(Breaking News! Pulifriciul a dat jos de pe net orice urmă a existenţei sale mizere. De aceea mare parte din ce scrie mai jos e deja expirat. Mereu cînd pun un cretin pe net se sperie de popularitate şi şterge. Aşa că de obicei sunt pregătit.  Nu-i nimic. Nu mai am TOT, dar am scurt metrajul lui, pe care nu l-am arătat încă şi care se termină cu clipul ce tocmai l-a şters. Ăla cu tăvălitul în zăpadă e pierdut pe vecie, din păcate. )

Acu’ vreo doi ani am scris despre un fabulos personaj: Pulifriciul. Omul care a reuşit să definească penibilul prin sine şi să-l ridice la noi culmi. Un perfecţionist suprem care munceşte de zor să se autodepăşească în a fi jenant.

Totuşi a trecut ceva timp. Crezusem şi eu că a evoluat, ca pokemonii. S-a făcut om la casa lui, nu se mai ţine de făcut poze în oglindă din diferite unghiuri şi scris poezii despre cât e el de întunecat şi neînţeles. Sau măcar să fie într-o zi atât de absorbit de sine încât să uite să mai respire. Ei bine, nu. Am dat accidental peste un nou site de-al lui pe care l-a dat jos .(mare ţi-e grădina ta, internetule!), şi pot să vă spun că băiatul s-a reinventat.

Deci fiţi antenă, că o să vă pierdeţi. puletele ăsta, Ciprian, care se prezintă la lume Syp, cu y, că e cul, s-a transformat la nume mai ceva ca Prince. Întâi numele lui de artist (că de om e Syp, aţi înţeles, da?) era D’Ark.ened.Syprian . I s-a părut probabil prea complicat, că nu ştia cum să îşi citească punctuleţele. Aşa că acuma îşi spune “Le Penalitation De Black Anarcho Siopenschtein”. Sau Siopenschtein pe scurt. Pe bune, nu inventez nimic! N-am imaginaţia aşa de bogată. Pe saitu’ lui scrie că tot ce se ştie despre el e că s-a născut în România. Mă hazardez să mai dau o informaţie empirică despre om. E savuros de prost.

Dar hai să îi studiem cariera muzicală. Băiatu’ a mai scos 4 albume. Ştiu, sunt artişti consacraţi care n-au 4 albume, dar el e super special. 4 pe an. Ia ascultaţi aici ce titluri coi de albume are: “The War Inside”(omg free download, luaţi-l repede să nu se termine! s-a terminat ) “War For Decay”(coperta mai jos)  “Wake of The Sirens” şi titlul meu preferat al tuturor timpurilor : “SADNESS MEETS MADNESS”. (au fugeat linkurile)

Câta skill şi fineţe în MSPaint. Mă fute instant o invidie şi o ciudă de mă zgârâi pe pept acuma. Fix în momentul ăsta.

Exemplu de versuri din melodia de suflet “The bless of madness” (deci the bless, nu the blessing, clar?)

On the throne of madness
I prepare for the bless
In the temple of doom
In the temple of doom.
My spirit goes insane
My heart burns as a flame
The heat inside is killing me
The heat inside is killing me.

E aşa de grim că se cacă lilieci omu’. Deci. Tot nu v-aţi convis cât de artist e el ? Bineeee. Ulima proba.

Un videoclip, (scurt metraj cu videoclipul la sfârşit)  că deja o arde profi. Aici observăm ocupaţiile lui principale: jelitul în întuneric şi plimbatul lent prin pădurice. Băieţii aruncă cu pietre în el probabil din cauză că insistă să vorbească în engleză cu un accent de căcat. Sau din cauză că e ultimul terminat. Nu ştiu clar. Oricum, uitaţi-vă la el cum se fasoleşte ca o dameză pe lângă perete şi cum filmează dunga de la stradă şi i se pare artistic. Nu se găseşte nimeni să-l scutească pe fraieru’ ăsta de chinuri ?

Fredonati cu mine!

People are afraid of me
I don’t care! I don’t care!
Isolated I am
Isolated I shall be.

Pulifriciul
Vezi mai multe video din Divertisment »

Uite şi cum se tăvăleşte în zăpadă, în alt clip! (nu mai e.. aww)  Clar suferă. N-are nimeni un suflet bun, acolo, să-i taie elanu? Măcar un pumn în gât să-i daţi. Aşa, să aiba un motiv real de a boci.

Am avut o revelație muzicală. Cum era rima mare/soare acu’ 10 ani, așa e acuma, în epoca romgleziană, rima fly/high/sky. Toate chestiile vor sa fly, neaparat foarte high, preferabil pe undeva prin sky. Nu, nu sunt fumați. E doar cea mai facilă rimă din engleză. 

A da. Vroiam să mă laud. Interviu cu mine aici.

În rest nu mai scriu nimica că mă diluez.

Vine un timp în viaţa fiecărui bărbat în care se întreabă „cum ar fi să mă fut singur în cur?”. Un neofit în această latură a gândirii va spune: „Păi e simplu! Trebuie să o ai destul de mare!”. Nu. Proporţiile peniene generoase nu te ajută cu nimic. Este fizic imposibil să dirijezi o erecţie circular, ca Ouroboros. Just, ai putea cu ea flască, dar dacă e flască nu te mai fuţi în cur. Maxim poţi să te pişi în cur, ceea ce este interesant într-un fel dar complet irelevant pentru acest ghid.

Metoda 1. Găurile de vierme

Se teoretizează că spaţiul şi timpul sunt ca o coală de hârtie ce poate fi îndoită în aşa fel încât o „punte” între două puncte diferite în spaţiu şi timp să existe, prin care poate trece materia. Aşa numitele „găuri de vierme”. Bun. Cu ce ne ajută pe noi? Simplu. Se deschide o gaură de vierme mică în faţa pulii, cu ieşirea undeva în dreptul propriului cur, şi se bagă scula pulată prin ea. Magie, iese pe partea ailaltă. De aici intervine problema. Nu e ca atunci când îţi dai singur muie, să fie uşor (complet irelevant pentru acest ghid). Pula şi curul fac parte dintr-un sistem care nu se mişcă separat. Deci când vei băga pula, curul se va deplasa în faţă, implicit departe de pula ieşită în spatele lui. Când vei trage curul spre pulă, ea va ieşi din gaură. Deci singura soluţie viabilă este ca gaura de vierme să aibă o întărziere temporală de aproximativ o secundă şi să reuşeşti să te coordonezi bine.

Există şi alte probleme. Găurile de vierme sunt teoretizate dar nu s-a demonstrat existenţa lor, posibilă doar in cazul existenţei materiei exotice. O altă problemă este că crearea unei asemenea găuri. Nu se ştie dacă aceste găuri sunt cu dublu sens. S-ar putea să o bagi şi să nu mai poţi să o scoţi. Nici nu se ştie cât timp ar putea fi menţinută deschisă o asemnea gaură sau ce cantitate de energie este necesară.

Metoda 2. Călătoria în timp

E simpu. Călătoreşti în timp, te găseşti şi te fuţi în cur. Probabil o să fii de acord, pentru că eşti tu.

Problemele sunt însă mai serioase. Există două moduri de gândire referitor la călătoria în timp: Unii oameni de ştiinţă consideră că te întorci în timp în propriul univers. Aici poţi crea paradoxuri temporare bizare. Cum ar fi sâ-ţi fuţi bunica şi să devii propriul tău bunic. O altă teorie stipulează că aceeaşi materie nu poate exista în acelaşi loc, universul fiind distrus instantaneu. Influenţarea propriei vieţi iarăşi crează paradoxuri, deci dacă dublul tău devine conştient de existenţa ta, tot universul poate fi distrus. De aceea este recomandat să te violezi pe tine cu o cagulă pe faţă. Alţi oameni de ştiinţă cred în teoria pantalonilor. Tehnic, cînd călătoreşti în timp, se formează un univers paralel cu cel din care ai plecat, complet diferit, pornind din cel vechi, ca un al doilea crac la pantaloni. În acest caz nu mai există paradoxuri temporare, poţi să te fuţi în cur liniştit, însă întoarcerea în universul din care ai plecat e aproape imposibilă.

O altă problemă este „înainte sau înapoi” ? Da, corect, ai vrea să fuţi o versiune mai tânără a ta, dar o versiune mai tânără a ta ar vrea să te fută pe tine? Preferabil e să călătoreşti puţin în timp. Câteva ore maxim. Înainte sau înapoi e irelevant.

Metoda 3: Clonare şi criogenie

Creezi un embrion cu acelaşi ADN cu al tău, îl implantezi într-o mamă surogat, apoi te îngheţi criogenic până când clona ta va avea aceiaşi vârstă ca şi tine. Este cea mai uşoară metodă. Clonarea este posibilă în zilele noastre, criogenia… aproape, adică cu puţină răbdare chiar este o metodă practică.

Există totuşi probleme. Cât vei fi îngheţat, toţi cei pe care-i cunoşti probabil vor muri sau te vor uita, deci te vei trezi singur pe lume. A doua problemă este că o mare parte a personalităţii este dobândită din experienţa cu lumea. La fel şi aspectul. S-ar putea clona să nu arăte ca tine, să nu gândească ca tine sau, şi mai rău, să nu vrea să se fută în cur cu tine. Sau să fi murit într-un accident şi tu să fi pierdut timpul degeaba. Clonarea e o variantă de compromis. Nu este chiar tu. E altcineva cu aceleaşi gene. E ca şi cum ţi-ai fute geamănul monozigot.

Sper că v-am luminat în această problemă veche de când lumea a masculilor. Dacă aveţi alte teorii, nu vă sfiiţi să le împărtăşiţi. E o problemă serioasă care necesită un brainstorming adecvat şi multe minţi luminate pentru a fi rezolvată.

S-a făcut deja Transformers I, un film despre roboţi care se tranformă în maşini. Artistic e lipsit de orice conţinut. Intelectual nu provoacă cu nimic. E un pişat. Chiar are nevoie lumea de încă un film idiot, inspirat din nimic? Un Tranformers II?

Aparent da.

De ce să faci un film inteligent când ai o reţetă mai simplă? Povestea complexă îl face pe om să gândească şi când gândeşte, oboseşte. Vrei să obosească lumea? Ei vin la film să se recreeze, băă! Deci. Se înlocuieşte coerenţa cu elemente cool: lasere, roboţi, ninja, piraţi, vârcolaci, vampiri. Cretinul vrea muulte efecte speciale şi poate o juma de ţâţă, două în cadru pe oră. E tot ce îţi trebuie. Apoi îl angajezi pe oligofrenul psihopat de Michael Bay să bage 100 000 000 $ în explozii, măcar un sfert de  film să fie numa’ maşini zburând prin clădiri în flăcări şi gata! Succes răsunător.

Totuşi eu cred că acest subiect nu este destul de dobitoc. Ca să prindă, să fie cel mai mare hit al tuturor timpurilor, are nevoie de un scenariu şi mai şi. Al lor nu e destul de “cool”. Aşa că m-am gândit eu să scriu cel mai bun film din univers. Deci urmează un fragment din scenariul celui mai bun film din univers. Sunteţi gata? Staţi jos? S-ar putea să vă devasteze cât de cool este conceptul.

Filmul se cheamă BLOCKBUSTER, ca să ştie lumea că e blockbuster, să fie clar şi să vină direct, fără să-şi mai pună probleme. Sub titlu o să scrie şi “Dacă nu vezi acest film nu vei mai fi social acceptat în grupul social în care îţi place ţie să fii acceptat. Cu toate acestea, faptul că îl vezi şi îţi place, la fel ca majorităţii oamenilor, nu îţi va tăia din gradul tău de unicitate şi originalitate”. Să fie absolut convingător.

BLOCKBUSTER
(scena 47)

Piramidele explodează în slow motion, cărămizi zburând peste tot. Sfinxul explodează şi el. Closeup pe cap cum se descompune în bucăţele mici.

Lestatimir
Cum aş putea eu, un vampir nemuritor, să iubesc o fată de liceu? Tu n-o să fii niciodată mai mult decât o biată fiinţă umană!

Geta
Lestatimir! Trebuie să-ţi mărturisesc ceva…

Deodată o explozie explodează lângă el şi din fum iese o figură întunecată.

Lestatimir:
Padişahul Vârcolacilor! Cum m-ai găsit aici? Era imposibil să mă găseşti aici, în Paris, lângă turnul Eiffel!

Padişahul Vârcolacilor (râzând malefic)
Care turn Eiffel? (se uită urât spre turn şi ridică o mână. Turnul explodează în slow motion căzând peste oameni care urlă în slow motion).

Padişahul Vârcolacilor (râzând şi mai malefic)
În sfârşit eşti al meu, prinţ al vampirilor! Şi mă refer la un mod nonsexual, pentru că nu imi place de tine în modul ăsta. Vreau să zic că te-am prins! Profeţia scrisă acum biliarde de ani va fi îndeplintă şi chestia aia pe care o vreau eu tare din motive neclar specificate va fi a mea! Tot nonsexual! Nimeni nu mă poate opri!

Geta (transformându-se într-un robot imens)
Chiar nimeni?

Padişahul Vârcolacilor
SFINTE CĂCAT! Un robot ninja de pe planeta roboţilor ninja! Crezi că mă poţi opri pe mine? Eu am văzut sisteme solare explodând! (flashback cu padişahul vârcolacilor uitându-se la sisteme solare cum explodează în slow motion din nava lui spaţiala în formă de laser şi mâncând pandişpan)

Lestatimir
Sfinte câcat într-adevăr! De ce nu mi-ai zis că eşti de fapt un robot ninja din spaţiu ?

Geta
Am vrut să-ţi spun dar..

Lestatimir
Nici un dar! Am făcut dragoste cu tine! Puteai menţiona…

Geta
Pisi, dar…

Lestatimir
Tu nu eşti pisi cu mine, curvă intergalactică ce eşti!

Padişahul Vârcolacilor
Probleme de cuplu? Pot să vă.. întrerup!? (pocneşte din deget şi tot soiul de rahaturi explodează în slow motion în jurul lui) (râde extrem de malefic). Aţi uitat un detaliu! Stolul meu de SCORPIONI MUTANŢI ZBURĂTORI! Care explodează!

Cerul se întunecă în zare, bâzâind infernal se apropie stolul de scorpioni mutanţi cu aripi. Geta, roboata ninja scoate laserele din umeri şi…

Câcat. Deja aberez. Mă complic aiurea să scriu aici, când aş putea doar să bag MAI MULTE EXPLOZII!

Uneori femeile mă manipulează. Alteori doar mă guripulează. Prefer varianta a doua. E mult mai faină.

Vorbeam pe net cu un personaj odios aseară şi el tot folosea smileyuri din juma în juma de metru. Probabil să îmi dea un fals sentiment de confortabilitate. Să îmi încleieze creierul cu impresia că suntem mai prieteni decât mi se pare mie la prima vedere. Că de, dacă zâmbeşte mult la mine clar s-a făcut o conexiune între noi.

Hai că-mi place de tine, amice, m-ai cucerit cu gălbejiţii veseli. Deja te simt aproape de mine. Nu vrei să vii la mine acasă şi să o fuţi pe soră-mea? (gen full metal jacket )

Nu ştiu, la voi funcţionează asta cu zâmbitu’ ? Adică în lumea reală sigur n-ar trebui să funcţioneze. Dacă beleşte unu’ fasolea insistent la mine pe stradă, io mă enervez. Îi zic direct “Ce-i cu erecţia aia pe gingiile tale? Vrei să-ţi fut una?”. Şi pe net la fel. Dacă e un tip, există două posibile motive pentru zâmbitul excesiv: ori vrea să te fută în cur, ori vrea să te fută în cur, dacă înţelegeţi cele două sensuri, propriu şi figurat, ale fututului în cur. Bine, dacă o tipă zâmbeşte excesiv, atât în realitate cât şi pe net, mai ales când nu fac glume, povestea e alta. Ooo da. Vrea futută în cur. Sau să mă guripuleze.

Şi la 5 dimineaţa a venit şi timpul ăla din lună când dau drumul la televizor, că tot îl am si mă simt prost dacă nu-l folosesc. Şi am văzut o ştire despre satul Belotinţ unde nu mai exista doctor sau dispensar şi în hoitul vechei clădiri cu caracter medical  s-a făcut bar.

Aşa, şi? Nu e normal ? De medic ai nevoie numa’ când eşti bolnav, pe când de bar ai şi când eşti sănătos. Nu e logic să fie mai important barul ?