Nu știu alții cum sunt, dar eu când stau cu o mână în pantaloni și una pe o bere și mă uit la niște oameni cum sunt buni la un sport și au steagul româniei pe undeva pe acolo, apăi mă taie așa o satisfacție și o mulțumire, de parcă am realizat ceva. Simt așa, că oamenii ăia au câștigat pentru mine. Că s-au chinuit să se antreneze și să performeze ca să fiu eu mândru că sunt român.

 
Îmi distrage atenția de la chestii triste, gen că de 25 de ani nu s-a construit nimic semnificativ în țara asta, și că, deși bugetele au fost astronomice, s-au furat complet. Nu asta înseamnă să fii român. Să te enervezi că, spre exemplu, autostrăzile nu se construiesc, că avem mai puține decât Bulgaria, care e sub jumate la mărime și populație. Sau că atunci când se construiesc, se constuiesc la mișto, fără fundație, și se dărâmă. Sau că se fac studii de fezabilitate de milioane de euro din banii mei, an de an, pentru autostrăzi care nu se construiesc niciodată.

 
Chestiile astea nu contează. Pentru că văd un tip care bate la o abilitate mecanică alt tip din altă țară și știu clar că noi toți, ca români, suntem mai tari decât toți ăia din țara aia din cauza asta, și ne pișăm pe ei indiferent de numărul de autostrăzi pe care-l au. SUNTEM CEI MAI TARI DIN LUME, SE STIE!

 
Iar unii sportivi mă impresionează până la lacrimi. Și nu, nu vorbesc de Simona Halep. Ei doar îmi place să îi pronunț numele. HALEPHALEPHALEPHALEPHALEP. Cu cât îl zici mai mult, cu atât mai ciudat sună.

Dar nu, nu mă atinge Halep că nu îmi place tenisul. Nu ca sport de jucat, ci ca sport de uitat. E super anost. Dau o minge de la una la alta și răcnesc. Doar oamenii super anoști cu care n-aș sta de vorbă nici dacă am fi blocați pe o insulă pustie se uită la tenis. Singurul sport mai anost e ciclismul, dar la ăla măcar poți să pariezi, ca la cursele de câini, și să-l faci cu miză. Ce nu îmi place la Halep e că iese tot timpul pe locul doi sau pe acolo. E ca gagicile alea care te lasă să le lingi pe țâțe dar nu te lasă să le fuți. Fără finalizare. Mai mult te enervează. Păi cum pot eu să mă simt bine cu mine cu performanțele altcuiva ca și cum ar fi ale mele deși tehnic eu nu am făcut nimic, dacă aia iese pe locul doi? Păi ce, eu sunt de locul doi? Eu sunt un învingător, în morții mă-sii de treabă. Adună-ți căcatul laolaltă Simona Halep, că ne supărăm!

 
La fotbal m-aș uita, dar mă mânhnește că prin uitatul la fotbal aș valida și hrăni niște țărani cocalari care deși câștigă de 15 ori cât mine, se scobesc în dinți cu furculița și dau banii pe futut prostituate penale de la televizor. Și niște boșorogi care nu au muncit în viața lor dar se bășesc prin chiloți de mătase din banii de la federație. Păi cum să mă simt mândru de prostul ăsta, care e atât de prost încât și-a pus iconiță cu Arsenie Ciocaboca în poartă? Cum să fiu mândru de troglodiți care o ard spiritual ca-n epoca de piatră cu obiecte magice? Dinamo oricum e o echipă de căcat.

Nu dom’le, astea sunt perfomanțele sportive care mă fac să mă umplu de mândrie mai tare ca părul Mihaelei Rădulescu de sperma oamenilor cărora nu le-a reținut numele.

3. ROMÂNIA, CAMPIOANĂ LA FOTBAL REDUS!

O fi România pielea peleului la fotbal real, de se chinuie și cu Insulele Feroe, o țară cu populație cât Făureiul și atât de stâncoasă încât au terenurile de fotbal în pantă, dar dacă reduci scara, suntem cei mai buni. Spre exemplu, suntem campioni europeni la minifotbal și fotbal de masă

CAMPIONII, CAMPIONII, OLE OLE OLE. Imi vine să desfac o sticla de-aia mică de băutură de benzinărie și să flutur un steag foarte mic. Și sunt sigur că dacă ar exista fotbal mai mic, am fi campioni și la ăla. La fotbal de borcan și fotbal microscopic. Bacteriile românești sunt cele mai tehnice!

2. ROMÂNIA, CAMPIOANĂ LA COSIT!

Ce Halep? La paleta cu lamă suntem campioni! Cei mai tari la agricultură tehnologic medievală din Europa! Restul continentului e plin de fraieri. Nici măcar nu știu cum arată o coasă și la ce se folosește, în afară de costume de halloween cu moartea. Habar n-au ei.

1. ROMÂNIA, CAMPIOANĂ EUROPEANĂ LA SUDAT!

Aici sunt dublu mândru. Întâi ca român, apoi ca gălățean. Sudorii gălățeni au dat clasă sudorilor din Germania și alte locuri! Și simt așa, că sudorile sudorilor au fost pentru țară. Că sudau și asudau și se gândeau că sudează și asudează pentru România. Pentru Galați. Pentru Micro 20. Pentru mine! HAI ROMÂNIA! PERFORMANȚĂ! AVRAM IANCU GEME DE PLĂCERE ÎN MORMÂNT CÂND AUDE DE ASEMENEA REUȘITE!

Majoriatatea oamenilor normali sunt pe internet. Există însă o subpecie a acestora pe care neinițiații o consideră eșantion reprezentativ al oamenilor normali, dar nu e: comentatorii de pe internet. Aceștia nu sunt deloc o reflexie a oamenilor normali. Conțin sub 10% oameni normali. În rest, cam 30% nebuni complet nebuni, 30% șomeri plictisiți și 30% postaci.

Până recent nu credeam în postaci. Se mai plângeau jurnaliști bătrâni, dar bănuiam că doar nu înțeleg internetul. Dar în ultimul timp au fost tot soiul de dezvăluiri de organizări de postaci ale diferitelor partide care pupă cur de politician pe internet în comentarii pentru o lingură de ciorbă, și na. Ori erau pe bune, ori erau tehnică denigrare folosită de tabăra adversă de postaci. Ambele posibilități conduc la concluzia clară că postacii există și că se bat între ei în rubrica de comentarii, printre nebuni și șomeri.

Însă întrebat de ce nu-și dă demisia Oprea, UNPR-ul a declarat că demisia nu are nici un sens și că o cer doar postacii plătiți de partidele adverse. În același timp au folosit aceeași strategie pe care o foloseau PDSR-ul în anii 90, „ia sacoșa cu un litru de făină și orez dacă ne susții, nespălatule!”, la varianta 2015 „ia o excursie la veneția dacă-l susții pe oprea pe internet, nespălatule de internet”. Deci dă-te în pula mea, propagandă cu tombolă, ce ar putea fi mai jenant?

În același timp, politicienii de la ăilalți tot îi cer demisia lui Oprea. Lui Ponta. Lui Oprea. Și cui le mai trece prin cap. Mi se pare un gest atât de jegos și fățarnic ăsta al politicienilor de a cere demisia altor politicieni. HEEI, VREAU DEMISIA ACELUI POLITICIAN CARE A FOST PRINS FĂCÂND CEVA CE ORI EU NU AM FOST ÎNCĂ PRINS FĂCÂND DAR FAC, ORI NU POT SĂ FAC DAR AȘ FACE DACĂ AȘ PUTEA”. Alina Gorghiu, vrei tu să zici că dacă ai ajunge prim ministru, nu te-ai duce să te epilezi la pizdă cu coloană oficială? Sictir, fă.

Pe deasupra, e un gest gol. Nimeni niciodată în istoria țării nu a renunțat la putere pentru că a greșit cu ceva poporului. Nimeni. Niciodată. Toți au renunțat la putere cu pistolul la cap, cătușele la mâini sau răsturnați de alți jegoși la fel de jegoși ca și ei. Cum să ceri demisia în 2015 când ASTA NU A FUNCȚIONAT NICIODATĂ. CUM ÎN PULA MEA.

E le fel de inutil ca făcutul de petiții online. Apropo de asta, radio gorila vor să facă petiție online să le bage iar hipstăreala mediocră pe unde. Ce proști îs ăia. Dar divaghez.

Singurul scop al unui politician când cere demisia altui politician e ca să facă o delimitare falsă. Să zică. „EU NU SUNT CA ĂSTA, CĂ MIE NU ÎMI PLACE CÂND CINEVA FACE ASTA”. E la fel de suspect ca ăla care întreabă „cine s-a bășit în lift?”. Prea repede se distanțează de situație, cu mult înainte de a fi acuzat. Suspect clar. Eu zic că toți politicienii care au cerut demisia altor politicieni s-au cam bășit în lift.

Și oricum nu își dă demisia la cererea publicului. Nici el, nici Ponta, cum nici Băsescu sau Ceaușescu la vremea lor. Nimeni nu și-o dă. Nimeni nu o să zică „heei, băieți, aveți dreptate, am zbârcit-o, am să mă car”. Mai ales Oprea. Care nu și-a dat-o nici măcar când a fost prins cu plagiatul.

Dacă ar fi fost om și-ar fi dat-o, adică e simplu.

A murit un polițist din coloana lui oficială.
La început s-a încercat negarea faptului că era în coloana lui oficială.
6 zile nu a spus nimic de subiect.
Azi a ieșit să zică gen „nu e treaba voastră unde ma deplasam eu cu coloana oficială, dar pe cuvântul meu că era ceva oficial și nu mă duceam de la restaurant acasă”

Intuiția mea de bun simț spune că dacă chiar ar fi fost cu rost coloana oficială, ieșea din prima zi și ne spunea clar de unde se ducea și unde voia să ajungă.

Și asta făcând abstracție de oricare altă părere a altor oameni, postaci, declarații și alte vrăjeli. E un raționament simplu și curat.

Dar politicienii nu sunt oameni. Sunt doar niște psihopați care se țin cu dinții de puterea pe care le-o dau cei mai proști dintre noi. A-i cere demisia unui politician e la fel de fantezist ca a-i cere unicornul. Iar un politician când i-o cere altui politician, face doar niște lustruire de imagine. Și dacă tot e un gest de dragul gestului, hai să băgăm o taxă de-asta. De fiecare dată când un politician îi cere demisia altuia, ambii să fie amendați cu un leu. Am construi și noi autostrăzile alea la timp.

Sigur, se vorbește mult de Iliescu zilele astea. Vai, crime împotriva umanității. Hai să plimbăm fosila și să ne aducem aminte de atrocități, ca să ne simțim oameni, să ne indignăm și alte chestii care n-o să rezolve nimic, că răul a fost făcut și făptașii au scăpat și au reușit să-și păstreze pozițiile călduțe 25 de ani.

Dar un element mi-a sărit în ochi. Elementul Cozma.

Ceva sare în ochi la acest dubios individ: pletele vopsite negre. Ce fel de creatură sinistră ar face așa ceva? Ce defect grav și profund din mintea unui om ar împinge acel om, de sex masculin fiind, să aibă impresia că arată mai bine brunet pana-corbului decât natural grizonat? Cât de delirant de dement trebuie să fii, ca bărbat, să te vopsești în cap? Ce fel de hoaspă nesfîntă trebuie să ai în loc de suflet ca să crezi că poți susține asemenea atrocitate capilară? Cât de prost și defazat de realitate poți să fii ?

Și atunci mi-am adus aminte de acest bastard:

Și Petre Roman e învinuit pentru mineriade, și el are părul vopsit. Ar putea fi o coincidență, ar putea fi. Dar voi chiar mai credeți în coincidențe? Chiar aveți impresia că nu suntem conduși de un guvern din umbră a bărbaților vopsiți? Că nu sunt parte dintr-o societate secretă care așa se recunoaște? Ce alt scop ar putea avea un bărbat ca să se vopsească în cap? Oare Petre Roman și Miron Cozma s-au vopsit vreodată pe cap unul pe altul, amândoi în halate de baie, în timp ce se uită la Gilmore Girls?

ADRIAN ENACHE, CE ASCUNZI SUB LOOKUL ĂLA DE BĂRBAT DE 60 DE ANI CARE SE DĂ UN BĂRBAT DE 30 DE ANI CARE SE DĂ UN ADOLESCENT AL ANILOR 90?

Cum zicea și tatăl lui Harap Alb „Să te ferești de omul spân și de omul care crede că o să arate mai tânăr dacă se vopsește în cap”. E și asta o strategie. Îi vezi penibili și ai impresia că sunt inofensivi. Ca clovnii și oamenii care au primit un tort peste față. Și așa lași garda jos și ei organizează mișcări stradale. Eu zic să-l salte și pe Enache, și pe Cotabiță, chiar dacă e semilegumă acum. Nu strică. Să vedem ce au de zis despre mineriade. Sunt sigur că am avea surprize!

Niște cetățeni au făcut o anchetă simpatică despre una dintre miile de furăciuni de la noi: aia cu taberele . La fel ca toate bunurile perioadei comuniste, taberele au fost falimentate pentru componentele ușor de utilizat: cărămizi și teren.

Nimic suprarealist în asta. Abia de aici începe SF-ul.

Aseară, când documentarul era la TV, în Năvodari, cablurile operatorilor de cablu din sat, că oraș e mult zis, au fost tăiate. Ca să vedeți coincidență uimitoare, tabăra cea mai discutată a fost fix aia de la Năvodari, băgată în mormânt de primarul localității și de cadavrul căreia se bucură firme de-ale apropiaților lui.

Oficial am ieșit din lumea reală, și trăim în lumea snoavelor. Pentru că era o scenetă cu un personaj de-ăsta, Polichinelle, secolul 17, mă rog nu contează.  E cam asa: Un avocat ii arata personajului, cu cartea de legi în mână, ca a încălcat nustiuce lege si e pasibil de o pedeapsă gravă. Avocatul iese puțin din cameră, așa că asta rupe repede foaia cu legea. Ca să nu mai știe nimeni.

Deci dacă scriu eu într-o comedie de un primar care în 2015 e atât de defazat încât taie cablurile ca să nu audă consătenii lui o știre, ar zice lumea că e trasă de păr. Că prea e de Stan și Bran.

Totuși, 39% dintre români nu au intrat niciodată pe internet. Fiind și semianalfabeți, tot ce știu, aud de la televizor. Și pariez că e o concentrație atât de mare de idioți în Năvodari încât electoratul lui chiar n-o să afle de știre. Și chiar dacă ar afla, ce i-ar păsa? Primarul e un băiat OK și șmecher care s-a descurcat. Și îi mai lasă și pe ei să fure cărămizi din tabără, de un coteț, ceva, dacă e nevoie.

Din motive tehnice, ăstea două texte de la futezătorul din „cațavencii” nu au mai ajuns pe site-ul ziarului. Așa că am să le pun aici, că tot mi-e lene să scriu.

Dragnea ventrilocul
Liviu Dragnea are mai puține like-uri și mai puțini followeri pe Facebook decît mine. Nu e critică. O zic cu admirație. Omul e cel mai influent politician pe care nu-l cunoaște nimeni. Trage sfori din spate în așa hal și de așa de mulți ani încît e absolut uimitor că n-a trebuit să se chinuie să fie mai simpatic decît un limax și să încerce să dreseze gloata de reduși mintal să îi recunoască fața și să îl aplaude. N-a avut nevoie. De ce să înveți să faci frumos, cînd poți să stai liniștit în umbră. Să nu ți se îngălbeneasca mustața de la bec.

 
Nu i-am mirosit niciodată mîinile lui Dragnea, dar sunt sigur că put în ultimul hal a căcat. L-ați văzut cum mereu, în poze, e în rîndul doi, în spatele unui idiot zîmbăreț gen Geoană sau Tăriceanu și stă calm, cu o privire obosită, fără să zică nimic? E din cauză că are mîinile în curul lor pînă la cot ca să-i facă să dea din buze exact cum zice el. Îi poartă ca pe mănuși. De-aia are și mustața aia stupidă. Că doar nu e actor de filme porno sau instalator, să existe vreun motiv natural pentru existența ei. E ventriloc. E acolo să nu se vadă că, atunci cînd vorbesc oamenii din PSD, de fapt doar dau din buze. Sunetul vine din spate, de la el.

 
E o poziție foarte bună, acolo, în spate, purtînd fraieri ca pe mănuși. În primul rînd, colonul omului este foarte cald și lui Dragnea nu îi este niciodată frig la mîini. În al doilea rînd, dacă se sparge cumva vreo bubă, împloșcați sunt fraierii din față. Că pe ăia îi vede lumea vorbind. El e doar un băiat care stă în spate și nu pare să comenteze nimic. Ca împăratul Palpatine în episoadele I-III. Pe deasupra, cu cît stai mai la umbră, cu atît se întreabă mai puțini oameni cum se face că vila lui ocupă o mare parte din județul Teleorman, că acolo votează morții mai aprig decît viii și că fosta lui secretară, o puță zîmbăreață de 25 de anișori, a ajuns deputat.

 
Ce nu înțeleg eu însă e de ce Dragnea a ieșit acum în față, să candideze la președinția PSD, singur așa, fără concurență. Pare atipic. Atrage atenție asupra lui, e și absolut ridicol cum s-au mișcat 200 000 de membri de partid, profitori mici, cu speranțe, să pună ștampila pe singurul candidat. Adică nu era mai simplu să-și tragă doi prostovani pe mînă, unul pe stînga, unul pe dreapta, și să-i pună să concureze, la mișto, între ei? Nu e greu. Liviu Negoiță și încă unul, egal de prost. Se găsesc. De ce îl mănîncă să atragă atenția asupra omului din spatele cortinei? N-are destule dosare?

Robert Negoiță, cel mai prost Negoiță

Robert Negoiță a ajuns președintele PSD București. N-aș putea să zic că știu vreun Negoiță care mi-e simpatic. Dar dacă aș avea niște bile de numărat și ar trebui să aleg un Negoiță care să mă ajute, sigur Robert Negoiță ar fi ultimul de pe listă.

 
L-am văzut, pentru că cunoscut e mult zis, prin 2009. Se tot organiza Săptămîna Modei în hotelul ăla mamut al lui și al lui frate-su. Un eveniment de-ăsta în care Nicu Gheară prezenta ultima colecție de bagaboante minore, sărace dar mlădioase, unui snop de afaceriști dubioși. Era și ăsta pe acolo, în anturaj. Îmi aducea aminte de fraierii ăia din liceu care rămîneau singuri acasă și dădeau petrecere, ca să pară cool și lumea zîmbea frumos spre ei, doar ca să aibă oportunitatea de a trage o căcare în șifonierul unde mama lor își ține pantofii. Sunt sigur că-i aruncau și lui o minoră pe acolo, să-l țină zămbăreț. Adică na, cel puțin așa reieșea din dosarul „sex cu fotomodele”, unde o minoră povestește cum i-a fost trimisă neghiobului și cum încerca ăsta s-o șantajeze la niște sexică.

 
Am încercat să-i iau trei cuvinte un an mai tîrziu, cînd am dat de el la un eveniment monden. A reușit în trei propoziții bîlbîite să nu spună nimic și să o facă pe a treia să fie la fel ca prima, doar că cu ordinea cuvintelor schimbată. Atunci mi-am dat seama că nu degeaba și-a luat BAC-ul la 30 de ani și vorbește doar prin comunicate de presă.

 
În 2012 a ajuns primar la mine în sector, pentru că Liviu Negoiță (coruptul anterior, coincidență de nume) a fost non-combat, ăsta nou a promis tuturor babelor că va plăti ridicarea gunoiului din bani publici și popilor din cartier că va mișca niște fonduri de la reparat străzi la reparat biserici. Toți pupătorii de icoane au aplaudat și l-au votat.

 
Deciziile de cheltuit banii publici sunt la fel de ridicole ca omul. Spre exemplu, firma de pază Scorseze, abonată la contracte cu statul, păzește chiar și secțiile de poliție. Ca-n bancurile cu proști. Omul are, conform declarației de avere, de dat în nume personal 52 de milioane de euro la ANAF. Cînd l-am cunoscut avea doar vreo 30. Adică să nu credeți că e o sumă care cumva scade. O să tot crească și, spre diferență de noi, ăștia mai fraieri, nu o să fie nevoit să o plătească. Atît timp cît tace din gură și face ce zic băieții mai isteți decît el.

 
Probabil vă întrebați ce caută un dubios semi-analfabet și plin de dosare penibile în fruntea PSD București. Foarte simplu. E atît de ușor cînd e nevoie să mai pice un cap, să fie al lui, încît la prima ocazie cînd PSD-ul vrea să-și spele imaginea, o să-i mai pună cîteva în cîrcă și o să-și ia mîna protectoare de pe dosarele lui.