Legea Defăimării, propusă de Liviu Dragnea, a trecut de votul Comisiei Juridice, defăimarea fiind amendată cu până la 100 000 de lei, anunţă Realitatea Tv. Legea ar urma să se aplice inclusiv în cazul mesajelor postate pe Facebook. Iniţiativa legislativă a trecut anterior de Senat şi urmează să intre la vot în plenul Camerei Deputaţilor, care este for decizional. Legea iniţiată de Liviu Dragnea prevede că în cadrul Consiliului Naţional pentru Combarerea Discriminării se va înfiinţa Departamentul pentru Promovarea Demnităţii Umane şi Toleranţei care va avea rol de prevenire şi sancţionare a defăimării sociale, definită ca ”fapta sau afirmaţia prin care o persoană este pusă în situaţie de inferioritate pe temeiul apartenenţei sale la un grup social”, scrie Mediafax.

Știind toate aceste lucruri pe care le-am luat cu copy paste de pe net pentru că mi-e lene să rescriu ceva cu cuvintele mele, mi-am folosit relațiile ca să îi iau un interviu liderului PSD despre asta. Vă anunț că textul nu este un pamflet ci realitatea reală a faptelor.

Am ajuns în biroul lui dimineață. În cameră era un miros sălciu și sărat. Dragnea își mângâia mustața fin. L-am salutat cordial.

Eu: Domnule Liviu Dragnea, legat de noua lege pe care ați impus-o împotriva voinței oamenilor: Cum e să faci gargară cu coaie transpirate?

Liviu Dragnea: Mă bucur că mă întrebi, tinere jurnalist. Gargara cu coaie transpirate, cel puțin pentru mine, aduce un sentiment de împlinire profundă. Dacă ar fi să sintetizez viața mea într-un singur act care îmi definește existența, acesta ar fi gargara cu coaie transpirate.

Eu: Ce vă atrage la coaiele transpirate?

Liviu Dragnea: E ceva primordial. Instinctiv. O satisfacție adâncă pe care probabil am moștenit-o de la mama mea. Desigur, toată familia mea, inclusiv tatăl și tatăl lui, au făcut gargară cu coaie transpirate. Dar mama a adus actul la gradul de artă. M-a învățat cum, atunci când ai gura plină de coaie transpirate, îți poți folosi limba să le plimbi de la un obraz la altul, pentru a păstra postgustul.

Eu: Dar nu vă plictisiți?

Liviu Dragnea: Cum să mă plictisesc? Știu că pentru neofiți pare o activitate monotonă. Dar dacă te gândești câte specii animale dețin coaie și de diferențele fiziologice între coaie la membri ai aceleiași specii, practic ai combinații infinite de moduri în care să poți face gargară cu coaie.

Eu: Nu e greu?

Liviu Dragnea: (râde) Partea grea nu e aia în care faci gargară cu coaiele unui cal și a unui câine în același timp. Partea grea e aia în care trebuie să așezi calul și câinele în așa fel încât coaiele amândurora să se suprapună oarecum, ca să poată fi sorbite. Și evident, să nu bagi dinții, ca să nu îți iei o copită în cap.

Eu: Până când?

Liviu Dragnea: Practic nu există limite. Gura este un organ flexibil. Tot timpul o poți întinde mai tare. Tot timpul mai poate încăpea un coi.

Eu: Și care e legătura cu legea asta nouă și sinistră pe care parlamentarii au făcut-o doar ca să-și salveze curul de la înjurături, după ce iau decizii împotriva poporului?

Liviu Dragnea: Legătura e mare. Ne-am dat seama că e nevoie de legea asta când idioții care ne-au votat au început să urle că nu e democratic să faci alegeri locale doar într-un singur tur. Păi normal că nu e, dar du-te-n pula mea, ce fin o să fie! Păi dintr-un tur PSD-ul câștigă tot timpul. Pentru că proștii noștri sunt mai mulți decât proștii fiecărui alt partid în parte. Practic, abia în turul doi avem probleme, când proștii ălorlalți se coalizează împotriva proștilor noștri și îi pot depăși numeric. Gândește-te numai cum ar fi fost prezidențialele până acum dintr-un singur. L-am fi avut pe Năstase, Geoană și acum Ponta. În primul tur câștigăm mereu. Și au început toți sensibilii să țipe la noi să modificăm legea înapoi cum era, de parcă noi facem legi pentru popor, nu pentru noi înșine LOL.

Eu: Nu vă e frică că cu asemnea decizii opuse voinței publicului, vă alienați votanții?

Liviu Dragnea: Bă pulă. Votanții mei nu pot diferenția o minge de fotbal de o varză. Am în Teleorman o armată de șomeri analfabeți, handicapați cu acte și boșorogi care n-au muncit o zi în viața lor dar iau pensie. Ăștia m-ar vota și pentru o lingură de ciorbă, atât de tare urlă foamea-n ei de proști. Crezi că îmi pasă mie ce cred ăia restul, puțini? Păi sunt condamnat penal definitiv pentru fraudarea alegerilor. Mi-am construit în Teleorman un conac cât Versailles din bani furați. Mi-am luat o coardă de 20j de ani ca secretară și dup-aia am făcut-o parlamentar. Doar că așa vrea pula mea. Îi doare pe ei la bască de defăimare. Îmi rad mustața dacă m-a votat vreodată un om care știe ce înseamnă cuvântul.

Eu: Și credeți că legea asta nouă vă va proteja?

Liviu Dragnea: Cum adică să mă protejeze? Păi ce, mă amenință cineva? N-are cum să facă nimeni nimic ca să mă dea jos de pe tron. Oricât ar plânge și ar înjura ăia maxim 100 de păreriști irelevanți care mai zic de nașpa de mine. Asta e doar așa, ca să-i enervez. Ia mai dă-i în pula mea. Păi vin la mine în țară să facă comentarii legate de mine? Nu le convine, să se care și să-și facă țara lor.

Stau aici cu un pahar de minunată apă bulgărească și cuget, pentru că nu pot să dorm. Minunata apă bulgărească mă răscolește.

Cred că omenirea are multe de învățat. Despre spațiu, existență, istorie, viitor. Dar sunt sigur că câteva lucruri le-am lămurit. Spre exemplu apa. Cred că am lămurit apa. H2O. E necesară vieții. Când organismul o cere, simți o senzație de sete și, de obicei, se bea pe gură. E bine să nu conțină alte substanțe, în special de-ălea dăunătoare și nici microorganisme. E bine să conțină niște săruri minerale, că avem nevoie de ele, dar nu prea multe, că facem pietre la rinichi. Atât. Apa nu mai are nici o fațetă ascunsă. Nici un secret mistic. E apă.

Cred că punctul în care consumerismul a reușit să ducă realitatea pe o pantă absurdă și SF a fost când oamenii au început să vândă apă îmbuteliată în locuri în care curge din perete și e aproape gratis. Punctul în care publicitarul a convins omul de rând să se ducă la magazin, să ia o sticlă de apă marginal și nesemnificativ mai curată decât aia care iese din perete, să dea bani pe ea și să o care până acasă. A fost dovada irefutabilă că oamenii sunt atât de proști încât ar cumpăra orice, dacă dai bani altor oameni să le spună că au nevoie de chestia aia.

Sigur, ai putea spune într-o țară ca România că apa din perete vine cu rugină de pe țeavă și cu mult clor, și că aia îmbuteliată e cumva mai bună. Dar de ce există apă la sticlă în orașele din Germania, spre exemplu? Apa nu are o scară a calității. Nu există o variantă de lux a apei. Apa e de două feluri: potabilă și nasoală, și toată apa potabilă e atât de aproape egală valoric încât trebuie să fii absolut tâmpit să alegi  între două surse de apă la fel de potabilă pe aia pe care trebuie să o cari. Nu există nici o scuză în afară de prostia umană pentru existența apei îmbuteliate în locurile civilizate cu apă potabilă la îndemână. Oamenii sunt atât de proști încât ar plăti orice. Dacă mâine cineva ar vinde bilete de căcare la căcăștoarea corporației și ar spune că numai inconștienții se cacă gratis, în baia lor de acasă, fără bilet, oamenii s-ar bate între ei la coadă, cu mâna la cur, pentru noul produs de care au nevoie pentru că așa au auzit la televizor.

Alții spun că aleg apa la sticlă pentru că are gust mai bun. Ăia nu sunt numai idioți, dar și au proasta impresie despre ei că paleta lor rafinată distinge felurile de apă, și nu e doar în capul lor. Plus, apa nu e băutură fină. Nu o plimbi în pahar și o deguști ușor, la un film. O bei când ți-e sete și asta a fost. Care e diferența aia de gust care îl face pe prost să aibă preferințe în adăpat? Nu bei apa pentru gust cum nu te piși pentru sentimentul ăla de urină pe țeavă. Sigur, e plăcut, dar nu de asta o faci. O faci că ai nevoie.

Dar dacă apa îmbuteliată la modul general îți spune că oamenii sunt proști, apa bulgărească e cu un pas mai sus. E dovada macabră că universul e o glumă proastă, că nimic nu are sens și că un Dumnezeu nebun ne-a părăsit râzând, fără să se uite înapoi.

De câteva luni, pizzeria de cartier de la care comand din comoditate, îmi aduce la fiecare meniu, moca, câte o sticlă de jumătate de apă plată bulgărească. Bachklovo sau Baklokovo sau Bachlovo sau ceva se cheamă. O aveam în mână adineaori și mă uitam la numele ei dar nu ai cum să îl reții. Sună ca și cum cineva tocmai a aflat că în grișul cu lapte pe care-l mănâncă s-a căcat pisica și încearcă să-ș scoată din gâtlej post-înghițire. Bachlocvo.

Cu toate că apa e un nonprodus la îndemână oricui în lumea asta civilizată, cineva a crezut că e o idee bună să scoți apă banală din Bulgaria, să o pui în sticle, să treci granița cu ea, să plătești taxe, și dup-aia să o dai la băut în București. Tot deranjul ăsta pentru o apă care dacă e relevant superioară ăleia de la robinet, eu îmi tai un coi. Un bulgar cu ceafa groasă a scos-o din pământ, altul a îmbuteliat-o, altul i-a făcut sigla, altul s-a gândit cui și cum să o vândă. O mână de oameni își justifică existența pe planeta asta prin scos banală apă din Bulgaria și trecut granița cu ea.Acum nu spun că e o afacere bună, că dacă era, nu încerca să scape de ea gratis într-o pizzerie de mâna a patra, dar cineva a venit cu ideea căratului de apă bulgărească și altcineva a fost de acord. Lucruri s-au întâmplat, etichete au fost traduse și printate. Pentru că nu e doar apă. E alegerea unui stil de viață. E o experiență definitorie.

Cu apă. Așa am ajuns noi, oamenii. Să cărăm deampulea apă pe planetă. Pasul următor: să cărăm aer dintr-o parte în alta.

Dacă asta nu e dovadă că am eșuat ca specie și că societatea e un monstru defect, nimic nu e.

De pe etichetă mă privesc sticlos patru cetățeni care dau 110% la zâmbet. Arată ca și cum au renunțat la suflet ca să încapă mai multă glorioasă apă bulgărească în ei. Au făcut un pact cu demonii apei bulgărești și acum apa bulgărească e singurul lucru care-i animă și îi face să rânjească maniacal. În ei nu mai există umanitate. Doar nevoia de a bea apă bulgărească. O nevoie care sugrumă temelia universului. Grea soarta nefericitului care se va afla între cei patru moroi și sursa lor de apă bulgărească.

Are și cuvinte pe etichetă. De parcă apa are nevoie de explicații. Ce ai putea scrie pe o sticlă de apă de băut? Ce informație necesară despre ea nu se poate deduce din faptul că e apă și, ca om, știi ce e apa?

Apă de izvor

Da, plm. Cam ăla e locul din care iese apă OK de când s-a inventat planeta: izvoare. Nu ar îmbutelia nimeni apa care picură dintr-un aparat de aer condiționat.

Ideală pentru întreaga familie!

Ați auzit? Nu ca apa ailaltă care-i pentru femei și apa pentru pensionari. E apă pentru întreaga familie! E o apă pe care o poate bea și mama și copilul și bunica și cățelul. Incredibil. Eu nu am mai auzit în viața mea de o apă cu asemenea proprietate. Cu adevărat miraculoasă apa bulgărească. Acum înțeleg de ce e necesar să o scoată de acolo și să o aducă aici. Asta schimbă tot. E cu totul diferită de apa pe care am putea-o scoate de aici.

În fiecare zi cu un pahar mai mult!

Asta pare chiar periculos. Înțeleg de ce ai vrea consumatorul tău să consume din ce în ce mai mult. Dar apa nu funcționează așa. Se bea la sete, excesul se pișă. Nu face nimic bonus dacă bei mai mult decât ai nevoie, în afară de îndesit drumurile la baie. Plus, cred că dacă în fiecare zi bei cu un pahar mai mult, după vreo 10 zile începi să ai probleme. Câtă apă bei pe zi? 4 pahare? Păi dacă te iei după ăștia, într-o lună ajungi la 34 de pahare pe zi. Sună impractic, nesănătos și retardat.

Potrivită pentru consum zilnic.

În sfârșit. Mă săturasem de apa pe care trebuie să o bei o zi și o zi să faci pauză.

Cu toții, împreună! Mai mult cu un pahar, în fiecare zi!

Bachklovo, nu. Parcă am stabilit mai devreme că e o idee proastă.

Un pahar în plus nu e chiar greu…

Bachlkovo, ce faci? Oprește-te. Am zis că nu.

Experții vă sfătuiesc ca dumneavoastră și familia dumneavoastră să beți mai multă apă de izvor!

Of, minunată apă bulgărească. Tu reprezinți tot ce e greșit în noi. Cum pot eu să mă culc, știind că mâine mă voi trezi tot într-o lume în care tu exiști?

Nu prea mă cunoști, cititorule.  E normal. Nu prea vorbesc despre mine, ca om. Adică în afară de niște adevăruri imuabile care transpiră fără să vreau din text, cum ar fi faptul că am făcut sex cu sute de femei frumoase, tot pe atâtea OK-ish, vreo două nasoale și o grasă, nu prea se subînțeleg lucruri despre mine.

Dar am să îți spun un lucru pe care probabil nu îl bănuiești. Că sunt sigur că aș putea să te conving că e o idee bună ca eu să fac dragoste cu mama ta.

Acum o să spui: „Delirezi, centaure! Nu mă cunoști nici pe mine nici pe mama mea. Nu te-aș lăsa să te apropii de ea nici mort!”

Sunt de acord. Și asta pentru că nu ne cunoaștem.

Nu am spus că aș putea instantaneu să te conving că e o idee bună să fac sex cu mama ta. Mi-ar lua luni, poate chiar ani.

Ar trebui întâi să te înțeleg pe tine ca om. Oamenii sunt simpli in modul de funcționare, dar diferiți între ei. Dar dacă aș putea să te observ ceva timp, să îmi dau seama ce îți place, ce iubești, ce te face să râzi, ce te uimește, ce te sperie, ce te enervează și ce te întristează, mi-ar fi foarte ușor. Ți-aș demonstra că suntem la fel. Vrem aceleași lucruri. Ne bucurăm și respingem aceleași lucruri. Lucrăm spre un ideal comun.

Te-ai simți confortabil cu mine. Te-ai uita așa, cu coada ochiului spre mine uneori și te-ai gândi, „bă, ăsta e genul de bărbat semeț și solid de care mama mea ar avea nevoie lângă ea”. Mai ales că aș fi super politicos cu mama ta. I-aș pupa mâna mereu când o văd.

Apoi într-o zi ai ajunge acasă și ai găsi-o pe mă-ta răsturnată cu cracii în sus pe masa de la bucătărie, gâfâind ca trenul și dărâmând farfurii cu mâinile, adânc încârligată în cel mai intens act de dragoste pe care l-a trăit în viața ei. Eu te-aș saluta cordial de deasupra ei și tu vei simți că trebuie să fii indignat, dar nu vei fi. Ba din contra, vei simți un sentiment de ușurare, ca și cum universul ducea spre momentul ăsta și e bine că s-a întâmplat.

Desigur, mi-ar fi super greu să fac asta cu mama fiecărui cititor în parte. Mi-ar lua groaznic de mult timp.

Dar dacă aș putea într-un fel să separ doar demografica celor cu mame între 38-55 de ani, vii, fără soț, mi-ar fi mult mai ușor.

Apoi, spre exemplu, dacă aș avea un mod în care să știu la ce și cum, mai exact, reacționează oamenii ăia pe plan emoțional, 99% din treabă ar fi deja făcută pentru mine. Ar urma doar să mă duc la ei acasă, să le spun fix ce vor să audă, apoi direct să le cordesc mamele. Ar fi aproape banal de ușor.

Și aici intervin noile butoane de reacții de la Facebook, care vor fi implementate în curând.

Acuma ești oleacă supărat. Că m-am ținut de miștouri cu mama ta. Trebuie să vezi imaginea de ansamblu. Nu era vorba despre mama ta ca persoană fizică cu buci. Era doar un reprezentant al  principiilor tale generale de viață. Și eu, din situația asta ipotetică, un om care vrea să se introducă cu lubrifiere în principiile tale de viață ca să îți vândă o idee sau un produs. Ajungem și la Facebook, dar pentru asta, trebuie să înțelegem prostul și natura lui. Pornim de la niște adevăruri deja demonstrate:

1. 99% dintre oameni sunt mai proști decât o găleată cu muci.

2. Prostul e o resursă naturală care trebuie manipulată în interesul tău.

3. Prostul e foarte maleabil. Prostul poate fi convins de absolut orice idee, dacă i se repetă destul de mult și de devreme. Prostul poate să fie la fel de bine creștinopat, vegan, musulman, neonazist, homeopat, conspiraționist, homofob, orice. Absolut orice idee poate fi interiorizată, dacă i se repetă destul de mult prostului, și dacă e compatibilă cu ideile care i-au fost repetate până la interiorizare anterior. Prostul va crede orice i se repetă și se potrivește cu ce crede deja.

4. Democrația nu pune puterea în mâna maselor de oameni. Democrația pune puterea în mâna oamenilor care au destule resurse încât să convingă mai mulți proști că ei au dreptate.

5. Economia de piață nu favorizează produsele obiectiv mai bune, ci pe ălea care au convins mai mulți proști că sunt mai bune.

Pare super ușor până acum, nu ?

6. Partea grea nu e aia în care trebuie să convingi proști. Partea grea e aia în care trebuie să identifici cât mai bine masa de proști cea mai susceptibilă la ideea pe care vrei tu să o împingi.

Pentru că deși prostul e super maleabil, nu ești primul care a descoperit asta. Cel mai probabil, înainte de a ajunge tu la prost cu ideea ta proastă, la el au ajuns mulți alții. Ideile proaste anterioare s-au cristalizat în timp. Au devenit convingeri și principii. Sunt solide acolo. Așa că prostul nu va accepta ideea ta nouă, oricât de mult ai repeta-o, dacă nu e compatibilă cu convingerile lui anterioare.

Și aici intervin viitoarele butoane de la Facebook.

Nu, nu sunt pentru tine, prostule. Nu sunt aici să îți facă viața mai ușoară, să te ajute să te exprimi. Puteai să zici ce te enerveaza și ce te face să râzi și înainte. Doar că era complicat pentru un program să identifice asta și să o bage într-o bază de date. Butoanele sunt aici ca să le facă viața lor mai ușoară în a categorisi oamenii în diferite grupuri, ca atunci când au o idee nouă de vândut, să știe clar care este demografica de proști compatibilă cu ea. Să nu risipească resurse aiurea transmițând un mesaj unui om care e puțin probabil să îl accepte.

Până acum aveau doar like-urile, care îți spun clar ce atrage omul, dar nu îți spun clar în ce fel. Ce reacție emoțională au la chestia aia.  O dată ce eficientizează și asta, brusc totul devine mai ușor. Au toate datele alea necesare să te convingă că e o idee bună să facă sex cu mama ta.

Ai un nou antidepresiv de vândut? Targetează reclama la ăia care dau reacții de tristețe mult peste medie.

Ai o nouă formație de rock supărat pentru adolescenți rebeli? Targetează  reclama la tineri de 14-18 care folosesc reacția de supărare mult peste medie.

Ai un nou partid de extremă dreapta care-și exteriorizează platforma imbecilă pe un pseudo site de stiri? Targetează-ți propaganda pe segmentul 30-55 cu maxim 12 clase și care reacționează cu tristețe și supărare la știri cu imigranți.

Sigur, sunt doar niște butoane noi. Dar butoanele astea nou spun două chestii foarte importante despre viitor:

 Manipularea maselor va deveni mult mai ușoară. Pentru că cu puțină psihologeală îți poți scoate din baza lor veselă de date fix, dar fix demografica căreia trebuie să i te adresezi. Să nu mai risipești resurse pe propagat mesjul la oameni care nu sunt în target.

Vei vedea din ce în ce mai puține relcame/propagandă, dacă nu ești în targetul lor. Și asta nu înseamnă doar că, ca mascul,  n-o să mai vezi reclame la tampoane, pentru că nu ești în demografica targetată. Astea sunt doar aplicațiile inocente.  Înseamnă că orice idee cu care clar nu ești de acord, n-o să mai ajungă la tine. Nici nu o să știi că există. Habar nu o să ai cine propagă o idee și cui, dacă nu ești în demografica targetată, chit că o dată convinși, proștii ăia  o să te afecteze și pe tine.

Și abia aici apare problema gravă. Singurul mod în care ideile proaste sunt combătute e că ajung la oameni care le recunosc a fi idei proaste. Oameni care au ajuns accidental la mesaj, pentru că nu sunt în target. Oameni care aud că Oreste vinde magneți pentru vindecarea cancerului și încep să urle „stai, bă, șarlatane, că păcălești oameni proști și tragi lumea în jos!”.

Ori dacă reușești să transmiți mesajul tău doar oamenilor cărora mesajul tău nu le contrazice nici un principiu, nimeni nu o să se îndoiască de veridicitatea lui. Nimeni nu o să îl combată. Și aici am pierdut cu toții, ca specie de oi placide, perfect liniștite cu faptul că le dăm unor necunoscuți destule informații despre cum suntem, cât să ne împartă în țarcuri eficiente, și să dea fiecărui grup fix fânețul pe care îl va molfăi cel mai cu poftă.

Pentru că proștii sunt proști și mândri că prezentul le oferă posibilitatea de a spune ÎNTREGULUI UNIVERS ce simt ei în legătură cu chestii. Nu îi deranjează că cineva ia notițe și se va folosi de ele să îi vândă un politician și un vibrator, și că ăia amândoi o să o ardă la găoz pe mama lor.

S-a întâmplat ceva super drăguț zilele astea. Două cazuri de idioțenie colectivă care mă ajută să vorbesc cu exemple de un subiect pe care voiam să-l tratez de mult timp. O să fie un text lunguț, dar strânge din dinți și treci prin el, că îți explică pe ce lume trăiești. Și are multe poze.

Cotidian zilnic e un site la mișto făcut de niște amici. E un fel de the onion românesc mult mai slab (ca orice variantă românească a orice), dar amuzant. Principiul e simplu: se parodiază trenduri de presă. Nu cioace gen TNR. Pur și simplu se ia o idee stupidă din presă și se duce la o extremă absurdă și amuzantă. Până și titlul din tab îți spune că e la mișto: „Cotidian Zilnic – tabloid infect”. Spre exemplu acest articol despre niște copii orbi care l-au desenat pe Iohannis. Nu îți trebuie mult creier să vezi că e invenție și să râzi că așa e presa de sentiment la modul general, care trateaza emoțional chestii care nu spun nimic.

Săptămâna trecută au scris articolul ăsta la mișto, cu un politician inventat de extremă dreapta de la un partid fictiv, care parodiază gândirea gen Donald Trump sau Iulian Capsali.

Îți trebuie doar bunul simț al unui copil de 14 ani să îți dai seama că articolul e o parodie. Un idiot fictiv a găsit sursa tuturor problemelor sociale grave într-un căcat irelevant: muzica rock. E amuzant pentru că exact asta fac și idioții reali! Uite ce față au găsit pentru personaj. Se potrivește perfect!

După care au apărut idioții reali. Ăia care nu au discernământul să le spună bunul simț că ceva e fake. Gen Șerban Huidu, care intră în subiect pe contrasens și-l împrăștie ca pe o mașină plină cu săraci.

Până la urmă i-a zis cineva, „auzibăiatu, vezi că ai pus botu la o cioacă” și s-a prins și el și a editat. Dar nu înainte ca subiectul să fie preluat de EVZ și Cancan.

Din păcate, EVZ a apucat să editeze articolul până am făcut printscreen. Era la fel de cretioid de credul și el la publicare.  Și de aici vedem ceva grav. În presa cât de cât profi, oamenii sunt complet idioți. E o regulă de-aia de prima lecție la primul curs de jurnalism amatoricesc: VERIFICĂ INFORMAȚIA ÎN PULA MEA. Îți ia literalmente două minute de internet să vezi că liderul ăla de partid e la fel de real ca batman.

Cum s-a ajuns în presă să apară articole de-astea fără să fie nimeni scos din redacție de ureche, ca pe vremuri? Două motive:

1. Înainte de criză, salariile din presă săreau des de 50 de milioane. erau gen 2-3 salarii medii pe economie. Acum un salariu de presă e vreo 12 milioane. Salariul minim pe economie gen. Doar idioții și copiii fără perspective proaspăt borâți de pe banda rulantă a facultății mai lucrează în presă. Nu mai există etică jurnalistică, pentru că se moare de foame. Și asta duce la punctul doi.

2. Clickurile sunt mult mai importante decât veridicitatea informației. Bă, clickurile se traduc în bani și banii în parizer și bere. Fără clickuri le cad dinții la jurnaliști de subnutriție. Nu există etică cu stomacul gol. Nu e în natura umană. Dacă un articol aduce clickuri, nu îi pasă nimănui ce scrie în el.

Și pe acest fond al presei care subzistă și produce cantitate nu calitate, a apărut în ultimul an subiectul principal al acestui articol. Stai să scot literele mari.

NOUL VAL DE PROPAGANDĂ RUSEASCĂ

De vreun an jumate a apărut din neant o salbă de site-uri care arată ca și cum ar fi de știri, dar nu sunt. Nu au nici un reportaj. Nici un interviu. Nici un angajat care să iasă pe teren și să facă subiecte. Sunt doar preluări de subiecte, reformulări, traduceri și opinie legată de ele. Liste găsești pe tot internetul.

cocoon.ro;  efemeride.ro;  lovendal.ro;  expunere.com;  stiripesurse.ro;  onlinereport.ro;  comisarul.ro;  blastingnews.com;  nationalisti.ro;  napocanews.ro;  infoalert.ro;  cyd.ro;  dcnews.ro;  activenews.ro;  nuv.ro;    inliniedreapta.net;  bn24.ro;  stiri-extreme.ro;  exclusiv24.net;  stirinefiltrate.ro;  gandeste.org;  fluierul.ro;  ortodox.md;  doxologia.ro

Sunt foarte multe. Conținutul e destul de omogen însă.

40% delir: energii mistice și patriotardisme protocroniste cu Dacia, leagănul civilizației (ca-n haiduci daci vârcolaci), Soros si oculta mondială, etc.

20% știri oarecum reale

40% exagerări alarmiste despre situația politică globală și pericolul în care ne aflăm, în principal din cauza imigranților.

Nu vreau să intru în detalii cu cât de periculoși sau nu sunt imigranții. Aia e altă discuție, care ține de experiența de viață și prejudecățile fiecăruia. OBIECTIV însă, situațiile cu imigranți prezentate de site-urile ăstea, ori nu au existat, ori sunt grav exagerate. O bulăneală devine un viol în masă și tot așa. Au analizat și alții cu exemple de pe site-urile astea. Sunt ușor de demontat, dacă ai discernământul necesar încât să îți dai seama că ceva e greșit acolo. Însă am arătat mai sus că nici măcar presa sau formatorii de opinie nu pot fi acuzați de discernământ. La ce să te aștepți de la omul de rând? Nu o să stea el să vadă că toate sursele site-urilor din salba asta sunt tot alte site-uri de acolo și că nici o informație nu duce la ceva real și verificabil.

Repet, pentru că știu că unii dintre voi sunt mai grei de cap. Nu vorbim dacă imigranții sunt un pericol sau nu. Asta e altă discuție. Vorbim doar de faptul că site-urile astea inventează și denaturează evenimente, apoi le prezintă ca fapte reale.

Întrebarea de bun simț este „care este scopul?”. De ce există site-urile astea și din ce trăiesc?

Pentru răspuns ne întoarcem la prietenii noștri de la Cotidian Zilnic, care au scris o parodie de patriotardism în care au dezvăluit că oameni de știință importanți aveau origini românești. Nicolae Teslea și Maria Curista. Adică serios, cât de prost să fii ca să crezi că un articol care spune că Marie Curie era Maria Curista din Brăila e pe bune? Păi atât de prost ca site-urile astea:

Da. Atât de proști sunt oamenii care se ocupă de salba de site-uri de propagandă rusească. Acum o să mă întrebi cum pot niște proști să facă propagandă și care-i miza, că nu scrie nicăieri nimic de bine de Rusia sau Putin.

Așa e. Dar propaganda rusească nu funcționează cum crezi tu. Articolul ăsta de pe Cracked explică foarte bine sistemul nou. Pe scurt, are două scopuri mari: dezinformare și destabilizare.

Cu dezinformarea e simplu. Pur și simplu piața e atât de inundată de nonsens și variante și teorii alternative legate de absolut tot ce se întâmplă încât plebea se învârte în cerc, certându-se care e adevărul, în loc să vadă problema și să caute soluția.

Partea a doua, cu destabilizarea, e puțin mai complicată. Aia se deduce iarăși din metoda de funcționare a acestor site-uri. Algoritmul e cam așa:

1. Se atrag oameni creduli, care sunt predispuși în a crede lucruri în lipsa dovezilor, doar pentru că le sună lor bine și în concordanță cu ce simt ei că e adevărat. Asta se face cu articolele SF despre daci, energii, conspirații reptiliene și alte demențe superbe narativ dar complet paralele cu realitatea.

2. Acestor oameni li se prezintă o variantă distorsionată a adevărului, în care lucrurile de care lor le este frică se întâmplă cu adevărat. În știrile inventate și distorsionate despre imigranți, realitatea e preapocaliptică. UE nu ne respectă valorile și religia. Imigranții violează și fură. Distrug europa. Se pișă pe creștini și pe valori. Dau foc la monumente și dansează în flăcări. Iar oamenii creduli, cernuți la cazul unu, sunt perfect convinși de chestiile astea. Pentru că nu sunt genul care să caute sursa informației cu care sunt de acord. O acceptă de bună doar pentru că sunt ei de acord. Și pentru că le e frică de ele. Și nu îți poate fi frică decât de ceva ce crezi că există o șansă mare să se întâmple. Repet, pentru că știu că în continuare mă citesc oameni cu opinii vehemente. Nu zic că nu se întâmplă lucruri nașpa cu imigranții. Se întâmplă. Dar obiectiv se întâmplă mult, mult, mult, mult mai puține și mai mici decât citești tu că se întâmplă.

3. Oamenilor li se sugereaza fin care este vinovatul pentru toate problemele (în mare parte fictive) sociale cu care tocmai au aflat că se confruntă: Uniunea Europeană. E impotentă. Tolerantă. Placidă. Incompetentă. Vrea să îți bage imigranți pe gât și să se pișe pe valorile tale și pe religia ta.

Și aici e miza. Scăderea încrederii populației în UE. Rusia nu apare nicăieri în propaganda rusească. Nu îți spune „Ai încredere în mine”. Îți spune „Nu avea încredere în rivalii mei”. Și da, în cazul unui război, chiar și rece, contează foarte mult încrederea țărilor mici în puterile mari.

Pare o teorie cam de om cu pălărie de staniol în cap, Radu. De ce zici tu că e propagandă rusească, și nu e doar o gloată de demenți care scriu tâmpenii?

De fapt e amândouă. Am demonstrat mai sus că băieții cu site-urile de genul sunt idioți. La fel ca și publicul lor, preiau orice informație le sună pe plac, fără să o verifice. Pe ei nu i-a interesat dacă Marie Curie a fost sau nu româncă. Le-ar plăcea să creadă că a fost, așa că au apăsat pe share. Adevărul, ridicolul, nu contează. Contează ca articolele să exprime idei din lista de idei împinse pe site-urile astea. Cum ar fi ideea „românii sunt super tari”. Dacă asta zice articolul, nu contează cât de real e. E în concordanță.

Am demonstrat și că efectul final al acestor site-uri e de a scădea încrederea în UE. Însă nu, ăia care se ocupă de site-uri nu sunt agenți secreți ai Moscovei, antrenați în tehnici de manipulare. Adevărul e mult mai simplu. Să zicem că am mulți bani și vreau să conving lumea că există extratereștri. Nu o să antrenez oameni să mintă. Mai simplu găsesc 10 nebuni boschetari care deja urlă că există extratereștri, îi îmbrac frumos, îi spăl, îi duc la televizor și îi fac să pară credibili. Ei cred sincer ce spun. Eu doar le fac vocea auzită. O voce care îmi îndeplinește scopurile și care fără banii mei n-ar fi auzită.

La fel și site-urile astea. Nebunii care le țin sunt autentici. Rușii doar le dau bani cât să aibă site-uri profi, care arată ca surse credibile de știri, și cât să poată să trăiască din scris dezinformare retardă. După cum observați, site-urile din salba asta nu au publicitate. Că nimeni nu se asociază cu demențe de-astea. Nu se susțin financiar singure. Cineva pompează bani în ele ca să le facă vocea auzită.  Dacă nu ar fi fost banii de la ruși, toți „autorii” ăștia de articole de opinie și paranoia ar fi doar niște nebuni șomeri. De-aia e propagandă. Că nu e o afacere. Nu fac bani. Consumă. Ca să transmită un mesaj. Cine plătește? Păi ăla pe care-l avantajează mesajul.

Ca să fim sinceri până la capăt, nu toate site-urile de genul sunt propagandă rusă. Mai sunt și de-alea plătite de republicanii americani ca înliniedreaptă.ro sau orice Monica Macovei, care fac o propaganda la fel de proastă dar pe altă direcție. Mai sunt și unii plătiți de UE, piața e plină de interese macro, ca în orice țară mică, dar deja ne întindem. Propaganda prorusa e doar un exemplu. Mai dă și biserica bani pentru propagandă, și mulți mulți alții.

Așa că cititorule care te-ai obosit să urmărești poliloghia până la capăt. Ține minte când mai citești informații, înainte de a simți ceva în legătură cu ele, verifică dacă sunt reale sau nu. Nu contează după ce citești o știre cu musulmani care violează o olandeză cât de capabili sunt ăia de faptă și cât de plauzibilă e. Contează dacă s-a întâmplat sau nu. Și dacă nu s-a întâmplat și tu te-ai gândit deja ”băgami-aș pla în UE că nu face nimic”, tocmai ai fost manipulat. Învață să îți verifici singur sursele de informație. Presa e moartă și nișa aia e plină acum de amatori, idioți și propagandă. Nu verifică nimeni informația pentru tine. Învață să o faci singur, ca să nu fii prost.

Pentru că asta e problema secolului ăsta. Accesul la informație există. La absolut orice informație. Cu asta s-a rezolvat. Propaganda nu mai poate să-ți ascundă informație, ca în perioada ceaușistă. Poate doar să-ți distragă atenția de la ea. Să se bazeze pe faptul că nu ai destul discernământ încât să îți dai seama ce e real și ce nu.