Tot internetul s-a frecat pe sfârcuri a mulțumire ieri când știriștii ieftini au băgat de diversiune titlul cu ”Cioloș taie fondurile bisericii”. Adevărul stă puțin altfel. Cum era în bancul ăla cu Radio Erevan cu tipul care a câștigat o mașină și sună la radio să facă niște mici lămuriri: Nu era mașină, era bicicletă, și nu am câștigat-o, mi-au fuat-o. Adică nu s-au tăiat toate fondurile, ci doar ălea de construcții. Și nu s-au tăiat pe bune, vedem mai încolo.
Între timp SRI, SIE și toate serviciile ăstea care ne protejează și-au mărit bugetul cu 20%. E bine, suntem protejați. Doar că serviciile nu ne protejează pe noi, ci pe sistem, și îl protejează de ăia care vor să modifice sistemul, adicătelea noi. Stați liniștiți români! Sunteți cu 20% mai protejați de voi înșivă în statul polițienesc România!
Dar aberez. M-am săturat de trendul ăsta cu tăiatul de bani de la biserici. Am să vă prezint un scenariu complet plauzibil de ce s-ar întâmpla dacă v-ar asculta guvernanții. Să vedeți ce puteți păți.
2017: Lumea în sfârșit se termină.
Fiind cea mai pioasă și cuvioasă țară de pe lume, România e ultima rămasă în picioare. Satana se apropie de centrul orașului. Are 100 de metri și e solzos. Armatele lumii sunt pregătite de o luptă finală. O ultimă încercare a omenirii de a-l împinge înapoi în iadurile nesfinte de unde s-a cățărat. Americanii și rușii sunt prieteni și se coordonează. Ce a mai rămas din ei. Tancurile sunt gata.
O mare de proiectile zboară spre satana, care își fâlfâie coaiele gâlmoase, ca două gutui într-un portofel și împrăștie toate proiectilele râzând. Apoi își trântește pula solzoasă peste Casa Poporului care se împrăștie pulverizată, ciuruind armatele rămase cu schije mirosind a pulă. Totul pare pierdut. Remus Cernea se ridică de sub dărâmături. Nu mai are o mână și plânge.
Deodată, din zare și din norul de praf, o flotă de merțane 4X4 înaintează curajos printre dărâmături. De pe trapa de soare a celui mai mare dintre ele, iese ÎPS Daniel. Are un trabuc în colțul gurii și ochelari de soare. Pare sigur pe el ca și cum ar avea a doua cea mai mare pulă din tot orașul.
– Ce glorioasă zi, o ce zi frumoasă și glorioasă pentru a muri! Răcnește ÎPS Daniel, făcând un semn cu mâna.
Caroseriile merțanelor rabatează trape secrete și tunuri cu aghiazmă se basculează din toate pozițiile. Jeturile sfinte lovesc necuratul fix în coaie și namila face trei pași înapoi.
– Ne-ai salvat pe toți! urlă Remus Cernea printre lacrimi, nevenindu-i să creadă. Credeam că mașinile ălea sunt doar de fițe!
– Deloc! Merțanele țin cel mai bine aghiazmă și se strecoară printre dărâmături, zâmbi Daniel cu subînțeles.
– Mulțumesc! Fără tine eram cu toții morți!
– N-am ieșit încă din pădure! răcni înapoi ÎPS Daniel, singurul om care știe despre ce e vorba.
Și atunci Satana își reveni și făcu trei pași înainte.
– Credeați că mă opriți cu niște aghiazmă, figuranților?
– Nu, rânji Daniel, credeam doar că-ți distragem atenția!
Satana simți o lovitură puternică în ceafă și se rostogoli pe burtă. În spatele lui zbura, într-o bilă de energie, arhiepiscopul de Constanța, Teodosie, învăluit în mantia lui de satin și catifea, de 12 metri, bătută cu nestemate și fir de aur. Se rotea în aer ca ariciul Sonic și se lovea cu o forță aproape seismică de Satana de 100 de metri, care troznea sub lovituri.
-Câștigă! Câștigă! urlă Remus Cernea extaziat și semi-erect.
– Nu. Nu câștigă. Doar trage de timp, scrâșni Daniel. Nu e destul de opulent!
– Opulent?
– E singura slăbiciune a Satanei. Opulența! Doar nu credeai că ne îmbrăcăm așa în aur și mătase ca niște cocalari pentru noi, nu? oftă mâhnit Daniel.
– Ba da… recunoscu Remus Cernea, spășit.
Deodată Satana îl apucă pe Teodosie într-o mână și începu să-l stâlcească. Acesta se închistă în bila de energie și se scremea de parcă ar fi încercat să se cace bolțari.
– Mache! Nu! Îl strigă ÎPS Daniel pe bunul lui prieten, pe numele lui secret de turnător la Securitate. Se cunoșteau de mult.
– Credeai că ești destul de opulent încât să mi te opui mie? Rânji Satana satisfăcut. Nu ai destule nestemate pe mantie și stratul de aur de pe costumul tău ridicol e cu un centimentru mai subțire decât ar fi trebuit să fie!
– E prea târziu pentru mine! Salvați-vă, răcni Mache cu ultima suflare de energie sfântă. Fiți martori la mine! Urlă el, explodând cu tot cu mâna Satanei.
– Am fost martor, Mache! Am fost martor! țipă Daniel, cu un tremur în voce și o lacrimă pe obraz. Dacă oamenii ar fi donat mai mult, ai fi fost încă viu! Acum! Bestia e slăbită!
Și deodată, din zecile de mii de merțane coborâră toți preoții și din coroanele lor raze de energie porniră spre cupola catedralei mântuirii neamului. Aceasta le focaliza și le reflecta într-un laser sfânt care îl lovi pe Satana direct în piept. Pielea sfârâia pe el.
– Câștigăm! Urlă din nou Remus Cernea!
– Nu, oftă Daniel mâhnit. Nu e de ajuns!
Satana se ridică râzând și-și trozni pula peste Catedrala Mântuirii Neamului, sfărâmând-o în bucăți.
– Oameni proști! Credeați că mă puteți bate cu o catedrală neterminată?
– Nu am avut fonduri să o terminăm! Mormăi Daniel, mușcându-și buzele sexoase. Ne-au tăiat fondurile de la stat acum doi ani!
– E doar vina mea! E doar vina mea! Începu Remus Cernea să plângă. Nu am știut! Am crezut că… Nu am știut!
Daniel îl apucă de guler și-l ridică în aer.
– Normal că e doar vina ta și a ăstora ca tine! Atei idioți! Dacă nu ne opreați fondurile, câștigam! Spitale, nu biserici, auzi la el? Du-te la spital să se bată ăia cu Satana daca sunt așa șmecheri!
– Îmi pare rău… Nu am știut!
Daniel îi dădu drumul.
– Nu e vina ta. Ești doar un om. Nu aveai de unde să știi, oftă Daniel. Haideți băieți. E timpul!
Toți preoții începură să cânte pe nas un cântec groaznic de sfânt. Cântau și se ofileau și mureau. Toată energia lor se aduna. Era sacrificiul final. Cinci limuzine merțan se deschiseră și din ele fură scoase moaștele sfintei Parascheva, Filofteea, Nicodim, Ioan Cel Nou și Dimitrie Cel Nou. Energia preoților muribunzi se scurgea în ele.
– Ascultă-mă foarte atent, spuse Daniel. Când rahatul începe să se întâmple, ia toți supraviețuitorii, suie-i în merțane și du-i în munți. Ești ultima lor speranță!
– Dar tu? țipă Remus Cernea, aducându-și aminte că nu mai are o mână.
– Eu? Eu sunt deja mort, zâmbi Daniel. Apoi se întoarse spre cadavrele fraților lui și urlă: modul mecha-moaște!
Și atunci cele 5 moaște începură să zboare spre Daniel, transformându-l într-un robot de 100 de metri în formă de Iisus. Sări cu furie și făcu bicicleta în pieptul Satanei. Satana îl apucă de gât și îl trânti în pământ.
Și atunci, cu un ultim licăr de speranță în ochi, Daniel se întoarse spre Remus Cernea și îi aruncă o privire plină de iertare. Cei doi dușmani deveniseră cei mai buni prieteni.
– Pleacă acum! Supraviețuiește! Eu am să încerc să-l țin ocupat! Ce glorioasă zi, o ce zi frumoasă și glorioasă pentru a muri! Și astea fură ultimele lui cuvinte, înainte de a-l apuca pe Satana strâns în maini și a porni rachetele dorsale, zburând cu el spre Lună.
