEA DE-AICI E DE-A DREPTUL GENIAL.

Aici…. aici mă dau bătut. Nici măcar nu vreau să încerc să înțeleg ce a fost prin mintea omului care a făcut duma asta de căcat. E o prostie. Omul care a făcut-o e un prost și toți devoratorii de dume sunt nu numai că proști, dar în cea mai nocivă categorie de proști. Nici nu se compară cu proștii care se uită la Taraf.TV. Ăia nu se cred intelectuali. Ăștia da.

Prietenii nu-și lasă prietenii să dea share la dume! Vezi că cineva pune dume de rahat? Curaj. Spune-i că are o problemă. Ajută-l. Nu-l lăsa așa! E inuman!

P.S. că omul dă #umbertoeco. Dacă se întâmplă vreodată să mor, deși încerc să evit asta cât mai mult, puteți să ziceți ce vrea curu vostru de mine, și de bine, și de rău, și de neutru și de orice. Dar dacă ziceți ceva cu hashtag, să moară toate rudele mele îndepărtate dacă nu ies din mormânt și vă strâng de gât cu mâini putrezite.